Tehnici FNP

Curs 6
 Tehnici pentru promovarea
stabilităţii
 Stabilitate:
 tonus postural bun

 cocontracţie eficientă;

 cocontracţia se antrenează după ce

musculatura posturală (extensoare) are

o bună sensibilitate la întindere;
 important: antrenarea tonusului postural
şi contracţiei în condiţii de descărcare.
 Stabilitate
 statică;
 dinamică.

 activă;

 pasivă.

 contracţie izometrică în zona

scurtată;
 izometrie alternă;

 stabilizare ritmică...
 Contracţie izometrică în zona scurtată
 se poziţionează segmentul astfel încât
musculatura să fie maxim scurtată;
rezistenţa este asigurată de mâna kt-tului;

se execută suită de contracţii izometrice, cu pauză

între repetări.
Comenzi: trage/împinge şi menţine, relaxează,

trage/împinge şi menţine.
 Poate fi precedată de IL şi ILO cu scăderea

amplitudinii de mişcare a.î. la final, izometria să fie

făcută muşchiului în poziţie scurtată;
 Este urmată de SR pentru pregătirea

cocontracţiei;
 Se execută succesiv pe musculatura tuturor

direcţiilor de mişcare la nivelul articulaţiei solicitate.

IL  ILO  Cis  IzA  CC  SR
 2 <= Iz PI
3 <= Iz
1 MAL
4 <= Iz

Agonist o Antagonist
 Izometria alternantă (alternă)
 se realizează în puncte alese aleator ale
arcului de mişcare;
 contracţii izometrice scurte, alternante pe
agonişti şi antagonişti, fără pauze între
inversări;
 Comenzi: trage/împinge şi menţine,

împinge/trage şi menţine,
trage/împinge.
 se execută pe toate direcţiile de mişcare
permise de articulaţie;
 poate fi precedată de ILO↓ şi SR, cu
izometrie pe amplitudine dorită a arcului
de mişcare agonist (muşchi scurtat).
 2 ← Iz 3 → Iz
5 → Iz PI
4 ← Iz
1 MAL
(MARC)

Agonist o Antagonist
 Stabilizare ritmică
 creşterea mobilităţii – algic sau redoare
postimobilizare;
 are la bază izometria → cocontracţia;

 se execută simultan izometrie pe agonişti

/ antagonişti, fără pauză între inversări;

 se execută de 2-3 ori api se execută activ

liber mişcarea pe întreaga amplitudine şi

se reia tehnica;
 comanda: menţine, nu mă lăsa să-ţi mişc

/ opune-te direcţiilor de forţă pe care le

induc eu.
 6 MAL 2 Iz→
3 Iz←
5 Iz î 4 Iz ↓ PI

1 MAL

Agonist o Antagonist
 Manevre facilitatorii asociate
tehnicilor
 scop: stimularea sau inhibarea răspunsului
motor;
 acţionează ca şi stimuli;

 răspunsul este în funcţie de reactivitatea

individului (starea SNC) şi de parametrii

de aplicare ai stimulului (frecvenţă,
durată, ritm);
 acţionează la nivelul proprioceptorilor,

exteroceptorilor, telereceptorilor,
interoceptorilor.
 Acţiune asupra proprioceptorilor:
 Întinderea:
 bruscă - efect facilitator pe musculatura

agonistă. Pentru creşterea calităţii

contracţiei, se opune o uşoară rezistenţă
mişcării de răspuns;
 prelungită – efect inhibitor pe musculatura

agonistă. Acţiunea inhibitorie este mai

puternică pe muşchii tonici comparativ cu
cei fazici.
 Componenta de rotaţie realizează întinderea

maximă a musculaturii implicate într-o

mişcare dată .
 rezistenţa
 creşte recrutarea de motoneuroni. Se realizează
prin: gravitaţie, greutate corporală, manual,
mecanic etc.
 rezistenţa maximă se poate aplica pentru
hipertrofia fibrelor extrafusale la muşchii slabi,
sau prin iradiere aplicată pe un muşchi puternic
hipertrofiază musculatura sinergică slabă.
 rezistenţa se aplică imediat după iniţierea
mişcării şi se suspendă la finele cursei de
mişcare.
 vibraţia:

 efect facilitator – creşte contracţia neuronilor

gama şi contracţia fibrelor intrafusale (reflex de
vibraţie tonic) şi inhibă muşchiul antagonist;
 se aplică pe corpul muscular sau pe tendonul
muşchiului;
 prin aplicarea vibraţiei pe muşchiul alungit şi
poziţionarea capului se măreşte efectul;
 reflexul tonic vibrator nu dă rezultate pe
musculatura foarte slabă, decât prin asocierea
cu alte elemente facilitatorii;
 reflexul vibrator este folosit şi pentru efectele
inhibitorii asupra musculaturii antagoniste;
 este interzisă utilizarea la pacienţi cu scheme
patologice de mişcare şi la copiii foarte mici .
compresiunea :
 se realizează prin posturare sau prin presiuni

