Manevre fundamentale de masaj 1.

efleuraj alunecarea mainilor pe suprafata corpului in sensul circulatiei venoase cu o intensitate si ritm variabil dupa scop si regiune; manevra pregatitoare pentru orice fel de masaj, este primul contact al maseurului cu pacientul, se foloseste si ca trecere de la o manevra la alta, fiind si manevra de incheiere , producand relaxarea binevenita. Poate fi realizata cu presiune usoara, avand efect analgezic si relaxant, dar si energic, avand efect tonifiant , stimulant. Netezirea cu presiune profunda este indicata in resorbtia edemelor, mai ales in faza lor incipienta. Se compune din - forma lunga-simultan - alternativ(o data pe o parte , odata pe cealalta) - forma scurta-simultan -alternativ -forma mana dupa mana-pe trapez, pe subspinos, pe romboizi, pe intercostali, pe dorsali, paravertebrali. Astfel, netezirile se pot clasifica in : - dupa mod de aplicare in simultane si alternative - dupa lungime pot fi lungi, medii, scurte - dupa directie se impart in longitudinale, paralele cu axul segmentului, sau cu fibrele principalilor muschi, oblice si transversale - dupa ritm neteziri continue si sacadate( intrerupte) - in functie de zonele mainii folosite de maseur pentru aplicarea manevrelor si intensitatea pe care acesta doreste s-o imprime, netezirile se realizeaza cu fata palmara a degetelor, iar daca reg este mica cu pulpa degetelor, cu fata dorsala a mainii sau degetelor, cu degetele abduse( in pieptene) - in functie de perioadele sedintei de masaj sunt initiale sau introductive intercalate(intermediare- cu rol de a atenua efectele celorlalte manevre de masaj, pregatind organismul subiectului pentru manevrele care urmeaza)si finale- se desfasoara in oglinda fata de cele initiale dupa ce au fost aplicate pe o anumita zona, toate manevrele de masaj dorite Modul n care actioneaza netezirile si efectele induse Netezirile sunt metoda introductiva. Prin intermediul lor se realizeaza prima relatie ntre maseur si subiectul masat. Ele ajuta la destinderea persoanei masate, care datorita faptului ca netezirile nu se desfasoara n profunzime, va capata ncredere n specialist. La nivelul tegumentului netezirea produce un efect termic, datorita frecarii palmelor asupra corpului. Efectul de ncalzire se produce si datorita stimularii vaselor capilare superficiale si terminatiilor nervoase parasimpatice, are loc o vasodilatatie concomitent cu cresterea permeabilitatii vasculare. Acest efect va favoriza intensificarea schimburilor de substante ntre sngele continut n capilare si spatiile interstitiale ale tegumentului. Efectul circulator este intensificat si la nivel veno-limfatic, datorita directiei de aplicare a manevrelor de netezire, ntotdeauna n sensul circulatiei de ntoarcere. n cadrul circulatiei articulare, pentru ca aceasta sa nu fie stnjenita n special la nivelul extremitatilor vor fi preferate netezirile sacadate, discontinue, care se realizeaza cu modificarea ritmica a presiunii (manevra masina de cusut). Netezirea actioneaza prin mecanism direct datorita presiunii manevrelor si prin mecanism reflex,(actiunea se manifesta la distanta de structurile asupra carora se aplica manevrele de masaj; in cazul actiunii reflexe sunt stimulate reflexul de distanta, reflexul de simetrie, cel mai frecvent utilizat in ortopedie, deoarece pacientii au segmente imobilizate in ghips si se aplica

