Amputaţia membrului

inferior

• Studen: Caliniuc Lavinia

• Profesor coordonator:Lector dr.
SILIŞTEANU SÎNZIANA-CĂLINA
CUPRINS
1.Definiţie
2.Etiologie
3.Epidemiologie
4.Tratament chirurgical
5.Îngrijirea bontului
6.Examen clinic
7.Tratament medicamentos
8.Tratament fiziokinetic
9. Ergoterapia
10.Recomandări pentru pacient
11.Bibliografie
1.Definiţie
• Amputaţia reprezintă îndepărtarea chirurgicală
intenţionată a unui membru, segment de membru sau
a unei părţi a corpului.
Încărcare…
• Amputaţia traumatică se referă la pierderea unui
membru sau a unui segment al acestuia printr-un
traumatism (secţiune, smulgere sau zdrobire) soldat cu
întreruprea continuităţii.
• Bontul de amputaţie este reprezentat de extremitatea
osoasă proximală acoperită de părţile moi , mai mult
sau mai puţin adaptate la noul rol.
2.Etiologie
Cauzele amputării pot include urmatoarele situaţii:
• boli - cum ar fi afecţiuni ale vaselor de sânge (boală
vasculă periferică), diabet zaharat, probleme de
coagulare (cheaguri de sânge) sau osteomielită.
• traumatisme - 75% dintre amputările extremităţilor
superioare sunt rezultatul unor traumatisme.
• chirurgie - pentru eliminarea tumorilor de oase şi
muşchi.
3.Epidemiologie
• Este estimat că în Statele Unite aproximativ 185.000
de oameni sunt supuşi unei amputaţii de membru
inferior.
Încărcare…
• 54% dintre amputaţii sunt datorate unei cauze
vasculare, iar dintre acestea, 2/3 reprezintă cauze
diabetice.
• 45% sunt datorate traumatismelor, iar 2% reprezintă
cauzele canceroase.
• Se presupune că în urmatorii 45 de ani, numărul
persoanelor ce traiesc fără un membru se va dubla.
 4.Tratament chirurgical
• Trebuie cunoscut faptul că scopul intervenţiei
chirurgicale este, în primul rând, de a salva viaţa
pacientului,iar în al doilea rând, de a crea un bont
optim pentru protezare.
• În funcţie de locul de incizie se stabileşte nivelul
de amputaţie.
4.1. Nivelul de amputaţie
4.2 Factori de risc pentru complicaţii
postoperatorii
- Deficit cognitiv – probleme în utilizarea protezelor
- Diabet zaharat – risc de diformitate şi infecţii
- Boală vasculară periferică – poate reduce potenţialul de
recuperare prin ischemie cardiacă sau risc de AVC; 30%
decedeaza în primele 3 luni postamputaţie şi 50% în primul
an.
 4.3 Complicaţiile amputaţiilor
• DUREREA
1. Senzaţia membrului fantomă – prezentă la aproape toţi pacienţii, dispare în
timp.
2. Durerea fantomă – este o senzaţie dureroasă cu caracter de arsură în zona
amputată. Poate fi ameliorată prin utilizarea de proteze, fizioterapie,
compresiune şi curentul TENS.
3. Durere localizată la nivelul bontului – probleme ale ţesuturilor moi sau ale
oaselor.
4. Durere iradiată la nivelul membrului.
• EDEMUL
- Poate încetini vindecarea.
- Se previne prin amplicarea unui bandaj compresiv.
- Dacă apare după maturarea bontului se datorează unor probleme medicale,
traumatismelor sau nepotrivirii protezei.
• ÎNTÂRZIEREA VINDECĂRII BONTULUI
5.Îngrijirea bontului
• Pacienţii trebuie să înveţe să îşi îngrijească zilnic membrul rezidual:
● lavaj zilnic (baie, duş) cu apă caldă;
● ştergerea uşoara cu mişcări circulare, pentru a facilita circulaţia
sangvină;
● protejarea pielii împotriva deshidratării folosind zilnic o cremă
puternic hidratantă
● exerciţii fizice pentru stabilizarea şi întărirea musculaturii membrului
rezidual.
• În timpul fazei postoperatorii de vindecare a plăgii, tratamentul se
concentrează pe îngrijirea rănii şi modelarea atentă a bontului. Rănile
trebuie verificate zilnic, în special pentru a se evita infecţia sau
coagularea sângelui. Pentru combaterea edemului - acumularea de
lichid între ţesut şi straturile de celule - şi pentru a obţine o formă
ideală a bontului, se aplică terapia de compresie prin bandajare.
 Bandajarea bontului la
Bandajarea bontului la
amputaţia de gambă
amputaţia de coapsă

