CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

Instituţia de învăţământ: Liceul Tehnologic Forestier Sighetu Marmaţiei

Denumirea operatorului economic/ instituţiei publice partenere:
Titlul CDL-ului: Organizarea activităţii unei unităţi turistice
Tipul CDL-ului: Rezultate ale învăţării suplimentare care răspund nevoilor operatorului
economic/instituţiei publice partenere
Profilul/Domeniul de pregătire profesională: Turism şi Alimentaţie
Calificarea profesională: Tehnician în turism
Clasa: a IX-a
Număr de ore: 90 ore:-Nr. ore pe săptămână: 30 ore
-durata: 3 săptămâni
Profesor: Pop Ramona-Liliana
Autorii:
-Unitatea de învăţământ: Liceul Tehnologic Forestier Sighetu Marmaţiei
-Operatorul economic:

1.NOTĂ DE PREZENTARE
Modulul este specific domeniului de pregătire Turism şi alimentaţie, domeniu care
asigură pregătirea de specialitate pentru cei interesaţi să îşi desfăşoare activitatea de pregătire
profesională în unităţile turistice.
În programele şcolare pentru liceu, apar explicit liste separate cu valori şi atitudini vizate
de fiecare obiect de studiu în parte. Ele acoperă întregul parcurs al învăţământului liceal şi
orientează dimensiunile axiologică şi cea afectiv-atitudinală aferente formării personalităţii.
Valorile şi atitudinile au o importanţă egală în reglarea procesului educativ ca şi
competenţele, dar se supun altor criterii de organizare didactico-metodică şi de evaluare.
Rezolvarea de probleme şi organizarea locului de muncă sunt unităţi de competenţe cheie
dobândite ca urmare a parcurgerii modulului V denumit „Organizarea activităţii unei unităţi
turistice”. Acesta are o structură elastică, deci poate încorpora, în orice moment al procesului
educativ, noi mijloace sau resurse didactice.
Curriculumul în dezvoltare locală este elaborat într-un cadru de parteneriat între şcoală şi
comunitate şi are în vedere:
 Resursele locale pentru instruire(baza materială a şcolilor, cadrul de colaborare cu
agenţii economici)
  Cerinţele locale pentru pregătirea în diverse calificări, care să servească
activităţilor desfăşurate în zonă.
Numărul de ore alocat modului de dezvoltare locală este de 90 de ore (3 săptămâni cu câte 30 ore
pe săptămână)
Scopul curriculumului în dezvoltare locală poate fi sintetizat în următoarele:
 Lărgirea domeniului ocupaţional dar şi adâncirea competenţelor cheie, alături de
competenţele personale şi cele sociale: comunicarea, lucrul în echipă, gândirea
critică, asumarea responsabilităţilor, creativitatea şi spiritul antreprenorial;
 Dobândirea cunoştinţelor şi deprinderilor de dezvoltare a unei afaceri proprii
pornind de la formarea profesională într-o calificare;
 Promovarea valorilor democratice în curriculum, care să le permită viitorilor
absolvenţi să devină cetăţeni ai unei societăţi deschise.
Avantajele învăţării centrate pe elev:
 creşterea motivaţiei elevilor, deoarece aceştia sunt conştienţi că pot influenţa
procesul de învăţare;
 eficacitate mai mare a învăţării şi a aplicării celor învăţate, deoarece aceste
abordări folosesc învăţarea activă;
 retenţie şi întelegere mai bună
 posibilitate mai mare de includere – poate fi adoptată în funcţie de potenţialul
fiecărui elev, ţinând cont de faptul că fiecare elev are o capacitate de a învăţa diferită şi
un stil de învăţare diferit.
În viziunea noii proiectări curriculare profesorul are libertatea de a alege metodele şi
tehnicile didactice, de a propune noi activităţi de învăţare în măsură să asigure atingerea
competenţelor din SPP, acesta individualizând şi particularizând procesul didactic la specificul
clasei. De asemenea se va urmări permanent respectarea normelor de sănătatea şi securitatea
muncii.

2. UNITATEA/ UNITĂŢILE DE COMPETENŢE/ REZULTATE ALE ÎNVĂŢĂRII LA

CARE SE REFERĂ MODULUL

o Baza tehnico-materială în turism şi alimentaţie publică

o Ergonomie în unităţile hoteliere şi de alimentaţie
 TABEL DE CORELARE A UNITĂŢII DE COMPETENŢĂ CU COMPETENŢELE
Nr. Unitate de Competenţe specifice
crt. competenţă
1. Baza tehnico- 1. Utilizează baza tehnico-materială a unităţilor de cazare
materială în 2. Utilizează baza tehnico-materială a unităţilor de alimentaţie publică
turism şi
alimentaţie
publică
2. Ergonomie în 1. Reduce solicitările fizice
unităţile 2. Reduce solicitările ortostatice
hoteliere şi de 3. Reduce solicitările neuro-psihice
alimentaţie

3. Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 5. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII UNEI UNITĂȚI
TURISTICE
Rezultate ale învățării (codificat conform SPP)
Conținuturile învățării
Cunoștințe Abilități Atitudini
5.1.1. Clasificarea 5.2.1. Verificarea 5.3.1. Respectarea Baza tehnico-materială în turism şi
tipurilor de unități existenței în principiilor alimentaţie publică
de cazare unitățile de cazare dezvoltării durabile Unităţi de cazare:
5.1.2. a echipamentelor în planificarea  hotel,
Caracterizarea specifice nivelului lucrărilor de  hostel,
unităților de cazare de clasificare curățenie și  motel,
5.1.3. Descrierea 5.2.2. Planificarea întreținere a bazei  cabană,
elementelor bazei operațiilor de tehnico-materiale
 vilă,
tehnico-materiale a întreținere a bazei din unitățile de
 pensiune,
unităților de cazare tehnico-materiale a cazare alimentație
 camping
5.1.4. Clasificarea unităților de
Elemente ale bazei tehnico-materiale:
tipurilor de unități cazare.
Echipamente specifice:
de alimentație 5.2.3. Verificarea
 instalaţii termice,
5.1.5. existenței în
 instalaţii climatizare,
Caracterizarea unitățile de
 aspirator,
unităților de alimentație a
 maşini de spălat,
alimentație echipamentelor
5.1.6. Descrierea specifice nivelului  uscătoare

elementelor bazei de clasificare Unităţi de alimentaţie:

tehnico-materiale a 5.2.4. Planificarea  restaurant clasic,
unităților de operațiilor de  restaurant specializat,
alimentație întreținere a bazei  restaurant cu specific,
tehnico-materiale a  fast-food,
unităților de
 cramă-restaurant
alimentație
Baza tehnico-materială:
 mobilier,
 echipamente tehnologice (ustensile,
utilaje)
Materiale şi ustensile de întreţinere

5.1.11. 5.2.9. Aplicarea 5.3.5. Manifestarea Ergonomie în unităţile hoteliere şi de

Cunoașterea principiilor proactivă în alimentaţie
activităților și a ergonomice în aplicarea Activităţi fizice:
principiilor timpul activitășilor principiilor  transportul bagajelor şi cărucioarelor,
ergonomice specifice locului de ergonomice  spălarea lenjeriei şi a veselei,
specifice unităților muncă specifice locului de  transportul preparatelor
de turism și muncă, în vederea Măsuri de reducere a solicitărilor fizice:
alimentație reducerii  economia mişcărilor,
solicitărilor fizice
 succesiunea logică a mişcărilor,
5.1.12.Cunoașterea 5.2.10. Aplicarea 5.3.6.Asumarea
 dozarea efortului, raport optim efort-
măsurilor de măsurilor de măsurilor de
pauză,
reducere a prevenire a reducere a efortului
 utilizarea corectă a utilajelor şi
efortului ortostatic oboselii ortostatic și de
echipamentelor
individuale și de menținere a
Măsuri de reducere a efortului ortostatic:
reducere a efortului microclimatului
 dozarea efortului ortostatic,
ortostatic optim
 raţionalizarea deplasărilor,
5.1.13. 5.2.11. 5.3.7. Colaborarea
 înlăturarea deplasărilor inutile
Identificarea Concentrarea cu membrii echipei
Încălţăminte: comodă, lejeră pe gleznă, din
eventualelor surse atenției în condiții pentru asigurarea
piele sau alte materiale prin care pătrunde
de zgomot în de zgomot unui climat optim
aerul, talpă elastică
activitățile din 5.2.12. Menținerea de muncă
Surse de zgomot:
unitățile de cazare microclimatului
și alimentație optim pentru  trântirea uşilor,
desfășurarea  conversaţie cu glas ridicat între clienţi,
activităților între personal şi clienţi,
 programe muzical artistice,
manipularea necorespunzătoare
inventarul.
Elemente de microclimat optim:
 temperatură,
 iluminat,
 ventilaţie

