Masoterapia

1. Definiția
Masajul este definit drept ,,o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului in
scop profilactic si / saucurativ, prin intermediul unor manevre, tehnici si procedee
manuale sau instrumentale”
Cuvântul provine din franceză massage “fricțiunea.frământată”, care, la rândul său,
provine de la cuvântul arăbesc “‫ مس‬massa” care înseamnă “a atinge, a simți”.

2. Formele de practicare a masajului si clasificarea

acestora

Formele de practicare a masajului după posibilitatile tehnice de

executie:
 Masajul manual
 Masaj mecanic
 Automasajul

Formele de practicare a masajului după profunzimea structurilor:

 Masaj somatic
 Masajul organelor
 Masajul uscat

Formele de practicare a masajului după scopul propus:

 Masajul fiziologic
 Masajul profilactic
 Masajul terapeutic

Formele de practicare a masajului după sisteme:

 Actioneaza asupra corpului fizic- masajul suedez
 Sisteme ce actioneaza asupra energiei-osteopatul
 Sisteme combinate
Tipuri de masaj

 Clasic;
 Masajul de relaxare
 Masajul terapeutic
 Masajul suedez
 Masajul aromatic
 Reflexogen;
 Neuromuscular;
 Drenajul limfatic
  Masajul capilar
 Shiatsu;
 Acupresura;
 Masajul facial
 Polar;
 Sportiv;
 Osteopatul
 Masajul anticelulitic
 Chi Nei Tsang

Manevrele de masaj sunt de doua tipuri:

1. Manevre principale – care se aplica in functie de regiunea topografica si
respecta intotdeauna aceeasi succesiune.

o netezirea sau efluerajul;

o frictiunea;
o framantatul sau petrisajul;
o tapotamentul sau baterea;
o vibratiile.
2. Manevre secundare – care pot fi aplicate sau nu, se regasesc doar in anumite
regiuni si se intercaleaza printre manevrele principale.

o rulatul si cernutul – aplicate pe segmente cilindrice (membre);

o racaitul si balotatul – pe flancurile abdominale;
o tractiunile – mobilizari pasive cu tensiuni finale;
o scuturarile – asupra structurilor articulare ale extremitatilor;
o presiunile – simple sau in asociere cu alte manevre sau actiuni (vibratie,
cu respiratie);
o ciupiri si pensari – in special pe zonele cu strat adipos bogat si structuri
musculare bine dezvoltate.

3. Efectele masajului
 Stimulant
 Relaxant
 Decongestionant

Asupra pielii 
 asuplizare, creşterea pragului sensibilităţii cutanate, influenţarea substanţei
fundamentale şi a fibrelor elastice;
 facilitarea secreţiei glandelor sudoripare cu creşterea secreţiei lor,
favorizarea penetraţiei substanţelor grase;
  vasodilataţie activă cu creşterea vitezei de circulaţie, ceea ce determină
menţinerea echilibrului dintre circulaţia profundă şi superficială, creşterea
schimburilor nutritive;
 creşterea pragului de recepţie al terminaţiilor nervoase cu analgezie;
 descuamarea pielii şi creşterea celulelor tinere;
 prin mecanism reflex, ce influenţează circulaţia şi metabolismul, contribuie
la termoreglare;
 creşte schimburile respiratorii la nivelul pielii, ceea ce contribuie la
menţinerea igienei acesteia;
 influenţează organele profunde prin intermediul zonelor reflexe Head;
Asupra ţesutului conjunctiv (ţesutului celular subcutanat)
 reface elasticitatea şi supleţea, ceea ce determină favorizarea mişcărilor
corpului, dezvoltarea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi
protecţie a organelor interne;
 favorizează schimburile nutritive prin creşterea aportului de sânge, cu
evacuarea mai eficientă a reziduurilor;
 contribuie la resorbţia şi scăderea depozitelor de grăsime în cazul prezenţei
obezităţii;
 are influenţe reflexe asupra: circulaţiei sângelui şi limfei, schimburilor
metabolice şi excreţiei, funcţiilor hormonale şi reacţiilor neurovegetative,
organelor profunde prin intermediul zonelor reflexe Dicke.
Asupra elementelor aparatuiui locomotor

1. Asupra muşchilor:

 creşte performanţa musculară prin creşterea conductibilitătii, a excitabilităţii

şi a contractibilităţii, prin creşterea elasticităţii muşchilor;
 accelerează refacerea muşchiului obosit prin creşterea schimburilor
vasculare cu aport de substanţe nutritive proaspete şi îndepărtarea reziduurilor;
 creşte rezistenţa musculară la efort prin hiperemie;
 creşte viteza de refacere după traumatisme, atrofii;
 creşte sau scade tonusul şi excitabilitatea, în funcţie de tehnică;

