PROCEDEE DE BAZĂ/ELEMENTE

DE FACILITARE GENERALE ȘI
SPECIFICE ÎN FNP (FACILITAREA
NEUROMUSCULARĂ
PROPRIOCEPTIVĂ)
PROCEDEE DE BAZĂ GENERALE–ELEMENTE
ALE FACILITĂRII

• "ELEMENTELE“

– o serie de manevre care declanşează stimuli senzitivi meniţi să mărească sau să reducă
răspunsul motor.

– se clasifica în funcţie de receptorii puşi în acţiune, de unde pornesc semnalele senzitive

• Elementele proprioceptive: întinderea ("stretch"), Rezistenţa, Vibraţia

(100-200Hz), Compresia, Tracţiunea, Acceleraţia (liniară şi angulară);

• Elemente exteroceptive: Atingerea uşoară, Penajul, Temperatura, Tapotarea uşoară

paravertebrală;

• Elemente combinate proprio şi exteroceptive: Contactele manuale, Presiunea pe tendoanele

lungi;

• Elementele telereceptive: Văzul, Auzul, Olfacţia;

• Element interoceptiv: stimularea sinusului carotidian.

• SCHEMELE GLOBALE ALE MIŞCĂRII

• Schemele globale de mișcare sunt de obicei mai eficace în ceea ce priveşte facilitarea, decât
schemele analitice (de mişcare pe linia dreaptă);

• Sunt executate de mai multe grupe musc,

• Rezultatul va fi mai repede instalat pt că intrarea consecutivă în funcţie a m. în cadrul lanţului

biomecanic se realizează printr-un torent de impulsuri, plecate din aria motorie respectivă a
scoarţei, spre aceşti m. (fenomen de "iradiere").
 1. ELEMENTELE PROPRIOCEPTIVE

• ÎNTINDEREA ("STRETCH") este o manevră care se poate executa în 2 modalităţi:

• întinderea rapidă (manevră cunoscută pentru reflexele miotatice sau osteotendinoase).

Lovirea uşoară în masa m. sau pe tendoane determină o contracţie bruscă a m. respectiv.

• întinderea prelungită are un efect inhibitor pentru agonişti (se produce intrarea în joc a
receptorilor periferici din organul tendinos Golgi ca şi din fusul musc., prin aferenţele
secundare).

• REZISTENŢA (R) UNEI MIŞCĂRI

• Creşte recrutarea de motoneuroni alfa şi gama.

• Mărimea şi durata R depinde de m. şi de calitatea tonusului existent.

• La m. posturali hipotoni, utilizarea unei R mai mari duce la scăderea tonusului.

VIBRAŢIA

• În toată musc. scheletală există un reflex de vibraţie tonic (efectfacilitarea m. vibrat şi

inhibiţia m. antagonist).
• Efectul este similar cu cel produs prin reflexul de întindere

• Reflexul de vibraţie este polisinaptic, cu control supraspinal. Dacă se aplică concomitent cu

vibraţia şi o întindere, atunci reflexul de vibraţie elimină sau inhibă "stretch- reflex-ul".

• Vibraţia deasupra corpului musc. influenţează recrutarea neuronilor gama şi contracţia fb.
intrafusale. Cea mai favorabilă frecvenţă pentru un răspuns facilitator este de 100-200Hz.

• Reflexul vibrator poate fi folosit şi pentru efectele lui inhibitorii asupra m.

antagonist hiperton, dar nu in leziunile de neuron motor central.

• COMPRESIA-APROXIMAREA
• "elementul" prin care se realizează este o presiune fermă pe suprafeţele articulare.

• se realizează atât prin compresiune efectuată de Kt. în lungul membrului, dinspre distal spre
proximal, cât şi prin posturare (ortostatismul, pt MI sau patrupedia, pt MS).

• are ca scop creşterea stabilităţii (contracţia fesierului mijlociu prezintă un reflex facilitator ce
pleacă din ligamentul femoris capitis, reflex ce este activat prin compresia articulaţiei
şoldului).

• TRACŢIUNEA

• este un element invers compresiei.