4. SUGESTII METODOLOGICE
Pentru atingerea competenţelor stabilite prin modulul de pregătire profesională,
profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, de a le eşalona în timp.
Activităţile la lecţii vor fi variate, astfel încât, indiferent de stilul de învăţare caracteristic,
toţi elevii să dobândească competenţele necesare.
În strategia didactică profesorul poate utiliza o paletă largă de metode. Se recomandă
metodele centrate pe elev care să implice elevul în procesul de formare. Elevii învaţă mai bine
dacă aud informaţiile, văd demonstraţiile şi ilustraţiile, discută informaţiile şi ideile,
experimentează şi practică tehnicile.
Ei devin, astfel, membrii unei reţele de comunicare, se simt în largul lor, îşi împărtăşesc
experienţele, pun întrebări, colaborează cu ceilalţi, îşi asumă riscuri, participă activ la propriul
proces de instruire şi educare. Profesorul are doar rolul de facilitator, comunicator, colaborator şi
organizator. El are răbdare, lucrează la acelaşi nivel cu elevii şi respectă ideile şi experienţele
participanţilor.
Se vor promova metode de predare - învăţare activ participative, centrate pe elev, care
duc la rezolvarea problemei puse în discuţie.
Metodele de participare activă au meritul de a genera contexte în care se manifestă
diferenţele, ca şi în viaţa de toate zilele. Aplicarea lor duce la provocări ale indivizilor de a-şi
reorganiza experienţele ca urmare a participării active la viaţa de grup.
Se pot utiliza metode ca: observaţia, conversaţia, munca independentă, simularea,
problematizarea, jocul de rol, exerciţiul, discuţiile în grup – care stimulează spiritul critic,
creativitatea, studiul de caz, brainstormingul etc.
 Vor fi promovate situaţiile din viaţa reală şi se va urmări aplicarea cunoştinţelor la
probleme reale, pentru a se putea ţine cont în măsură mai mare de nevoile elevilor, ale angajaţilor
şi ale societăţii. Elevilor li se va permite să aplice propriul lor mod de înţelegere a conţinutului
realizând: proiecte, portofolii, discuţii în grup, aplicaţii, analize comparative
Se recomandă folosirea lucrului în echipă care facilitează procesul de învăţare. Această
metodă se poate aplica pentru verificarea între colegi(verificări şi evaluări ale lucrărilor între
colegi), joc de rol(elevii se ajută reciproc, iar profesorul îi îndrumă pentru o învăţare eficientă).
Procesul de evaluare continuă şi sumativă(finală) va avea în vedere gradul de însuşire a
competenţelor. Competenţele individuale din cadrul acestui modul nu vor fi supuse evaluării
finale în cadrul altor module. Acest lucru nu exclude exersarea şi dezvoltarea acestora şi prin
parcurgerea conţinuturilor altor module.
Promovarea unui modul este condiţionată de însuşirea tuturor competenţelor din tabelul
de corelare, evaluate conform specificaţiilor privind probele de evaluare prevăzute în SPP.
Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în
cadrul acestui modul. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate
este lipsită de semnificaţie în cadrul acestei evaluări. Pentru evaluarea care presupune o probă
practică, un instrument de evaluare care poate fi utilizat este fişa de observare.
Se recomandă următoarele metode alternative de evaluare:
o Observarea sistematică a comportamentului elevilor care permite
evaluarea atitudinilor faţă de o sarcină dată şi a comunicării;
o Autoevaluarea;
o Tema în clasă;
o Investigaţia.
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
o Fişe de observare;
o Fişe de lucru;
o Prezemtări Power-Point

5. MIJLOACE/DOTĂRI NECESARE pentru parcurgerea CDL-ului propus; alte

observaţii /sugestii metodologice pentru o cât mai completă dobândire a competenţelor
specifice identificate.
 Cataloage, reviste, albume;
 Dotări specifice unităţilor turistice;
 Alte dotări, care sunt identificate de cadrele didactice ca fiind necesare desfăşurării
activităţilor planificate.
6. SUGESTII CU PRIVIRE LA EVALUARE
În procesul de evaluare există trei tipuri de evaluare: iniţială, formativă şi sumativă
Evaluarea iniţială are rolul de a verifica dacă elevul deţine cunoştinţele şi abilităţile
necesare pentru a putea parcurge cu succes toate conţinuturile formării.
Evaluarea formativă asigură cadrului didactic feed back-ul procesului de predare şi
învăţare. Prin această evaluare profesorul cunoaşte nivelul de dobândire a noilor cunoştinţe şi
abilităţi de către elev şi dacă acesta este pregătit pentru a dobândi noi competenţe.
Evaluarea formativă se realizează în timpul parcurgerii modulului prin forme de
verificare continuă a rezultatelor învăţării. Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de
specificul modulului şi de metoda de evaluare ( stagii de practică).
Evaluarea finală a modulului sau evaluarea sumativă verifică dacă au fost dobândite toate
rezultatele învăţării asociate modulului.
Evaluarea cuprinde activităţi practice la unitatea economică în care se va urmări dacă
elevul este capabil să lucreze în echipă, să rezolve o problemă, să facă o prezentare să scrie un
raport. În funcţie de specificul modulului, această evaluare poate fi făcută printr-un portofoliu
sau proiect.
Evaluarea finală se recomandă să se realizeze printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi
integrat la sfârşitul procesului de pregătire practică, informează asupra îndeplinirii criteriilor de
dobândire a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Instrumentele de evaluare finală sunt
proiectate în funcţie de conţinutul modulului şi de specificul colectivului de elevi pentru care se
pregăteşte proba de evaluare practică.
Cadrele didactice vor păstra toate evidenţele evaluării pentru a putea dovedi atingerea
rezultatelor învăţării şi a criteriilor din standardul de pregătire profesională (SPP).

7. BIBLIOGRAFIE

1. Nicolescu R. – Tehnologia activităţii în restaurante şi hoteluri – Editura Sport şi

Turism 1981
2. Stavrositu Stere – Arta serviciilor în restaurante, baruri şi hoteluri – Editura
Dobrogea 2003
3. Nicolescu R. – Tehnologia restaurantelor – Editura Inter-Rebs, Bucureşti 1998
4. Olaru M. ş.a. – Studiul calităţii produselor şi serviciilor - Editura Economică
Preuniversitaria, Bucureşti 2000
5. Ilieş M. – Amenajare turistică- Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007
6. Colecţii reviste