2. Asupra tendoanelor şi tecilor tendinoase, fasciilor, aponevrozelor:

 creşterea supleţei şi consistenţei;

 activarea circulaţiei locale;
 combaterea stazei sanguine şi limfatice;
 stimularea proprioceptorilor.
Asupra circulaţiei sângelui şi limfei
 la nivelul circulaţiei venoase – creşte viteza de circulaţie şi uşor presiunea
venoasă şi susţine valvulele venoase;
 circulaţia limfatică este intensificată de aproximativ 25 de ori;
 la nivelul circulaţiei capilare există efecte pasive (indirecte) şi active
(directe) cu stimularea vasomotricităţii (deschiderea capilarelor închise), prin
mecanisme mecanice, neurale şi prin eliberarea de mediatori chimici;
 circulaţia arteriolară suferă un proces de adaptare secundar modificărilor de
la punctele anterioare, existând şi un efect direct mecanic, ambele determinând
creşterea fluxului sanguin;
 munca inimii este astfel uşurată existând un efect de “digitalizare”;
 valorile tensionale pot fi controlate în funcţie de necesităţi (scad la masajul
relaxant şi cresc la cel excitant);
 se constată şi modificarea compoziţiei sanguine – creşte numărul de hematii
şi leucocite şi cantitatea de hemoglobină;
 astfel se realizează mobilizarea masei sanguine, activarea volumelor
sanguine periferice stagnante, accelerarea circulaţiei sanguine şi vasodilataţie
capilară, drenaj şi resorbţie cu ameliorarea secundară a troficităţii celulare.
Asupra sistemuiui nervos
 la nivel local se produce un reflex de axon cu vasodilataţie secundară;
 apar reflexe segmentare (prin interesarea segmentului medular şi a arcurilor
reflexe) la care se asociază efectul reflex nesegmentar realizat prin acţiunea
asupra zonelor Head (cutanate), Dicke (ţesut celular subcutanat), McKenzie
(musculare) şi astfel sunt influenţate viscerele;
 prin mecanism suprasegmentar de transmisie la nivel subcortical şi cortical
apar efecte sedativ-relaxante şi chiar hipnotice.

Asupra ţesutului şi organelor profunde

 prin masajul peretelui abdominal apar efecte directe mecanice cu
reglarea secreţiei / excreţiei şi motilităţii viscerelor;
 prin masaj reflex de toate tipurile apar în mod indirect aceleaşi efecte.
Efectele masajului general
 se stimulează în sens reglator circulaţia, procesele endocrine, secreţiile
endocrine, hematopoeza, procesele coagulării;
 se intensifică schimburile nutritive cu creşterea temperaturii corpului;
  se produce relaxarea, scăderea sensibilităţii, reducerea tonusului
neuromuscular sau dimpotrivă creşterea acestora cu stimularea
organismului, în funcţie de tehnica folosită.

4. Indicatii si contraindicatii
Indicatii terapeutice ale masajului
o hemiparezele, paraparezele, tetraparezele, sau parezele cauzate de
traumatisme cu sectiune pe un nerv;
o lumbago acut, lombosciaticile, herniile de disc nevralgiile sau
torticolisul;
o edeme, infiltrate, dureri ligamentare, crampe , hipertonii
o recuperarea post-traumatica in fracturi, inainte de scoaterea aparatului
gipsat (masajul regiunilor periferice pentru a nu se produce o atrofie
musculara) si mai ales recuperarea dupa scoaterea aparatului gipsat;
o artroze – coxartrozele pentru recuperare post protezare de sold,
gonartroza, sau recuperarea ca urmare a protezarii de genunchi,
osteoporozele;
o periartrita scapulo-humerala, spondilozele (cervicala, dorsala sau
lombara) scoliozele lordozele, epicondilitele, tendinitele;
o reumatisme articulare si abarticulare, spondilitele, artropatiile poliartrite
reumatoide (poliartrita cronica evolutiva.

Contraindicatiile masajului
1. Contraindicatii locale temporare:

o leziunile tegumentare – plagi recente sau deschise;

o afectiunile dermatologice (dermatite, foliculite, eczeme, micoze etc.);
o traumatisme acute;
o contuzii;
o arsuri recente prin agenti termici, fizici sau chimici;
o eritem solar;
o infectii localizate la nivel tegumentar de natura microbiana, sau …
(foliculite, furunculoze, vitiliazis verzi incolor, candidoze, dermatite sau
dermatoze;
o rupturi musculare;
o hematoame musculare;
o artrite localizate acute sau trenante;
o osteomielite vesnic supurant.
2. Contraindicatii locale definitive:

o in caz de nevi si pete pigmentare, hemalioane si zone hiperpigmentate

o varice voluminoase neoperate si ulcer varicos;
o tromboze venoase localizate;
 o flebite si tromboflebitele.
3. Contraindicatiile generale temporare:

Boli neurologice:
o accidentele vasculare cerebrale recente;
o meningoencefalite;
o sindromul de hipetensiune intracraniana.
Bolile circulatorii:
o infarctul miocardic recent;
o cardiopatia ischemica instabila;
o insuficienta cardiaca decompensata;
o tulburarile de ritm si de conducere;
o anevrismele arteriale;
o procesele infectioase.
Boli respiratorii
o insuficienta respiratorie;
o boli infectioase acute cu origine microbiana sau virala;
o pneumonii sau bronhopneumonii;
o afectiuni pleurale;
o tuberculoza coronara activa;
o pneumotorax.
Boli digestive:
o ulcere gastroduodenale simple sau complicate, cu sau fara perforatii in
special in perioadele dureroase;
o pancreatite acute sau subacute;
o hepatite virale;
o ciroza hepatica decompensata;
Boli urogenitale:
o glomerulonefrite acute si cronice;
o insuficiente renale acute sau insuficiente renale decompensate;
o hematurii macroscopice;
o endonefrite si mionefrite;
o sarcina peste 3 luni.
Afectiuni articulare in puseu evolutiv:
o reumatismul articular acut;
o poliartrita reumatoida.

4. Contraindicatii generale permanente:

o cancerele;
o boli cu manifestare tegumentara (psoriazis);
o boli civice grave (psihozele sau psihopatiile).

Rotaru Veronica