manevre stimulante pe membrul simetric, inducand anumite efecte si asupra segmentului imobilizat, reflexul de profunzime, indifernt de intensitate manevrele se aplica la suprafata corpului si induc efecte in interiorul acestuia) prin modificarea reactiilor vasomotorii periferice dar si centrale. n acest mod este influentata circulatia sngelui n tot organismul, iar schimburile de substante sunt intensificate la fel ca si viteza de circulatie a fluidelor. Cresterea permeabilitatii se manifesta pna la nivel celular, ceea ce va determina si intensificarea schimburilor ntre spatiul intracelular si cel interstitial. Actiunea vasodilatatorie se manifesta: - local; - la distanta. Prin actiune usoara si ritmica asupra tegumentelor sunt influentate terminatiile nervoase libere, dar si cele care intra n structura receptorilor senzitivi si proprioceptivi. Datorita lor netezirile influenteaza direct structurile nervoase centrale la nivelul carora se transmite starea de relaxare si decontracturare, efectul final fiind scaderea tonusului neuromuscular. Prin netezire se va diminua deci senzatia dureroasa. Un alte efect realizat prin actiune mecanica este de curatire a epidermei de detritusuri (celulele moarte si descumate, de secretiile adunate la suprafata corpului). Desi tegumentul reprezinta principala tinta a netezirilor, sunt influentate si structurile moi subiacente la nivelul carora fluxul sanguin creste, prin reactie vasomotorie, iar tonusul general scade pregatindu-le pentru celelalte manevre. 2. frictiunea- reprezinta o presiune simultan cu miscarea circulara sau liniara cu amplitudine cat permite elasticitatea tesuturilor, practic consta din apasarea pielii si a tesuturilor moi subcutane pe tesuturile profunde sau pe os; apasarea nu trebuie sa fie exagerata pentru a nu produce leziuni( presarea si deplasarea tegumentului in limita elasticitatii
sale)

La aceasta manevra e valabil sa se faca : - netezire fina pe coloana vertebrala - in cadrul masajului terapeutic, masajul e de sus in jos - in caz de masaj de intretinere, masajul se face de jos in sus frictiunile nu sunt continui ci se aplica din aproape in aproape si de aceea depind mai putin de sensul circulatiei locale. Manevra se face cu - pulpa degetelor, - podul palmei - radacina mainii - cu marginea cubitala - cu pumnul palmar sau cubital - cu nodozitatile degetelor - cu despicatura mainii(parte dintre police si deget- cu primul spatiuinterdigitale) se face doar pe lateral - in zig zag intre apofizele spinoase - cu toata palma pe suprafete intinse Printre modalitatile de realizare se descrie si manevra combinata, care consta in aplicarea pe suprafata de masat a pulpei degetelor, apoi a marginii cubitale, apoi a radacinii mainii si apoi a palmei in intregime. Formele de frictiune se modeleaza dupa pacient Forme de frictiune: - circulara - liniara

- in zig-zag Efectele frictiunii Este n principal o manevra relaxanta, chiar daca efectul principal este similar cu al netezirii si se exercita la nivel tegumentar, frictiunea, datorita presiunii variabile cu care se realizeaza, actioneaza n primul rnd asupra tesutului conjunctiv, asupra stratului adipos din hippderm, sau a muschilor atunci cnd intensitatea manevrelor este crescuta. Frictiunea este cea mai relaxanta manevra de masaj. Efectele trofice se realizeaza prin stimularea schimburilor celulare si interstitiale, ajutnd eliminarea toxinelor rezultate n urma metabolismului Efectul profund se realizeaza si prin stimularea functiilor metabolice la nivel conjunctiv si muscular. n cazul frictiunii utilizate n scop terapeutic acest efect se observa prin stimularea proceselor de vindecare a plagilor, a contuziilor, a rupturilor fibrelor conjunctive si sau musculare, prin accelerarea procesului de resorbtie a echimozelor si hematoamelor. Frictiunea este recomandata datorita acestui efect n procesul de vindecare a cicatricilor, Efectul circulator se datoreste modului de realizare a manevrei prin presiune datorita carora vasele de la nivelul tegumentului vor fi