• Se realizează de către kt, care tracţionează membrul în ax. Scopul mărirea amplitudinii de
mişcare, deoarece durerea articulară scade în momentul tracţiunii.

• ACCELERAŢIA (liniară şi angulară) are la bază funcţia sistemului vestibular cu receptorii

ei, canale semicirculare şi otoliţii saculei.

• este utilizată pt creşterea tonusului musc şi pt creşterea abilităţii.

• ROTAŢIA RITMICĂ, repetată, diminuează impulsurile venite prin sistemul reticular

activator, cu efect de relaxare. Exercitarea efectelor se produce tot prin intermediul sistemului
vestibular.
2. "ELEMENTE" EXTEROCEPTIVE

• ATINGEREA UŞOARĂ (manual sau cu calup de gheaţă)

• De la receptori exteroceptivi tegumentari informaţia ajunge prin fibrele A groase la centrii

subcorticali. De aici, prin căile descendente spinale, impulsurile ajung la motoneuronii
segmentari ce activează m. respectiv.

• se utilizează pt a mări un răspuns fazic din partea musc. feţei şi a musc distale a membrelor.

• PERIAJUL
 • Se utilizează o perie electrică la baterie (metoda Rood), aplicându-se pe pielea de deasupra m.
care trebuie facilitat.

• Se execută dinspre proximal spre distal, adică în direcţia creşterii părului.

• Astfel se creşte cantitatea de impulsuri în SNC, cu generalizarea excitaţiilor.

• Se contraindică la copii şi pe regiunea paravertebrală pt că poate influenţa lanţul ganglionar

simpatic.
Scopuri:

• Pentru scăderea intensităţii durerii

• Pentru creşterea reflexului miotatic

• Pentru reducerea secreţiei sudorale

• CRIOTERAPIA

• în cazul spasticităţii nu are un efect de lungă durată. Scăderea excitabilităţii SNC se face atât
prin informaţiile de la receptorii cutanaţi, cât şi printr-un reflex ce influenţează fusul
muscular. Efectul analgezic este atribuit scăderii excitabilităţii terminaţiilor nervoase libere şi
a nervilor periferici.

• Margaret Rood descrie două tehnici de aplicare a stimulărilor cu gheaţă.

3. ELEMENTE COMBINATE PROPRIO- ŞI
EXTEROCEPTIVE • CONTACTELE MANUALE
• Se au în vedere parametrii acestora: durata, locul şi presiunea exercitată de kt.

• Dacă mişcarea tb întreţinută şi executată într-o anumită direcţie, poziţionarea mâinilor se face
deasupra agoniştilor pt mişcarea respectivă.
• PRESIUNEA PE TENDOANELE LUNGI

• Dacă se menţine ferm o presiune cu mâna pe tendonul lung al unui m., realizăm o scădere a
tensiunii musc. a respectivului m., la pac cu hipertonii.
 PROCEDEELE FACILITATORII DE BAZĂ DESCRISE DE KABAT

•https://www.youtube.com/watch?v=bsS6J8TspRk

• REZISTENȚA: se ajută/sa faciliteze contracția musc. sau controlul motor, pt a crește forța
musc. si pt a ajuta la învățarea motorie

• IRADIEREA ȘI ÎNTĂRIREA: se folosește pt răspândirea răspunsului la stimulare

• CONTACTUL MANUAL: pt a crește puterea și a ghida mișcarea cu ajutorul prizei

manuale și a presiunii
• POZIȚIA CORPULUI ȘI MECANICA ACESTUIA: ghidarea și controlul mișcării sau
al stabilității

• COMENZILE VERBALE: se folosesc anumite cuvinte și un anumit volum vocal pt a

direcționa pac.

• VEDEREA/observația vizuală: se folosește urmărirea cu privirea pt a ghida mișcarea si pt

a crește forța musc.

• TRACȚIUNEA ȘI APROXIMAREA (COAPTAREA): elongația sau compresia

membrelor sau a trunchiului facilitează mișcarea și stabilitatea.

