CURS MASAJ

Efectele masajului terapeutic asupra diverselor ţesuturi,

aparate şi sisteme

A. Efectul asupra pielii

· Structura pielii: Pielea este formată din trei straturi, dispuse spre interior: epidermă,
derma şi hipoderma.

· Funcţiile pielii: Principalele funcţii ale pielii sunt: protecţia (împotriva agenţilor
externi de natură chimică, fizică, microbiană), de termoreglare, de excreţie şi de
respiraţie.

Efecte:

Ø Îmbunătăţirea calităţilor fizice ale pielii- elasticitate, supleţe;

Ø Deschiderea canalelor de excreţie ale glandelor;

Ø Favorizarea procesului de eliminare a sudorii şi a secreţiilor sebacee;

Ø Accelerarea procesului de îndepărtare a reziduurilor toxice;

Ø Curăţarea epidermei de impurităţi;

Ø Intensificarea circulaţiei sângelui, circulaţiei limfatice şi a schimburilor

nutritive la nivelul ţesuturilor prelucrate;

Ø Stimularea procesului de regenerare a celulelor;

Ø Îmbunătăţirea funcţiei respiratorii a pielii;

Ø Îmbunătăţirea funcţiei de termoreglare a pielii;

Ø Sporirea vitalităţii şi a capacităţii funcţionale a ţesutului;

Ø Îndepărtarea cicatricelor cheloide;

Ø Creşterea temperaturii locale, care menţine circulaţia sangvină şi limfatică

activată pe o durată mai mare de timp.

B. Efectele asupra ţesutului conjuctiv

1
  Structura ţesutului conjunctiv: Aproximativ 15% din masa musculară este
reprezentată de ţesutul conjunctiv, vase şi nervi. Ţesutul conjunctiv se găseşte sub
piele, în tendoane, ligamente, cartilaje. Ţesuturile subcutanate (formate din celule şi
fibre conjunctive) sunt străbătute de numeroase vase de sânge, limfatice şi de o
vastă reţea de nervi.
 Funcţia ţesutului conjunctiv: Ţesutul conjunctiv are funcţia principală în
menţinerea formei corpului şi în favorizarea funcţiilor motrice.

Efecte:

Ø Stimularea şi îmbunătăţirea circulaţiei sangvine şi limfatice în ţesutul

subcutanat:

Ø Sporirea mobilităţii, supleţei şi elasticităţii fibrelor conjunctive;

Ø Creşterea temperaturii locale (vasodilataţie);

Ø Îndepărtarea stazelor şi a depunerilor de minerale în ţesuturi

Ø Stimularea funcţiilor de regenerare a celulelor conjunctive.

C. Efectele asupra ţesutului muscular

Muşchii scheletici (reprezintă 30-40% din greutatea corporală).

· Fucțiile muşchilor

1. Rol deosebit în funcţionarea aparatului locomotor.

2. Reprezintă principala sursă de căldură a corpului.

3. Favorizează circulaţia venoasă şi limfatică. Principalele proprietăţi fizice ale

muşchilor sunt elasticitatea, extensibilitatea, contractibilitatea şi tonicitatea
(excitabilitatea).

Efecte:

Ø Relaxarea muşchilor (prin manevre lente)

Ø Îmbunătăţirea tonusului şi a elasticităţii fibrelor musculare (prin compresiune şi

relaxare cu manevre stimulante);

Ø Activarea circulaţiei în capilare şi venele care străbat muşchii, prin comprimarea

vaselor profunde sangvine şi limfatice;

Ø Creșterea temperaturii locale;

Ø Accelerarea proceselor metabolice ale muşchilor;

Ø Menţinerea şi stimularea calităţii fibrelor musculare (prevenind-se întinderile,

contracturile musculare sau atrofierea fibrelor musculare);

2
Ø Îndepărtarea stazelor şi a depunerilor de minerale în ţesuturi;

Ø Regenerarea ţesutului muscular (prin îndepărtarea celulelor îmbătrânite).

D. Efectul asupra articulaţiilor

· Structura articulaţiilor: Într-o articulaţie, oasele sunt ţinute în contact de
capsula articulară, de ligamentele şi tendoanele care trec peste aceasta. După modul
de mobilizare articulaţiile sunt: articulaţii imobile sau sinatroze (la craniu şi la oasele
bazinului), articulaţii semimobile sau amfiatroze (articulaţiile dintre corpurile
vertebrale, toracale, costovertebrale, costosternale, articulaţiile acromioclaviculare,
intercapiene, intercarpometacarpiene, intertarsiene şi intertarsometatarsiene),
articulaţii mobile sau diatroze (la membre, coloana cervicală şi lombară).