comprimate pe timpul executarii frictiunii pe o anumita zona, dupa care, n momentul ridicarii minii si ncetarii presiunii, peretii vaselor se relaxeaza brusc, ajungnd la un diametru mai mare de ct cel initial, ceea ce stimuleaza un aflux de snge crescut n zona respectiva. O frictiune lasa o amprenta palida nconjurata de un calou rosu, amprenta care ulterior se coloreaza n rosu intens. Acesta reprezinta efectul vasodilatator local, care are mai multe implicatii: ~ creste troficitatea tisulara n zona respectiva, ~ creste elasticitatea vaselor ~ scade edemul. Manevra faciliteaza circulatia veno-limfatica de ntoarcere. , Efectul analgezic este cunoscut si resimtit de fiecare subiect n parte. Efectul asupra receptorilor durerosi se realizeaza prin scaderea tonusului simpatic local, dar si a celui general, ceea ce determina scaderea travaliului cardiac, prin scaderea postsarcinii. Efecte musculare - ca si framntatul frictiunea actioneaza asupra fibrelor musculare prin cresterea elasticitatii acestora. Sunt stimulate si celelalte proprietati musculare: contractilitatea, excitabilitatea si conductibilitatea 3. framantatul- prinderea n cute de tesut moale, de dimensiuni variabile, care este ridicata n limita elasticitatii tegumentului, este comprimata (stoarsa), mpinsa napoi, cu presare pe stratul dur subiacent. n functie de regiune si de grosimea tesuturilor moi priza se realizeaza: - cu doua sau trei degete, cnd e vorba strat subtire si moale - priza mica; - ntre degetele doi, cinci si podul palmei, pentru priza medie; - ntre degetele doi cinci pe o parte si police pe cealalta - priza mare. n functie de suprafata manevra de framntat se realizeaza: . n cuta pe loc; . n cuta rulata; . n bratara sau framntatul circular, care se aplica pe segmentele cilindrice n doua variante: framntatul serpuit, framntatul n val; Framntatul se poate aplica cu intensitate mai mica si pe zone care nu au un suport rigid (la nivel abdominal), insistndu-se asupra stoarcerii cutei formate, printr-o miscare similara "spalarii rufelor".

Efectele framntatului Acestea depind de intensitatea cu care se aplica manevra si de viteza executiei: - executii lente cu intensitate redusa- efecte sedative si relaxante, - iar cnd viteza de executie, presiunea sunt mari, se urmareste un efect stimulant. Partile moi care beneficiaza de manevrele de framntat sunt: stratul adipos bogat reprezentat, dar n special stratul muscular. Manevrele de framntat au un intens efect decontracturant de acea se utilizeaza mult n cazul sportivilor intra si post competitional. Efectul circulator este mai este mai intens dect n cazul fiictiunilor, deoarece compresiile ritmice asupra masei musculare favorizeaza deschiderea unui numar mai mare de capilare, att sanguine, ct si limfatice. Capilarele aflate n vecinatatea fibrelor musculare aduc o cantitate mai mare de snge oxigenat, ajutnd mentinerea efortului si, n acelasi timp, preiau produsii toxici rezultati, deci se ntareste efectul de incalzire a muschilor, foarte important n pregatirea efortului sportiv. Efectul trofic se manifesta tot prin cresterea afluxului sanguin la muschi, prin care sunt aduse n regiunile masate substante trofice si nutrienti, care dezvolta tesutul muscular si-l pregatesc pentru sustinerea efortului. Framntatul stimuleaza direct proprietatile muschilor, n mod special conductibilitatea si contractilitatea, deoarece manevra se realizeaza cu intensitate mare si ajunge n profunzime. La nivelul sistemului nervos, n functie de intensitatea si ritmul de aplicare a manevrelor sunt influentate ambele componente vegetative (simpatica si parasimpatica). Deci aceste manevre vor fi recomandate cu cel putin doua trei ore nainte de perioada de