CLASIFICAREA MASAJULUI

S.L. DR. SURDU TRAIAN

MEDIC PRIMAR RECUPERARE, MEDICINA FIZICA SI BALNEOLOGIE
 CLASIFICAREA PRINCIPALELOR GRUPE DE METODE DE
MASAJ (DE BAZĂ ŞI COMPLEMENTARE)

• Pornind de la denumirea disciplinei – Masaj şi tehnici complementare, clasificările întâlnite în diverse

surse bibliografice pot da naştere la confuzii şi la o incorectă înţelegere.
• Ţinând cont de succesiunea metodă - procedee - tehnici, considerăm improprie denumirea de tehnici
complementare dată de fapt unor metode particulare de masaj, care se pot asocia cu masajul clasic şi îi
pot completa efectele în mod fericit. Din acest motiv, atunci când vom folosi termenul generic de masaj,
ne vom referi la toate metodele, fie ele de bază sau complementare. Ca atare, poate că denumirea mai
corectă a disciplinei ar fi Masaj şi metode complementare. Deci, pentru o mai bună înţelegere, pentru
clarificarea diverselor terminologii care circulă, în momentul de faţă, în literatura de specialitate, cât şi
pentru o eşalonare eficientă a materialului din punct de vedere didactic, metodele de masaj pot fi
clasificate astfel
• Metode de bază:
⮚ Masajul clasic
• Metode complementare:
⮚ Reflexologia:
❖ Masajul reflex al ţesutului conjunctiv subcutanat
❖ Alte metode de masaj reflex
⮚ Metode speciale de masaj:
❖ Masajul transversal profund
❖ Sportmasajul
❖ Masajul de drenaj limfatic
❖ Alte metode speciale: Grossi, Vogler, criomasajul, hidromasajul etc.
⮚ Metode tradiţionale asiatice:
❖ Reflexoterapia
❖ Presopunctura
❖ Punctoterapia
❖ Shiatsu
❖ Masajul energetic ş.a."
• În practică, clasificarea prezentată prezintă un foarte mare grad de relativitate, deoarece toate aceste
metode, prin procedeele şi tehnicile cu care acţionează, se interferează, derivă unele din altele, diferenţele
constând, de fapt, în modalităţile de acţionare - impuse de autorii fiecărei metode - şi în terminologia
folosită. Scopul tuturor acestor metode nefiind altul decât păstrarea, îmbunătăţirea sau recuperarea stării
de sănătate a omului, a omului privit din punct de vedere holistic (ca un întreg), este de la sine înţeles că,
în activitatea practică, ele vor fi folosite singure sau în combinaţii cât mai eficiente, acest lucru hotărându-
se în funcţie de scopul urmărit şi de caracteristicile individuale ale fiecărui subiect.
• Dacă ar fi să se facă referiri la fiecare grupă de metode de masaj în parte, inclusă în cadrul metodelor
complementare, s-ar putea spune următoarele:
• "Reflexologia este ştiinţa care studiază reflexele corpului omenesc, iar masajul reflexogen îşi propune să
analizeze principalele zone reflexogene ale organismului şi să găsească metode şi tehnici de influenţare
benefică a acestora". Reflexele sunt activităţi fundamentale ale sistemului nervos, prin care sunt reglate
atât relaţiile existente între diferitele părţi ale organismului, cât şi cele dintre organism şi mediu. La
începutul secolului nostru, doi medici englezi, Head şi Mackenzie, au descoperit la nivelul pielii, în
anumite regiuni, în funcţie de afecţiune, zone sensibile sau chiar dureroase la palpare, interpretate a fi
manifestări reflexe, la distanţă, ale unor organe bolnave. Primul medic care a intuit că stimularea acestor
zone 21 reflexogene, cu ajutorul masajului, poate fi folosită în scop terapeutic a fost Barczewski (1911),
fiind astfel considerat unul dintre precursorii reflexoterapiei moderne, metodă cu ajutorul căreia se poate
obţine, de la distanţă, influenţarea activităţii unor organe sau sisteme, în scopul ameliorării sau chiar
vindecării unor suferinţe.
• Metodele speciale de masaj au apărut în decursul timpului, mai ales ca urmare a observaţiilor reieşite din
experienţa practică a autorilor lor. În timpul desfăşurării profesiunii lor, diverşi practicieni au observat că o
anumită modalitate de acţionare, mai mult sau mai puţin diferită faţă de cele cunoscute deja, a dat
rezultate foarte bune într-o anumită grupă de afecţiuni. Experimentând şi structurând reguli precise de
