1.

Forme de masaj – principii si moduri de actiune

Masajul manual reprezinta prelucrarea manuala, metodica si sistematica a partilor moi ale corpului.
Masajul poate fi executat:
Manual
Instrumental – cu ajutorul aparatelor
Cu ajutorul apei
Cu vacuum
Cu gheata
Moduri de actiune
Masajul somatic este cea mai utilizata forma de masaj. Modurile de actiune ale acestei forme de masaj, sunt:
Mecanic – efectele fiind produse de forta de aplicare a manevrelor asupra structurilor masate. Efectele se exercita
local, direct si imediat, dinspre suprafata spre profunzime;
Reflex – actiunea se manifesta la distanta de structurile masate. Sunt stimulate reflexele de distanta si suprafata,
reflexul de simetrie, reflexul de profunzime.
2. Cerinte pentru maseur
Sa asigure igiena personala si a salii de masaj
Sa se asigure ca sala de masaj indeplineste conditiile de functionare
Sa nu poarte bijuterii/ceas
Sa aiba o costumatie adecvata (costum de masaj sau halat)
Sa aiba unghiile taiate scurt si uniformizate
Sa nu prezinte bataturi sau negi la nivelul palmelor sau degetelor
Sa aiba o buna pregatire stiintifica, sa cunoasta reperele osoase, elementele fiziologice ale pielii, sa aiba notiuni de
biomecanica, cunostinte de semiologie si patologie
Sa aiba pregatire fizica si o buna rezistenta pentru a putea face fata sedintelor succesive de masaj
Sa nu prezinte dependente (fumat, alcool) sau va evita consumarea pe timpul serviciului
Sa aiba mainile calde
Sa fie persoana deschisa, agreabila, sa stapaneasca arta conversatiei
3. Cerinte pentru subiectul masat
Subiectul trebuie sa respecte normele de igiena
Sa nu prezinte contraindicatii pentru masaj
Sa nu poarte bijuterii
In cazul in care are parul lung, va fi rugat sa-l stranga
Sa informeze maseurul asupra eventualelor conditii patologice care ar putea reprezenta contraindicatii
Sa nu impuna maseurului tehnici sau forme de masaj si sa se bazeze pe competenta acestyuia
Sa fie deschis si cooperant
10-15 min dupa terminarea masajului sa evite fumatul
Sa evite alimentatia 1,5-2 ore inainte si dupa sedinta de masaj
Va fi instruit sa-si evacueze vezica inainte de inceperea sedintei de masaj
4. Clasificarea masajului
Clasificarea diferitelor tipuri de masaj se realizeaza in functie de mai multe criterii, si anume:
- Tipul masajului
- Persoana care executa masajul
- Zona geografica de origine
- Tipul de manevra aplicat
- Scopul masajului
- Durata masajului
- Intinderea suprafetei corporale pe care se aplica manevrele
- Efectele pe care urmarim sa le inducem prin masaj
In functie de ​tipul masajului ​avem:
- Masajul somatic care poate fi profilactic (igienic) sau sportiv
- Masajul energetic - forme: presopunctura, masajul shiatsu, masajul indian, tai-masajul, reflexologia
- Masajul terapeutic care este de mai multe tipuri, respectiv: drenaj limfatic, masaj anticelulitic, masaj
transversal profund, masaj periostal (tehnica Vogler), tehnica Knapp, masaj conjunctiv
In functie de ​persoana care executa sedinta de masaj ​avem:
- Masajul efectuat de o alta persoana
- Masajul aplicat de beneficiar – automasajul
5. Conditii pentru sala de masaj
sala trebuie sa aiba temperatura de confort 22-24 grade C pentru a nu declansa reactii adaptative de tip termogenic
(frisoane) sau termolitic (transpiratie)
- peretii sa fie placati cu faianta, podelele cu gresie sau marmura pentru a putea fi usor de curatat
- spatiul trebuie prevazut cu vestiar, sala de asteptare, camera de odihna, sala de dus, instalatii sanitare aferente,
mobilier corespunzator (​mesele cu lungime de 2m, latime 70-80 cm, inaltime ajustabila de 70-80 cm, sa aiba 2-3
segmente reglabile, ajustabile independent; scaunul de masaj sa permita o pozitie confortabila si sa favorizeze
accesul maseurului la regiunea masata​)
6. Contraindicatii cardiovasculare ale masajului
Infarctul miocardic recent care se insoteste de insuficienta cardiaca acuta – intoarcerea venoasa crescuta la inima ar
agrava fenomenul de insuficienta;
Cardiopatia ischemica instabila – din aceleasi motive;
Insuficienta cardiaca decompensata – masajul ar necesita cresterea fortei de contractie a miocardului, ceea ce ar
creste travaliul cardiac;
Tulburarile de ritm si de conducere – se pot agrava in timpul masajului din cauza travaliului cardiac crescut;
Anevrism arterial – se pot fisura prin cresterea debitului
Procesele infectioase cardiace de tip miocardite – creste riscul aparitiei tulburarilor functionale de tip disritmii;
Pericardite acute infectioase – exercita presiune asupra miocardului.
7. Contraindicatii generale definitive ale masajului
Masajul este contraindicat definitiv si permanent in anumite situatii, cand pacientul sufera de afectiuni grave,
genetice, congenitale sau dobandite, cu potential evolutiv cert, care altereaza homeostazia organismului, astfel incat
acesta nu mai poate suporta nici macar manevrele de masaj. Aceste afectiuni sunt reprezentate de:
Endocarditele lente si subacute
Valvulopatiile stranse, in special la nivelul inimii stangi
Bolile de sange si coagulopatiile cu risc hemoragic
Boala oaselor de sticla
Bolile neoplazice, indiferent de stadiul bolii sau al tratamentului, din cauza riscului de diseminare a celulelor
canceroase facilitat de fluxul sanguin crescut; se poate efectua masajul numai sub semnatura proprie si a
apartinatorilor, la pierderea luptei cu boala, pentru ameliorarea simptomatologiei si cresterea confortului
pacientului;
Bolile cu manifestare tegumentara (psoriazis generalizat) - masajul este inutil;
Autismul – pacientul nu suporta atingerile;
Bolile psihice grave (psihoze sau psihopatii) - pacientilor le poate creste starea de agitatie sau agresivitate.
8. Contraindicatii locale temporare ale masajului
In anumite cazuri, cand evolutia este de tip acut sau subacut sau cand tendinta naturala este de vindecare sau
stabilizare, este contraindicat masajul pe aceste regiuni. Se pot executa manevre de masaj in regiunile alaturate si,
prin efectele stimulante si trofice se accelereaza procesul de vindecare. Aceste contraindicatii sunt:
Plagi deschise sau recente;
Traumitisme acute
Contuzii superficiale cu inserarea partilor moi superficiale sau profunde (vase sanguine, periost, piese osoase, etc)
Arsuri recente
Eritem solar
Infectii la nivel tegumentar
Rupturi musculare
Hematoame
Artrite localizate acute sau trenante
Fracturi osoase, pana la consolidare sau indepartarea mijloacelor de sustinere
Osteomielite supurate
In toate situatiile masajul va juca un rol important dupa incetarea interdicitiei de aplicare, in procesul de recuperare.
9. Contraindicatii neurologice si psihice ale masajului
Accidentele vasculare cerebrale recente
Meningoencefalitele de etiologie infectioasa
Sindromul de hipertensiune intracraniana (HTIC)
Autismul – pacientii nu suporta atingerea
Afectiunile neurologice prin leziuni de neuron central – agravazeaza spasticitatea
Bolile psihice grave – psihozele si psihopatiile – pacientilor le poate creste starea de agitatie si agresivitatea si pot
pune in pericol viata terapeutilor maseuri.
10. Contraindicatii renale si digestive ale masajului
Ulcerele gastro-duodenale insotite de hipersecretie si hiperaciditate – se creste tonusul parasimpatic si se agraveaza
starea
Colecitopatiile acute sau subacute
Pancreatite acute sau subacute
Hepatitele virale
Ciroza hepatica decompensata
Rectocolitele ulcero-hemoragice si boala Crohn, in puseele inflamatorii
Pielonefritele acute si subacute
Insuficienta renala acuta sau cronica – fluxul sanguin renal crescut nu este sustinut de functia renala
Hematuriile macroscopice
11. Contracindicatii reumatologice ale masajului
Reumatismul articular acut – masajul este permis dupa disparitia artritei, a febrei si a sindromului biologic (ASLO sub
250 la adulti si 333 la copii)
Poliartita reumatoida in timpul puseelor inflamatorii cu caracter evolutiv
Afactiunile parazitare cu caracter consumptiv: trichineloza, hidatioza, teniaza, etc
12. Efectele si contraindicatiile tapotamentului
Tapotamentul reprezinta aplicarea de lovituri usoare si ritmice, cu diverse parti ale mainii maseurului, pe suprafata
corpului subiectului masat, cu intensitate si ritm diferite, in functie de regiune si de scop.
Efectele tapotamentului:
excitant – stimuleaza circulatia locala, terminatiile si receptorii nervosi senzitivi, atat in piele cat si muscular;
creste tonusul simpatic si tonusul muscular - pot aparea fasciculatii musculare;
Stimuleaza alunecarea miofiblilelor de actina si miozina, unele fata de altele – elasticitate musculara;
Stimuleaza nutritia fibrelor musculare si schimburile de gaze respiratorii sange-muschi, prin efectul intens
vasodilatator exercitat
Manevrele de tapotament sunt importante in masajul sportiv, imediat inaintea competitiilor, in cazul subiectilor care
prezinta “apatie de start”.
Contraindicatiile tapotamentului:
Este interzis in anumite zone: lojile r;nale (regiunea lombara), fosa poplitee; fata antero-mediala a gambei, lipsita de
structuri musculare; zona inghinala; aria precordiala si zona mamara; fata anterioara a regiunii cervicale.
Este contraindicat de asemeni si in: stari de hipertonie, de suprasolicitare, de patologie neurologica sau psihiatrica, in
cadrul sedintelor de masaj circulator, in cazul persoanlor hipersensibile.
13. Efectele si locul rulatului si cernutului in cadrul sedintei de masaj
Rulatul si cernutul sunt manevre secundare foarte mult utilizate in masajul sportiv, fiind aplicate extremitatilor
(membre superioare si inferioare). Pot fi intercalate dupa netezire si frictiune (efect relaxant) dar si dupa tapotament
(pentru mobilizarea ampla a tesuturilor).
Cernutul​ este o manevra bimanuala care se aplica prin impletirea degetelor (daca segmentul are circumferinta mica)
sau pe partile laterale ale segmentului masat (daca are circumferinta mare) dupa care segmentul este “aruncat
dintr-o palma in alta”.
Rulatul ​este manevra bimanuala care se realizeaza prin aplicarea partilor volare ale mainii de o parte si de alta a
segmentului prelucrat, imprimarea de presiuni usoare si executarea unor deplasari ale mainii in sensuri contrare.
Efectele manevrelor:
Realizeaza vasodilatie importanta si ajuta circulatia in sensul de aplicare al manevrei
Stimuleaza propetale muschilor, in special elasticitatea fibrelor;
Mobilizarea masei musculare cu ritm rapid induce decontracturarea fibrelor;
Reduc tensiunea la nivelul jonctiunii tendino-musculare
Scad tonusul neropsihic;
Se recomanda intracompetiional, in pauzele dintre reprize pentru a preveni acumularea in muschi a acdului lactic
piruvic.
O varianta a cerutului, racaitul se aplica la nivel abdominal cu rol de mobilizare a peretelui si continutului abdominal.
14. Framantatul – definitie, forme, mod de aplicare
Framantatul se realizeaza prin formarea cu ajutorul mainilor a unei cute de tesut moale, de dimensiuni variabile, care
este ridicata de pe planurile profunde in limita elasticitatii tesuturilor, este comrimata prin priza manuala si impinsa
inapoi, cu presare pe stratul dur subiacent. Miscarea se realizeaza ondulator, uni sau bimanual, simultan sau
alternativ.
Se adreseaza cu predilectie muschilor, fara a ignora elementele supraiacente.
Clasificarea se realizeaza dupa mai multe criterii:
In functie de tipul prizei:
Priza mica bi sau tridigitala, intre police si index (plus medius), pentru regiuni cu tesut moale slab reprezentat;
Priza medie, realizata intre podul palmei si degetele II-V; o forma particulara a acestui tip se adreseaza muschilor
paravertebrali – framantatul glisat – care presupune stoarcere intre radacina mainii si planurile profunde osooase;
Priza mare, intre police si celelalte 4 degete, pentru zonele cu musculatura si tesut adipos.
In functie de modul de deplasare a mainilor maseurului, una fata de cealalata dar si de viteza de executie, avem:
Framantat simultan – mainile executa acelasi tip de miscare, simetric, in acelasi timp – efect relaxant
Framantat alternativ – mainile se deplaseaza in sensuri contrare, cu viteza crescuta si stoarcere mai energica a
tesuturilor, pentru tonifiere
In functie de deplasarea mainilor maseurului pe corpul subiectului, avem:
Framantat in cuta pe loc – priza manuala nu se deplaseaza, mainile aplica manevrele pe loc dupa care se trece la
priza urmatoare;
Framantat in cuta rulata – se aplica la masarea suprafetetlor intinse – cuta este deplasata pe suprafata masata prin
actiunea alternativa a mainilor maseurului;
In functie de forma manevrelor, se distinge ca forma particulara, framantatul „in val” sau „in bratara”, adresat
segmentelor cilindrice, care se poate realiza in 2 forme:
In val – actiune simultana si simetrica a mainilor, aplicand presiuni alternative pe fata anterioara si pe fetele laterale
ale segmentului;
Serpuit – forma alternativa, cele 2 police lasand o amprenta caracteristica dupa efectuarea manevrei
Forma particulara, cu pumnii inchisi – framantatul aluatului – se aplica regiunilor moi bogat reprezentate (fesieri,
coapse)
In functie de profunzimea manevrelor, avem:
Framantat superficial – pentru tegument si tesutul celular subcutanat (manevra anticelulitica);
Framantat profund – pentru musculatura si continutul abdominal;
Framantatul glisat – forma particulara, profunda – pentru musculatura voluminoasa dar profunda (se aplica fata
volara a mainii deasupra formatiunii musculare, paralel cu axul longitudinal al regiunii; se aplica presiune
perpendicular dar si cranial cu radacina mainii. Manevra este posibila prin flectarea articulatiilor
metacarpo-falangiene. Se realizeaza stoarcerea musculaturii atat intre degete si podul palmei maseurului cat si intre
radacina mainii si planul dur subiacent).
In functie de scopurile urmarite prin aplicarea manevrelor, se descriu:
Framantatul decontracturant – cu intensitate si ritm scazut, prin aplicarea de manevre simultane, executate cu priza
medie sau mare;
Framantatul stimulant – tonifiant, care implica executarea de manevre alternative, rapide, executate cu intensitate
crescuta
Mod de aplicare
Manevrele lente, simultane au efect intens decontracturant – se utilizeaza mult in cazul sportivilor, in perioadele
intra si post-competitionale, in refacerea sportivilor.
Efectul circulator este mai intens decat in cazul frictiunilor deoarece compresiile ritmice asupra masei musculare
favorizeaza deschiderea unui numar mai mare de capilare. Fenomenul este denumit rebound vasomotor.
Efectul de incalzire a muschilor se consolideaza – important in pregatirea sportivilor.
Framantatul influenteaza direct proprietatile muschilor, in special contractilitatea si elasticitatea, deoarece manevra
se realizeaza cu intensitate mare si efectele ajung in profunzime.
Favorizeaza relaxarea musculara, prin efect mecanic – intreruperea microlegaturilor dintre filamentele de actina si
miozina, dar si prin efect reflex – potentand sistemul nervos vegetativ.