odihna. n scop relaxant, decontracturant, se realizeaza framntat simultan lent, iar cnd urmarim pregatirea structurilor musculare pentru efort aplicam manevre rapide, alternative, care stimuleaza contractilitatea fibrelor musculare. Manevrele lente au efecte sedative , decontracturante, cele rapide stimulante, tonifiante, iar cele prelungite obosesc pacientul. Manevra e foarte mult folosita la sportivi pentru stimularea muschilor, mai ales a celor obositi in urma unui efort mare. 4. Tapotamentul- lovituri ritmice efectuate cu diferite parti ale mainii pe tesuturile moi, cel mai excitant procedeu Se realizeaza in lungul muschilor. Forme: - cu marginea cubitala a minii si degetelor, eventual cu nclinatie palmara sau dorsala tocatul; - cu pumnul cubital, pumnul palmar(cu pumni nchi sau seminchii), sau cu palma n caus batatoritul; - cu fata dorsala a degetelor, lasate sa cada simultan pe suprafata in manunchi de nuiele; - cu vrfurile degetelor "stergnd" suprafata - tapotamentul tangential; - cu suprafata palmara a degetelor -lipaitul; - cu toata palma, lasata sa cada din articulatia pumnului, sub actiunea gravitatiei - plescaitul. Obs: ultimele doua sunt considerate de unii specialisti manevre secundare. - Percutatul este o forma particulara de tapotament, inclusa de unii specialisti ntre manevrele secundare Se realizeaza prin aplicarea vrfurilor degetelor pe tesuturile tinta, cu lovituri usoare, ritmice si este indicat n special pe torace si abdomen, manevra realizndu-se cu ambele mini n mod alternativ; loviturile sunt aplicate "pasiv", mna fiind lasata sa cada din articulatia pumnului; este o manevra rapida cu intensitate si durata reduse. Este utilizata ca manevra ajutatoare n recuperarea respiratorie n timpul drenajului postura!.

Manevrele de tapotament se aplica direct pe tegument, dar pot fi aplicate si peste piese de mbracaminte. Tapotamentul se poate realiza alternativ, cu minile si degetele relaxate, iar n unele zone cu parti moi foarte dezvoltate (coapse, regiune fesiera) se accepta si manevre realizate cu marginea cubitala a antebratelor (regiunea fesiera si fetele anterioara si/sau posterioara a coapselor). Tapotamentul este interzis n anumite zone~ regiunea lombara, unde se gasesc lojele renale, fosa poplitee, fata anteromediala a gambei, zona inghinala si fetele antero-Iaterale ale regiunii cervicale. La nivelul altor regiuni sensibile, cum sunt fereastra abdominala, fata anterioara a toracelui, regiunea cefei, tapotamentul se aplica tangential, cu intensitate redusa. La nivelul calotei craniene se foloseste de asemenea o manevra cu intensitate redusa "n picaturi de ploaie". ntotdeauna la nivelul corpului muscular tapotamentul se aplica respectnd directia fibrelor musculare, cel putin pentru straturile musculare superficiale si nu se aplica la nivelul tendoanelor sau a insertiilor musculare. Manevrele de tapotament pot lipsi n cadrul sedintelor de masaj terapeutic, dar sunt foarte importante n masajul sportiv, imediat naintea competitiilor n cazul subiectilor care prezinta apatie de start si sunt contraindicate n cazul celor care prezinta febra de start. Efectele tapotamentului Efectele acestor manevre variaza n functie de intensitatea si ritmul de aplicare de supletea sau rigiditatea minilor maseurului, dar si de sensibilitatea individuala a subiectului. Principalul efect este cel excitant, datorita ritmului de aplicare a manevrelor realizndu-se la nivelul partilor moi modificari de presiune rapide care stimuleaza circulatia locala, terminatiile si receptorii nervosi senzitivi, att la nivelul straturilor pielii ct si la nivelul tesuturilor musculare. Principalele efecte se realizeaza la nivelul muschilor tapotamentul