• STRETCHIUL/întinderea: se folosește elongația/întinderea musc. și stretch reflexul pt a

facilita contracția și pt a scădea oboseala musc.

• TIMINGUL/SINCRONIZAREA/SECVENȚIALITATEA MIȘCĂRII: se promovează

secvențialitatea normală și se crește contracția musc. prin secvențialitatea pt întărire.

• PATERNURILE: mișcările sinergiste, componentele mișcării normale funcționale.

REZISTENȚA

• OBIECTIVE TERAPEUTICE:

• Facilitează abilitatea m. de a se contracta printr-o mai bună recrutare motorie

• Crește controlul motor și învățarea motorie

• Ajută pac. să recâștige conștientiza mișcării și direcția acesteia
(conștientizare kinestezică)

• Facilitează sinergiștii

• Crește forța musc.

• Ajută pacientul să se relaxeze (inhibiție reciprocă)

• Definiție:

• R optimă se referă la intensitatea R oferită în timpul unei activități. Ea tb să fie corespunzătoare

condiției pac. și scopului activității respective.

• Gelhorrn a arătat că at. când se opune R unei contracții musc., răspunsul muscular la stimularea
corticală crește.

• Tensiunea musculară activă produsă de R este cea mai eficientă facilitare proprioceptivă.

• Intensitatea facilitării este direct proporțională cu intensitatea R. Reflexele proprioceptive de

la m. contractați cresc răspunsul m.
sinergiști la nivelul aceleiași articulații și asociază răspunsul sinergiștilor de la articulațiile
învecinate. Această facilitare poate fi răspândită de la proximal la distal și dinspre distal spre
proximal.

• Antagoniștii m. facilitați sunt în mod normal inhibați. Dacă activitatea musc. a agoniștilor
devine intensă, poate exista deasemenea activitate la nivelul grupului musc. antagonistic
(cocontracție).
R OPUSĂ ÎN FCT DE TIPURILE DE CONTRACȚIE MUSCULARĂ:

• Izotonică (dinamică): intenția pac. este de a produce mișcare

• Concentrică: scurtarea agonistului produce mișcarea

 • Excentrică: o forță exterioară, gravitația sau rezistența, produce mișc. Mișc. este oprită/limitată
de către alungirea controlată a antagonistului.

• Izotonică (stabilizatoare) intenția pac. este mișcarea; mișcarea este oprită de o forță exterioară
(de obicei rezistența).

• Izometrică (statică): intenția atât a pac. cât și a kt. este ca mișcarea să nu se producă.

• R la contracția musc concentrică sau excentrică tb să fie ajustată aî. mișc. să se producă întro
manieră lină și coordonată. Antagoniștii m. facilitați permit o activitate/mișc. coordonată și de
aceea sunt inhibați suficient pt a permite activitatea.

• R la o contracție stabilizatoare tb să fie contralată pt a menține poziția stabilizatoare.

• Când se opune R unei contracții izometrice, acesta tb să crească și să scadă gradual aî să nu se

producă mișc.

• Este important ca R să nu cauzeze durere, oboseală nedorită, sau o iradiere nedorită. Pac. nu tb
să-și oprească respiratia pe parcursul mișc., iar controlul și sincronizarea inspirului și expirului
poate crește forța pac. și mișcarea activă.
IRADIEREA ȘI ÎNTĂRIREA

• O R aplicată corect va determina o iradiere și o întărire a excitației.

• Def: Iradierea poate fi definită ca o răspândire a răspunsului la stimul

• Acest răspuns poate fi văzut ca o creștere a facilitării (contracției) sau inhibiției (relaxare) la nivelul m.
sinergiști sau la nivelul patternurilor de mișcare. Raspunsul crește dacă stimulul crește în intensitate sau
durată (Sherrington).

• Kabat a spus că Iradierea este R la mișcare ce produce iradiere, și răspândirea activității musc. se
va produce în paternuri specifice.