15. Frictiunea – definitie, forme, mod de aplicare

Frictiunea reprezinta comprimarea si deplasarea pielii fata de planurile subiacente, in limita elasticitatii tesuturilor. In
aplicarea manevrei NU se realizeaza frecarea mainii subiectului pe suprafata corpului subiectului.
Dupa forma, frictiunile sunt:
Circulare – se adreseaza tegumentului, tesutului celular subcutanat, musculaturii, continutului abdominal, reperelor
osoase. Pentru acestea maseurul isi plaseaza degetele semiflectate pe suprafata masata si exercita o presiune
constanta a zonei, executand miscari circulare de mica amplitudine.
Liniare – utilizata mai mult in masajul tesuturilor conjunctive (tendoane, ligamente, capsule articulare, periost).
Deplasarea mainilor in sens transversal.
Manevra combinata – aplicarea succesiva pe suprafata masata a pulpei degetelor semiflectate, marginea cubitala a
mainii, radacina mainii, toata palma. Se executa cateva miscari circulare cu fiecare dintre partile mainii, dupa care se
reia.
Se realizeaza cu pulpa degetelor, cu policele aplicat perpendicular pe suprafata corpului, pumnul palmar, pumnul
cubital, nodozitatile mainii, antebrat, cot.
16. Frictiunea – efecte
Frictiunea reprezinta comprimarea si deplasarea pielii fata de planurile subiacente, in limita elasticitatii tesuturilor. In
aplicarea manevrei NU se realizeaza frecarea mainii subiectului pe suprafata corpului subiectului.
Frictiunea este cea mai importanta manevra relaxanta iar efectul principal este similar cu al netezirii si se exercita la
nivelul pielii. Manevra are importanta deosebita mai ales daca ritmul de executie este lent. Efectele sale se exercita
la nivel trofic, circulator, analgezic, asupra sistemului nervos periferic, central si vegetativ.
Efectele trofice si reparatorii ​se realizeaza prin:
stimularea schimburilor celulare si interstitiale ajutand la eliminarea toxinelor rezultate in urma metabolismului.
Stimularea functiilor metabolice la nivel conjunctiv si muscular (prin stimularea proceselor de vindecare a plagilor, a
contuziilor, a rupturilor fibrelor conjunctive si/sau musculare; prin accelerarea procesului de resorbtie a echimozelor
si hematoamelor).
Efectul circulator ​se datoreaza modului de realizare a manevrei, prin presiune. Vasele de la nivelul tegumentului vor
fi comprimate pe o anumita zona dupa care, in momentul ridicarii mainii, peretii vasculari se relaxeaza brusc, ceea ce
stimuleaza un aflux crescut de sange. O frictiune bine realizata lasa dupa manevra o amprenta palida cu un halou
rosu, care ulterior se contureaza in purpuriu intens. Acesta reprezinta efectul vasodilatator local care are mai multe
implicatii: creste troficitatea tisulara in zona, creste elasticitatea vaselor, scade edemul tisular.
Efectul circulator se manifesta in functie de directia manevrelor de frictiune si la nivelul vaselor mari. La nivelul
extremitatilor directia manevrelor de frictiune este intotdeauna dinspre distal spre proximal. In cazul afectiunilor
arteriale, in special la nivelul membrelor, frictiunile se aplica cu presiune redusa in sens invers, pentru a ajuta
progresia sangelul arterial catre zonele periferice.
Efectul analgezic ​este cunoscut si resimtit de fiecare subiect in parte. Efectul se realizeaza prin scaderea tonusului
simpatic local dar si a celui general. Manevrele insistente favorizeaza revenirea la PH neutru a spatiului interstitial,
prin stimularea circulatiei capilare si arteriorale locale.
Efecte musculare ​– frictiunea actioneaza asupra fibrelor musculare prin cresterea elasticitatii acestora. Manevrele
lente favorizeaza intinderea sarcomerelor inducand relaxarea musculara si reducerea contracturilor. Favorizeaza si
imbunatatirea transmiterii sinaptice, fiind recomandata in perioadele de refacere post-efort si in cele
pre-competitionale.
Efectele asupra sistemului nervos​ sunt produse:
Direct, prin actiune asupra terminatiilor nervoase vegetative;
Indirect, de la relaxarea musculara ajungandu-se la cea neuro-psihica.
17. Locul manevrelor secundare in cadrul sedintei de masaj
Masajul utilizeaza, pe langa manevrele principale si o serie de procedee auxiliare. Manevrele secundare ajuta si
intensifica efectul manevrelor principale si se aplica specific in anumite secvente ale sedintei de masaj.
Unele manevre secundare, cum este presiunea, sunt incluse de unii specialisti intre manevrele principale. Impreuna
cu alte manevre – neteziri, frictiuni – devin procedee principale in numeroase forme de masaj terapeutic.
Motivul pentru care aceste manevre sunt considerate secundare este acela ca nu se aplica pe toate regiunile
corpului. Unele sunt satelite anumitor procedee principale, pe care le preced sau le succed, potentandu-le efectele in
timp ce altele prezinta caracteristici proprii. Ele se intercaleaza intre procedeele principale, insotindu-le pe cele cu
actiune, ritm, viteza de executie, intensitate asemanatoare.
Manevrele secundare sunt:
Presiunile – imediat dupa netezirile de inceput sau dupa frictiuni (o parte dintre ele); inainte de netezirile de final –
variante
Rulatul si cernutul – se aplica extremitatilor. Se pot intercala dupa netezire si frictiune dar si dupa tapotament;
Ciupirile si pensarile – inaintea tapotamentului;
Tractiunile si elongatiile – se realizeaza de regula dupa manevrele de tapotament
Scuturarile – se aplica in incheierea sedintei de masaj
Mobilizarile pasive cu tensiuni finale – in incheierea sedintei de masaj
Racaitul si balotatul – echivalentul manevrelor de cernut si rulat, aplicate la nivelul peretilor laterali ai abdomenului
18. 19. Manevre secundare
Manevrele secundare sau ajutatoare de masaj sunt:
Presiunile – manevre care se pot executa cu diferite portiuni ale mainii si degetelor, pe diferite suprafete, mai intinse
sau mai restranse, in zone in care sub tesuturile moi exista un plan osos.
Rulatul si cernutul - manevre secundare utilizate in special in masajul sportiv,fiind specifice extremitatilor. Pot fi
intercalate dupa netezire si frictiune dar si dupa tapotament. In prima situatie se urmareste efectul relaxant iar in
cea de-a 2-a, prin mobilizarea ampla a tesuturilor, se pregateste zona pentru efortul sportiv.
 Ciupirile si pensarile – constau in formarea unei cute de tesut moale, urmata de ridicarea sa rapida, prin tractiune in
limita elasticitatii pielii, dupa care este eliberata brusc. Diferenta dintre ele consta in marimea prizei si grosimea
pliului. Ele deriva din manevrele de framantat si sunt inserate dupa framantat, introducand tapotamentul.
Tractiunile axiale – se realizeaza la nivelul membrelor superioare si inferioare dar si la nivelul coloanei vertebrale, caz
in care se numesc elongatii. Efectele acestora se manifesta in primul rand la nivelul articulatiilor segmentului asupra
caruia s-a actionat. Manevra favorizeaza lubrifierea cartilajelor articulare dar si decontracturarea structurilor
musculare periarticulare.
Scuturarile – manevre secundare aplicate la nivelul extremitatilor in incheierea sedintei de masaj. Se asociaza cu
tractiuni in ax ale segmentelor si au actiune relaxanta. Se realizeaza prin mobilizari ample, de tip oscilator, executate
longitudinal si/sau transversal.
Mobilizarile pasive cu tensiuni finale – imprumutate din kt medicala. Auefect asupra structurilor articulare, produc
decoaptare – determina scaderea tensiunii in articulatie, cresterea elasticitatii structurilor periarticulare,
imbunatatirea circulatiei lichidului sinovial la nivelul cavitatii articulare, favorizarea nutritiei cartilajelor articulare,
cresc elasticitatea musculara.
Racaitul si balotatul – mobilizeaza peretele si continutul abdominal, stimuland mecanic si reflex functiile majore ale
organismului – digestiva, circulatorie, excretorie.
20. Masajul – definitie, mecanisme de actiune
Masajul reprezinta prelucrarea manuala, metodica si sistemica a partilor moi ale corpului. Definitia se refera la
masajul manual.
Este metodica pentru ca fiecare tip de masaj actioneaza prin anumite manevre care se aplica intr-o anumita
succesiune urmarind obtinerea unor efecte precise.
Este sistematica deoarece partile moi sunt abordate intr-o anumita ordine, de regula de la suprafata spre
profunzime, iar manevrele sunt aplicate intr-o anumita ordine pe regiunile corpului, in functie de scopurile urmarite
si de tipurile de masaj.
Masajul poate fi executat:
Manual
Instrumental – cu ajutorul aparatelor
Cu ajutorul apei – hidromasajul
Cu vacuum pentru reducerea circumferintelor si remodelare corporala
Cu gheata – criomasajul, cu rol anestezic si decontracturant
Prin masaj se pot diagnostica anumite suferinte pe care pacientul nu le poate preciza. Prin inspectie si palpare un
specialist poate sesiza existenta anumitor afectiuni care pot scapa observatiei specialistilor sau subictilor insisi, cum
ar fi modificari de coloratie, tumefactii, colectii de diferite naturi, prezenta celulitei sau a unor formatiuni
subcutanate, prezenta unor contracturi sau adenopatii. Se poate sesiza tonusul local si sensibilitatea pacientului.
21. Masajul calotei craniene
Pozitia subiectului: asezat pe un scaun cu spatar si spatele sprijinit.
Delimitarea regiunii: calota craniana se limiteaza la suprafata tegumentara care prezinta pilozitate (scalp) dar
manevrele de masaj se aplica intre arcadele sprancenoase (anterior) si baza craniului (posterior).
Particularitatile regiunii: musculatura e reprezentata de muschiul occipito-frontal si cel temporo-parietal. Reperele
osoase sunt reprezentate de fata externa a calotei craniene, formata din osul frontal, cele 2 parietale (apofiza
mastoida) si occipitalul.
Masajul regional propriu-zis: ​netezirile initiale sunt reprezentate de doua tipuri de manevre, efectuandu-se cu degetele
abduse:
a.degetele se aplica deasupra arcadelor sprancenoase, manevra imbraca toata calota si se termina la nivelul regiunii cefei,
mainile deplasandu-se paralel
b.mainile se aseaza fata in fata la nivelul fruntii, cu degetele mici pe pleoapa superioara si se deplaseaza lateral si posterior
deasupra pavilioanelor urechilor, imbracand fetele laterale ale calotei craniene. Cele doua manevre se aplica
alternativ.
Pentru urmatorul tip de netezire, manevra se realizeaza cu degetele abduse si consta intr-o “pieptanare a scalpului” prin
miscari lente si serpuite.
Pentru a realiza ​frictiunile​, se aplica manevre circulare de frictiune sistematica a intregii calote.
Tapotamentul se realizeaza usor in picaturi de ploaie, cu varfurile degetelor, lasate sa cada pe toata suprafata calotei. (se
realizeaza in locul vibratiilor)
Frictiunile vibrate​ se aplica similar frictiunilor simple, dar liniar.
Netezirile finale​ se executa similar celor initiale, insa in ordine inversa.
La nivelul scalpului se mai poate aplica o manevra imprumutata din masajul oriental si care consta in despartirea parului in
suvite, fara a provoca durere sau alte senzatii neplacute.
22. ​Masajul cefei si umerilor
Cuprinde elemente apartinand regiunii posterioare a trunchiului, portiunii initiale a membrelor superioare si regiunii
superioare a toracelui anterior.
Pozitia subiectului este sedenstatica in fata unei mese, cu trunchiul usor flectat si coatele sprijinite pe masa, mainile
sustinand capul.
Delimitarea regiunii:
- limita superioara este reprezentata de baza craniului
- limita inferioara este reprezentata de o linie orizontala care trece spinele scapulare
- limitele laterale sunt reprezentate de fetele laterlo-cervicale si de zonele laterale ale umerilor, pana la insertiile muschilor
deltoizi
Particularitati anatomice ale regiunii:
Portiunea spatelui si a cefei este o zona de tranzitie, ce include elemente anatomice:
- zona occipitala a craniului
- regiunea cervicala posterioara
- zona superioara a regiunii posterioare a trunchiului
- radacina membrelor superioare
Masajul regional propriu-zis:
Netezirile initiale​ sunt executate cu doua tipuri de miscari:
a.se aseaza radacina mainilor la nivelul liniei occipitale superioare si acestea se deplaseaza vertical descendent, pana la
nivelul regiunii interscapulare, terminand manevra cu pulpa degetelor
b.se aseaza mainile cu marginea cubitala si palmele supinate sub lobii urechilor si sub apofizele mastoide, iar manevra se
realizeaza deplasand mainile descendent, cu pronatie, imbracand fetele laterale ale gatului, umerii si regiunea
deltoidiana. Menvra se incheie imbracand “V”-ul deltoidian cu primul spatiu interdigital.
Frictiunile se efectueaza asezand radacina mainii la baza gatului si cu degetele usor abduse se realizeaza miscari circulare
la nivelul liniei occipitale superioare, al protuberantei occipitale externe si bazei craniului. Frictiunile continua din
aproape in apropae, tot cu manevre circulare si intensitate moderata, pe toata regiunea cefei. Dupa actionarea
asupra elementelor osoase si ligamentelor se prelucreaza musculatura gatului de sus in jos si din aproape in
aproape, insistandu-se atat pe trapez si deltoizi, cat si pe muschii paravertebrali.
Framantatul​ – se va imparti regiunea cefei in trei parti, prin trasarea a doua linii verticale imaginare paravertebrale:
- cele doua portiuni laterale se vor framanta simultan si simetric, prin cuta pe loc aplicata descendent, incepand de la
nivelul bazei craniului pana la baza gatului, dupa care manevra se poate prelungi pe portiunea superioara a
trapezului
- portiunea mediana se prelucreaza prin cuta mia, realizata cu ambele maini asezate paralel, simultan
Dupa ce s-a ajuns la radacina gatului, fiecare umar se lucreaza separat in cuta pe loc, simultana si alternativa, realizata cu
priza medie sau mare, dupa care se continua cu deltoidul de aceeasi parte.
Tapotamentul
- la nivelul regiunii occipitale se aplica manevre usoare, blande, cu pulpa degeteloe in picaturi de ploaie
- pe ceafa si umeri se lucreaza tangential, paralel cu fibrele msuculare
- la nivelul deltoidului se pot efectua manevre se tocat cubito-palmar si batatorit: cu pumnul palmar, cu pumnul cubital sau
in caus
Vibratiile​ se aplica numari pe trapez, paravertebrali, deltoizi.
Mobilizarile pasive ale gatului se realizeaza fara tensiuni finale, pe directiile naturale de miscare ale capului:
flexii-extensii, inclinari laterale, rotatii axiale.
Netezirile finale ​sunt similare celor initiale.
Si la nivel cervical se pot realiza ​elongatii​. Elongatiile presupun tractiuni axiale perfect executate in axul vertical al
coloanei. Ele sunt interzise persoanelor care prezinta patologia vertebrala sau osteoporoza.

23.Masajul continutului abdominal

Debuteaza cu ​neteziri ​de inceput, similare celor initiale executate pentru peretele abdominal.
Urmatoarele manevre de masaj se adreseaza cadrului colic:
Netezirile se realizeaza cu miscari alternative scurte, mana dupa mana, orientate paralel cu axul longitudinal al fiecarui
segment de colon.
Ele debuteaza la nivelul fosei iliace drepte, mainile deplasandu-se ascendent de-a lungul segmentului drept al colonului,
apoi directia se schimba de la dreapta la stanga, pe etajul supraombilical. Cand se ajunge la nivelul flexurii colice
stangi, directia netezirilor este descendenta, manevrele aplicandu-se cu manevre trase ddeaupra segmentului stang
al colonului, spre fosa iliaca stanga.
In continuare se realizeaza o ​frictiune asociata cu o presiune, exercitata cu marginile mainii in mijlocul ferestrei
abdominale, deasupra anselor intestinului subtire carora li se adreseaza.
Manevrele de ​presiune se realizeaza in sensul acelor de ceasornic, prin asocierea miscarilor de pronatie si supinatie a
antebratului, respectiv se flexie si extensie a pumnului.
Urmeaza o serie de manevre intermediare intre ​frictiune ​si ​framantat​, care se realizeaza cu pulpa degetelor si mainile
suprapuse, care se pot realiza in doua moduri:
- circular, din aproape in aproape, pe tot cadrul colic
- liniar – se aplica degetele, se trage in suprafata formand o cuta de tegument si se impinge in profunzime, pentru ca prin
presiune degetele sa patrunda pana la nivelul organului prelucrat
Framantatul se poate realiza unimanual sau cu mabele maini suprapuse, aplicate deasupra proiectiei intestinului subtire,
exercitand alternativ presiuni prin impingere si tragere, fara a misca palmele pe suprafata tegumentului. La nivelul
cadrului colic se aplica manevre similare, orientate in sensul evacuarii colonului.
Presiunile la nivelul continutlui abdominal vor fi realizare prin manevra afisata pe cadrul colic, cu tensiune finala
orientata in sensul de evacuare a intestinului gros.
Tapotamentul ​se realizeaza tangential, cu varful degetelor si cu mainile inclinate in sens de adductie. Manevrele sunt
orientate pentru a stimula fibrele musculare de la nivelul colonului care au dispozitie particulara:
- ​unele sunt circulare discontinue, delimitand segmente numite haustre
- altele longitudinale, care reprezinta condensarea fibrelor musculare longitudinale din peretele colonului, formeaza trei
benzi longitudinale, care continua pe toata lungimea intestinului gros si poarta numele de tenii
Cele doua tipuri de fibre musculare contribuire la aspectul caracteristic al colonului.
Cele doua variante de tapotament se adreseaza ambelor tipuri de fibre musculare:
- pentru a stimula fiecare haustru, tapotamentul tangential se aplica din aproape in aproape, perpendicular pe axul
longitudinal al colonului, de la nivelul cecului pana la sigmoid
- pentru a stimula fibrele longitudinale, manevra se realizeaza pe directie longitudinala, tot din aproape in aproape, de la
cec la sigmoid, paralel cu axul longitudinal
Vibratiile se realizeaza cu marginea cubitala a mainii pe trei zone de electie abdominale, pentru ca oscilatiile pe care
manevrele le produc sa penetreze tesuturile si sa stimuleze organele carora li se adreseaza. Vibratiile se aplica:
- la nivelul hipocondrului drept, pentru a stimula ficatul si vezica biliara, pentru care se aseaza marginea cubitala a mainii
drepte supinate sub rebordul costal
- la nivelul hipocondrului stang, tot cu marginea cubitala, pentru loja splenica, urmarind stimularea functiilor splinei,
pancreasului, dar urmarind si mobilizarea gazelor de la nivelul unghiului splenic
- la nivelul hipogastrului, deasupra simfizei pubiene
Mai putem aplica manevre profunde de vibratie, cu varful degetelor II-IV, la nivelul cadrului colic, incepand de la valva
iliocecala si parcurgand din aproape in aproape, traseul intestinului gros.
La nivelul abdomenului se utilizeaza doua manevre secundare specifice:
Racaitul – care seamana cu cernutul si se aplica peflancuri, pentru a stimula intreaga masa musculara, se aseaza mainile
cu degetele abduse si semiflectate pe flancurile abdomenului, aplicand prin flexia degetelor lovituri usoare
orientate de jos in sus, care urmaresc sa mobilizeze intregul continut abdominal
Balotatul – pentru care mainile se plaseaza tot la nivelul flancurilor; dezvoltand o presiune moderata, mainile se
deplaseaza anterior, pana la linia mediana, o data cu incrucisarea antebratelor si o data fara.
Ambele sunt manevre finale, ce se executa inaintea netezirilor de incheiere.
Netezirea de incheiere​ este cea care se aplica la nivelul peretelui abdominal, manevrele executandu-se in ordine inversa:
- mai intai manevrele liniare transversale
- in final manevrele de netezire in trei timpi

24.Masajul fesier/masajul regiunii fesiere

Subiectul adopta pozitia de decubit ventral.
Delimitarea regiunii:
- limita superioara este reprezentata de baza sacrului si de crestele iliace
- limita inferioara este reprezentata de pliurile subfesiere
- limitele laterale sunt considerate zonele de contact ale corpului cu planul mesei de masaj
Particularitatile anatomice regionale:
Regiunea fesiera se caracterizeaza prin abundenta de tesut moale reprezentat atat de tesut gras subcutanat cat si de
musculatura fesiera. Cel mai voluminos si mai superficial muschi al zonei este marele fesier care se intinde de la
creasta iliaca, sacru si coccis pana la nivelul tuberozitatii gluteale a femurului, sub marele trohanter.
Reperele osoase ale regiunii fesiere sunt reprezentate de creasta iliaca, sacru si elementele sale: baza, crestele sacrate,
tuberozitatea ischiadica, (palpabila prin insinuarea mainii in subfesier) si marele trohanter.
Masajul regional propriu-zis:
Netezirile initiale​ se realizeaza in patru timpi, incepand cu zonele situate de o parte si de alta a santului interfesier:
- manevra incepe cu fata dorsala a degetelor de la nivelul pliului subfesier si continua ascendent catre creasta iliaca.
- al doilea timp, reprezentat de o miscare oblica in jos si lateral, catre marele trohanter
- cu fata palmara a mainii si degetelor se realizeaza al treilea timp, reprezentat de o miscare oblica in jos si medial, catre
punctul de pornire, imbracand pliul subfesier
- iar in al patrulea timp se executa o miscare ascendenta pe partile laterale ale regiunii pana la nivelul crestei iliace
Frictiunea:
- primele zone frictionate cu manevre circulare sunt reperele osoase ale sacrului: crestele madiala, intermediara si laterale
sacrate
- interliniile articulare sacroiliace
- din aproape in apropae s frictioneaza crestele iliace, coborand la marele trohanter, dupa care prin insinuare la nivelul
pliului subfesier, se abordeaza tuberozitatile ischiadice
Frictiunea se realizeaza cu intensitate crescuta, cu nodozitatile mainii si ale degetelor. Se intercaleaza neteziri intermediare
– doua, trei manevre de neteziri in patru timpi.
Framantatul se aplica in cuta pe loc cu priza mare, pentru partile laterale si cu presiune mai mare, cu pumnii, pentru
zonele cu musculatura cea mai dezvoltata.
Tapotamentul – in cazul tapotamentului cu marginea cubitala a mainiii se urmareste directia fibrelor marelui fesier,
punctul de convergenta fiind reprezentat de marele trohanter. Pentru manevra de batatorit, se mai poate executa un
tapotament simultan al celor doua fese, pe cea apropiata lucrandu-se cu antebratul, iar pe cea opusa cu pumnii.
Presiunile si vibratiile se aplica in acelasi mod ca la nivelul regiunii dorsale. Nu se aplica ciupiri si pensari si nici
tapotament in manunchi de nuiele.
Netezirile finale​ respecta regula regiunii spatelui: se vor aplica intai cele transversale si apoi cele in patru timpi.

