SISTEMUL DIGESTIV

Este ansamblul de organe responsabil cu digestia alimentelor şi eliminarea materiilor fecale.

Funcţia sa este de a transforma alimentele pe care le consumăm în energia de care organismul
nostru are nevoie pentru a supravieţui.

Sistemul digestiv este compus din:

1. Tubul digestiv:
- cavitate bucală
- faringe
- esofag
- stomac
- intestin subţire
- intestin gros
- anus

2. Anexele tubului digestiv:

- glandele salivare
- ficatul
- pancreasul
- vezica biliară

Cavitatea bucală - cuprinde limba şi dinţii.

La nivelul ei există o activitate motorie realizată
cu ajutorul dinţilor şi limbii şi una secretorie
realizată de glandele salivare. Activitatea motorie
constă în masticaţie şi deglutiţie (înghiţire).
Masticaţia are rolurile de fragmentare a
alimentelor, impregnarea lor cu salivă (aici începe procesul de digestie) şi asigurarea contactului
cu receptorii gustativi. Alimentele astfel procesate poartă numele de “bol alimentar”.

Glandele salivare - eliberează cantităţi mari de salivă care conţine enzime digestive. Spre
exemplu, una dintre aceste enzime se numeşte “ptialină”. Ptialina contribuie la descompunerea
particulelor mari ale carbohidraţilor în particule mai mici. (Iată de ce este important să mestecăm
alimentele un timp suficient de îndelungat, tocmai pentru a permite procesului de digestie să
înceapă în cavitatea bucală).

Faringele - este un organ musculo-membranos căptuşit cu o mucoasă care se continuă atât

în cavitatea bucală, cât şi în cea nazală. El este o încrucişare a căii digestive cu cea respiratorie,
peretele comun care face legătura între cele două purtând numele de “epiglotă”.

Esofagul - este un tub musculo-membranos prin care bolul alimentar trece din faringe spre
stomac. La adulţi acesta are aproximativ 35-40 cm lungime. Legătura dintre el şi stomac este

1
realizată de un orificiu numit ”cardia” – o valvă care împiedică bolul alimentar să se întoarcă în
esofag. Când aceasta nu funcţionează adecvat are loc refluxul gastric (sucurile gastrice şi acidul
ajung în contact cu mucoasa esofagiană putând duce la iritaţie, inflamaţie sau eroziuni la nivelul
acesteia). Rolul esofagului este de a conduce bolul alimentar spre stomac. Acesta este realizat
printr-o serie de contracţii numite “peristaltism” şi prin secreţia de mucus.

Stomacul - este o cavitate musculo-membranoasă ce are forma unui sac și reprezintă

porţiunea cea mai dilatată a tubului digestiv.
Stomacul este situat între esofag şi intestinul
subțire.
Rolul său principal în digestie este de procesare a
bolului alimentar prin intermediul acțiunilor
mecanice și chimice. În urma procesării, bolul
alimentar își transformă consistența sub formă de
pastă sau lichid ce va purta numele de ”chim
gastric”. Legătura dintre stomac și intestinul
subțire este realizată prin intermediul orificiului
pilor.

Intestinul subțire - este cea mai lungă

porțiune a sistemului digestiv putând ajunge și la
6 m lungime. El este situat între stomac și
intestinul gros, legătura cu cel din urmă fiind
realizată prin intermediul valvei ileo-cecale. De
obicei, valva ileo-cecală stă închisă și se deschide
după ce se termină digestia în intestinul subţire, nepermiţând reflexul în sens invers. Când nu
funcționează adecvat, trecerea materiei fecale înapoi spre intestinul subţire este un factor de
toxifiere puternic, cu simptome imediate asupra stării de sănătate. Valva ileo-cecală se numeşte
şi „imitatoarea”, proasta ei funcţionare dând simptome diverse care seamănă mult cu ale altor
afecţiuni. Intestinul subțire este responsabil de procesarea chimului gastric și absorbția
nutrienților. În urma procesării rezultă chilul intestinal.

Intestinul subțire este împărțit în 3 segmente.

Primul segment se numește ”duoden” și la
nivelul său sunt secretate 3 sucuri digestive
(hepatic sau bila, pancreatic și duodenal). Funcția
duodenului este de neutralizare a acidității
chimului gastric, aducând pH-ul său la valori
bazice (de obicei un pH de 8-9). Al doilea
segment numit ”jejun” și al treilea numit ”ileon”
sunt responsabile, în principal, de absorbția
nutrienților (aproximativ 90% din aceștia) în
fluxul sangvin de unde îi va primi apoi
organismul.

2
Următoarele 3 organe sunt anexe ale sistemului digestiv, care au un rol foarte important în
digestie și acționează în principal la nivelul intestinului subțire. Ele sunt : ficatul, pancreasul și
vezica biliară.
Ficatul - este cea mai mare glandă anexă a
tubului digestiv. În cadrul sistemului digestiv are
2 funcții importante. Prima este de a secreta bila
(cu rol în descompunerea grăsimilor și lubrefierea
intestinului subțire) și a doua este de a detoxifia
sângele.

Vezica biliară - (colecistul) este un

rezervor în formă de pară care are rolul de a
depozita bila în perioadele inter-digestive. În
cadrul digestiei sucul hepatic (bila) este vărsată în
duoden.

Pancreasul - este o glandă voluminoasă, având

o funcţie exocrină (produce sucul pancreatic ce conține enzime pentru digestie) şi una endocrină
(produce hormoni). El controlează nivelul zahărului din sânge secretând hormoni precum
insulina şi glucagonul. Enzimele produse de el descompun carbohidraţii, proteinele şi zaharurile
şi le transformă în aminoacizi. Este sensibil, afectat de consumul de alcool, tutun şi dezechilibre
alimentare, iar excesul de carbohidraţi îl epuizează. Funcţionarea lui este îmbunătăţită de
exerciţiul fizic.

Intestinul gros - este penultima

componentă a sistemului digestiv și are
aproximativ 1.5 m. El este format din cecum,
colon și rect. Atașat de cecum se găsește
apendicele vermiform care are rolul de a
păstrare și refacere a bacteriilor saprofite
(”bune”) și de asemenea, pereții săi conțin țesut
limfatic făcând ca acesta să aibe rol în imunitate.
La rândul lui, colonul este format din 4
segmente: colonul ascendant, colonul
transvers, colonul descendent și colonul
sigmoid.

Rolurile intestinului gros constau în absorbția apei din materia rămasă în urma procesării
realizate la nivelul intestinului subțire, în absorbția vitaminelor create de microflora bacteriană,
precum și a unor electroliți înapoi în sânge. Deșeurile neasimilate la nivelul intestinului gros vor
purta numele de ”materii fecale”. Când colonul sigmoid va fi plin de materii fecale sau gaze își
va goli conținutul în rect pentru a începe procesul de eliminare. Rolurile rectului sunt de a
depozita materiile fecale și de a informa creierul că există materii fecale care trebuie eliminate.

3
Anusul - este ultima componentă a sistemului digestiv. Este format din mușchi ce aparțin
zonei pelviene și mușchi circulari care poartă numele de ”sfinctere”. Cu ajutorul lui materiile
fecale sunt eliminate, process care poartă numele de ”defecație”.