exercitate de kinetoterapeut în axul

segmentului respectiv;
 sunt stimulaţi mecanoreceptorii de la nivel

articular;
 se asociază cu contrarezistenţe opuse

mişcării;
 este utilizată pentru creşterea stabilităţii;

 este contraindicată aplicarea în procesele

acute dureroase;
 în caz de hipotonie musculară se execută pe

tot parcursul mişcării active .

 tracţiunea :
 promovează mobilitatea;

 efectele sunt la nivel de mecanoreceptori

articulari şi reflex de întindere pe

musculatura periarticulară;
 în caz de hipotonie musculară tracţiunea

se execută pe tot parcursul mişcării active.

 rostogolirea ritmică :

 balansarea ritmică şi lentă în plan

orizontal sau vertical – efecte inhibitorii,

de calmare, de relaxare generală;
 utilizată la începutul şedinţei la copiii

spastici, pregăteşte posturile şi mişcările.

 Acţiune asupra exteroceptorilor

 atingerea uşoară :

 efect facilitator în condiţiile aplicării imediate a

unei contrarezistenţe, chiar slabe;
 se realizează manual sau cu un calup de gheaţă
asupra corpului muscular;
 se uzitează doar de câteva mişcări pentru a nu
se produce adaptarea;
 este eficientă în lucrul la nivelul musculaturii
feţei şi extremităţilor.
 periajul :
 aplicat pentru scăderea intensităţii durerii
(aplicare deasupra zonei dureroase 3-5
minute), creşterea tonusului fibrelor
extrafusale (aplicare pe musculatura
posturală precum şi în posturile cu
încărcare sau în contracţia contrată) şi
pentru reducerea sudoraţiei (aplicare câte 5
minute x2-3 ori pe zi, la nivelul
segmentelor distale);
 se aplică în sens proximo-distal;
 sunt contraindicate în spasticitate şi la copiii
sub 4 ani;
 nu se aplică pe coaste şi musculatura
paravertebrală deoarece pot determina
contracţia musculaturii respiratorii şi
tulburări micţionale .
 temperatura:
 efecte facilitatorii sau inhibitorii

funcţie de : temperatură (diferenţa),

durata aplicării, suprafaţa aplicării,
profunzimea de penetrare .
 tapotament paravertebral uşor:

 se lucrează cranio –caudal, întâi pe o

parte, apoi pe cealaltă, timp de 3-4

minute;
 efect inhibitor, scade tonusul

muscular.
 Acţiune asupra proprio şi
exteroceptorilor
 contactele manuale:
 dacă scopul este mişcarea segmentului
atingerea va fi fermă, dar uşoară sau
intermitentă;
 menţinerea prelungită favorizează un răspuns
de postură;
 dacă scopul este realizarea cocontracţiei,
aplicarea mâinilor trebuie să fie difuză <=
trebuie facilitaţi simultan muşchii de pe
ambele feţe ale articulaţiei;
 presiunea pe tendoane lungi:
 efect inhibitor asupra tonusului muscular;
 pentru a fi eficientă presiunea trebuie aplicată
o perioadă mai lungă de timp (2-3 minute).
 Acţiune asupra elementelor
telereceptive
 văz :
 contribuie la realizarea coordonării mişcării;
 pacientul va participa la tratament chiar dacă
mobilizările se efectuează pasiv .
 auz :
 solicitarea realizării unei mişcări se va face prin
comunicare verbală, care are valoare de stimul;
 comenzi pregătitoare şi comenzi de acţiune;
 se va utiliza :
 tonul calm – la pacienţii anxioşi sau în cazul
mobilizărilor dureroase;
 tonul moderat – la pacienţii care răspund prin efort
maxim posibil;
 tonul puternic – când se solicită efort maxim sau
prelungit, precum şi la persoanele necooperante .
Scădere localizată a tonusului
 vibraţia antagonistului;
 întindere prelungită;

 presiune pe tendoane;

 stimul termal;

 atingere uşoară;

 semnal vizual;

 comandă verbală.
Scădere generalizată a tonusului
 balansare ritmică;
 rostogolire ritmică;

 stimul termal;

 tapotament uşor paravertebral;

 posturare cu capul sub nivelul

trunchiului;
 semnal vizual;

 comandă verbală.