25. Masajul genunchiului

Genunchiul este cea mai voluminoasa articulatie a corpului, cu repere osoase perceptibile la palpare, de aceea masajul
genunchiului se poate efectua ca masaj izolat, insistand pe manevrele de netezire si frictiune. Genunchiul este
considerat zona speciala de masaj si va fi abordat o data cu fiecare dintre segmentele pe care le articuleaza (gamba
si coapsa).
Reperele osoase ale genunchiului sunt reprezentate de:
- tuberozitatea tibiala
- condilii tibiali
- marginile platoului tibial, care participa la formarea interliniei articulare a genunchiului
- epicondilii femurali
- rotula cu marginile sale si fata anterioara accesibila manevrelor specifice de masaj
Masajul regional propriu-zis:
Netezirea​ este tip special:
- ​in romb – cu manevre bimanuale, simultane, aplicare alternativ, in sens ascendent si descendent
- transversala – aplicata tot simultan (bimanual) dinspre axa longitudinala mediana a articulatiei, spre medial si lateral,
imbracand genunchiul de jos in sus si din aproape in aproape
Frictiunea
Manevrele folosite cel mai frecvent sunt cele circualre, care se executa cu pulpa degetelor II-V semiflectate de jos in sus,
pe tuberozitatea tibiala, pe condilii tibiali, pe interlinia articulara, pe epicondilii femurali si pe rotula.
La nivelul rotulei manevrele pot fi aplicate liniar pe margini si circular pe fata anterioara patelar, cu eminentele tenara si
hipotenara. Frictiunea este insistenta, liniara transversala pe ligamentul rotulian.
La nivelul rotulian se mai aplica doua manevre speciale:
- ​“manevra in capac de borcan” – prin care se mobilizeaza circular, alternativ rotula, executandu-se priza pe marginile
piesei osoase, concomitent cu aplicarea de presiuni cu podul palmei. Procedeul poate fi asimilat frictiunii, daca
urmarim definitia acesteia (comprimare si deplasare). Manevra actioneaza atat asupra structurilor fibroase
peripatelare, cat si asupra spatiului articular, intensificand circulatia lichidului sinovial, ceea ce amelioreaza
troficitatea cartilajelor articulare.
- ​mobilizarile rotulei – se executa in sens latero-lateral si cranio-caudal, realizand deplasarea pe distante mici ale rotulei,
fata de planurile tisulare profunde
Netezirile finale​ se aplica intai manevrele transversale si apoi cele in romb, de incheiere.

26. Masajul M.I. – fata posterioara

Pozitia subiectului – decubit ventral, cu segmentul distal (piciorul) in afara planului mesei de masaj.
Delimitarea regiunii:
- limita superioara este reprezentata de pliul fesier
- limita inferioara este reprezentata de extremitatile inferioare ale celor doua maleole tibiale
Subdiviziuni ale regiunii:
- fata posterioara a coapsei
- fosa poplitee
- fata posterioara a gambei
- subregiunea tendonului ahilian
- piciorul este segmentul terminal al membrului inferior, dar si din punctul de vedere al maseurilor cu experienta, poate fi
considerat o regiune de sine statatoare.
Particularitati anatomice ale regiunii:
Membrele inferioare si superioare sunt segmente de forma cilindrica, de aceea beneficiaza de aplicarea unor forme
speciale de netezire, de framantat, dar si de o serie de manevre secundare: rulat, cernut, mobilizari pasive, tensiuni,
scuturari si tractiuni.
Reperele osoase sunt reprezentate dinspre proximal spre distal de:
- marele trohanter
- epicondilii femurali
- condilii tibiali
- capul peroneului
- cele doua maleole (mediala si laterala), la nivelul extremitatii distale
Musculatura regionala este dispusa longitudinal, de aceea manevrele de tocat se vor aplica exclusiv paralel cu axul
longitudinal al segmentelor.
Musculatura superficiala este reprezentat de:
- la nivelul coapsei: semimembranos, semitendinos, biceps femural
- la nivelul gambei: gastrocnemian, zona mediana este reprezentata de fosa poplitee care este exceptata de masaj somatic
datorita continutului sau vasculo-nervos si limfatic, dar care are un rol important in drenajul limfatic
Masajul regional propriu-zis:
Cele doua segmente ale fetei posterioare ale membrului inferior se pot aborda pe rand sau impreuna, incepand deasupra
gleznei si pana la radacina membrului inferior.
La extremitati, manevrele se aplica respectand sensul circulatiei de intoarcere veno-limfatica.
In cazul in care se lucreaza pe rand, segmentele articulare intersegmentare vor fi abordate atat la masajul coapsei cat si in
cadrul masajului gambei.
Netezirile initiale​ vor fi:
- ​lungi, paralele cu axul longitudinal al segmentului
-​ medii, care formeaza cu axul longitudinal un unghi ascutit deschis superior (manevrele sunt orientate ascendent si lateral)
- scurte, perpendiculare pe axul longitudinal al segmentului. Ele se realizeaza la fel ca si pe spate, impartind fiecare
segment in doua jumatati longitudinale.
Pentru extremitati se mai aplica netezirea circulara sacadata, care se executa prin deplasarea simultana a mainilor asezate
in bratara in jurul segmentului, de la extremitatea distala catre extremitatea proximala si imprimandu-le si vibratii
usoare. L a persoanele de sex masculin netezirea se va face in pieptene pe zonele in care exista pilozitate
dezvoltata.
Frictiunile
Primele abordate sunt reperele osoase ale segmentelor;
- frictiuni circulare aplicate pe maleole, apoi pe partile laterale ale platoului tibial (condilii tibiali), la nivelul interliniei
articulare a genunchiului, pe epicondilii femurali si pe marele trohanter
- frictiunile partilor moi se realizeaza cu varful degetelor, pentru suprafetele mai mici, cu marginea cubitala a mainii sau
pumnului, pentru suprafetele laterale ale fiecarui segment, si prin manevra combinata dinspre distal spre proximal
pentru restul suprafetei. Urmeaza neteziri intermediare, executate cu miscari simultane lungi sau cu manevra
circulara.
Framantatul
- manevra de framantat se aplica in functie de dimensiunile segmentului, impartindu-l in doua sau in trei sectoare
longitudinale. Tipul de manevra aplicat este in cuta pe loc, executata simultan sau alternativ.
- pentru masajul extremitatilor se mai descriu inca doua tipuri de framantat circular (“in bratara”)
- framantatul serpuit – in care mainile se aseaza pe aprtile laterale ale segmentului, iar policele la nivel median, pozitia lor
fiind paralela cu axul longitudinal al segmentului; manevra de stoarcere se executa alternativ, lasand o amprenta
caracteristica ca urmare a rpesiunii executate de pulpa policelor.
- framantatul in val – mainile se misca simultan, policele se aseaza tot paralel intre ele dar perpendicular pe axul
longitudinal al segmentului, celelalte degete fiind dispuse lateral; in acelasi timp se face priza si cuta si se executa
alternativ:
- presiune din lateral pe suprafata osului, storcand partile moi laterale, simultan cu ridicarea mainilor si
mobilizarea partilor moi in limita elasticitatii
- cand cuta este dusa la loc, se aplica o alta presiune cu policele pe suprafata osului, sotrcand structurile
subiacente, apoi se aplica neteziri intermediare
Ciupirile si pensarile​ se pot executa dupa tehnica descrisa, singura particularitate fiind sensul centripet de aplicare.
Rulatul si cernutul – daca se executa cu presiune mare, sunt simultane si fac introducerea pentru tapotament. Aceste doua
manevre se executa dinspre distal spre proximal, favorizand circulatia venoasa, putand fi introduse intre manevrele
de drenaj limfatic. Pentru un rulat eficient al gambei, se flecteaza genunchiul, iar piciorul se sprijina de umarul
maseurului.
- in cazul rulatului nu are importanta cat de mare este segmentul, miscarea mainilor fiind alternativa, de du-te – vino si
realizand mobilizarea rapida si energica a structurilor de tesut moale, fata de axul central osos.
- in cazul cernutului, daca segmentele sunt subtiri (gamba), se impletesc degetele pe fata posterioara a segmentului si se
arunca dintr-o palma in cealalta, executandu-se mobilizarea intensa a teusturilor moi
- in cazul in care segmentul este voluminos (coapsa), se aplica lovituri usoare cu degetele semiflectate pe fetele laterale, in
acelasi scop
Tapotamentul se realizeaza dinspre distal spre proximal, iar manevrele de tocat trebuie aplicate paralel cu directia fibrelor
musculare, in axul longitudinal al segmentului. La nivelul fetei posterioare a membrului inferior pot fi aplicate:
- ​manevra de batatorit cu pumnul cubital sau palmar
- manevra in cupa (ventuza)
- manevrele de lipait si plescait
- manevra “in manunchi de nuiele”, care trebuie sa respecte directia fibrelor musculare
In cazul in care se lucreaza ambele membre inferioare, se poate realiza tapotament simultan, cu mana sau cu pumnul pe
membrul inferior controlateral si cu antebratele si membrul inferior.
Manevrele de tapotament pot fi precedate sau urmate de manevre de ciupiri si pensari, executate in acelasi ritm alert.
Tapotamentul este urmat de neteziri intermediare simultane lungi, alternandu cu manevre de netezire circulara sacadata.
Vibratiile se executa dupa metoda cunoscuta, in sensul circulatiei de intoarcere venoasa. Ca si vibratiile, manevrele de
presiune se executa dinspre distal spre proximal, din aproape in aproape; intensitatea lor trebuie adaptata in
functie de sensibilitatea si toleranta subiectului.
Ca​ ​mentiune speciala, trebuie sa evitam zona poplitee, care nu beneficiaza de: framantat, tapotament, presiuni si vibratii.
Inainte de netezirile finale se executa pe aceasta fata, la nivelul articulatiei genunchiului, ​mobilizari pasive cu tensiuni
finale​, urmate de ​tractiuni in ax si scuturari ale membrului inferior in intregime. Mobilizarile apsive se executa
la nivelul genunchiului, miscarile fiind limitate de aparitia durerii.
Pentru a realiza ​tractiunile se aplica mainile in priza circulara al nivelul articulatiei gleznei. Tractiunile se realizeaza
numai in axul longitudinal, nu se roteste si nu se abduce membrul inferior, deoarece se solicita articulatia
coxo-femurala, care poate fi sensibila in caz de artroze, artrite sau poate sa fi fost sediul unor interventii
chirurgicale.
Netezirile finale se realizeaza in oglinda fata de cele initiale (scurte transversale, medii oblice, longitudinale circulare
sacadate).
 27. Masajul M.I. – fata anterioara
Fata anterioara a membrului inferior are anumite particularitati anatomice de cea posterioara.
Pozitia subiectului este decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse. Pentru aplicarea anumitor procedee (cernut si rulat)
se solicita subiectului sa flecteze genunchiul si sa aseze planta pe planul patului.
Delimitarea regiunii se realizeaza urmarind:
- distal – articulatia gleznei
- proximal – plica inghinala
Subdiviziunile regiunii:
- fata anterioara a gambei
- articulatia genunchiului
- fata anterioara a coapsei
Particularitatile anatomice ale regiunii​ se refera in special la structura si dispozitia musculaturii la nivelul gambei:
Fata antero-mediala a gambei nu este acoperita de structuri musculare, planul osos fiind dispus superficial sub tegument.
Ca si creasta tibiala, el este accesibil manevrelor de frictiune, vibratii, ciupiri si pensari, doar la nielul lojei
antero-laterale msuculare, formata din muschii: tibial anterior, extensor lung al degetelor, extensor lung al halucei
si cei trei peronieri.
Din punct de vedere anatomic, in cadrul masajului regional se aplica manevre specifice pe fata mediala a coapsei, care
actioneaza in special pe componenta mediala a gastrocnemianului si flexorul lung al degetelor.
La nivelul coapsei, musculatura​ este mult mai bine reprezentata, descriindu-se trei loje musculare:
- loja anterioara cuprinde muschii croitor si cvadriceps
- loja laterala cuprinde tensorul fasciei lata
- loja mediala cuprinde grupul muschilor adductori, stratul superficial fiind reprezentat de pectineu, gracilis si adductor
lung
Reperele osoase care beneficiaza de frictiuni sunt:
- maleolele alterala si mediala
- fata antero-mediala a tibiei
- creasta tibiala care se termina superior cu tuberozitatea tibiala
- condilii tibiali
- rotula cu marginile sale
- epicondilii femurali
- marele trohanter
Articulatia genunchiului poate fi masata o data cu celelalte subregiuni ale fetei anterioare, deoarece este considerata o
regiune speciala, in special la sportivii de performanta, sub forma masajului local precompetitie sau
intracompetitional.
Masajul regional propriu-zis:
Gamba
Netezirile ​sunt cele descrise pentru segmentele circulare:
- simultane lungi
- alternative lungi
- alternative medii
- alternative scurte
- neteziri circulare sacadate
Frictiunile​ se aplica intai pe reperele osoase ale regiunii, apoi pe toata suprafata, la nivelul partilor moi musculare.
a.​pe fata antero-mediala a tibiei, frictiunile se efectueaza circular si liniar pe suprafata tibiala, utilizand pulpa degetelor
flectate sau eminentele tenara si hipotenara, respectiv liniar pe creasta tibiala.pe partea superioara a crestei tibiale
se frictioneaza atent tuberozitatea tibiala, reper osos important, care da insertie tendonului muschiului cvadriceps.
b.​la nivelul fetei anterioare a gambei sunt doua loje musculare, una mediala si una laterala, care se frictioneaza cu manevre
circulare sau prin manevra combinata.
Netezirile intermediare ​se realizeaza prin manevre scurte sau prin manevre circulare.
Framantatul se executa in cuta pe loc, simultana sau alternativa, pe fiecare dintre lojle musculare, sau prin manevre
circulare (framantat serpuit, in val, sau ambele), evitandu-se presiunile pe creasta tibiala.
In cadrul ​tapotamentului se pot aplica toate variantele procedeului (tocat, batatorit, in manunchi de nuiele), exceptandu-se
creasta tibiala si fata antero-mediala a tibiei.
Netezirile intermediare se realizeaza prin manevre simultane lungi sau prin manevra criculara.
La nivelul gleznei, ​ciupirile si pensarile se vor aplica pe structurile musculare doar subiectilor care nu prezinta
contraindicatii pentru procedeele foarte stimulante.
Vibratiile se pot executa prin procedeu fix sau alunecat (asociate cu netezire) si trebuie sa respecte sensul circulatiei de
intoarcere.
pentru executarea manevrelor de ​rulat si cernut la nivelul gambei, se realizeaza flexia genunchiului, iar manevrele se
aplica dinspre distal catre proximal, pentru facilitarea circulatiei de intoarcere.
La nivelul membrului inferior si in mod special al gambei, ​presiunile se realizeaza circular, prin priza bimanuala in
bratara, de la extremitatea distala a segmentului catre proximal cu insistenta, mai ales in cazul existentei
tulburarilor circulatorii veno-limfatice, manifestate prin edeme periferice. Eficiente sunt si manevrele glisate,
efectuate bimanual, simetric, in acelasi sens al circulatiei de intoarcere.
Manevrele de ​mobilizari, tensiunile, tractiunile, scuturarile se pot aplica in aceasta etapa a masaului, daca ele se
limiteaza la gamba. Daca se prelucreaza intregul membru inferior, se recomanda executia lor dupa aplicarea
manevreor de masaj pe coapsa.
Netezirile finale le reiau pe cele initiale in sens invers (in oglinda).

Coapsa
Manevrele se masaj (atat principale cat si cele secundare) se aplica in aceeasi succesiune si dupa aceleasi metodologii
urmarite si expuse la masajul fetei posterioare a coapsei.
Mobilizarile pasive implica flexia pasiva a genunchiului si a soldului, prin priza la nivel distal, pe gamba, deasupra
articulatiei gleznei, aplicand contrapriza la nivelul popliteu sau la nivelul genunchiului. Manevra pliaza membrul
inferior pe bazin si se realizeaza cu tensiuni finale, la limita durerii.
In final se procedeaza la ​scuturarea ​intregului membru inferior, aplicand priza circulara la nivelul gleznei.

28. Masajul membrului superior (brat, antebrat)

Masajul membrului superior respecta succesiune si manevrele utilizate la nivelul membrului inferior.
Pozitia pacientului poate fi cea de decubit dorsal sau asezat-rezemat. Masajul se efectueaza cu o singura mana a
maseurului, cealalta sustinand segmentul, pentru mana si bimanual pentru antebrat si brat.
Delimitarea regiunii:
- limita superioara se situeaza la nivelul articulatiei scapulo-humerala
- limita inferioara se situeaza la varful degetelor mainii
Subdiviziunile regiunii:
- bratul, care se intinde intre articulatia scapulo-humerala si articulatia cotului humero-ante-brahiala
- antebratul, cuprins intre articulatia cotului si articulatia pumnului (radio-carpiana)
- mana, segmentul situat distal de articulatia pumnului
Particularitatile anatomice ale regiunii:
Musculatura este dispusa longitudinal, la nivelul bratului fiind repartizati muschi voluminosi: anterior bicepsul brahial si
posterior tricepsul brahial.
Regiunea antebrahiala se caracterizeaza prin muschi lungi si subtiri, care actioneaza asupra pumnului si degetelor. La acest
nivel musculatura care beneficiaza de masaj este reprezentata de:
- pe fata anterioara, muschii superficiali sunt: rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung si flexor ulnar al
carpului
- pe fata posterioara, planul superficial este format din: extensorul comun al degetelor, extensor al degetului mic, extensor
ulnar al carpului, anconeu
- la nivelul lojei laterale a antebratului sunt situati: brahioradialul, lungul extensor radial al carpului, scurtul etensor radial
al carpului si muschiul supinator
La nivelul mainii, musculatura este formata din fibre scurte, care mobilizeaza degetele. Muschii care pot primi manevre de
masaj sunt:
- muschii eminentei tenare, care deservesc policele
- muschii eminentei hipotenare, care deservesc degetul V
- muschii interososi dorsali, palmari si lumbricali
Reperele osoase care beneficiaza de frictiuni in cadrul masajului membrului superior sunt:
- apofiza acromiala
- capul humeral
- epicondilul humeral
- epitrohleea humerala
- olecranul
- capul radiusului
- apofizele stiloide – radiala si ulnara
- structurile osoase carpiene, metacarpiene si falangele

29. Masajul mainii

Masajul regional propriu-zis:
Fata palmara a mainii se caracterizeaza prin rezistenta crescuta, necesara unui numar foarte mare de activitati manuale, dar
prezinta si sensibilitate deosebita, datorita numarului mare de receptori senzitivi prezenti in aceasta zona.
Pentru masajul mainii se lucreaza cu o singura mana, cea opusa sustinand segmentul printr-o priza speciala: palma se
aseaza sub mana subiectului, mediusul este extins in lungul antebratului, degetele II si V sunt semiflectate
stabilizand articulatia pumnului, iar policele si degetul V cuprind zona metacarpiana.
Netezirile se realizeaza cu nodozitaile mainii pe toata suprafata si cu pulpa degetelor II-V semiflectate, pentru fiecare
deget in parte, sensul manevrelor fiind centripet, dinspre degete spre radacina mainii si antebrat.
Frictiunile se pot realiza liniar pe degete si cu intensitate crescuta, circular, pe regiunea palmara, insistand pe zona
supraiacenta a capetelor metacarpienelor, putandu-se lucra cu nodozitatile degetelor si pe zona tenara si
hipotenara.
Framantatul este unimanual si se realizeaza cu priza mica, subtermino-laterala deasupra capetelor metacarpienelor si cu
priza subterminala bidigitala sau tridigitala pe zonele muscularizate (eminentele tenara si hipotenara). Se
efectueaza si framantat bimanual pentru musculatura interosoasa, cu miscari alternative, inainte si inapoi.
Tapotamentul se efectueaza usor, in picaturi de ploaie pe degete, iar pe cele doua eminente si pe toata suprafata palmei,
cu pumnul palmar.
Fata dorsala a mainii beneficiaza si de ​neteziri usoare, aplicate cu fata volara a mainii si degetelor, care se prelungesc
catre antebrat si de ​frictiuni​ realizate cu pulpa degetelor si cu eminentele tenara si hipotenara.
Din cauza reperelor osoase superficiale nu se aplica manevre de framantat, tapotament si vibratii.
Frictiunile se realizeaza cu partile moi ale mainii, pentru a nu produce durere subiectului.
La nivelul fiecarui deget se aplica ​presiuni​ circulare, cu priza tridigitala, dinspre distal catre proximal.
Mobilizarile pasive cu tensiuni ​finale sunt executate analitic pentru fiecare articulatie interfalagiana si
metacarpo-falangiana in parte.
Tractiunile in ax​ ale degetelor se realizeaza respectand priza laterala, pe fiecare deget in parte.
In​ ​continuare​ ​se​ ​realizeaza​ scuturari​ ale fiecarui deget in parte si pentru mana in ansamblu.
Rulatul si cernutul se realizeaza bimanual pentru toata mana, maseurul aplicandu-se mainile pe marginile laterale ale
mainii subiectului.
La final se executa neteziri de incheiere.