• Def: Întărirea este def. de dicționar ca ”a întării printr-o adugare noua/proaspătă pt a-l face mai
puternic”. Terapeutul direcționează întărirea m. slabi prin intensitatea R oferită m. puternici.
 IRADIEREA

• Muşchii sunt capabili să-şi „recupereze” energia, unii de la alţii (în ridicarea unui ciocan, greutatea care
acţionează asupra flexorilor cotului şi degetelor, antrenează încordarea, şi contracţii puternice a restului
corpului).

• Creșterea intensității R va crește cantitatea și extinderea răspunsului muscular. Modificarea mișcării

asupra căreia se opune R sau modificarea poziției pac. va modifica deasemenea rezultatele.

• Kt ajustează intensitatea R și tipul de contracție musc. în funcție de:

1. condiția pac (FM, coordonare, tonus musc, durere,etc)

2. obiectivul tratamentului
• Deoarece fiecare pac. reacționează diferit, nu există instrucțiuni generale asupra intensității R
sau asupra cărei mișc. să se opună R. Prin evaluarea rezultatelor tratamentului, kt. poate
determina dacă a folosit cea mai bună R, iradiere sau întărire.

.
• EXEMPLE DE APLICARE A REZISTENȚEI
• Se opune R contracției musc. la niv membrului neafectat pt a produce contracția m. în membrul
contralateral imobilizat

• Se opune R flexiei șoldului pt a determina contracția mușchilor flexori ai trunchiului

• Se opune R supinației antebrațului pt a facilita contracția rotatorilor externi ai umărului

• Se opune R flexiei șoldului cu add și RE pt a facilita contracția mușchii dorsiflexori ipsilaterali

cu inversie

• Se opune R flexiei gâtului pt a stimula flexia tr și a șoldului

• Se opune R extensiei gâtului pt a stimula extensia tr și a șoldului

 CONTACTUL MANUAL

• Obiective terapeutice:

• Presiune pe un m. pt a ajuta acea abilitate a m. de a se contracta

• Oferă pac. securitate și încredere

• Promovează percepția tactil-kinestezică

• Presiunea opusă direcției de mișcare pe orice punct al membrului care execută mișc stimulează
m. sinergiști ai membrului să întărească mișc.

• Contactul pe tr. pac. pt a ajuta mișcarea membrului indirect prin promovarea stabilității tr.

• Priza kt stimulează receptorii cutanați ai pac. și alți receptori ai presiunii. Acest contact dă
informații pac. despre direcția corectă a mișc. Stimulii exteroceptivi şi proprioceptivi, daţi de
către atingerea şi presiunea mâinilor kt, constituie 2 mecanisme de facilitare f. importante, mai
ales la nivelul extremităţilor pac.

• Mâna kt. tb să fie plasată pt a aplica presiune opunându-sedirecției de mișc.

• Marginile MS sau MI sunt considerate suprafețe neutre și pot fi susținute.

• Pt o mișcare controlată și pt imprimarea unei R rotatorie kt. va utiliza priza lumbricală.

• În priza lumbricală presiunea vine de la flexia articulațiilor metacarpofalangine, ce permite

degetelor kt. să se armonizeze cu acea parte a corpului.

• Priza lumbricală oferă kt. un control bun al mișcării tridimensionale fără a cauza durere pac.
datorită strângerii sau a unei presiuni prea mare la nivel osos.

• Dacă pac. nu are control sau are un control scăzut al activității musc. excentrice (de exemplu
trecerea din ortostatism în șezut), kt. tb să-i ofere pac. o informație kinestezică prin punerea
mâinilor pe vf. crestei iliace și prin aplicarea presiunii în jos și în spate.

• Dacă anumiți m. au o activitate sinergistă prea mică, kt. poate facilita activitatea musc.dorită
prin oferirea unui stimul tactil. Stimulul tactil va fi realizat când și unde pac. are nevoie de el
 dar numai atâta timp cât este necesar pt că pac. are nevoie de creșterea independenței și de
promovarea învățării motorie.

• Obiectivul este ca pac. să fie capabil să-și controleze singur activitatea. Kt. va avea o mână
distal iar cealaltă mână proximal sau tot distal când tratează pac. pt activități ale extremităților.

