TMB – LP 14

Efectele mobilizărilor pasive

“Acestea au fost sistematizate de către Ch. Rocher în locale și la distanță.

Efectele locale se resfrâng asupra articulațiilor, mușchiilor și circulației locale.

• asupra articulațiilor:

- efecte mecanice de asuplizare a capsulelor și ligamentelor articulare și de

rupere a aderențelor intraarticulare, crescând astfel amplitudinile articulare;
- cresc secreția sinovială;
- favorizează formarea de cartilaj la nivelul suprafețelor articulare.

• asupra mușchilor:

- mențin sau cresc excitabilitatea musculară proporțional cu gradul de întindere

a mușchiului; după modul de realizare a întinderii mușchiul (rapid sau lent)
declanșează stretch-reflexul cu efecte excitatorii sau inhibitorii asupra
musculaturii agoniste.

• asupra circulației locale (intervin pe cale mecanică, reflexă și endocrină):

- turtesc și golesc de conținut masa de capilare din mușchi în timpul mobilizării,

iar în perioada de relaxare care urmează permit dilaterea și reumplerea
acestora;
- executate ritmic au efectele mecanice ale unui ”pompaj” asupra vaselor mici
musculare, favorizând eliminarea produșilor toxici proveniți din contracțiile
musculare;
- favorizează circulația venolimfatică de întoarcere, prevenind instalarea
flebotrombozelor;
În intervențiile chirurgicale la nivelul membrelor inferioare, mai ales pe genunchi
și șold există riscul apariției flebotrombozelor postoperatorii (în este 30% din
cazuri) care pun în pericol viața pacientilui prin posibilitatea migrării trombilor.
Acest risc scade când mobilizările pasive se execută postoperator precoce.
- produc hiperemie locală prin stimuli nervoși reflecși și endocrini percepuți de
organele sensitive articulare.

Efectele la distanță se resfrâng asupra sistemului neuropsihic, endocrin și

viscerelor:
• mențin “memoria kinestezică” pentru segmentul respectiv.
Acest aspect este deosebit de important , întrucât în absența prelungită a mișcării
imaginile motorii devin dezordonate, apoi se șterg și sunt dificil de evocat.
 • efectele pozitive asupra sferei psihice când pacientul observă un cât de mic
câștig funcțional sau simpla posibilitate de a vizualiza mobilizarea pasivă a
articulațiilor pe toată amplitudinea de mișcare, în cazul unei paralizii;
• stimulează sistemul endocrin direct prin mișcare sau printr-o serie de relee
sensitive, senzoriale, circulatorii, nervoase care controlează secreția endocrină;
• cresc motilitatea viscerelor cavitare;
• cresc secreția organelor digestive;
• cresc volumul toracelui și amplitudinea mișcărilor respiratorii;
• intensifică funcțiile de eliminare: cresc excreția urinară și accelerază tranzitul
intestinal;
• măresc schimburile gazoase la nivel pulmonar și tisular.

Toate acestea dovedesc că mobilizarea pasivă rămâne tehnica de elcție în

recuperarea neurologică.”

*Material preluat din “Kinetologie medicală”, autor Mariana Cordun (editura

AXA, 1999, p. 228-229)