stimulndu-Ie toate proprietatile. De aceea este o manevra indicata n sedintele de masaj aplicate sportivilor, pregatind organismul pentru efort, dar este contra indicata n: - stari de hipertonie vegetativa, - n stari de suprasolicitare, - n patologia neurologica, - n cadrul sedintelor de masaj circulator - n cazul persoanelor hipersensibile. La nivelul fibrelor musculare efectul se manifesta de la nivel de sarcomer, manevra nlesnind alunecarea miofibrilelor de actina si miozina unele pe lnga altele . Prin tapotament crestem tonusul simpatic, dar si tonusul muscular local putnd aparea ca raspuns imediat contractii fasciculare musculare. Contraindicatii Tapotamentul nu se aplica n diferite regiuni: zona lombara, fosa poplitee, iar n altele se aplica cu intensitate redusa: n regiunea abdominala, n regiunea cervicala, la nivelul calotei craniene. 5. . Vibratiile- constau n miscari oscilatorii ritmice realizate cu presiune intermitenta, cu frecventa mare, si pe ct posibil uniforme, ele se realizeaza fie manual prin aplicarea palmei sau degetelor pe suprafata masata sau cu ajutorul unui aparat numit vibrator. Aceste miscari realizeaza deplasari pe distante foarte reduse de ctiva milimetri ale tegumentului si tesuturilor subiacente dar si presiuni ondulatorii pe zonele nvecinate. Miscarile sunt asemanatoare unui tremurat ct mai uniform si sunt realizate prin contractii rapide ale muschilor antagonisti ai degetelor si minii.

Daca suprafata este ntinsa aplicam palma pe corpul subiectului urmarim sa avem unghi de 90 extensie n articulatia pumnului, 90 flexie n articulatia cotului si 90 abductie n articulatia umarului. Miscarile ondulatorii se realizeaza att n plan transversal ct si perpendicular pe suprafata corpului. n primul caz undele se propaga n plan orizontal, la suprafata corpului, efectele fiind superficiale, iar n cel de-al doilea caz se propaga n profunzime, pna la nivel visceral (pIamn, viscere abdominale etc.). Sunt manevre dificil de efectuat care necesita o practica ndelungata, cu toate acestea vibratiile manuale sunt indicate deoarece frecventa si intensitatea lor pot fi permanent adaptate la nevoile subiectului. Vibratiile mecanice sunt mai rapide si mai uniforme mentinndu-si aceste calitati timp nedefinit, dar ele trebuie setate la nevoile fiecarui subiect n parte. Vibratiile se pot combina, asocia n cadrul masajului manual cu manevre de netezire si de frictiune, ele avnd mare valoare n drenajul bronhopostural. In cazul n care intensitatea si amplitudinea miscarilor este mai mare vorbim de (trepidatii) care la rndul lor se pot executa att manual ct si mecanic, si se aplica n special pe regiunile trunchiului. Trepidatia toracica este asociata cu miscarile respiratorii. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si reflexa. Manevrele executate cu intensitate redusa si amplitudine mica, care sunt mentinute un timp suficient de ndelungat, au efecte linistitoare. Ele reduc sensibilitatea cutanata, si a tesuturilor mai profunde, producnd efect linistitor si relaxant. Dimpotriva, manevrele ample, executate cu intensitate si viteza mari, intensifica circulatia locala. n asociere cu manevre de netezire frictiune si framntat formeaza masajul relaxant. Vibratiile sunt indicate n tratamentul afectiunilor dureroase sau congestive si n tratamentul contracturilor musculare si n hipertoniile de natura psihica. Manevre secundare de masaj - sunt numite astfel deoarece pot lipsi din sedinta de masaj, ele ajuta si intensifica efectul manevrelor principale si se aplica specific n anumite regiuni. 