30. Masajul peretelui abdominal

Netezirea
Manevra initiala se desfasoara in trei timpi:
1. cu fata dorsala a degetelor, cu mainile apropiate si paralele, asezate de-o parte si de alta a liniei albe, deplasandu-se de la
nivelul suprapubian pana la nivel xifoid.
2. tot cu fata dorsala a degetelor, coborand simultan paralel cu rebordul costal, dinspre medial spre lateral oblic si de sus in
jos, spre flancurile abdomenului.
3. cu fata palmara a mainilor si degetelor, tot cu manevra simultana si simetrica, deplasandu-se oblic inferior si medial,
dinspre flancuri spre zona pubiana. Se pot aplica manevre liniare transversale, executate simultan cu fata palmara
a mainilor, dinspre medial spre alteral, pe toata fereastra abdominala. Manevrele se aplica ascendent, de la nivelul
suprapubian catre rebodurile costale.
O alta varianta a netezirilor transversale este cea alternativa, “mnana dupa mana”, aplicata din aproape in aproape, de la
nivelul suprapubian catre rebordurile costale, intai pe hemiabdomenul dinspre maseur si apoi pe cel controlateral.
Frictiunile​ se realizeaza din aproape in aproape, cu manevre circulare, aplicate cu degetele pe reperele osoase ale zonei:
- ​la nivel xifoidian (cu mainile suprapuse)
-​ pe rebordul costal (manevre simetrice, simultane)
-​ pe creasta iliaca, bilateral, simultan, pana la nivelul spinelor iliace antero-superioare
-​ la nivelul simfizei pubiene
Pentru fereastra abdominala se aplica fata volara a unei maini sau cu ambele maini suprapuse deasupra regiunii ombilicale
si se executa miscari usoare, circulare, in limita elasticitatii tegumentului, fara a exercita presiune.
Netezirile intermediare​ sunt executate in trei timpi.
Framantatul se realizeaza in cuta pe loc, simultan sau alternativ, pentru flancurile abdominale si in cuta rulata, cu priza
mica, la nivelul restului ferestrei abdominale. Se mai descrie un tip de framantat in cuta realizat cu priza mica,
numit “spalatul rufelor”, prin care se mobilizeaza tesuturile alternativ, din aproape in aproape. Se repeta netezirile
intermediare.
Ciupirile si pensarile se executa cu ritm viu, pe toata suprafata abdomenului, insistandu-se pe zonele cu tesut adipos
bogat reprezentat, dar fiind utilizate si ca manevre introductive pentru tapotament, in zonele muscularizate.
Tapotamentul se realizeaza tangenial, respectand directia fibrelor musculare ale dreptilor abdominali si oblicului extern.
Se mai pot aplica manevre de batatorit in cupa, urmate de manevre de lipait si plescait.
La nivelul peretelui abdominal, efectuarea ​vibratiilor ramane la latitudinea specialistului maseur. Se vor folosi vibratii
usoare, statice, sau asociate cu neteziri, deasupra corpului muschilor superficiali regionali.
Netezirile de incheiere:
- se aplica mai intai cele transversale
- in final, cele in trei timpi

31. Masajul piciorului

Pozitia subiectului – decubit dorsal cu membrele inferioare extinse, iar piciorul in afara planului mesei de masaj.
Delimitarea regiunii:
Piciorul este format din toate structurile anatomice situate distal de articulatia gleznei.
Subregiuni​:
In cadrul sedintei, piciorul este masat integral, dar din ratiuni didactice, regiunea este subimpartita:
- regiunea dorsala a piciorului
- regiunea plantara
- degetele piciorului
Particularitatile anatomice functionale ale regiunii:
Piciorul este portiunea terminala a membrului inferior, care se aplica pe sol in ortostatism si locomotie.
Din punct de vedere anatomic, fata dorsala a piciorului se caracterizeaza prin prezenta a numeroase repere osoase
superficiale, de obicei mai sensibile, de aceea manevrele stimulante si energice sunt contraindicate.
Fata plantara a piciorului este adaptata pentru a suporta intreaga greutate a corpului in ortostatism. De aceea este mai putin
sensibila si solicita o intensitate crescuta a manevrelor de netezire, frictiune, framantat si tapotament. Unele
persoane pot prezenta o senzatie neplacuta de gadilat, care se suprima sau se atenueaza prin intensificarea
procedeelor amintite.
Oasele piciorului sunt reprezentate de oasele tarsiene, metatarsiene si falange. Oasele tarsului sunt dispuse intr-un grup
posterior (talus, calcaneu, scafoid) si un grup anterior (cuboid si cele trei cuneiforme). Ele, impreuna cu cele cinci
oase metatarsiene, formeaza bolta plantara, careia i se descriu:
- un arc longitudinal medial
- un arc longitudinal lateral
- un arc transversal,
care confera piciorului supletea necesara miscarilor si rezistenta necesare sustinerii greutatii corpului.
Masajul regional propriu-zis:
1. Fata plantara
Netezirea este realizata bimanual: cu mana stanga se executa neteziri usoare pe fata dorsala a degetelor si piciorului, care
continua cu neteziri prelungite peste articulatia gleznei, pana in treimea mijlocie a gambei; in acelasi timp, cu
mana dreapta stransa, se executa manevre de netezire pe fata plantara a piciorului, dinspre degete spre talon.
Manevrele plantare trebuie executate cu intensitate crescuta, pentru a evita senzatiile neplacute de gadilare.
Frictiunile – la nivel plantar se vor executa frictiuni circulare, utilizand nodozitatile mainii si degetelor, la nivelul
suprafetelor de prijin plantar, la nivelul marginilor laterale ale piciorului si calcaneului.
Framantatul ​– se recomanda o prima manevra de framantat a zonei plantare, cu executarea unei prize digito-laterale, intre
police si marginea laterala a indexului, la nivelul zonei de presiune anterioare a plantei. Cel de-al doilea tip de
framantat se realizeaza cu priza mica, in cuta si se adreseaza marginii laterale a piciorului, de la baza degetului V,
pana la talon.
Tapotamentul – la nivel plantar se realizeaza un singur tip de manevra de batatorit cu pumnul palmar sau cubital, dinspre
anterior spre calcaneu, insistand asupra degetelor, a zonelor de presiune anterioare si asupra boltii plantare.
2. Fata dorsala
Netezirile de tip liniar se aplica pe fiecare deget, pe fiecare metatarsian, pe fiecare dintre spatiile interosoase si pe
tendoanele extensorului comun al degetelor – din aproape in aproape.
Frictiunile​ se pot aplica in doua moduri:
- ​liniare, executate cu pulpa degetelor II-V si se aplica pe aceleasi structuri si in acelasi mod ca si manevra de netezire
liniara
- circulare, executate cu partile moi ale mainii (marginea cubitala, radacina palmei, eminentele tenara si hipotenara), pe
toata suprafata dorsala a piciorului, din aproape in aproape.
Framantatul se aplica muschilor interososi: dorsali, plantari si lumbricali. Maseurul se aseaza la picioarele subiectului si
face o priza bimanuala subtermino-laterala pe marginile mediala si laterala ale fiecaruia dintre spatiile
intermetatarsiene ale piciorului, dupa care executa miscari alternative de du-te vino, din aproape in aproape, pentru
fiecare spatiu interosos.
Mobilizarile pasive
Din aceeasi pozitie, se executa manevre de stoarcere a piciorului (mobilizare alternativa), in inversie si eversie maxime.
Piciorul este sustinut cu mana stanga la nivelul talonului si cu mana dreapta se face o priza laterala la nivelul
capetelor metatarsienelor, dupa care se executa miscari ale mainilor in sensuri opuse. Din aceasta pozitie, cu
mainile asezate pe partile laterale ale piciorului, se executa o manevra de rulat a plantei.
La nivelul fetei dorsale a piciorului nu se aplica manevre de tapotament si vibratii din cauza sensibilitatii zonei si a
absentei structurilor musculare superficiale.
3. Regiunea distala​ beneficiaza de cateva manevre caracteristice segmentelor periferice:
Netezirile se realizeaza aplicand priza tridigiala in jurul degetului de masat. Ele se pot executa singure sau asociate cu
frictiuni liniare si circulare, realizate cu intensitate crescuta. Daca se abordeaza regiunea digitala in mod unitar, ea
beneficiaza de neteziri si frictiuni executate cu fata palmara a degetelor si mainii.
Mobilizarile pasive ​se executa analotic, la nivelul fiecarui deget si al fiecarei articulatii pe tot parcursul cursei de miscare.
O atentie deosebita trebuie acordata modului de realizare a prizei pe fiecare deget. Se recomanda aplicarea prizei
pe fetele laterale ale degetelor, pentru a se evita producerea accidentelor: entorse, luxatii.
O manevra de mobilizare pasiva a regiunii distale se realizeaza prin aplicarea mainii “in caus” deasupra degetelor si
imprimarea de miscari analitice (flexii, extensii, abductii, adductii) si combinate (circumductii) ale degetelor in
ansamblu.
La nivelul piciorului se mai aplica manevre de ​rulat​, care mobilizeaza global regiunea, inducand efecte relaxante si
antialgice.
Masajul regional se incheie prin aplicarea de ​neteziri finale​, intai pe fiecare regiune in parte, apoi pe fetele plantara si
dorsala simultan.

32. Masajul spatelui

Pozitia subiectului: decubit ventral, cu capul sprijinit in suportul mesei de masaj, pentru a putea mentine pozitia nerotata a
coloanei cervicale. Membrele superioare sunt usor abduse si rotate intern la nivelul articulatiilor
scapulo-humerale, cu o mica flexie a coatelor si pronatie a antebratelor, iar mainile se fixeaza sub spinele iliace
antero-superioare.
Delimitarea regiunii:
- limita superioara este reprezenata de linia orizontala care trece prin cele doua apofize acromiale
- limita inferioara este reprezentata de linia orizontala care trece prin baza osului sacru, si continua cu crestele iliace
- lateral, regiunea continua la nivelul fetelor laterale ale toracelui si abdomenului
Subregiuni:
- regiunea toracala
- regiunea lombara
- regiunea sacrata
Particularitatile anatomice ale regiunii:
Regiunea posterioara a trunchiului se caracterizeaza prin prezenta anumitor repere osoase, care vor beneficia de manevre
de frictiune:
- reperele osoase ale omoplatilor (spina scapulei si marginile sale)
- apofizele spinoase ale vertebrelor
- baza sacrului
- crestele iliace
- fetele externe ale coastelor, la persoanele subponderale sau normoponderale
Musculatura superficiala a fetei posterioare a trunchiului are dispozitie oblica de sus in jos si din lateral catre axa mediana
a corpului si este reprezentata de muschii mari dorsali si muschii trapezi.
De o parte si de alta a axului median posterior al corpului, sunt dispusi muschii erectori spinali care sunt dificil de abordat
prin framantat, deoarece sunt situati in jgheaburile vertebrale. Acesti muschi beneficiaza de framantat glisat.
Musculatura intercostala beneficiaza de o forma de frictiune liniara, realizata cu pulpa degetelor abduse, fiind singura
manevra de masaj care actioneaza direct asupra lor. Alte manevre care pot avea efecte indirecte asupra muschilor
intercostali sunt presiunile si vibratiile.
La nivel lombar mentionam prezenta lojelor sacrale, localizate sub nivelul rebordului costal si lateral de coloana, care
reprezinta zone sensibile ale regiunii. In aceste zone este interzisa aplicarea manevrelor de tapotament si vibratii,
pentru a se avita mobilizarea eventualelor fragmente litiazice.
Masajul regional propriu-zis:
Netezirile initiale
a. lungi – sunt simultane si apoi alternative, ambele realizandu-se longitudinal si pornind de la limita dintre regiunea
spatelui si regiunea fesiera, la nivelul careia manevrele incep plrin aplicarea degetelor. Manevrele se executa intai
bilateral, pe ambele parti ale corpului si ulterior alternativ. Mana apropiata de coloana vertebrala termina netezirea
pe langa gatul subiectului, cu antebratul executand o miscare de pronatie, in timp ce mana departata de coloana
imbraca umarul subiectului cu primul spatiu interdigital, terminand miscarea de netezire la nivelul insertiei
muschiului deltoid.
b. medii – pornesc de la baza toracelui in directie oblica spre umar si se executa cu miscarea alternativa a mainilor, mana
dupa mana
c. scurte – au directie transversala, debutand in partea de jos a regiunii, de la limita dintre regiunea spatelui si regiunea
fesiera si se executa din aproape in aproape cu miscari alternative ale mainilor, intai pe un hemicorp, apoi pe
celalalt
- pentru hemicorpul opus manevra incepe prin aplicarea degetelor pe coloana si continua in impingerea pe spate si pe
partea laterala a trunchiului, pana ce degetele se flecteaza la contactul cu planul patului/mesei
- pentru hemicorpul alaturat miscarea este de tragere, prin aplicarea bazei mainii tot la coloana si imbracand flancurile
Netezirile scurte se opresc la nivelul axilar.
Pe masura ce lungimea manevrelor se scurteaza, viteaza de executie si intensitatea lor creste.
Frictiunea​ se realizeaza initial pe reperele osoase.
Primele abordate sunt cele doua acromioane cu manevre circulare, folosind pulpa degetelor. Treptat, din aproape in
aproape, se abordeaza toate reperele omoplatului: spina scapulei, unghiul superior, marginea interna, unghiul
inferior, marginea externa.
Prin manevre specifice, se realizeaza mobilizarea pasiva a omoplatului pe planul toracelui, insinuand degetele, in limita
elasticitatii tegumentului, in planul subscapular.
Urmatoarele repere osoase sunt apofizele spinoase, pe care se insista cu manevre circulare de frictiune executate cu pulpa
degetelor mainilor suprapuse, adaugand dupa fiecare apofiza si frictiunea ligamentului interspinos respectiv.
Manevrele pe apofizele spinoase se realizeaza de sus in jos, de la ultimele doua vertebre cervicale pana la nivel sacrat. O
alta varianta de lucru pentru ligamentele interspinoase este aplicarea de frictiuni transversale sau in zig-zag in sens
cranio-caudal.
Frictiunea continua pe baza sacrului, pe crestele sacrate de sus in jos, apoi pe crestele iliace, cu msicari liniare sau
circulare, efectuate cu intensitate crescuta, din aproape in aproape, pana la nivelul spinelor iliace
antero-superioare.
In continuare se aplica frictiuni liniare sau in zig-zag in zonele latero-vertebrale, manevrele aplicandu-se in directie
cranio-caudala. Ele se adreseaza radacinilor nervilor spinali regionali, dar si masei musculare paravertebralesi
ligamentelor intertransversare.
Frictiunile liniare se aplica cu degetele abduse dinspre medial spre lateral, pe coaste si spatiile intercostale. Manevra de
frictiune combinata se adreseaza aprtilor moi: incepe de la baza spatelui si se realizeaza continuu, fara a ridica
mana de pa suprafata masata, pana ce a cuprins toata regiunea.
Pentru fetele laterale ale trunchiului se recomanda aplicarea de frictiuni circulare cu marginea cubitala a mainilot, cu
pumnul cubital sau cu primul spatiu interdigital.
Dupa aceasta manevra se executa manevra de netezire intermediara, cu miscari simultane lungi.
Framantatul
Primele zone care vor fi abordate prin manevre de framantat sunt cele cu musculara mai dezvoltata si anume zona umerilor
si zonele laterale ale spatelui, pentru muschii superficiali: marele dorsal, trapez si rotunzi, dintat, oblici externi. In
frunctie de grosimea stratului muscular, framantatul se realizeaza cu priza medie sau mare, cu manevre simultane
sau alternative.
Urmatoarea portiunea framantata este zona muscilor paravertebrali, unde se aplica manevrele de framantat glisat, deoarece
cuta de tesut moale nu mai este ridicata si stoarsa, ci este presata pe planurile profunde.
Cuta rulata se realizeaza cu priza mica, pornind de la baza spatelui si plimband tesutul din aproape in aproape in directie
ascendenta. Pentru efectuarea manevrei se utilizeaza ambele maini, cu prize alternative, fiecare la jumatatea cutei
anterioare.
La sfarsitul framantatului se aplica neteziri intermediare simultane lungi.
Tapotamentul spatelui
Manevra de tocat nu se aplica niciodata transversal pe directia fibrelor musculare.
Pentru musculatura paravertebrala se aplica manevra de tocat tangential, cu presiune mai mare la nivel toracic si intensitate
mai mica la nivel lombar; lojile renale vor fi exceptate de la tapotament.
Manevrele de batatorit se aplica pe toata suprafata toracelui posterior, descriind o spirala pentru a cuprinde toata zona.
Manevrele de lipait si plescait pot si aplicate pe tot spatele, iar manevra “in manunchi de nuiele” se aplica pe zona
toracelui posterior, insistand pe portiunile cu musculatura bine dezvoltata.
Manevrele de batatorit: pumnul palmar, pumnul cubital si manevra “in caus”.
Intensitatea acestor manevre este limitata de pragul de sensibilitate a fiecarui subiect. Se intercaleaza manevre de neteziri
intermediare.
Ciupirile si pensarile​ se realizeaza cu ritm alert pe toata suprafata spatelui, insistandu-se pe zonele muscularizate.
Vibratiile​ se realizeaza pe ambele hemitorace, exceptand lojile renale.
Presiunile:
- se aplica pe suprafata mica cu pulpa policelui, e o parte si de alta a apofizelor spinoase, intotdeauna in directie
cranio-caudala
- presiunile cu toata palma, care se aplica in zona toracelui de jos in sus, fie simultan fie alternativ (“mersul ursului”)
- presiunile cu respiratie: subiectul face un inspir profund cu toracele liber, apoi terapeutul aplica palmele pe baza celor
doua hemitorace. Debutul expirului va fi liber, dupa care se executa doua-trei presiuni ritmice catre sfarsitul
expirului. In acest mod se asigura o viteza mai mare a aerului expirat, care va facilita curatarea bronhiilor.
Netezirile ​finale se executa in sens invers, incepand de la neteziri transversale scurte dar cu intensitate si viteza crescuta,
continuand cu neteziri medii si se termina cu manevre lungi, intai alternative si apoi simultane.
Se recomanda netezirea in romb, aplicata la nivel lombar.