Încărcare…
 6.Examen clinic
• Culoarea: (roz, cianotic, alb) - culoarea alba indica insuficienta
arteriala, culoarea cianotica indica insuficienta venoasa.
• Temperatura: (rece, normal, cald)
• Pulsului arterial si umplerea venoasa

● PARACLINIC se poate determina:

-presiunea partiala a O2 cu ajutorul pulsoximetrului
- fluxmetria prin examenul Doppler
7.Tratament medicamentos
• Tratamentul medicamentos are ca scop prevenirea aparitiei trombozei si a

infectiei.
A.Vasodilatatoare sistemice:
• Clorpromazina
• Pentoxifilina
B Antialgicele si sedativele se administreaza la nevoie.
C. Antiagregante plachetare:
• Aspirina
• Dextran 40
D. Anticoagulante
• Heparina
8.Tratament fiziokinetic
• Dupa amputatie, in bont si in intregul segment restant au loc o serie de
modificari morfo – functionale care trebuie dirijate in vederea obtinerii unui

bont protezabil, astfel incat intre segmentul restant si proteza sa se asigure o

simbioza perfecta.

• OBIECIVE:
-ameliorarea calităţii tegumentelor
-întărirea musculaturii segmentului restant
-reglarea circulaţiei sanguine si limfatice
-obtinerea mobilităţii normale in articulatiile supraiacente
-prevenirea redorii
 8.1 Pregatirea in vederea folosirii protezei
• Dupa scoaterea firelor, daca plaga s-a vindecat, se efectueaza :
- mentinerea unui bandaj elastic strans, fara cute si bine modelat
- masaj de 2-4 ori pe zi pentru activarea circulatiei sanguine si pentru reducerea

congestiei locale
- aplicatii de parafina
- electroterapie
- gimnastica activa si selectiva a muschilor cu incarcatura treptata
- terapie ocupationala si ergoterapie
•Masajul, atat pentru bontul recent cat si pentru cel vindecat, se va face de 2-4 ori
pe zi. Masajul are mai multe efecte : actiune analgezica, actiune decontracturanta,
actiune trofica, actiune de drenare si actiune psihogena.
•Electroterapia utilizeaza o gama larga de curenti cu numeroase indicatii in
traumatologie : curentul galvanic, curentul TENS, curentiul interferential si
ultrasunetele.
 8.2 Kinetoterapia
• Kinetoterapia se face prin programe de
gimnastica generala si respiratorie,
urmate de programe de gimnastica
selectiva.Mijloacele
kinetoterapeutice sunt : miscari libere,
contractii izometrice, posturi alternante,
miscari active si cele cu rezistenta.
• Kinetoterapeutul învăţa pacientul şi
exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii
braţelor pentru deplasarea cu fotoliul
rulant, transferul de pe scaun pe pat,
folosirea cârjelor, dezvoltarea
musculaturii membrului inferior sănătos
pentru mers.
 Exerciţii de posturări
• pentru evitarea contracturilor şi a
poziţiei vicioase ale articulaţilor
• la amputaţiile de coapsă: culcat pe

burtă, aşezarea unei perne sub partea

anterioară a bontului. Se aplică
presiune pe zona fesieră, astfel
obţinând extensia totală posibilă din
articulaţia şoldului.Se menţine poziţia
10-15 secunde. Se executa 3 serii de
10 repetări. În cazul în care nu se
poate executa exerciţiul din poziţia
culcat pe burtă, se va încerca din
poziţia culcat lateral sau din
ortostatism.
Exerciţii de tonifiere a
membrului
inferior sănătos
• din poziţia şezând, cu spatele drept, P întinde membrul
existent contractând coapsa şi ţinând laba piciorului în
unghi de 90 de grade.Se menţine o contracţie puternică
timp de 10-15 secunde. Execută 3 serii a câte 10 repetări.
• la amputaţiile de gambă:
în poziţia culcat sau
şezând cu genunchiul
întins, apăsaţi partea
antero-superioară a