1. Cernutul si rulatul - sunt doua manevre secundare foarte mult utilizate, n special n masajul sportiv, fiind specifice extremitatilor (membrelor superioare si inferioare). n aceste zone cernutul si rulatul pot fi intercalate dupa netezire si frictiune dar si dupa tapotament. n prima situatie se urmareste efect relaxant, iar n cea de a doua prin mobilizarea ampla a tesuturilor se pregateste zona respectiva pentru efortul sportiv. Cernutul este o manevra bimanuala care se aplica n mod variat n functie de dimensiunile segmentului. n cazul unor circumferinte reduse segmentul este tinut ntre palme sustinut prin mpletirea degetelor dupa care este "aruncat dintr-o palma n alta". n cazul n care segmentul are circumferinta mare si nu-l putem cuprinde cu minile, se aplica minile pe partile laterale moi si prin lovituri usoare, similare percutatului, dar aplicate alternativ, structurile moi sunt mobilizate si aruncate dintr-o palma n alta. Rulatul este o manevra asemanatoare, care se realizeaza prin aplicarea palmelor de o parte si de alta a segmentului si mobilizarea minilor n sensuri opuse, alternativ. Cernutul si rulatul realizeaza vasodilatatie importanta si ajuta circulatia n sensul de aplicare a manevrei: arteriala daca manevrele se executa din proximal spre distal - din spre distal spre proximal masajul veno-limfatic. Cele doua manevre sunt mult utilizate n cazul sportivilor de performanta, intracompetitional (n pauzele dintre seturi, reprize), peste echipament, pregatind muschii pentru efort, prin dispersarea mediatorului chimic care a ramas la nivelul membranelor fibrelor musculare; n acest mod le fac apte de a primi alte stimulari.

O varianta a manevrei de cernut se aplica la nivel abdominal - rcitul. 2. Presiunile Sunt cele mai importante manevre secundare, unele scoli de masaj incluzndu-Ie printre manevrele principale. Ele sunt pozitionate diferit si n cadrul sedintei de masaj: n scoala franceza dupa framntat si/sau la sfrsitul sedintei de masaj; n scoala anglo-saxona imediat dupa netezirea initiala. Sunt manevre care se pot executa cu diferite parti portiuni ale minilor si degetelor, pe diferite suprafete mai ntinse sau mai restrnse, n zone n care sub tesuturile moi exista un plan osos. Ele se aplica variat, n functie de regiunea topografica, dar zona care beneficiaza cel mai mult de presiuni este zona spatelui. La acest nivel presiunile pot fi aplicate: cu policele de o parte si de alta a apofizelor spinoase; cu toata palma deasupra coloanei; sau pe cele doua hemitorace simultan si pot fi asociate n miscarile respiratorii. Pentru aceasta se aplica palmele cu degetele orientate lateral la nivelul bazei toracelui, cerem subiectului sa inspire, si exercitarn presiuni, cu manevre sacadate n partea a doua a expirului. Zonele de electie pentru aplicarea presiunilor sunt: toate zonele n care reperele osoase sunt superficiale, sau zonele n care sunt accesibile palparii care sunt mijloacele de legatura articulara. Ele pot fi asociate cu netezire frictiune, framntat si vibratii. Efectele sunt relaxante, decontracturante, chiar sedative, cu conditia ca presiunile sa fie cu durate de 3-7 secunde. Efectele se explica prin mecanism reflex, deoarece presiunile se aplica la suprafata corpului, iar efectele sunt induse n profunzime, sau n zone simetrice. 