• Dacă este necesar pt a rezolva problemele pac., kt. poate schimba prizele normale.
POZIȚIA CORPULUI ȘI MECANICA
A
CESTUIA • OBIECTIVE:
• Permite terapeutului un control eficient al mișcării pac.

• Facilitează controlul direcției de R

• Permite kt. să opună R fără să obosească

Un control mai eficient al mișcării pac. se obține at când kt. este în linie cu mișcarea dorită.
Pe măsură ce kt. iși schimbă poziția, direcția de R se modificată și mișcarea pac. se modifică
cu acesta.

• REGULI:
• Corpul kt. tb să fie in linie cu mișcarea sau forța dorită. Pt a se alinia corect, umerii și pelvisul
kt. sunt cu fața pe direcția de mișcare. Brațele și palmele sunt și ele aliniate cu mișcarea. Dacă
kt. nu poate păstra o direcție corectă a corpului, mâinile și brațele tb să mențină un aliniament
cu mișcarea.

• R vine de la corpul kt. în timp ce brațele și palmele sunt aproximativ relaxate. Prin utilizarea
greutății propriului corp kt. poate oferi o R prelungită fără să obosească.

• Dacă palmele lui sunt relaxate poate simți răspunsul pac.

POZIȚIA PAC

• Nu doar poziția kt. și mecanica corpului acestuia sunt importante ci și poz. în care pac. este
tratat.

• Deasemena obiectivul tratamentului este alt factor care influențeză această poz.

• Activitatea funcțională de care pac. are nevoie, tonusul musc., forța musculară, durerea și
stabilitatea sunt alți factori care tb luați în considerare când se alege o poziție în care se tratează
pac.
 STIMULAREA VERBALĂ

• OBIECTIVE:

• Ghidează startul mișcării sau tipul de contracție • Infleunțează forța rezultată din contracția musc.

• Oferă corecție pac.

• Comanda verbală îi spune pac. ce să facă și când să facă. Kt. tb întotdeauna să-și amintească că,
comanda este dată pac. și nu acelei părți a corpului care tb tratată.

• Instrucțiunile preparatorii tb să fie clare și concise, fără cuvinte în plus care nu sunt necesare.
Acestea pot fi combinate cu mișcarea pozivă pt a învăța pac. mișcarea dorită.

• Sincronizarea comenzii este importantă pt a coordona reacțiile pac. cu mâinile kt. și cu R.

• Ghidează startul mișcării și contracția musc.

• Ajută la oferirea corecțiilor pac. pt mișcare sau stabilitate.

• Sincronizarea comenzii este deasemenea foarte importantă at când se utilizează stretch reflexul.

• Comanda inițială tb dată imediat înainte de realizarea stretchiului pe lanțul musc. pt a sincroniza
efortul conștient al pac. cu răspunsul reflex.

• Comanda de acțiune este repetată pt a determina un efort mare sau pt a redirecționa mișc.

• În tehnicile de inversare, sincronizarea corectă dintre comanda verbală și activitatea musculară este
importantă când kt. schimbă direcție de R.

• O comandă preparatorie tb dată când kt. schimbă mâinile sau o comandă de acțiune poate fi dată
când kt. aplică R pe direcția de mișc. nouă.

• Intensitatea cu care comanda verbală este dată poate afecta forța rezultată din contracția
musculară.

• Kt. poate da o comandă puternică (cu o intensitate a sunetului mare) când este dorită contracția m.
puternici și poate folosi o comandă mai moale și un ton mai calm când obiectivul este de relaxare și
de diminuare a durerii.

• Comanda cuprinde 3 părți:

1. Pregătirea- pregătește pac. pt acțiune

2. Acțiunea: spune pac. să înceapă acțiunea
3. Corecția- spune pac. cum să corecteze și să modifice acțiunea
• Exemple de comenzi

• Izometric (static) - „ţine (rezistă) împotriva mea”

• (dezvoltarea tensiunii) - „nu mă lăsa să împing”

• Izotonic (concentric) - „împinge” (spre mine)

• (accelerare, lucru pozitiv) - „trage” (depărtează de mine)

• Izotonic (excentric) - „cedează”

• (alungire sub tensiune) - „lasă să se mişte”

 VIZUALIZAREA MIȘCĂRII
OBIECTIVE:
• Promovează o putere de contracție mai mare

• Ajută pac. să-și controleze și să-și corecteze poziția și mișcarea

• Infleunțează mișc. capului și a corpului pac.