Efecte:

Ø Întreţinerea bunei funcţionări a ariculatiilor;

Ø Stimularea şi îmbunătăţirea supleţei, elasticităţii şi mobilităţii

elementelor articulare (capsulă, ligamente, tendoane);
Ø Restabilirea poziţiei anatomice în urma producerii de leziuni articulare:

entorse (întinderea, ruperea sau smulgerea ligamentelor de pe os),

luxaţii (deplasarea suprafeţelor osoase de la locul anatomofiziologic),

hidrartroze (lichid în interiorul articulaţiei),

hematroze (sânge în articulaţie),

anchiloze (pierderea totală a mobilităţii oaselor care formează

articulaţia);

Ø Îmbunătăţirea circulaţiei, îndepărtarea stazelor şi creşterea

temperaturii în articulaţii;

Ø Acţiune sedativă asupra durerilor de tip nevralgic;

Ø Înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază din ţesuturi.

E. Efectele unor aparate şi sisteme

3
Ø La nivelul aparatului respirator, masajul îmbunătățește respiraţia (prin creşterea
mobilităţii şi a capacităţii cutiei toracice), oxigenarea tuturor ţesuturilor şi facilitează
eliminarea bioxidului de carbon (CO2)

Ø La nivelul aparatului cardiovascular, masajul stimulează muşchiul inimii şi circulaţia

sângelui prin vase.

Ø La nivelul aparatului digestiv, masajul facilitează tranzitul intestinal direct şi indirect,

prin creşterea tonusului muscular al peretelui abdominal (mărind presiunea asupra
organelor interne).

Ø La nivelul aparatului excretor, masajul contribuie la mobilizarea şi îndepărtarea

toxinelor.

Ø La nivelul sistemului endocrin, masajul îndepărtează stazele şi determină

îmbunătăţirea circulaţiei.

Ø La nivelul sistemului nervos, masajul redă elasticitatea fibrelor nervoase,

îndepărtează stazele şi depunerile de pe şi din jurul acestora, calmează durerea şi
relaxează întreg sistemul nervos.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Contraindicaţii
Contraindicaţiile terapiei prin masaj
Masajul terapeutic se va contraindica plecând de la evaluarea clinico-funcțională a
pacienților. Contraindicațiile masajului pot fi: absolute și relative.

Masajul terapeutic este indicat în majoritatea afecţiunilor corpului uman, excepţie

făcând următoarele:
 Boli şi afecţiuni ale pielii: psoriazis, zona zoster, furunculoză, herpes, sifilis,
infecţii virale, eczeme, arsuri, răni deschise etc;

 Boli ale aparatului cardiovascular: hipertensiune arterială (stadiile II şi III), tulburări

severe de ritm cardiac, infarct miocardic acut, anevrism de aorta, insuficientă
cardiacă decompensata, endocardita, pericardita, miocardita;

 Boli vasculare: varice, flebite, tromboflebite, arteroscleroza, boli hemoragice şi

diabetice avansate;

 Boli de sânge: hemofilie, leucemie acută, purpură;

 Inflamaţii ale oaselor şi articulaţilor: osteite;

 Boli ale aparatului digestiv: pancreatite, ulcer (indiferent de zona unde este
localizat), ocluzii intestinale, cancer (indiferent de zona localizării) în ultimul
stadiu, hemoragii digestive, perforaţii ale stomacului sau ale intenstinelor;

4
  Afecţiuni hepatice: ciroza decompensată, hemorgii interne, cancer în ultimul
stadiu, hepatită A, B, C, în faze acute, afecţiuni ale veziculei biliare, colecistite
acute, sau existenţa de pietre în vezicula biliară;

 Boli acute ale aparatului urogenital: infecţii în stadiu acut, indiferent de cauză
producerii;

 Boli ale aparatului respirator: pneumonii, pleurezii, pneumotorax, T.B.C. etc;

 Faze acute de reumatism poliarticular, spondilita anchilozată acută şi poliartrite

în stadiu acut;

 Boli neuropsihice: meningoencefalită, accident vascular acut;

 Boli contagioase: tifos, holeră, etc;

 Tumori maligne generalizate;

 Puseu acut al oricărei afecţiuni a aparatului locomotor;

 Stări febrile sau în situaţia când pacientul se află sub tratament cu antibiotice
indiferent de cauzele pe care le determină.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Indicațiile masajului țin cont de:

- scopul urmărit - sedativ sau stimulant
- locul de acțiune superficial sau profound
- de modul de acțiune direct sau indirect
- mecanismele de acțiune
- extinderea acțiunii parțială, segmentară sau generală
- durata de timp după care se evidențiază efectele așteptate imediate sau tardive
- localizarea influențelor masajului.

Indicaţiile terapiei prin masaj:

- sechelele post-traumatice;
- afecţiunile reumatice;
- tulburările neurologice şi trofice;
- optimizarea formei sportive;
- sindromul de decondiţionare (hipomobilitate = sedentarism, creşterea în
greutate = obezitate, scăderea capacităţii de adaptare a termo-reglării la rece);
- în cadrul profilaxiei secundare: menţinerea unei stări fiziologice normale şi a formei
fizice şi psihice de zi cu zi.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------