3.Mobilizarile pasive, tractiunile si tensiunile finale, scuturariIe Aceste manevre se aplica att pe membrele inferioare ct si superioare si sunt pozitionate la sfrsitul masajului regiunilor respective.. Aceste manevre sunt mprumutate din kinetoterapia medicala, au efect asupra structurilor articulare la nivelul carora produc decoaptare (deplasare cu ndepartarea capetelor articulare si punerea n tensiune a capsulei si ligamentelor), ceea ce determina cresterea elasticitatii structurilor mbunatateste circulatia lichidului sinovial la nivelul cavitatii articulare, favorizeaza nutritia cartilagiilor articulare. Pe de alta parte mobilizarile pasive cresc elasticitatea musculara si favorizeaza ruperea aderentelor ntre straturile moi. Prin pozitionarea segmentelor articulare la capatul cursei de miscare, aceste manevre stimuleaza proprietatile muschilor n special elasticitate si contractilitate. Aceste manevre nu sunt recomandate n procese inflamatorii acute, sau degenerative articulare. Manevrele sunt recomandate n recuperarea post fracturi imobilizate, dupa nlaturarea aparatului gipsat, dar se realizeaza pna la limita durerii. Scuturarile sunt manevre secundare aplicate pe extremitati n ncheierea sedintei de masaj. Ele se asociaza n general cu tractiuni n ax a segmentului si au actiune relaxanta. , 4. Ciupirile si pensarile Sunt manevre secundare, care constau n formarea unei cute de tesut moale, urmata de ridicarea sa rapida, prin tractiune n limita elasticitatii tisulare, dupa care este eliberata. Diferenta dintre ele consta n marimea prizei si, implicit grosimea pliului tisular. Ciupirile se realizeaza cu priza mica, digito-digitaIa, utilizndu-se policele, de o parte si indexul, sau indexul si mediusul de cealalta parte. Pensarile se realizeaza cu priza medie (digito-palmara, utiliznd degetele doi - cinci, respectiv podul palmei) sau mare (utiliznd policele pe de o parte si degetele doi - cinci, pe de alta parte).

Efectele lor sunt stimulante, de aceea n cadrul sedintei de masaj se asociaza cu tapotamentul. Nu se aplica la nivelul regiunii fesiere. Contraindicatiile masajului Sunt contraindicatii temporare si definitive, contraindicati locale si generale si contraindicatii partiale. 1. Contraindicatii locale temporare: plagi recente sau deschise, traumatismea cute, contuzii, arsuri recente prin agenti termici, fizici sau chimici eritem solar, infectii localizate la nivel tegumentar de natura microbiana, sau (foliculite, furunculoze, vitiliazis verzi incolor, candidoze, dermatite sau dermatoze, rupturi musculare, hematoame musculare, artrite localizate acute sau trenante, osteomielite vesnic supurante, 2. Contraindicatii locale definitive: , n caz de nevi si pete pigmentare, hemangioame, zone hiperpigmentate constitutional (areole mamare), varice voluminoase neoperate, tromboze venoase localizate (n aceste situatii masajul poate fi reluat dupa rezolvarea chirurgicala a afectiunii), 3. Contraindicatiile generale temporare: a) Boli neurologice: - accidentele vasculare cerebrale recente, - meningoencefalite, - sindromul de hipertensiune intracraniana b) Boli circulatorii: infart miocardic recent, cardiopatie ischemica instabila, insuficienta cardiaca decompensata, tulburari de ritm si de conducere, anevrisme arteriale, procese infectioase, c) Boli respiratorii insuficienta respiratorie, boli infectioase acute cu origine microbiana sau virala, pneumonii sau bronhopneumonii, afectiuni pleurale, tuberculoza coronara activa, pneumotorax, d) Boli digestive: ulcere gastroduodenale simple sau complicate, cu fara sau perforatii n special n perioadele dureroase, colecistopatia, pancreatite acute sau subacute, hepatite virale, ciroza hepatica decompensata, rectocolite ulcero-hemoragice. e) Boli urogenitale: glomerulonefrite acute si cronice, vieronefrite acute si subacute, insuficienta renala acute sau insuficienta renale decompensate anexite, sarcina peste 3 luni, f) Afectiuni articulare RAA, Poliartrita reumatoida - n puseu inflamator 4. Contraindicatii generale permanente (definitive): cancerele, tuberculozele cu evolutie cronica - indiferent de localizare , boli cu manifestare tegumentara (psoriazisul generalizat); boli psihice grave (psihozele sau psihopatiile).