• Oferă o cale de comunicare și ajutor pt a asigura interacțiunea cooperativă

• Sistem de feedback pate promova o activitate musc. mai mare și mai puternică. De exemplu, când
pac. privește membrul în timp ce exersează este obținută o contracție mai puternică. Utilizarea
vizualizării ajută pac. să-și controleze și să-și corecteze mișc.

• Mișcarea ochilor va influența atât mișc capului cât și a corpului (dacă pac. privește spre direcția
unde vrea să se deplaseze, capul urmează mișc ochilor).
• Mișcarea capului va facilita la rândul său o mișc. a tr. mai mare și mai puternică.
• Contactul vizual între pac. și poz. kt este o altă cale de comunicare și ajută la îmbunătățirea
cooperării interacțiunii.
• Pt pac. vârstnici imputul vizual poate fi mai important decât imputul verbal.
TRACȚIUNEA

• Def: tracțiunea este elongația unei extremități sau a tr. Se

realizează o separare a suprafețelor articulare pentru a activa receptorii articulari. Knott Voss și
alții au afirmat că efectul terapeutic al tracțiunii se datorează stimulării receptorilor articulari.

• Receptorii situaţi în structurile articulare şi periarticulare, pot fi stimulaţi cu ajutorul

tracţiunii şi aproximării.

• Tracțiunea acționează deasemenea ca un stretch stimul prin elongarea mușchilor.

• Se urmărește aplicarea unei forțe de tracțiune graduală până când se obține rezultatul dorit.
Tracțiunea este menținută pe parcursul mișcării și asociată cu o R corespunzătoare.

• Tractiunea se va aplica intodeauna impotriva gravitatiei si este asociată cu flexia.

• Obiective terapeutice:

• Îmbunătățeste răspunsul muscular-facilitează activarea motorie pt a îmbunătăți

mobilitatea și inițierea mișcărilor.
 • Promovează mișcarea. Facilitează mișc. în special tragerea și mișcările antrigravitaționale

• Ajută la elongația țesutului musc. când se utilizează stretch reflexul; asistă contracțiile
izotonice

• Opune R unor componente ale mișc. De obicei se folosește cu majoritatea mișcărilor de

flexie. De exemplu, se foloseșete tracțiunea la începutul flexiei umărului pt a opune R
elevației scapulare.

• Poate fi menținută pe parcursul întregii mișcări

• Tracționarea părții afectate este utilă când se tratează pac. cu durere articulară.
APROXIMAREA

• Def: Aproximarea este compresiunea unei extremități sau a tr. Este deci o apropiere prin
compresiune a suprafețelor articulare, de obicei realizată prin încărcarea greutății pe segmentul țintă.

• Stimulează contracția musc. ulterioară aproximării, care se presupune că se datorează stimulării

receptorilor articulari. Un alt motiv posibil pt creșterea răspunsului musc. este contracararea
tulburărilor de poz. sau de postură determinate de aproximare.

• Compresiunea este folosită să activeze receptorii articulari, pt a declanșa cocontracția, stabilitatea

articulară și încărcarea greutății.

• Realizarea unei aproximări graduale și lină se poate utiliza în cazul pac.

cu articulații instabile sau dureroase.
• crește conștientizarea kinestezică

• Folosită pentru a stimula stabilitatea proximală și extensia posturală şi m. staticii.