genunchiului şi aşezaţi o
pernă sub gambă pentru
a facilita întinderea
tendoanelor. Menţineţi
poziţia timp de 10-15
secunde. Executaţi 3
serii a câte 10 repetări.
musculaturii
membrului inferior amputat
• Pacientul în decubit lateral
pe partea opusă a
amputaţiei, ridică membrul
rezidual spre
tavan,păstrând alinierea cu
corpul. Menţine poziţia
timp de 8-10 secunde.
Execută 3 serii a câte 8-10
repetări.
Exerciţii de tonifiere a
musculaturii membrului
superior
• Din poziţia şezând,pacientul se
va ridica sprijinit pe mâini, cu
coatele întinse. Menţine poziţia

timp de 6-8 secunde. Execută 3

serii a câte 6-8 repetări.
• Se recomandă şi executarea
diferitelor exerciţii uşoare cu
gantere.
 9. Ergoterapia
Transferul din pat în cărucior
şi invers
• Din pat în cărucior: căruciorul se aşează lipit de pat,
lângă membrul inferior existent şi se blochează cu
frânele. Pacientul aşează o mână pe cărucior şi cealaltă
pe marginea patului. Se apleacă înainte şi va ridica cu
ajutorul membrului inferior existent, transferând corpul

în cărucior.
• din cărucior în pat: căruciorul se aşează lipit de pat pe
partea membrului inferior existent, transferând corpul în
pat.
 Ridicarea din pat cu ajutorul cadrului de mers
• piciorul sănătos se aşează uşor în spatele planului
genunchiului.Pacientul se sprijină pe cadru cu ambele mâini,se
apleacă înainte şi se ridică uşor. Atenţie: cadrul se reglează la
înălţime corespunzătoare! Planul patului să fie mai sus decât
nivelul genunchiului (90° mai mare), astfel facilitând ridicarea
în ortostatism.
Ridicarea în două cârje
• Pacientul aşează cârjele aproape de marginea
patului şi se apleacă înainte, mutând centrul de
greutate mai în faţă, uşurând astfel ridicarea în
poziţia ortostatică.
Mersul cu cârje
• Pacientul trebuie să plaseze cârjele în faţă, circa 30
cm,apoi va face un pas înainte cu membrul existent,
sprijinindu-se pe cârje.
Urcatul şi coborâtul scărilor cu
cârjele
• Pacientul aşează cârjele pe prima treaptă, se sprijină pe
cârje şi păşeşte cu membrul existent pe prima treaptă.
• cârjele se menţin pe aceeaşi treaptă,pacientul se vă sprijini
pe ele după care păşeşte pe treapta de mai jos cu piciorul
protezat.
10.Recomandări pentru pacient
• Pierderea unui membru inferior este o experienţă deosebit
de traumatizantă.Pe lângă durerea fizică pe care o simte
pacientul la nivelul bontului,cu siguranţă,în mintea
acestuia se stârnesc o mulţime de întrebări, gânduri şi
frământări sufleteşti.
• De aceea,este important să îndrumăm pacienţii să se
înscrie în diferite organizaţii special create pentru ei,cum

ar fi Organizaţia “Ottobock”,aceasta dispune de filiale în

49 țări,inclusiv în România.Aici pacienţii pot participa la
terapii de grup cu ajutorul cărora vor reuşi să depăşească
acest moment de cumpănă din viaţă.
Vă mulţumesc pentru
atenţie!
11.Bibliografie
• Tehnici de manevrare a bolnavului - UNIVERSITATEA
DIN ORADEA,pag. 72
• Biomecanică - Universitatea Tehnica “Gh. Asachi” Iasi ,
pag. 73 Încărcare…
• www.ottobock.ro
• Ghid pentru pacienţii cu amputaţii de membru inferior –

OrtoProfil
• www.sfatulmedicului.ro