33. Masajul tendonului ahilian

Tendonul ahilian este considerat o zona speciala a membrului inferior, desi din punct de vedere topografic, face parte din
reguinea posterioara a membrului inferior.
Poate fi prima regiune abordata in masajul membrului inferior atunci cand se abordeaza fata posterioara in intregime si nu
se lucreaza segmentar.
Repere morfo-functionale:
Tendonul ahilian este o structura conjunctiva puternica, usor de reperat in zona distala a fetei posterioare a membrului
inferior, care reprezinta portiunea terminala a celui mai puternic muschi al gambei – muschiul triceps sural.
Muschiul are rol esential in mentinerea statiunii bipede si in locomotie.
Pe de alta parte, intreaga regiune distala a gambei poate fi afectata de diverse patologii:
- traumatice (entorse, luxatii, fracturi, rupturi musculare sau tendinoase)
- reumatologice (artrite, artroze)
- congenitale (picior stramb congenital)
- metabolice (hiperuricemii, osteoporoza) care necesita tratamente diverse: ortopedic, chirurgical, reconstructiv,
reucperator, kinetic, masoterapeutic etc.
Masajul regional propriu-zis:
Tendonul ahilian beneficiaza de patru forme de netezire, patru forme de frictiune si doua forme de framantat.
Pozitia subiectului este de decubit ventral, cu piciorul in afara planului mesei de masaj, pozitie de electie pentru etalarea
tendonului si pentru mentinerea relaxata a muschiului triceps sural.
Netezirea
- pentru prima forma de netezire, se excuta neteziri cu ambele maini, cu directie oblica, ascendent si lateral, pornind de la
nivelul talonului, netezirile executandu-se simultan si simetric, imbracand toata zona gambei
- netezirea liniara se executa alternativ, cu pulpa degetelor, aplicandu-se manevrele pe toate fetele tendonului
- netezirea “in caus” se executa alternativ mana dupa mana, imbracand tendonul
- netezirea “in cleste” – se formeaza o priza mica intre police si degetele II si III si se lucreaza de la punctul de insertie pe
calcaneu, catre masa musculara, cu intensitate crescuta
Frictiunea
- frictiunea liniara se executa cu pulpa degetelor II-V, care realizeaza o miscare de du-te vino cu amplitudine redusa, pe
fiecare dintre fetele tendonului, mobilizand usor tegumentul supraiacent, miscarea realizandu-se simultan, cu
ambele maini sau doar cu una
- frictiunea in cleste este realizata tot cu priza mica si cu aceleasi manevre de du-te vino, din aproape in aproape
- frictiunea circulara, care se executa pe fetele laterale ale tendonului, insistand la nivelul calcaneului pe locul de insertie.
Manevra cunoscuta se executa simultan cu pulpa degetelor
- frictiunea “in ferastrau”, se executa cu marginea cubitala a mainii, pornind de la nivelul insertiei pe calcaneu, pana la
unirea cu pantecele muscular. Manevra se executa cu ambele maini deplasate in sensuri opuse.
Framantatul
- se realizeaza cu priza mica in cuta pe loc executata simultan sau alternativ
- se poate realiza cu aceeasi priza, cu ambele maini deplasandu-se in sensuri opuse si realizand o asuplizare a tendoului, in
limita elasticitatii sale
Netezirile de incheiere se realizeaza in functie de timpul avut la dispozitie: putem executa toate cele patru forme de
netezire sau putem aplica doar manevra “in caus”.

34. Masajul toracelui

Pozitia subiectului este decubit dorsal, cu membrele superioare abduse la 30​0​, cu mainile pronate, asezate pe planul mesei
de masaj, pentru a permite o buna abordare a regiunii.
Delimitarea regiunii:
Limita superioara a toracelui este reprezentata de marginile superioare ale manubriului sternal si claviculelor, care au
dispozitie transversala fata de axul longitudinal al corpului, fiind palpabile pe toata lungimea.
Limita inferioara a regiunii este reprezentata de rebordul costal, centrat de aprendicele xifoid sternal.
Fetele laterale ale toracelui sunt reprezentate de grilajul costal si continua cu regiunea toracala posterioara. In cadrul
masajului toracic, manevrele se aplica pe toata suprafata accesibila, pana la contactul cu planul mesei.
Sunt reprezentate:
- regiunea deltoidiana
- regiunea axilara
- regiunea subclaviculara
- regiunea mamara
- regiunea costala
- regiunea costala – cadranul antero-inferior
- regiunea costala – cadranul antero-superior
- regiunea sternala
- regiunea brahiala anterioara
- regiunea brahiala posterioara
Subregiunile toracelui anterior sunt:
- zona pectorala, corespunzatoare suprafetei externe a muschiului mare pectoral
- precordiala, corespunzatoare proiectiei inimii, localizata in zona mediana si latero-sternala stanga
- regiunea mamara
- regiunea sterno-costala, care cuprinde restul fetei anterioare si fetele laterale ale toracelui
Particularitati anatomice ale regiunii:
Regiunea toracala anterioara se caracterizeaza si prin prezenta unor formatiuni variate ca structura si functie, unele dintre
ele contraindicand aplicarea manevrelor de masaj. In regiunea precordiala se permite aplicarea manevrelor de
netezire si frictiune. In regiunea precordiala se interzice aplicarea manevrelor de tapotament si vibratii, pentru a se
evita perturbarea activitatii sale contractile. O alta zona pe care este interzisa aplicarea manevrelor masajului clasic
este regiunea mamara.
Musculatura superficiala, pe care se pot aplica manevrele principale ale amsajului, este reprezentata de marele pectoral,
situat in zona supero-externa a toracelui.
Masajul regional propriu-zis:
Netezirile​ aplicate pe torace sunt:
- simultane lungi, care incep la bazasternului, cu terminarea manevrelor la nivelul muschilor trapezi si pe umeri,
imbracand deltoidul
- alternative lunci, care se aplica pe fiecare dintre hemitorace, mana dupa mana, incepand de la baza toracelui
- oblice medii, aplicate in zona supero-externa a regiunii, insistandu-se deasupra muschiului mare pectoral
- transversale scurte, aplicate alternativ, mana dupa mana, pe bazele si la nivelul fetei laterale ale toracelui
Frictiunea​ incepe cu manevra circulara, la nivelul:
- apendicelui xifoid
- continua pe corpul sternului, insistandu-se la nivelul unghiului Louis, pe manubriul sternal, la nivelul furculitei sternale,
pe toata lungimea claviculei, pana la nivelul celor doua acromioane
Pentru zonele costale se aplica frictiuni cu toata palma sau cu marginea cubitala a mainii incepandu-se de la rebord si
continuand pe tot toracele
Frictiunile liniare se realizeaza cu degetele usor abduse si de adreseaza atat suprafetelor coastelor, cat si spatiilor
intercostale.
Framantatul se efectueaza numai pe tendonul si pe portiunea axilara a marelui pectoral, fiind neacoperita de glanda
mamara, cute realizandu-se la nivelul spatelui. Manevra se realizeaza cu priza mica, simultan sau alternativ.
Tapotamentul ​se efectueaza cu intensitate redusa, cu manevre tangentiale, aplicate cranio-cauadl deasupra sternului si
continua cu manevre paralele cu directia fibrelor pe marele pectoral.
Vibratiile se realizeaza cu intensitate redusa si numai peste corpul muschiului pectoral, utilizand radacina mainii sau
pulpa degetelor.
Netezirile de incheiere se aplica in oglinda fata de cele initiale: intai cele scurte, transversale, apoi cele oblice si in final
manevrele simultane lungi. La sfarsitul aplicarii manevrelor de masaj, se pot executa manevrele de ​tractiune
axiala a coloanei vertebrale, denumite si elongatii, pentru asuplizarea zonei cerviala si ameliorarea musculaturii
paravertebrale si a gatului.
Mentinand priza, se exercita tractiuni, cu precautia de a mentine pe tot parcursul manevrei capul perfect in axul coloanei
vertebrale.

35. Netezirea – definitie, forme, mod de aplicare

Netezirile constau in alunecari usoare si ritmice ale mainilor pe suprafata corpului, avand scop introductiv si pregatitor al
corpului pentru manevrele cu intensitate mai mare, adresandu-se in principal structurilor superficiale ale corpului,
in speta tegumentului, pe care il poate influenta mecanic, dar, prin mecanism reflex efectele sale ajung in
profunzime si la distanta de zona pe care se lucreaza.
In functie de ​forma​ miscarii, netezirile sunt:
a.liniare – mana sau degetele descriind o linie dreapta
b.circulare sau in bratara – se aplica prin manevra simultana pe extremitatile corpului
c.in cleste – care se aplica folosind priza mica intre police si index, sau index si medius
d.serpuite
e.in zig-zag
Dupa ​modul de aplicare​ netezirile pot fi:
a.simultane – cand lucreaza ambele maini – simetrice: ambele maini pornesc din aceeasi zona si executa aceeasi miscare in
oglinda
b.alternative – mana dupa mana
Ele pot fi aplicate pe aceeasi zona sau hemicorp, sau pe zone simetrice.

36. Netezirea – efecte

La nivelul tegumentului netezirea produce un ​efect termic datorita frecarii palmelor asupra corpului. Efectul de incalzire
se rpoduce si datorita stimularii vaselor capilare superficiale si terminatiilor nervoase parasimpatice.
Datorita acestei stimulari, are loc o ​vasodilatatie ​concomitent ​cu cresterea ​permeabilitatii ​vasculare. Acest aspect va
favoriza intensficiarea schimburilor de substante intre sangele continut in capilare si spatiile interstitiale ale
tegumentului. ​Efectul circulator este intensificat si la nivel veno-limfatic, datorita directiei de aplicare a
manevrelor de netezire, intotdeauna in sensul circualtiei de intoarcere.
Netezirile influenteaza direct structurile nervoase centrale, la nivelul carora se transmite starea de relaxare si de
decontracturare, efectul final fiind scaderea tonusului neuromuscular. Prin netezire se poate diminua senzatia
dureroasa, producandu-se o ​anestezie usoara locala, ​datorita stimularii terminatiilor nervoase libere din tegument.
Un alt efect, realizat prin actiune mecanica, este cel de ​curatare a epidermei de detritusuri (celule moarte si descuamatii)
si de secretiile acumulate la suprafata corpului.
Desi efectele principale sunt cele relaxante, unii specialisti descriu un efect stimulant al manevrelor aplicate cu ritm rapid,
in forma “mana dupa mana”.

37. Presiunile – forme de aplicare, localizare, efecte

Modul de aplicare al presiunilor este variat in functie de regiunea topografica, dar zona care beneficiaza cel mai mult de
presiuni este regiunea dorsala a trunchiului.
La acest nivel presiunile pot fi aplicate variat:
- cu ambele police, simultan de o parte si de alta a apofizelor spinoase, actionand atat asupra masei musculare
paravertebrale, cat si emergentei nervilor spinali din canalul vertebral, la nivelul gaurilor de conjugare ale
vertebrelor
- cu toata palma deasupra coloanei, asezand mainile suprapuse, in axul longitudinal al regiunii
- cu palmele de o parte si de alta a coloanei vertebrale, de la baza toracelui ascendent, sunt presiunile denumite “mersul
ursului” cu efect intens sedativ, care se executa la sfarsitul masajului regional, chiar inaintea netezirilor de
incheire, pe faza expiratorie
- pe bazele celor doua hemitorace simultan
Acestea sunt presiunile cu respiratie, care se asociaza cu miscarile respiratorii. Pentru excutarea acestui tip de presiuni se
aplica palmele cu degetele orientate lateral in radacina mainii catre coloana vertebrala, la nivelul bazei toracelui.
Se va solicita subiectului sa inspire, apoi se exercita presiuni, cu manevre sacadate, in partea a doua a expirului,
facilitand expulsia aerului cu viteza mare din caile respiratorii si stimuland ​clearance​-ul bronsic, prin antrenarea
secretiilor. Acest tip de presiuni necesita colaborarea constienta a maseurului cu subiectul.
Manevrele se mai pot aplica si cu alte parti ale mainii sau membrului superior:
- cu pumnul
- cu nodozitatile degetelor
- cu antebratul
- cu cotul, dar si cu alte parti ale corpului: genunchii si plantele (manevrele de acest tip sunt descrise in masajul Shiatsu)
Zonele de electie pentru aplicarea presiunilor sunt:
- toate zonele in care planurile osoase sunt superficiale
- zonele in care sunt accesibile palparile interliniilor articulare
- mijloacele de legatura reprezentate de structuri anatomice de la nivelul articulatiilor (capsula articulara, ligamente)
- membrele superioare si inferioare, la nivelul carora se aplica presiunile “in bratara”, sensul fiind cel de facilitare a
intoarcerii veno-limfatice
Tot la nivelul membrelor se mai pot aplica presiunile glisante profunde, descrise ca manevre specifice in drenajul limfatic.
Presiunile glisante se aplica centripet, apasand radacina maniii distal, cu degetele hiperextinse. Manevra continua
printr-o miscare preogresiva de coborare a fetei palmare si apoi a degetelor pe suprafata masata, cu presiune finala
orientata ascendent.
Presiunile pot fi asociate in cadrul masajului somatic cu netezire, frictiune, framantat si vibratii.
Presiunile pot fi aplicate cu intensitate controlata si la nivel abdominal, deasupra cadrului colic, pentru a stimula
peristaltismul intestinal.
Efectele presiunilor se explica prin mecanism reflex, deoarece manevrele se aplica la suprafata corpului, iar efectele sunt
induse in profunzime, in zone simetrice sau teritorii cu inervatie metamerica (ce urmaresc ariile dermatoamelor).
Ele se amnifesta si prin actiune mecanica directa mai ales la nivel muscular, presiunile mentinute suficient de mult
favorizand decontracturarea si relaxarea musculara si indirect, scaderea tonusului neuropsihic, a sensibilitatii
locale si a fenomenelor algice.
Presiunile intense, mentinute suficient de mult, induc anestezie locala, aceasta scazand activitatea sistemului nervos
vegetatic simpatic. Efectele pozitive ale presiunilor asupra tesuturilor presimusculare si periarticulare sunt induse
prin intreruperea arcurilor reflexe la nivelul dermatoamelor sau miotoamelor, in sens viscero-muscular cutanat.

38. Tapotamentul – definitie, mod de aplicare

Tapotamentul sau baterea reprezinta aplicarea de lovituri usoare si ritmice, cu diverse parti ale mainii maseurului, pe
suprafata corpului subiectului masat cu intensitate si ritm diferite, in functie de regiunea prelucrata si de scopul
urmarit.
Modul de aplicare al tapotamentului se realizeaza dupa portiunile mainii si degetelor cu care se executa manevrele de
tapotament.
Dupa forma, tapotamentul este de mai multe tipuri:
Tocatul ​se realizeaza cu marginea cubitala a mainii si degetelor, eventual cu inclinatie palmara sau dorsala. Tapotamentul
se aplica tangential cu intensitate redusa la nivelul regiunilor sensibile, cum sunt fereastra abdominala, fata
anterioara a toracelui si regiunea cefei.
Batatoritul ​se executa:
- ​cu pumnul cubital
-​ cu pumnul palmar
-​ cu palma in caus (numit batatorit in cupa sau ventuza)
Tapotamentul “in manunchi de nuiele” ​se efectueaza cu fata dorsala a degetelor lasate sa cada simultan pe suprafata,
manevra fiind simultana.
Alte doua forme de tapotament se executa:
- cu suprafata palmara a degetelor – lipaitul
- cu toata palma – plescaitul
Denumirea lor se aplica prin sunetele caracteristice produse la aplicarea lor si sunt considerate manevre secundare, datorita
similitudinii executiei si efectelor, le asociem tapotamentului.
Percutatul se poate defini ca aplicarea unor lovituri usoare, cu varful degetelor pe suprafata corpului, in scop examinator
sau terapeutic. Manevra se aplica pe torace si abdomen, realizandu-se cu una sau ambele maini in mod alternativ si
este o manevra rapida cu intensitate si durata reduse. Este utilizata ca manevra ajutatoare in recuperarea
respiratorie, in cursul drenajului postural.
O alta varianta de tapotament este cea ​in picaturi de ploaie care se utilizeaza in masajul calotei craniene. Aceasta
manevra este asemanatoare cu senzatia de cadere a picaturilor unor ploi de vara pe suprafata scalpului.

39. Tapotamentul – efecte

Efectele tapotamentului variaza in functie de:
- intensitatea executiei
- ritmul de aplicare
- supletea/rigiditatea mainilor maseurului
- sensibilitatea individuala a subiectului
Principalul efect este ​efectul excitant ​care stimuleaza circulatia locala, terminatiile si receptorii nervosi senzitivi, atat la
nivelul straturilor tegumentare cat si la nivelul tesutului muscular. Principalele efecte se realizeaza la nivelul
muschilor, tapotamentul stimuland toate proprietatile acestora.
La nivelul microstructurilor musculare, tapotamentul are efecte multiple, care determina augmentarea tuturor proprietatilor
musculare – elasticitatea, excitabilitatea, contractilitatea, conductibilitatea
- stimuleaza alunecarea miofibrilelor de actina si miozina unele fata de altele, la nivelul sarcomerelor
- manevrele produc degranularea veziculelor care contin mediator chimic, de la nivelul butonilor terminali ai placii
neuromotorii, cu acumularea lor in spatiul simpatic
- stimuleaza nutritia fibrelor musculare si schimbarea de gaze respiratorii sange-muschi, prin efectul intens vasodilatator
exercitat la nivelul microcirculatiei musculare

40. Vibratiile – definitie, mod de aplicare, efecte

Vibratiile constau in miscari oscilatorii ritmice realizare cu presiune intermitenta, cu frecventa mare si pe cat posibil
uniforme, efectuandu-se fie manual prin aplicarea palmei sau degetelor pe suprafata masata, fie cu ajutorul unor
aparate generatoare de miscari vibratorii.
Modul de aplicare
Vibratiile se aplica in doua moduri diferite, deoarece miscarile ondulatorii se realieaza atat in plan transversal cat si
perpendicular pe suprafata corpului:
1. vibratiile de suprafata, se executa paralel cu suprafata corpului, undele generatoare propagandu-se cetrifug,
la nivelul tegumentului
 2. vibratiile de profunzime se executa perpendicular pe suprafata corpului, propagandu-se catre structurile de
adancime, pe care le influenteaza. Acestea sunt manevrele care ajung sa decontractureze formatiunile musculare
Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si reflexa. Manevrele executate cu intensitate redusa si
amplitudine mica, paralel cu suprafata corpului subiectului, au efecte linistitoare si decontracturante. Ele reduc
sensibilitatea cutanata si a tesuturilor mai profunde, producand efect relaxant. La nivel muscular, vibratiilr induc
efecte relaxante si decontracturante, actionand asupra terminatiilor nervoase, dar si asupra fusurilor
neuromusculare si placilor motorii, la nivelul carora diminueaza concentratia mediatorilor chimici ramasi in
spatiul sinaptic.
Manevrele execuatate cu intensitate si viteza mari, perpendicular pe suprafata corpului, intensifica circulatia locala si isi
transmit actiunea in profunzime, inducand efecte stimulante subiacente, la nivel tegumentar, celular, subcutanat,
conjunctiv si muscular.
In asociere cu manevrele de netezire, frictiune, presiune si framantat, formeaza masajul relaxant.
Vibratiile utilizate in masajul continutului abdominal favorizeaza:
- tranzitul intestinal, prin intensificarea peristaltismului
- cresterea secretiilor lichidelor digestive (bila, enzime pancreatice)
- favorizarea mictiunii
- activarea functiei stomacului si a splinei
Vibratiile sunt indicate in tratamentul afectiunilor nervoase sau congestive si in tratamentul contracturilor musculare si
hipertoniilor neuropsihice.