acţionare, bazate pe observaţiile efectuate în decursul timpului pe loturi mari de subiecţi, ei şi-au creat
metode proprii, care de cele mai multe ori le poartă numele (Cyriax, Vogler, Grossi, Knap etc.)
• Metodele tradiţionale asiatice îşi trag sevele din timpuri străvechi, majoritatea lor avându-şi originile în urmă
cu 4000 ani, chiar. Cele mai multe sunt de origine chineză, altele sunt de origine japoneză, dar toate au o
fundamentare teoretică bazată pe aceleaşi principii: în corpul uman circulă, prin canale invizibile, energie
vitală; scurgerea sa armonioasă determină o bună stare de sănătate, iar blocajele - care pot produc deficite
sau excese de energie în unele zone ale corpului - determină boala.
• Stimularea, prin intermediul a diverse procedee şi tehnici specifice fiecărei metode, aplicată pe traseele
meridianelor energetice, a unor ansambluri de meridiane (masajul energetic), pe anumite puncte situate pe
aceste meridiane sau chiar în afara lor (acupunctura, presopunctra, puncoterapia, shiatsu etc.), poate
determina reechilibrarea scurgerii energiei prin corpul uman şi restabilirea stării de sănătate. În ultima
perioadă, din ce în ce mai mulţi cercetători occidentali sunt preocupaţi de înţelegerea şi argumentarea
ştiinţifică, din punct de vedere al tradiţiilor occidentale, a metodelor terapeutice orientale. Chiar dacă
fundamentarea teoretică este prezentată şi susţinută de rezultatele obţinute în practică din ambele puncte de
vedere (occidental şi oriental) foarte bine, se pare că mecanismele de bază nu sunt încă perfect înţelese, mai
ales de către europeni şi, din acest motiv, unele dintre aceste metode sunt mai greu acceptate.
Este greu de facut o clasificare rigida, masajul imbracand forme diferite, astfel avem:
⮚ masaj manual - mana devenind cel mai valoros si mai eficient aparat de masaj
Masajul medical se poate face si prin procedee mecanice, utilizându-se diverse aparate sau apa. Procedeele
manuale – manevre sau manipulări de masaj – constă din miscări variate de alunecare a mâinilor la suprafaţa
corpului şi de presiune în profunzime, de strângere şi stoarcere a ţesuturilor, de lovire ritmică pe părţile cărnoase,
de scuturare a segmentelor. Procedeele manuale sunt cele mai vechi, mai răspândite si mai eficace forme de
executare a masajului, deoarece mâna omului dispune de multiple posibilităţi de adaptare si de perfecţionare a
miscărilor.
⮚ masaj mecanic-cu aparate sau instrumente puse in miscare in special de surse de energie electrica
Masajul mecanic se execută cu instrumente sau aparate miscate fie cu mâna, fie cu ajutorul unor surse diverse de
energie. Există numeroase aparate care însă nu pot înlocui mâna omului. În practică, se foloseste numai masajul
vibrator, care este mai bine executat cu aparate decât cu mâna. Procedeele de masaj se execută cu o anumită
tehnică, după reguli metodice bine stabilite, respectând toate condiţiile de igienă si urmând cu stricteţe indicaţiile
sau contraindicaţiile medicale.
Tehnica si metoda de masaj variază în raport cu forma si structura ţesuturilor sau ale organelor pe care
dorim să le masăm si cu scopul pe care îl urmărim. În ordinea dispoziţiei lor anatomice, de la suprafaţă spre
profunzime, părţile moi ale corpului care sunt prelucrate prin masaj, sunt: tegumentele, straturile
subtegumentare (ţesut conjunctiv si grăsos), muşchii, vasele şi nervii, ţesuturile şi organele profundeCriterii
de clasificare ale masajului:
1. Dupa domeniul de aplicare:
• masaj somatic sau periferic: ansamblu de tehnici de masaj care se adresează partilor moi de la suprafata
corpului
• masaj al organelor sau masaj profund: se adreseaza tesuturilor si organelor din interiorul cavitatilor la
care efectele manevrelor se rasfrâng direct
• masaj general, partial sau local
Masajul general este reprezentat de ansamblu de tehnici de masaj care se adresează întregului corp:
membre inferioare şi superioare, cap şi gât, spate şi abdomen. Masajul somatic general practicat azi în lumea
occidentală are la bază masajul suedez.
Masajul partial se aplica pe suprafete bine delimitate din punct de vedere anatomic si functional, cum sunt
regiunile trunchiului sau segmentele membrelor. Masajul local se aplica pe parti mai mici, interesand
principalele componente ale acoperamantului somatic al corpului: o portiune de piele, un grup de muschi,
un tendon sau o articulatie.
2. Dupa efectele produse:
• stimulant (excitant sau de tonifiere): tehnicile sunt adaptate ca ritm, alternare şi intensitate pentru a viza stimularea
si tonifierea musculară. Masajul de tonifiere nu are ca scop obţinerea durerii, un grad oarecare de tensiune poate fi
resimţit ca urmare a manevrelor mai profunde dar nu vorbim de disconfort ci cel mult de percepţia zonelor cu
disfuncţie
• calmant (linistitor): se folosesc mişcări şi tehnici uşoare, blânde şi relaxante. Ajută la eliminarea stresului, la relaxarea
generală a organismului, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, dar şi elimină tensiunile articulare, stimulează limfa,
detensionează muşchii contractaţi, echilibrează sistemul nervos, calmându-l şi stimulându-l. Este recomandat şi
femeilor însărcinate.
• cu efecte obiective si subiective: efecte obiective sunt cele monitorizate de masuer în timpul şi după sedinţa de
masaj (hiperemie, hipertermie cutanată, contractura musculara, etc.), iar efecte subiective sunt cele declarate de
pacient atat în timpul, cât şi după sedinţa de masaj (relaxare, încordare, hipersensibilitatea, apariţia unei dureri, etc.);
• cu efecte imediate sau tardive: efecte imediate care depind de suprafaţa şi sensibilitatea ţesuturilor masate şi mai
ales durata, frecvenţa, intensitatea unei manevre sau tehnici aplicate; efecte tardive care se instalează pe cale
reflexă şi sunt de lungă durată;
• cu efecte partiale sau generale: efecte parţiale/locale cum ar fi: hiperemie locală datorită imbunătăţirii circulaţiei
locale, indepărtarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbţie, calmarea durerii; efecte generale care se manifestă
prin stimularea funcţiilor aparatului circulator, respirator, digestive, excretor, stimularea metabolismului general,
reglarea somnului, îndepartarea oboselii, etc.;
3. Dupa scopul urmarit:
⮚ masaj igienic (de inviorare)
⮚ masaj profilactic si terapeutic
⮚ masaj sportiv
• In domeniul sportiv, masajul este cea mai naturala si mai simpla forma de ingrijire a corpului supus la eforturi fizice si
psihice fiind util atat in timpul antrenamentelor cat si in competitii, perioada de repaus si refacere sau ca mijloc de
tratament al unor leziuni traumatice accidentale.
• Formele masajului difera evident in functie de ramura sportiva.
• Formele masajului sportiv:
• masajul de antrenament - aplicat in perioada respectiva si care se deosebeste de: masajul de intretinere a conditiei
fizice (se face in perioada de repaus), sau masajul de mentinere a formei sportive (specific perioadei competitionale)
• masajul de pregatire si adaptare la efort - se face intre probele sportive aplicand masajul de reconditionare sau dupa
probele sportive aplicand un masaj de refacere a capacitatii functionale
• Formele masajului sportiv descrise mai sus sau diferentiat intre ele si se aplica respectand caracterele complecte ale
sportivilor si ale activitatii lor.
⮚ masaj cosmetic
4. După mediul folosit:
- umed: - cu soluţii, unguente
- în apă : hidromasajul
- uscat: - cu pulberi

Scopul tuturor acestor metode şi forme de masaj şi tehnici complementare este păstrarea, îmbunătăţirea
sau recuperarea stării de sănătate a omului, a omului privit din punct de vedere holistic (ca un întreg), este
de la sine înţeles că, în activitatea practică, ele vor fi folosite singure sau în combinaţii cât mai eficiente,
acest lucru hotărându-se în funcţie de scopul urmărit şi de caracteristicile individuale ale fiecărui subiect.