• Eficientă în combinație cu stabilizarea ritmică

• Contraindicată în cazul articulațiilor inflamate

• Aproximarea se va aplica totdeauna cu gravitatie

• Obiective terapeutice:

• Promovează stabilizarea/stabilitatea

• Facilitează încărcarea greutății și contracția musc. antigravitațională

• Asistă contracțiile izometrice

 • Este folosită de obicei cu extensia (mișcările antigravitaționale asistate)

• Facilitează reacțiile verticale

• Opune R unor componente ale mișc. De exemplu, se folosește aproximarea la sfârșitul flexiei
umărului pt a opune R elevației scapulare.

• Două modalități de a realiza aproximarea:

– Aproximarea poate fi aplicată rapid sau gradual și poate fi repetată în timpul execuției unui pattern

• aproximarea rapidă: forța este aplicată rapid pt a determina un răspuns de tip reflex

• aproximarea lentă: forța este aplicată gradual, în funcție de toleranța pac.

• In caz de hipotonie musculară, tracţiunea sau compresiunea se menţin pe tot parcursul

mişcării active
INDICAȚII DE UTILIZARE A TRACȚIUNII ȘI APROXIMĂRII

• Forța de aproximare este întotdeauna menținută îndiferent dacă acesta se realizează rapid sau
gradual.

• Kt. menține forța și opune R răspunsului musc. rezultat.

• Aproximarea tb să se coordoneze cu o comandă corespunzătoare. De exemplu: ”menține”

sau ”rezistă acolo”.

• Articulațiile pac. tb să fie corect aliniate și întro poz de încărcare a greutății înainte ca
aproximarea să fie aplicată.

• Când kt. simte că, contracția musc. activă scade, aproximarea este repetată și rezistată din
nou.

• Tracțiunea facilitează mișcarea iar aproximarea facilitează contracția izometrică sau

activitatea de stabilizare, iar kt. o poate utiliza pe cea pe care o consideră mai eficientă pt
atingerea obiectivelor propuse.

• De exemplu, folosirea activităților FNP întro poz verticală și combinarea lor cu aproximarea
împreună cu activitatea musc.
concentrică sau excentrică poate fi un tratament mai eficient.

• Folosirea activităților MS împotriva gravitației poate fi combinată cu aproximarea, în loc de

tracționare pt că aceasta promovează o funcție mai bună.
•
 STRETCHING-UL

• Stretching-ul scurt este aplicat mușchiului care urmează să fie facilitat.

• Stretching-ul poate fi aplicat la începutul mișcării sau intermitent, pe parcursul amplitudinii de

mișcare pt a activa sau reîntări activarea musc/contracția.

• Stretching-ul scurt activează fusurile musculare și excită mușchiul agonist.

• Imprimând un stretching rapid asupra m. înaintea contracției acestuia se va obține o facilitarea a

raspunsului muscular cu o forță mai mare de-a lungul mecanismelor stretch reflexului. Este cel
mai eficient dacă toate componentele mișcarii sunt întinse simultan.

• Răspunsul lanțului musc. la stretching-ul imprimat de kt. poate determina un stretch reflex sau
poate doar stimula acești mușchi.

• Realizarea stretchiului asupra mușchilor tb să se realizeze doar când kt. dorește facilitarea
activității musc dinamice.

• Uneori stretchiul este contraindicat at când există leziuni musculare, articulare, osoase sau
tendinoase.
STRETCH STIMULUL

Obiective terapeutice:

• Facilitează contracția musc.

• Facilitează contracția mușchilor sinergiști asociați.

• Stretch stimulul apare at când mușchiul este elongat. El este folosit în timpul activităților
normale ca o mișcare preparatorie pt a facilita contracția musc.

• Stimulul facilitează mușchii elongați, mușchii sinergiști de la o sg.

articulație sau alți mușchi sinergiști asociați.

• O facilitare mai mare se poate obține dacă toți mușchii sinergiști ai unui membru sau ai tr sunt
întinși.

• Exemplu, elongația m. tibial ant. facilitează acest mușchi și deasemenea facilitează și grupele
musculare flexori- add-RE.
 • Dacă grupele musc. flexori-add-RE ai șoldului tocmai au fost elongate, m șoldului și mușchiul
tibial ant. contribunie la creșterea facilitării.