DRENAJ LIMFATIC

1. Axila – pereti si continut (Formatiuni limfatice)

Regiunea axilara este o structura piramidala situata intre peretele lateral toracic si baza bratului. Regiunea axilara
prezinta o baza, patru pereti si un varf:
- ​pertele anterior​ este reprezentat de piele, tesut adipos subcutanat, fascia superificala si muschii pectoral mare si
pectoral mic.
- ​peretele posterior​ este format din muschiul subscapular, muschiul rotund mare si muschiul latisimus dorsi.
- ​peretele lateral​ este format din fata mediala a arterei scapulohumerale, fata mediala a humerusului si muschiul
coracobrahial.
- ​peretele medial​ este format din peretele lateral toracic impreuna cu muschiul dintat anterior.
- ​baza axilei​ are o forma concava datorita ligamentului suspensor al axilei care se insera pe tegumentul de la acest
nivel. Acest ligament provine din fascia clavicoracopectoroaxilara.
- ​varful axilei​ este situat intre unghiul dintre clavicula si prima coasta. Acesta este impartit de tendonul muschiului
scalen anterior in doua portiuni: una antero-mediala prin care trece vena subclavie si trunchiul venos limfatic
subclavicular si una postero-laterala la nivelul careia se gaseste artera subclavie cu trunchiurile plexului brahial.
Continutul axilei:
- manunchiul vasculo-nervos principal
- trei manunchiuri vasculo-nervoase secundare
- ganglioni limfatici
- tesut adipos
Manunchiul vasculo-nervos principal​ este format din ​artera axilara,​ antero-medial de ea​ vena axilara​ si ​fasciculul
plexului brahial.​ Medial de vena axilara se afla ​nervul cutanat brahial​ si ​nervul cutanat antebrahial medial​. Intre
artera si vena se localizeaza ​nervul ulnar​. Posterior de artera sunt situatii​ nervii radial​ si ​axilar i​ ar lateral de artera se
localizeaza ​nervul musculocutan​ si ​nervul median​.
Manunchiul vasculo-nervos secundar​ p ​ ostero-inferior​ este format din artera subscapulara, nervii subscapulari
(superior si inferior, cu doua ramuri: circumflexa a scapulei si toracodorsala) si nervul toracodorsal anterior de artera.
Manunchiul vasculo-nervos secundar ​lateral a​ lcatuit din nervul radial si artera cirumflexa humerala anterioara si
posterioara.
Manunchiul vasculo-nervos secundar ​medial e​ ste alcatuit in artera toracica suprema, toracoacromiala, toracia
laterala, nervul pectoral lateral, nervul pectoral medial si nervul toracic lung.
Ganglionii limfatici axilari:
Dreneaza limfa din toate cele cinci cadrane ale sanului. Sunt organizati in mai multe grupe:
- ​grupul lateral:​ ganglionii din acest grup sunt situati medial de vena axilara, pe peretele lateral al axilei si dreneaza
limfa de la nivelul membrului sperior. De la nivelul lor limfa merge catre ganglionii axilari centrali si apicali.
- ​grupul medial​: la nivelul marginii inferioare a muschiului pectoral, pe traiectul vaselor toracice laterale. Ganglionii
de la acest nivel dreneaza limfa de la peretele antero-medial al toracelui, deasupra omibilicului si de la regiunea
mamara. De la nivelul lor, limfa dreneaza central si apical.
- ​grupul posterior:​ pe traiectul vaselor subscapulare si la randul lor dreneaza catre ganglionii centrali si apicali. La
nivelul acestui grup ajunge limfa de la nivelul trunchiului posterior pana la nivelul crestei iliace.
- ​grupul ganglionar central:​ acest grup este localizat in corpul adipos al axilei si dreneaza limfa de la primele trei
statii ganglionare si de la nivelul lor limfa ajunge la nivelul ganglionilor apicali.
- ​ganglionii apicali​ sunt localizati in varful axilei si dreneaza limfa din grupurile ganglionare lateral, medial, posterior,
anterior si central. De la nivelul acestor ganglioni apicali, pleaca trei-patru trunchiuri limfatice subclaviculare care vor
drena pe partea dreapta in ductul limfatic drept si pe partea stanga in canalul toracic.
2. Structura si functiile ganglionilor limfatici
Ganglionii sunt situati in grupuri, pe traiectul vaselor limfatice. Ganglionii limfatici sunt mai numerosi in vecinatatea
portilor de intrare in organism, fapt care sugereaza rolul lor de protectie imunitara.. ca structura ei sunt formatiuni
nodulare fibroase, care cuprind in ochiurile retelei de fibre, celule rotunjite, cu aspect asemanator limfocitelor
sanguine. Au forma alungita, reniforma si dimensiuni variabile de la 1-2mm, pana la 1-1,5cm. Au consistenta moale,
catre elastica. Numarul lor este cuprins intre 400 si 900.
Functiile​ ganglionilor limfatici in organism sunt: ​de filtrare​, retinand si indepartand particulele aflate in suspensie in
limfa, inainte ca ea sa fie deversata in circulatia sanguina; ​de retinere si neutralizare a unor antigene si substante
care nu trebuia sa patrunda in circulatia generala; ​de aparare imunitara,​ prin eliberarea, in caz de nevoie, a
limfocitelor pe care le inmagazineaza; ​de blocare a extensiei unor procese patologice​ de natura infectioasa sau
neoplazica, prin retinerea elementelor virale, bacteriene si a celulelor maligne; ​de reglare a debitului limfatic​.
3. Organizarea sistemului limfatic
Pentru a circula in organism, limfa foloseste o retea de vase​ ​paralele cu venele, al caror diametru creste progresiv. In
functie de calibrul lor, se diferentiaza:
1. ​Capilare
- sunt cele mai mici vase ale retelei limfatice, avand dimensiuni microscopice
- sunt localizate in intreg organismul cu exceptia creierului, oaselor, fanerelor si ochilor.
- reprezinta o cale de acces a lichidului interstitial dar si a proteinelor, bacteriilor, virusurilor, deseurilor celulare,
celulelor cancerigene s.a.
- sunt o extremitate „in fund de sac” si sunt prevazute cu numeroase valve mici care impiedica refluxul limfei.
2. ​Vase colectoare
- sunt formate din fuzionarea capilarelor
- sunt analoage venelor
- se diferentiaza vase colectoare superficiale (insotesc venele omonine) si vase colectoare profunde : ale trunchiului,
ale sistemului digestiv (insotesc arterele omonime) .
3. ​Trunchiuri limfatice
- sunt formate din fuzionarea vaselor colectoare mari.
- se disting:
a) trunchi lombar stang/ drept, care dreneaza membrele inferioare, rinichii, glandele suprarenale, bazinul si
peretele abdominal.
b) trunchi intestinal : acesta dreneaza stomacul, pancreasul, intestinul, splina si o parte din ficat
c) trunchiul bronho-mediastinal: stang/ drept, dreneaza inima, peretele toracic si plamanii.
d) trunchiul jugular:stang/drept, dreneaza capul si gatul
e) trunchiul subclavicular: stang si drept, dreneaza membrele superioare.
4. ​Canale limfatice
- prin intermediul trunchiurilor limfatice, limfa este colectata in doua vase mari, numite:
a) ​canal toracic​: are o lungime de aproximativ 40 cm si se formeaza la nivelul vertebrei lombare 2 printr-o
dilatatie care poarta denumirea de cisterna Pecquet.
- are traseu ascendent in torace, indreptandu-se catre baza gatului si varsandu-se apoi in vena subclaviculara
stanga.
- dreneaza partea stanga a capului, gatului si toracelui, membrul superior stang si toate partilecorpului
situate sub coaste.
b) b) ​canal limfatic drept​ are o lungime de aproximativ 1 cm si este localizat la baza gatului, varsandu-se in
vena subclaviculara dreapta si in vena jugulara interna.
- dreneaza partea dreapta a capului, a gatului, toracelui si membrul superior drept.
4. Structura vaselor limfatice
Vasele limfatice formeaza un sistem de canalicule de calibru mic si forma boselata. Aceste vase conflueaza din
aproape in aproape cu cele de calibru asemanator din vecinatate, formand vase de calibru tot mai mare, prevazute
cu valve endoteliale, similare cu valvele peretilor vaselor sanguine, care au rol de a fragmenta coloana de limfa,
prevenind refluxul ei in periferie, sub actiunea gravitatiei. Acestea poarta numele de postcapilare, ele fiind
asemanatoare cu capilarele, singura deosebire fiind prezenta valvulelor care se deschid intotdeauna in sensul
curgerii limfei.
Vasele prevazute cu valve de calibru mai mare se numesc canale limfatice. Peretii acestora au o structura
asemanatoare peretilor venosi, dar sunt mai subtiri, iar musculatura neteda este mai putin dezvoltata. Ele sunt
situate atat in structura organelor interne, cat si an afara lor, in spatiile interstitiale. La nivelul canalelor limfatice se
descriu limfangioanele care sunt segmente de vas cuprinse intre doua perechi succesive de valve. Segmentele de vas
cuprinse intre doua convergente succesive sau intre 2 ganglioni limfatici se numesc macrosegmente.
Canalele limfatice de cel mai mare diametru converg, formand trunchiuri limfatice de calibru mai mare, care
traverseaza ganglionii limfatici care pot interveni in filtrarea limfei si in reglarea debitului sau. Cele mai mari
trunchiuri limfatice readuc limfa in sistemul venos prin cele 2 elemente terminale: canalul toracic (ductul limfatic
stg.) si marea vena limfatica ( ductul limfatic dr.).
5. Derularea sedintei de drenaj (ordinea abordarii regiunilor corpului)
Drenajul limfatic general se realizeaza in urmatoarea succesiune:
- Drenajul regiunii cervicale antero-laterale;
- Drenajul limfatin al regiunii cefalice;
- Drenajul m.s.;
- Drenajul peretelui anterior toracic;
- Drenajul peretelui abdominal;
- Drenajul m.i.;
- Drenajul fetei posterioare a corpului.
La nivelul membrelor se abordeaza pe rand bratul, antebratul, mana, respectiv coapsa, gamba si piciorul.
6. Ganglionii limfatici ai capului si fetei
Ganglionii occipitali:
- Sunt situati pe insertia muschiului trapez si pe muschiul splenius, sub linia occipitala inferioara;
- Ei primesc limfa de la pielea regiunii occipitale;
- Trimit limfa prin vasele eferente in ganglionii cervicali superiori.
Ganglionii mastoidieni:
- Sunt situati inapoia pavilionului urechii, pe insertia muschiului SCM;
- Vasele aferente primesc limfa recoltata de la regiunile parietale si temporale;
- Vasele eferente conduc limfa in ganglionii paratiroidieni si cervicali.
Ganglionii paratiroidieni:
- Superficial – care se gaseste imediat sub fascia gatului si primeste limfa din regiunile temporala, parietala,
frontala;
- Profund – care primeste limfa de la urechea medie, valul palatin, limba si fosele nazale;
Ganglionii submandibulari:
- Sunt in nr.de 5-12, se gasesc in loja submandibulara;
- Ei primesc limfa prin vasele aferente de la fata, buza, nas, limba si dinti si o trimit prin vasele eferente catre
lantul ganglionar pericervical.
Grupul submentonier – care este fie profund, fie superficial, este plasat intre cele 2 parti ale muschiului digastric; el
primeste limfa de la menton, de la buza inferioara, de la partea mediana a gingiei inferioare, de la planseul bucal si
de la varful limbii.
Ganglionii retrofaringieni:
- Sunt situati posterior de faringe; ei primesc limfa prin vasele aferente de la fosele nazale, trompa lui
Eustachio si urechea medie;
- Infectia acestor ganglioni este mai frecventa la copii si poate duce la aparitia abceselor retrofaringiene.
Ganglionii bucali:
- Se gasesc in jurul arterei maxilare si primesc limfa de la musculatura masticatoare, de la fosa temporala, fosa
infratemporala, fosa pterigopalatina, orbita, fosele nazale, valul palatin si faringe;
- Vasele eferente merg la ganglionii cervicali profunzi.
7. Indicatiile drenajului limfatic
Drenajul limfatic general este recomandat in scop profilactic, pt accelerarea procesului de eliminare a retentiilor
lichidiene, pt intensificarea procesului de detoxifiere a organismului si pt mentinerea homeostaziei mediului intern.
Drenajul limfatic are numeroase indicatii profilactice si patologice nespecifice:
 - Detoxifiere generala a organismului;
- Mentinerea elasticitatii tegumentului si intarzierea aparitiei ridurilor;
- Tratamentul oboselii cronice;
- Tratamentul supraponderalitatii, in paralel cu diete de slabire, asocoat cu alte tipuri de masaj, ca
anticelulitiv, reflexoterapie si/sau presopunctura;
- Starea post-partum sau dupa intervetie cezariana;
- Prevenirea sau ameliorarea tulburarilor de tranzit intestinal;
- Perioadele de convalescenta dupa diferite afectiuni, pt cresterea imunitatii generale a organismului;
- Perioadele pre si postoperatorii, in special in chirurgia plastica;
- Tratamentul grefelor si leziunilor cutanate, post-arsura, posttraumatice, post-iradiere, chirurgicale etc.;
- Tratamentul regiunilor supraiacente unor afectiuni traumatice locomotorii, in scopul activarii circulatiei
locale si al accelerarii proceselor reparatorii;
- Afectiuni degenerative articulare;
- Afectiuni acute sau cronice la nivelul glandei mamare – mastite, mastoze;
- Tratamentul tulburarilor trofice de origine vasculara;
- Afectiuni neurologice- leziuni de nervi periferici, sechele ale accidentelor vasculare cerebrale;
- Sindrom migrenos;
- Tratamentul edemelor generale, localizate si al celor limfatice;
- Prevenirea instalarii leziunilor de decubit – escare- in urma imobilizarii prelungite.
8. Istoricul descoperirii drenajului limfatic
Existenta limfei rea banuita inca din Antichitate, cand era denumita sangele alb. Pentru prima oara, existenta limfei si
a vaselor limfatice au fost puse in evidenta de un fiziolog italian Gaspare Asselli, in 1622. In anul 1647, Jean Pecquet a
descoperit vasele mari ale circulatiei limfatice: canalul toracic si cisterna chyli care-i poarta numele. Prima descriere a
sistemului limfatic ii apertine lui Thomas Bartholin si dateaza din 1652. O descriere amanuntita a circulatiei limfatice
superficiale apare 200 de ani mai tarziu intr-un atlas anatomic publicat de Marie Philimbert Constant Sappey.
Primele incercari de tratare a limfedemelor prin aplicarea de presiuni manuale apartin chirurgului belgian de origine
austriaca Alexander von Winiwarter si dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
In 1932, fizioterapeutul danez Emil Volder pune la punct metoda drenajului limfatic manual pentru tratamentul
limfedemelor, metoda sa fiind utilizata si in prezent in intreaga lume.
9. Limfa – definitie, proprietati, functii
Limfa este un lichid clar, incolor, care ia nastere in spatiile intercelulare, unde mediaza schimburile de substante intre
sange si tesuturi, dupa care este preluat de capilarele limfatice si condus in sestemul circulator venos.
Limfa are roluri multiple in organism:
- Rol imunitar, prin transportul anticorpilor si limfocitelor;
- Rol energetic, prin reintroducerea in circulatie a unor trofine (lipide, proteine);
- Rol trofic si de regenerare tisulara prin transportul proteinelor si aminoacizilor esentiali;
- Rol in absorbtia intestinala a substantelor rezultate din procesul de digestie;
- Rol in eliminarea metabolitilor tisulari;
- Rol de drenaj si de recuperare a lichidelor intercelulare;
- Rol in termoreglare.
10. Structuri limfatice ale axilei
Ganglionii limfatici axilari:
Dreneaza limfa din toate cele cinci cadrane ale sanului. Sunt organizati in mai multe grupe:
- ​grupul lateral:​ ganglionii din acest grup sunt situati medial de vena axilara, pe peretele lateral al axilei si
dreneaza limfa de la nivelul membrului sperior. De la nivelul lor limfa merge catre ganglionii axilari centrali si
apicali.
- ​grupul medial​: la nivelul marginii inferioare a muschiului pectoral, pe traiectul vaselor toracice laterale.
Ganglionii de la acest nivel dreneaza limfa de la peretele antero-medial al toracelui, deasupra omibilicului si
de la regiunea mamara. De la nivelul lor, limfa dreneaza central si apical.
- ​grupul posterior:​ pe traiectul vaselor subscapulare si la randul lor dreneaza catre ganglionii centrali si
apicali. La nivelul acestui grup ajunge limfa de la nivelul trunchiului posterior pana la nivelul crestei iliace.
- ​grupul ganglionar central​: acest grup este localizat in corpul adipos al axilei si dreneaza limfa de la primele
trei statii ganglionare si de la nivelul lor limfa ajunge la nivelul ganglionilor apicali.
- ​ganglionii apicali​ sunt localizati in varful axilei si dreneaza limfa din grupurile ganglionare lateral, medial,
posterior, anterior si central. De la nivelul acestor ganglioni apicali, pleaca trei-patru trunchiuri limfatice
subclaviculare care vor drena pe partea dreapta in ductul limfatic drept si pe partea stanga in canalul toracic.
11. Structuri limfatice ale membrului inferior
 La nivelul membrului inferior structurile limfatice sunt dispuse in 3 gruuri ganglionare:
- Grupul tibial: s​ ituat pe traiectul vaselor tibiale anterioare, primeste limfa prin vasele aferente de la picior,
regiunea anterioara a gambei, iar prin vasele eferente o trimite la ganglionii poplitei;
- Grupul popliteu:​ se afla in jurul vaselor poplitee si se subimparte in 2: un grup superficial (in paniculul adipos
al fosei) si unul profund (pe muschiul popliteu), care primesc limfa de la fata posterioara a gambei, articulatia
genunchiului si regiunea poplitee si o varsa in ganglionii inghinali;
- Grupul inghinal:​ se subimparte in 4 grupuri:
● Grupul inghinal supero-intern – primeste limfa din regiunea mediala a coapsei, perineu si organe
genitale externe;
● Grupul inghinal supero-extern – colecteaza limfa din regiunea subombilicala;
● Grupul inghinal infero-intern – primeste limfa d ela organele genitale si de la fata mediala a coapsei;
● Grupul inghinal infero-extern – aduna limfa de la membrulinferior si regiunea fesiera.
In afara de acesti ganglioni superficiali, grupul inghinal cuprinde si ganglioni profunzi, situati in canalul
femural (cel mai important ganglionul Cloquet-Rosenmuller). La acest grup vine limfa de la ganglionii
poplitei, inghinali superficiali si articulatii.
12. Structuri limfatice ale trunchiului
La nivelul trunchiului regasim 2 grupe principale de ganglioni: ​ganglionii toracelui​ si ​ganglionii de la nivelul
bazinului si abdomenului.
Ganglionii toracelui ​se impart in parietali si viscerali, in functie de profunzimea situarii lor si de accesibilitatea pt
manevrele de drenaj.
● Ganglionii parietali​: frenici – situati pe convexitatea diafragmului;
● Ganglionii sternali – situati in jurul vaselor toracice interne; primesc limfa de la peretele trunchiului in
portiunea supraombilicala si de la glanda mamara si o conduc la trunchiul limfatic bronho-mediastinal;
● Ganglionii intercostali: se afla in spatiile intercostale, sub pleura
● Ganglionii viscerali​ intrapulmonari si hilari dreneaza limfa in trei grupe ganglionare mediastinale.
● Ganglionii mediastinali: anteriori, posteriori si traheo-bronsici.

La nivelul bazinului gasim grupuri ganglionare parietale si viscerale.

● Ganglionii parietali se impart in 3 grupe:
o Grupul iliac extern – primeste limfa de la ganglionii inghinali superficiali si profunzi, de la
peretele abdominal si de la unele viscere
o Grupul iliac intern – primeste limfa de la rect, vezica, prostata, vezicule seminale, canale
deferente, uter, vagin
o Grupul iliac primitiv – primeste limfa de la ganglionii precedenti si o dreneaza prin vasele
eferente in ganglionii lombo-aortici
● Grupe ganglionare viscerale:
o Rectul isi varsa limfa in ganglionii sacrali
o De aici limfa merge la ganglionii mezocolici si mezenterici

La nivelul abdomenului gasim ganglioni parietali si viscerali.

● Ganglionii parietali: peretele anterior al trunchiului din regiunea subombilicala isi trimite vasele
limfatice la ganglionii epigastrici inferiori si la ganglionii inghinali. Peretele posterior are 20-30 de
ganglioni lombo-aortici care se impart in latero-aortici, preaortici si retroaortici. Acestia primesc vase
aferente de la ganglionii iliaci primitivi, rinichi, glande suprarenale, testicul, ovar. Vasele eferente se
unesc si formeaza 2 trunchiuri lombare care se deschis in cisterna chyli.
● Ganglionii viscerali:
- Stomacul isi varsa limfa in ganglionii gastrici superiori, gastrici inferiori, sternali, mediastinali posteriori si
cervicali profunzi;
- Ficatul isi dreneaza limfa in ganglionii sternali, mediastinali posteriori, pancreatico-splenici, hepatici si celiaci;
- Intestinul subtire isi dreneaza limfa in ganglionii mezenterici si mezocolici;
- Splina isi dreneaza limfa in ganglionii pancreatico-splenici
- Colonul oso dreneaza limfa in ganglionii epicolici si paracolici
- Rinichiul isi varsa limfa in ganglionii lombo-aortici
- Glandele genitale isi trimit limfa in ganglionii lombo-aortici.
13. Manevre principale de drenaj limfatic
Se descriu 3 procedee principale:
 1. Pompajul ganglionilor limfatici​ reprezinta prima etapa a drenajului limfatic. El se realizeaza seriat, sde la
nivel central catre periferie, actionandu-se din aproape in aproape, pe fiecare dintre grupele ganglionare ale
unei regiuni. Presiunile aplicate sunt usoare si ritmice, progresive ca intensitate, ele avand rolul de a
intensifica fluxul limfatic prin ganglioni si de a creste viteza de circulatie a limfei. La finalul drenajului unei
regiuni, ganglionii sunt actionati in ordine inversa, incepand cu cei mai indepartati de zona centrala. In zonele
centrale se aplica 7 manevre, pe aceeasi grupa ganglionara, in timp ce la nivelul zonelor urmatoare (radacina
membrelor) se executa cate 5 manevre, iar la grupele ganglionare distale cate 3 repetari.
2. Manevrele de evacuare (sau apel)​ constau in presiuni progresive, aplicate la distanta de zona edematiata si
urmaresc eliberarea colectoarelor limfatice mari de limfa pe care o contin, pregatind vasele pt pregatirea
surplusului de limfa antrenat din zonele periferice. Aceste manevre cresc viteza de circulatie a limfei de pana
la 20 de ori si permit actiunea mecanismelor de facilitare a circulatiei veno-limfatice. Manevrele constau in
aplicarea mainii pe suprafata tegumentului, la nivelul marginii cubitale, dupa care se realizeaza o miscare de
pronatie, presiunea fiind dezvoltata pe loc, prin asocierea presiunilor cu abductia bratului si flexia cotului. La
sfarsitul manevrei se exercita o presiune in sens ascendent, cu deplasarea tegumentului fata de planurile
subiacente. Manevrele se aplica centrifug, debutand in vecinatatea grupului ganglionar proximal al regiunii si
executandu-se din aproape in aproape, pana la limita distala a segmentului. Daca exista zone inflsamate,
manevrele se opresc la limita superioara a edemului, deoarece la nivelul zonei edematiate nu se aplica
manevre de drenaj limfatic. Se recomanda aplicarea manevrelor de 3 ori pe aceeasi fata.
3. Manevrele de captare (sau resorbtie​) realizeaza captarea lichidelor excedentare in spatiile interstitiale, de
catre capilarele limfatice. Cu cat presiunea va fi mai mare sau mai indelung repetata, cu atat cantitatea de
lichide captata va fi mai mare. Manevrele se aplica in sens invers fata de precedentele, debutand distal si
fiind orientate catre zona proximala a regiunii sau segmentului drenat. Pt executarea acestei manevre, mana
se plaseaza pe tegument la nivelul regiunii rediale cu antebrsatul pronat. Manevra consta in realizarea unei
miscari lente de supinatie, care duce in contact tegumentul cu suprafata palmara a degetelor, incepand de la
degetul II si terminand cu auricularul. Miscarile se asociaza cu aplicarea unei presiuni progresive orientata
ascendent, iar pt dezvoltarea presiunii supinatia antebratului se asociaza cu adductia bratului si extensia
cotului. La sfarsitul fiecarei manevre se aplica o presiune finala orientata cranial. Se recomanda repetarea
manevrelor de 3 ori pe fiecare fata. In caz de edem, manevra va debuta la limita superioara a acestuia si se
va repeta de cate ori este nevoie pt diminuarea acestuia.
14. Manevre secundare (speciale) de drenaj limfatic
Aplicarea acestor manevre se recomanda in zonele cu circulatie limfaticadeficitara si edeme, sau in zone in care
manevrele principale se realizeaza cu dificultate.
1. Manevra ​cercuri cu policele​ consta in miscarea de rotatie axiala a policelui, care se aplica pe tegument cu
marginea mediala, rotandu-se pe loc pulpa degetului si apoi mg sa laterala venind in contact cu suprafata
masata. La sfarsitul rotatiei se exercita presiune usoara in sens proximal.
2. Manevra ​cercuri cu degetele​ consta in miscari circulare in sens orar executate cu degetele II-V; ele sunt
similare frictiunii din masajul somatic si se realizeaza cu blandete, deplasand tegumentul fata de planurile
profunde in limita elasticitatii tegumentare. Manevra se finalizeaza cu presiune usoara si progresiva in sens
ascendent. Manevra se executa de mai multe ori in acelasi loc, apoi mana se deplaseaza dein aproape in
aproape fara a freca tegumentele.
3. Manevra ​combinata​ reprezinta o asociere a celor doua precedente, care se executa alternativ.
4. Presiunile in bratara​ sunt manevre bimanuale, mainile aplicand simultan presiuni circulare, statice cu priza
mare, in jurul segmentului, cel mai frecvent un membru. Durata de mentinere a presiunii este variabila, de la
cateva secunde la cateva zeci de secunde. Manevrele debuteaza distal si se aplica din aproape in aproape in
sens ascendent.
5. Presiunile glisate​ sunt presiuni aplicate in special la nivelul membrelor, pt reducerea edemelor si accelerarea
intoarcerii vano-limfatice, ajutand si procesul de captare. Manevrele se pot realiza uni sau bimanual,
simultan sau alternativ. Presiunile sunt progresive, ascendenta si se realizeaza prin aplicarea radacinii mainii
in zona distala a segmentului. Pe parcursul manevrei, mana executa un rulaj de la baza catre vf degetelor, cu
articulatiile metacarpo-falangiene si interfalangiene extinse. La sf manevrei degetele executa o presiune
finala in sens proximal. In cazul executarii bimanuale, rezulta un alt procedeu numit manevra „sandwich”.
6. Manevra lingura ​se aplica pe zone corporale intinse si lipsite de suport osos (abdomen). Manevrele se aplica
pt realizarea procesului de captare si sunt orientate infero-lateral, catre grupele ganglionare inghinale si,
respectiv, supero-medial, catre ganglionii aortici si cisterna Pecquet. Manevra presupune aplicarea mainii
caus pe tegument la nivelul marginii cubitale si realizarea unei miscari de supinatie la nivelul antebratului.
7. Presiuni simple ​mentinute 5-10 secunde care alterneaza cu manevrele clasice de drenaj.
8. Framantat circular ​sau framantatul in val, sensul de aplicare fiind dinspre distal spre proximal.
 9. Frictiune usoara, liniara sau circulara, ​executate lent. Se realizeaza cu pulpa degetelor II-V sau cu pulpa
policelui.
10. Deschiderea unghiurilor venoase ​se realizeaza printr-o tractiune axiala a membrelor superioare si urmareste
reducerea unghiurilor formate la nivelul varsarii vaselor limfatice terminale in venele subclaviculara stanga si
dreapta. Manevra se executa la inceputul sedintei de drenaj.
15. Contraindicatiile temporare ale drenajului limfatic
Contraindicatiile relative (temporare) cuprind anumite afectiuni, care, dupa tratament corespunzator sau in afara
puseelor acute evolutive, nu mai reprezinta impedimente pt aplicarea drenajului, cel putin localizat: neoplaziile
corect tratate, dupa care nu se mai pun in evidenta markeri specifici; hiperfunctia tiroidiana, compensata
medicamentos; astmul bronsic in afara episoadelor de bronhospasm; adenopatiile tuberculoase, dupa tratament
antituberculos corespunzator si dupa depasirea stadiului in care afectiunea este contagioasa; prezenta unor
formatiuni pigmentare care contraindica local aplicarea oricaror manevre de masaj; hipotensiunea arteriala, inainte
de corectarea medicamentoasa sau volemica; drenajul abdominal in perioada fluxului menstrual.
16. Factorii favorizanti ai circulatiei limfatice
La progresia limfei in vase catre locul de varsare contribuie ma multi factori. Acestia sunt:
1. Prezenta valvelor endoteliale care fragmenteaza coloana limfatica din vase;
2. Miscari active de vasocontrictie si vasodilatatie a canalelor si trunchiurilor limfatice
3. Activitatea regulatoare a fluxului limfatic exercitata de ganglionii limfatici strabatuti de colectoare.
4. Aspiratia toracelui in faza de inspiratie, posibila datorita presiunii negative preluate.
5. Gravitatia, pentru circulatie limfatica a teritoriilor situate in partea superioara a corpului (cap, gat, centura
scapulara).
6. Aspiratia atriului drept in faza diastolica a activitatii cardiace.
7. contractiile ritmice ale musculaturii scheletice
8. Presiunea intraabdominala crescuta intermitent, prin contractia diafragmului si a musculaturii intestinale.
9. pulsatiile arterelor situate adiacent vaselor limfatice.
10. compozitia lichidelor tisulare, respectiv continutul lor in saruri si substante proteice.
17. Drenajul limfatic al MI
Pentru ca drenajul sa fie eficient este necesara activarea statiilor ganglionare centrale si eliberarea
trunchiurilor limfatice de lichidele pe care le contin. De aceea drenajul membrelor inferioare tb sa fie
precedat de cel abdominal.
Drenajul fetei anterioare a MI
Subiectul in decubit dorsal, cu MI in flexie usoara prin plasarea unui rulou sub genunchi; maseurul plasat in
lateral, pe partea MI pe care-l manevreaza.
Statiile ganglionare centrale au fost actionate deja.
Urmeaza pomparea de deschidere a ganglionilor inghinali superiori (plica inghinala) de 5 ori si inferiori
(trigonul femural)de 3 ori. Se acceseaza pe rand:
- Fata mediala – de la trigonul femural pana la genunchi; se aplica de 3 ori manevre de apel orientate
centrifug, apoi minim 3 manevre de captare, centripet;
- Fata anterioara - de la plica inghinala pana deasupra rotulei; se aplica manevre de evacuare si captare dupa
aceeasi metodologie;
- Fata laterala – de sub creasta iliaca pana la insertia muschiului tensor al fasciei lata, pe condilul lateral al
tibiei; se prelucreaza similar.
In caz de rezistenta a zonelor infiltrate sau de celulita se completeaza cu manevre speciale: manevra combinata
police/degete, presiuni in bratara, presiuni glisate, manevra lingura, manevra sandwich, toate incepand de la
genunchi, aplicate cranial, de cate ori permite timpul.
Drenajul fetei anterioare a gambei
Se pompeaza prin 3 presiuni, ganglionii poplitei (fosa poplitee). Pe ganglionii tibiali se aplica manevre de
evacuare si captare. Gamba se dreneaza prin manevre aplicate pe fata mediala, de la genunchi catre maleola interna,
de 3 ori centrifug si de 3 ori ascendent. Fata externa a gambei se prelucreaza similar, aplicand manevrele de
evacuare de la epicondilul lateral femural catre maleola externa, de 3 ori si apoi pe cele de captare in sens invers, de
min 3 ori. Daca este necesar se aplica manevre bimanuale: presiuni circulare, manevra sandwich, manevra
combinata police/degete.
Drenajul piciorului
Manevrele de apel se aplica mai intai pe marginea interna a piciorului, dinapoia maleolei interne, catre
haluce si vor fi urmate de cele de resorbtie, orientate dinspre haluce spre glezna – repetate de 3 ori.
Se continua aceleasi manevre si acelasi protocol pe marginea laterala a piciorului (din spatele maleolei externe catre
degetul V si invers), pe fata dorsala a piciorului – manevre cercuri cu policele/degetele de deasupra articulatie
gleznei catre artic metatarso-falangiene, apoi drenajul degetelor (presiuni circulare pe fiecare deget).
Denajul plantei se realizeaza din decubit ventral, cu genunchiul flexat (sustinem usor piciorul); pe margini se lucreaza
ca la fata dorsala iar la nivelul plantei se framanta usor marginea laterala a piciorului in ambele sensuri si se aplica
manevrele cercuri cu policele in ambele sensuri.
La final se realizeaza: proces de captare plantar (3 ori), proces de captare pe margini mediala si laterala (3 ori),
proces de captare pe fata dorsala (3 ori), pomparea de 3 ori a ganglionilor poplitei, proces de captare la gamba prin
presiuni circulare, manevra combinata sau sandwich.
Drenajul fetei posterioare a gambei
Incepem cu manevre de pompare a ganglionilor poplitei (3 ori), dupa care se aplica manevre de apel, de la
condilul tibial medial pana la maleola interna (3 ori), urmate de manevre de captare, in sens invers (3 ori). Pe fata
postero-laterala a gambei se aplica acelasi protocol (in caz de edem se asociaza manevre speciale, sens cranial, de
cate ori este necesar).
Masajul MI se incheie cu pomparea de 3 ori a ganglionilor poplitei.
18. Drenajul limfatic al MS
Pozitia subiectului: decubit dorsal, cu bratul in abductie de 45-60 grade, cotul usor flectat si antebratul in pozitie
indiferenta de prono-supinatie.
- masajul incepe cu aplicarea manevrelor de pompare la nivelul ganglionilor retroclaviculari, repetat de 7 ori.
- pentru a creste randamentul si viteza de absorbtie a lichidelor de edem, se pompeaza de 7 ori si cisterna Pecque, prin
presiuni aplicate cu podul palmei si margina cubitala, la nivelul ariei epigastrice, intre cele doua reborduri costale;
presiunile se coreleaza cu miscarile respiratorii pentru a facilita progresia limfei continute in colectoare, catre zonele
de varsare.
- ganglionii axilari sunt situati in profunzime, accesarea lor se realizeaza cu indexul si mediusul, care se insinueaza pe
rand, pentru a pompa fiecare grup din cele 5; se recomanda aplicarea la acest nivel a 5 presiuni pe fiecare grup
- statiile ganglionare pompate, sunt in ordine:
• Grupul toracic;
• Grupul central;
• Grupul humeral.

Drenajul bratului:
- se pot drena pe rand fata mediala si laterala a bratului, intai cu miscari de apel de 3 ori, dinspre axila catre cot, apoi
cu miscari de captare de 3 ori.
- drenajul fetelor se poate executa si simultan, cu aceleasi manevre sau cu manevra sandwich.
- captarea poate fi urmata, daca este necesar, de presiuni “in bratara”, aplicate de la cot catre axila.
- in caz de edem rezistent la manevrele standard, se continua cu cercuri cu degetele, cu policele si manevra combinata,
de cate ori este necesar, fara a lucra direct asupra tegumentelor infiltrate.

Drenajul antebratului:
- debuteaza cu pomparea ganglionilor situati la extremitatea inferioara a bratului pe fata interna, deasupra
epicondilului medial al humerusului (ganglioni supratrohleeni), manevra care se repeta de 3 ori.
- manevrele de evacure (de la cot la articulatia pumnului), de captare (in sens invers) se aplica pe fata volara si pe fata
dorsala a antebratului pe rand sau simultan, de cate 3 ori, utilizand manevrele clasice.
- pentru cresterea eficientei drenajului putem utiliza si procedeele speciale (presiuni in bratara, presiuni glisante,
cercuri cu degetele si policele, manevra combinata), daca este necesar si timpul permite.