• Dacă toți mușchii șoldului și gleznei sunt elongați simultan, excitabilitatea acestor mușchi
crește în continuare și se împrăștie la m. flexori ai tr. sinergiști.

• STRETCH REFLEXUL

• Stretch reflexul este declanșat de la mușchii afați în tensiune determinată fie de elongație fie de
contracție.

• este util în deficitul de inervaţie, nu este necesar pac. cu inervaţie normală şi se contraindică în
simptome acute.

Reflexul cuprinde 2 părți.

• Prima este un reflex spinal latent scurt ce produce o forță mică și nu are semnificație
funcțională.

• A doua parte numită și stretch răspuns funcțional, are o perioadă de latență mai lungă dar
produce o contracție mai puternică și mai funcțională.

• Pentru a fi eficientă în tratament, contracția musc ulterioară stretchiului tb să fie rezistată.

• Forța contracției musc. produse de stretch este influențată de intenția pac., și de aceea se
realizează o instruire prealabilă a acestuia.
SINCRONIZAREA /TIMINGUL

• Def: timingul= secvențialitatea mișcărilor

• Timingul normal este secvențialitatea contracțiilor musculare care apare în orice activitate motorie
normală, determinând o mișcare coordonată. Mișcările distale ale patternului tb să apară primele.

• Obiective terapeutice:

• o secvențialitate normală oferă o mișcare continuă coordonată până când sarcina este îndeplinită

• secvențialitatea normală redirecționează energia contracției puternice către mușchii slabi.

• Sincronizarea este folosită selectiv de. kt fie să faciliteze învățarea motorie, pe măsură ce pac. se
familiarizează cu pattern-ul unei mișcări frecvent folosite (sincronizare normală), fie să pună accent
pe o anumită porțiune din patternul mișcării (sincronizare pentru accentuare/întărire).

• Sincronizarea este o componentă importantă a învățării patternului unei mișcări.

• Evoluția controlului și coordonării în timpul procedeelor este dinspre cranial spre caudal și
dinspre distal spre proximal.

• În perioada copilăriei, membrul determină mișcarea mâinilor, dar după ce mișcările de apucare,
prindere se maturizează, mâinile direcționează cursul mișcărilor întregului membru.

• Mișcările mici pe care adultul le folosește pt menținerea echilibrului în ortostatism încep dinspre
distal (glezne) și se continuă spre proximal (șold și tr). Refacerea secvențialitații normale a mișc. tb
să devină un obiectiv al tratamentului.

• Normal secvențialitatea unei mișc. este dispre distal spre proximal.

• Mișcarea unei extremități presupune ca partea centrală a corpului să fie stabilizată.

• Mișcarea MI în față în timpul mersului necesită ca trunchiul și șoldul MI opus și întregul MI să aibă
suficientă stabilitate pt a permite mișcarea celuilalt MI spre înainte.

• Dar pt mișcarea unui extremități este nevoie în principal de stabilitate centrală.

Secvențialitatea pt întărire

• Def: secvențialitatea pt întărire implică modificarea secvențialității normale a mișcării pt a

întării/accentua un anumit mușchi sau o anumită activitate.

• Kabat a scris că oprirea mișcării la nivelul m. sinergiști puternici va redirecționa energia

acestei contracții în mușchii slabi. Această alternare a secvențialității stimulează reflexul
proprioceptiv la nivel muscular prin R si stretch. Cele mai bune rezultate se obțin at când
scorul mușchilor puternici este cel puțin ”forță bună”.

• Este folosită în principal cu contracțiile izotonice.

• Există cel puțin 2 metode prin care kt. poate modifica secvențialitatea normală pt un
anumit obiectiv terapeutic:

• oprirea/blocarea tuturor mișcărilor din cadrul unui patern cu excepția uneia care va fi
accentuată/întărită

• opunerea R unei contracții izometrice sau menținutea mișcărilor puternice din cadrul
ptternului, în timp ce Kt. exersează mușchii slabi. Această R la contracția statică blochează
acel segment, în cazul acesta opunând R contracției, este numit ”blocat în”.