Drenajul mainii:
Debuteaza cu pompare de 3 ori in zona distala a antebratului, pe fata volara, deasupra pliului de flexie a pumnului,
pentru a activa circulatia limfatica profunda, prin canalele interosoase.
- pentru drenajul propiu-zis al mainiii, se pozitioneaza antebratul in supinatie pentru a etala fata palmara a mainii.
- manevrele se aplica simultan pe eminentele tenara si hipotenara, cu ambele police, maseurul lucrand bimanual.
- evacuarea se realizeaza de la radacina mainii catre articulatiile metacarpo-falangiene (de 3 ori), captarea se realizeaza
pe acelasi traseu, in sens invers de 3 ori.
In mod similar se realizeaza drenajul fetei posterioase a mainiii, pozitionand antebratul in pronatie.
- drenajul degetelor se realizeaza analitic, pe fiecare in parte, prin presiuni usoare circulare executate cu pulpa
degetelor, de la radacina catre varf in scop de apel si in sens invers in scop de captare - ambele se repeta de 3 ori.
- in finalul drenajului limfatic se realizeaza manevrele de íncheiere a regiuniii:
• Proces de captare la nivelul mainii - se aplica o singura data manevrele in sens centripet;
• Pompare deasupra articulatiei pumnului, pe fata anterioara a antebratului;
• Manevre pentru procesul de resorbtie la nivelul antebratului, repetate o data, ajutate de presiuni circulare si/sau
glisante si sandwich;
• Pompare la nivelul statiei ganglionare de deasupra trohleei humerala
• Manevre de captare aplicate centripet la nivelul bratului;
• Pomparea ganglionilor axilari humerali, centrali, toracici;
• Pomparea de inchidere a ganglionilor retroclaviculaari homolaterali.
19. Drenajul limfatic al toracelui si abdomenului
Pozitia subiectului:​ decubit dorsal, cu membrele superioare usor abduse
Pozitia maseurului:​ laterala, de partea opusa celei tratate
Drenajul peretelui anterior toracic:
Drenajul peretelui costal:
- debutul consta in pomparea ganglionilor retroclaviculari, urmata de pomparea cisternei Pecquet, fiecare de 7 ori
- urmeaza pomparea ganglionilor axilari de 5 ori si a ganglionilor mamari externi, mijlocii si inferiori de 3 ori
- drenajul propriu-zis al peretelui lateral toracic debuteaza cu manevre de evacuare a lichidelor din colectoare, care
incep imediat sub axila si coboara din aproape in aproape, catre baza toracelui; traseul este parcurs de 3 ori; manevrele
de captare se aplica tot de 3 ori
Drenajul glandei mamare:
In functie de comunicantele limfatice ale sanului, acesta poate fi impartit in 5 cadrane:
- drenajul limfatic al sanului debuteaza cu cadranul supero-extern, continua cu cel supero-intern, apoi sunt drenate cele
inferior medial si inferior lateral.
- manevrele de evacuare se efectueaza prin cercuri cu degetele II-III, bland, pornind de la circumferinta glandei catre
mamelon, radiar, iar manevrele de captare se executa in sens invers, cu presiuni usoare orientate catre periferie; fiecare
cadran este parcurs de 3 ori in fiecare sens.
Pentru drenarea portiunii inferioare a grilajului costal, se recomanda aplciarea directa a manevrelor de captare, de la
linia mediosternala, catre ganglionii mamari externi, parcurgand de 3 ori acest traseu.
Drenajul hemitoracelui se incheie cu pomparea de 3 ori a ganglionilor toracali laterali inferiori si mijlocii si de 5 ori a
ganglionilor axilari, dupa care se trece la drenarea hemitoracelui opus.
Dupa finalizare, daca se dreneaza exclusiv toracele, se aplica manevre finale de pompare a cisternei lui Pecquet si a
ganglionilor retroclaviculari, de cate 7 ori.
Drenajul peretelui abdominal
Peretele abdominal este delimitata superior de rebordurile costale si inferior de pliurile inghinale si arcada pubiana.
Pentru aplicarea manevrelor de drenaj, fereastra abdominala se imparte in 4 cadrane, fiecare cadran drenand cate un
grup ganglionar.
Manevrele sunt orientate catre ganglionii axilari, inghinali si iliaci.
Daca se lucreaza independent, drenajul debuteaza cu pomparea de 7 ori a ganglionilor retroclaviculari, urmata de
pomparea cisternei lui Pecquet tot de 7 ori.
- pentru pomparea cisternei lui Pecquet se aseaza mana in zona supraombilicala, cu fata palmara pe tegument,
degetele II-V paralele cu axul longitudinal al colonului transvers si policele abdus, plasat in axul mediosternal;
presiunile se aplica prin supinatia antebratului, cu marginea cubitala a mainii care se orienteaza cranial;
- pentru drenarea ganglionilor lombo-aortici, se plaseaza mainile alaturate deasupra lineii bispinoase, presand
usor peretele perpendicular pe suprafata, cu degetele plasate lateral de marginea externa a muschilor drepti abdominali
- pentru pompajul ganglionilor iliaci se exercita presiuni usoare cu mainile suprapuse, in fosa iliaca; se
pompeaza statiile de la nivelul unui hemiabdomen, apoi cele de pe partea opusa
- urmatoarele statii ganglionare prelucrate sunt cele inghinale, care se pompeaza presiuni la nivelul plicilor
inghinale, bilateral.

Pentru drepanjul propriu-zis, se acceseaza fiecare cadran in parte:

- cadranul superior stang

 - cadranul inferior stang
- cadranul superior drept
- cadranul inferior drept

Fiecare cadran se prelucreaza cu manevre de evacuare si de captare efectuate de cate 3 ori in parte.

Pentru conectarea partilor dreapta si stanga ale abdomenului se mai aplica presiuni in forma de potcoava deasupra
cadranului colic, in acest fel se dreneaza si continutul abdominal, incepand de la valva iliocecala si sfarsind la nivelul
fosei iliace stangi.

Pentru drenarea portiunii mediane a abdomenului, se coboara de la cisterna Pecquet inferior, catre simfiza pubiana, cu
manevra “lingura”, de 3 ori, in scop de apel, apoi se urca, tot de 3 ori, aplicand vibratii fine, de la simfiza catre
epigastru si cisterna, in scop de resorbtie.

Finalul drenajului abdominal consta in pomparea ganglionilor inghinali de 3 ori, a celor inghinali si lombo-aortici de 5
ori, a cisternei Pecquet si a ganglionilor retroclaviculari de 7 ori. Aceste miscari trebuie executate lent si ritmate cu
miscarile respiratorii.

20. Drenajul limfatic al fetei posterioare a trunchiului

Pozitia subiectului:​ decubit ventral, cu membrele inferioare usor abduse
Intreaga zona se imparte in 3:
- partea postero-superioara a trunchiului: dreneaza in ganglionii axilari
- partea postero-inferioara a trunchiului, care include si jumatatea laterala a fetei posterioare a coapsei:
tributara ganglionilor iliaci
- portiunea mediala a fetei posterioare a coapsei: tributara ganglionilor inghinali
Drenajul fetei postero mediale a coapsei:
- se pompeaza de 3 ori ganglionii inghinali, dupa care se aplica manevrele de apel, radiar, din aproape in
aproape, pe toata suprafata, incepand din apropierea statiei ganglionare si deplasand mana excentric;
manevrele se aplica de 3 ori pe fiecare linie; urmeaza manevrele de captare aplicate de 3 ori, cea mai lunga
linie ajungand la nivelul fetei mediale a genunchiului

Drenajul fetei postero-laterale a coapsei, portiunea externa a regiunii fesiere si regiunea lombara
- se pompeaza ganglionii iliaci de 3 ori, dupa care se aplica manevre de evacuare divergent, din apropierea
statiei ganglionare catre periferie; urmeaza manevrele de captare a limfei, aplicate de la periferia zonei catre
centrul ganglionar iliac; manevrele se repeta de 3 ori.
- la incheiere se pompeaza de 3 ori ganglionii inghinali si de 5 ori grupul iliac superficial
Drenajul jumatatii superioare a trunchiului:
- se pompeaza de 7 ori grupul ganglional retroclavicular, dupa care se pompeaza de 5 ori grupele axilare.
- manevrele de apel se executa de cate 3 ori din apropierea axilei, radiar, din aproape in aproape, pe toata
zona; ele sunt urmate de manevre de captare a limfei, executate tot de cate 3 ori, pe directii radiare, de la
periferia zonei catre zona centrala, axilara.
- portiunea superioara a zonei va fi drenata direct catre ganglionii retroclaviculari, cu manevre de apel si de
captare, fiecare repetate de 3 ori.
- la finalul drenajului zonei, se pompeaza de incheiere de 5 ori ganglionii subscapulari, toracici si centrali, si
de 7 ori grupul ganglionar retroclavicular.

21. Drenajul limfatic al capului si gatului

Drenajul limfatic al regiunii cervicale
Pozitia subiectului:​ decubit dorsal, cu trunchiul usor ascensionat si membrele inferioare usor flectate.
Pozitia maseurului:​ la capul subiectului.
Dupa pomparea ganglionilor retroclaviculari, se trece la pomparea usoara a ganglionilor latero-cervicali,
asupra carora se aplica 5 manevre de pompaj.
Drenajul propriu-zis:
- la nivelul fetei anterioare a gatului, manevrele de evacuare se aplica pe marginea anterioara a muschiului
sternocleidomastoidian, ascendent catre baza craniului si apofiza mastoida a osului temporal. Miscarile se
 executa de trei ori pe aceeasi linie, revenind de fiecare data, la punctul de pornire. Manevrele de captare se
realizeaza in sens invers, incepand de la baza craniului si progresand catre articulatia sterno-claviculara.
- la nivelul fetei laterale a gatului manevrele se aplica pe marginea posterioara a muschiului
sternocleidomastoidian, dupa aceeasi metodologie
- drenajul regional se incheie cu pomparea de 5 ori a ganglionilor retroclaviculari
Drenajul limfatic al regiunii cefalice -​ drenajul scalpului si drenajul fetei.

Drenajul scalpului:
Pozitia subiectului:​ sedenstatism cu fruntea sprijinita anterior, pe antebrate
In prima etapa se executa pompajul ganglionilor mastoidieni, occipitali si parotidieni, prin cate 3 presiuni
asupra fiecarui grup.

Drenajul propriu-zis:

- zona occipitala – procesul de evacuare se realizeaza dinspre ganglionii occipitali catre vertex de 3 ori,
procesul de captare in sens invers tot de 3 ori

- zona temporo-parietala retro-auriculara – evacuare de la nivelul ganglionilor occipitali si mastoidieni catre

vertex de 3 ori, captare in sens invers tot de 3 ori

- zona laterala a craniului antero-auriculara – de la ganglionii parotidieni, straband zona temporala catre sutura
mediana interparietala de 3 ori in sens de evacuare, captare in sens invers tot de 3 ori

- zona anterioara a calotei, incepand de la ganglionii parotidieni, catre linia mediana, de 3 ori (apel), in sens
invers tot de 3 ori (resorbtie)

- in final se executa “pompajul de inchidere” a regiunii, ordinea fiind dinspre distal spre proximal: ganglionii
parotidieni, mastoidieni, occipitali, latero-cervicali, retroclaviculari
Drenajul fetei:
Pomparea ganglionilor se realizeaza dinspre unghiul mandibulei catre punctul anterior median al mandibulei,
asupra ganglionilor submandibulari si mentonieri, de cate 3 ori, din aproape in aproape, dupa care se
pompeaza tot de 3 ori grupul ganglionar parotidian.

La nivelul regiunii faciale abordam mai multe zone:

- ​zona mentoniera: se dreneaza catre ganglionul submentonier, prin apel realizat prin cerucuri cu policele,
orientate ascendent, de la menton catre buza inferioara; se aplica de 3 ori, dupa care se aplica manevrele de
captare in sens opus, de 3 ori
- ​zona buzei superioare​: se dreneaza catre ganglionii submandibulari, pentru apel manevra debuteaza de la
marginea mandibulei catre linia mediana de 3 ori, pentru resorbtie in sens invers de 3 ori
- ​zona obrazului: dreneaza in ganglionii submandibulari, repetand de 3 ori manevrele de evacuare si de 3 ori
pe cele de captare
- ​zona palpebrala si zona periorbitala: dreneaza catre ganglionii parotidieni; se aplica cercuri cu policele la
nivelul pleoapelor si presiuni usoare cu pulpele degetelor orientate de 3 ori catre linia mediana a fetei si de 3
ori catre lateral
- ​zona sprancenoasa: dreneaza in ganglionii parotidieni; se prelucreaza prin manevre blande de framantat cu
priza bidigitala, orientate de 3 ori catre mediana linia mediana a fetei si de 3 ori catre lateral
- ​zona fronto-temporala: este drenata tot de ganglionii parotidieni; manevrele de evacuare debuteaza la nivel
preauricular, sunt orientate spre mediana fruntii, repetand de 3 ori manevrele de evacuare si de 3 ori pe cele de
captare
In continuare se efectueaza cateva manevre globale de presiune si intindere e tegumentului facial catre zonele
alterale ale fetei.

Drenajul fetei se incheie cu pomparea de cate 3 ori a ganglionilor loco-regionali, de 3 ori a ganglionilor
occipitali mastoidieni, de 5 ori a ganglionilor laterlo-cervicali si de 7 ori a ganglionilor retroclaviculari.

23. Edemele – caracteristici, mecanisme de producere

Edemul reprezinta acumularea de lichid in interstitiile tesuturilor. Aceasta acumulare lichidiana se poate observa la
nivelul tuturor structurilor organismului (edem generalizat) sau doar in anumite zone (edem localizat).
Edemele generalizate​ se datoreaza alterarii functiilor unor sisteme sau organe de mare importanta in organism. ​1.
Cea mai comuna forma de edem este cea produsa prin ​consum excesiv de sare​. In general se remite la administrarea
de lichide si fortarea diurezei​. 2. Tumburari ale circulatiei sanguine​, de cauza cardiaca. Edemele cardiace sunt
intinse, se instaleaza treptat, incepand din zonele declive, extinzandu-se progresiv. Ele sunt determinate de staza
sanguina si sunt descrise de culoare cianotica, reci, dureroase, cartonate, desi sunt depresibile, cu semnul godeului
pozitiv. Se insoteste de simptomatologie cardiologica si dispnee​. 3. Afectiuni renale​ – edemul renal intereseaza in
primele faze tegumentele fine, fiind vizibil la nivelul fetei. Este un edem moale, pufos, usor depresibil, nedureros, de
culoare alba si nu prezinta modificari ale temperaturii tegumentelor. Dse insoteste de simptomatologie reno-urinara.
4. Afectiuni cronice hepatice​ care duc la alterarea grava a functiei ficatului. Acest edem este relativ discret,
semanand cu cel renal (alb, decliv, moale, nedureros), dar se insoteste de semne ale suferintei hepatice: respiratie
acetozica, flapping tremor, tegumente icterice, poliserozita. Generalizarea edemelor poarta numele de ​anasarcă​ si
poate aparea atat in afectiunile hepatice in stadiu terminal, cat si in cele cardiace. ​5. Afectiuni endocrine​ – edemul
din hipotiroidie se instaleaza lent si nu este de dimensiuni mari, dar evolueaza cu scaderea elasticitatii tesuturilor si
depunere de infiltrat mucopolizaharidic. Edemul de cauze suprarenale evolueaza cu manifestari produse de
hipersecretia de cortizol (tegumente bronzate, cresterea pilozitatii, scaderea tolerantei la infectii, modificari de
personalitate etc.) ​6. Edemele de sarcina​ care recunosc atat mecanisme hormonale, cat si circulatorii. In primele luni
de sarcina se evidentiaza mai ales la nivelul membrelor inferioare. Daca se agraveaza in a doua jumatate de sarcina,
eventual insotit de proteinurie si hipertensiune arteriala, pot ridica suspiciunea de preeclampsie sau eclampsie, care
pun in pericol sarcina si chiar viata femeii. In cazul compresiei venelor iliace prin uterul gravid, edemul se manifesta
mai frecvent unilateral, in functie de dezvoltarea sarcinii, aparind mai frecvent pe membrul inferior stang.
Manifestari asemanatoare apar si in compresii abdominale de cauza tumorala, cu dezvoltarea de tumori
voluminoase, cel mai frecvent de cauza ginecologica​. 7. Edemul catamenial​ care apare la femei in perioada
foliculinica a ciclului menstrual (a doua parte a acestuia), este de cele mai multe ori discret, decliv, explicand
cresterea greutatii corporale in aceasta perioada ☺. ​8. Edemul carential​, „de foame” se instaleaza lent, evoluand
paralel cu agravarea deperditiei de proteine. Se produce in absenta ingestiei alimentare, dar mai frecvent in tulburari
de absorbtie intestinala, sau in situatii in care se pierd proteine la nivel intestinal (enteropatii). Edemul este initial
decliv, apoi se generalizeaza, este moale, depresibil, cald, de culoare alba, cu localizare la nivel facial, dar si decliva​.
9. Edemele de cauze iatrogene​ prin administrarea de medicamente care cresc retentia de apa in organism
(aniinflamatoare steroidiene si nesteroidiene, unele vasodilatatoare, produse hormonale etc.). edemele sunt in
general discrete, declive si se remit dupa incetarea administratii medicamentoase.
Edemele localizate​ au, de asemenea, multiple mecanisme de producere: ​1. Edeme prin fenomene inflamatorii
superficiale​, chiar daca procesul inflamator este minor sau inaparent, evolueaza cu modificari locale de forma si
volum. Acestea se produc in traumatisme, fracturi, inflamatii, arsuri, contact cu veninuri. Aceste edeme sunt de
culoare rosie, sunt calde, pulsatile, dureroase, de consistenta crescuta. ​2. Inflamatiile profunde​, de cele mai multe
ori au evolutie subacuta sau cronica, se insotesc de dem parietal localizat, care este alb, cald si moale, frecvent
insotit de intensificarea desenului vascular. ​3. Edemele din insuficientele arteriale​ sunt palide, tegumentele fiind
uscate si lucioase. Ele se insotesc de absenta pulsului periferic si de alte semne ale arteriopatiei abliterante. ​4.
Edemele prin mecanism alergic​ – edemul Quincke- este un edem superficial, produs prin cresterea permeabilitatii
vaselor capilare, ca urmare a unei reactii alergice; reactia este produsa ca urmare a patrunderii in mediul intern a
unor substante chimice, a unor agenti biologici, microorganisme, cu rol patogen, care declanseaza reactii
antigen-anticorp. Aceste edeme se instaleaza rapid si au evolutie pasagera si sunt vizibile in zone cu tegumente
subtiri, la nivelul buzelor si/sau in zona palpebrala, frecvent simetric. Au culoare rozata, sunt insotite de prurit si
senzatie dureroasa si se remit in decurs de cateva ore. Daca edemul intereseaza mucoasa glotica, evolutia este
severa, iar daca nu se intervine rapid, poate determina sufocare si deces. ​5. Edemele de cauza vasculara​ se
datoreaza obstructiei venoase sau stazei sanguine in vasele dilatate, fenomen care caracterizeaza sindromul de
insuficienta venoasa (flebite, tromboflebite, varice, compresia, la nivel mediastinal, a venei cave superioare-edemul
centurii scapulare).
24. Limfedemul
Limfedemul se caracterizeaza prin hipertrofierea tesutului celular subcutanat. Dimensiunile variaza de la simple
inconveniente estetice pana la elefnatiazis uni sau bilateral. Clinic, edemele limfatice apar la varste variabile, cel mai
frecvent ca edeme albe situate in regiunile perimaleolare si pe fata dorsala a piciorului, care diminua in decubit.
Originea lor se poate datora unui traumatism sau unei infectii, mai rar a unei parazitoze. Evolutia este fie in pusee,
alternand cu faze de remisie incompleta, fie este continua catre elefantiazis.
Clasificare​: ​Primare​ – in care nu pot fi stabilite cauzele si mecanismele de instalare, sau care se datoreaza doar
vaselor limfatice, edemele fiind imperceptibile ca moment de aparitie. Aceste edeme sunt, de regula, de dimensiuni
mari si/sau extinse – generalizate; ​Cauze​: anomalii ale vaselor limfatice; anomalii structurale sau functionale ale
valvulelor vasculare; displazii ale tesutului conjunctiv din peretele vaselor limfatice; absenta sau fibroza ganglionilor
limfatici; fenomene edematoase idiopatice, cum sunt limfedemele congenitale; ​Secundare​ altor afectiuni, caz in care
pot fi tratate prin tratamentul afectiunii determinante. Cauze: leziuni post-traumatice; infectii limfatice; tumori
benigne sau maligne care, fie exercita compresie asupra vaselor limfatice, fie invadeaza statiile ganglionare;
limfedeme produse prin procese retroperitoneale (fibroze); accidente intrapartum, de cele mai multe ori prin
aderente intrauterine; limfedeme produse prin mecanisme iatrogene aparute in urma unor interventii chirurgicale
de amploare, realizate in scopul stoparii evolutiei unor tumori maligne; interventii in sfera chirurgiei plastice, de tipul
lipo-absorbtiei, deoarece odata cu tesutul adipos hipodermic, sunt eliminate si numeroase capilare superficiale
limfatice.