KINETOTERAPIA ÎN

SPONDILOZA CERVICALĂ

KAR – LP 3
 prezentă la aproximativ 75% din populație și frecvența acesteia
crește cu vârsta;
 sediul – frecvent regiunea cervicală joasă (C5- C6);
 Discul intervertebral este pensat, apare osteoscleroză platourilor
vertebrale adiacente și osteofitoza (anterioară, laterală,
posterioară).
 Durerea are ca sediu regiunea cervicală medie și joasă și
iradiază spre mușchiul trapez, umăr, regiunea
interscapulovertebrală, occipitală sau dorsală înaltă. Durerea se
calmează în repaus.

SPONDILOZA CERVICALĂ
 limitarea mișcărilor coloanei cervicale (active și pasive)
 mișcarea de rotație;
 înclinări laterale;
 contractura musculaturii paravertebrale cervicale și a trapezului.

 se bazează pe: inspecție, palpare și examenul mobilității

EXAMENUL CLINIC
 inspecție: poziție antalgică a capului (anteflexie, rotat sau înclinație
laterală).
 palpare: modificări ale tonusului musculaturii paravertebrale, de
intensitate variabilă. De la o simplă creștere a tonusului până la o
contractură puternică și extrem de dureroasă; se depistează
punctele de maximă sensibilitate dureroasă, așa numitele puncte
trigger. Stimularea acestor puncte declanșază o durere violentă atât
local cât și iradiată, de obicei spre occiput.
 Mobilizarea coloanei cervicale: flexie, extensie, înclinație laterală,
rotații, circumducție (global);
 La mobilizarea pasivă se menajează bolnavul, nedepășind pragul
dureros sesizat cu ocazia mobilizării active efectuate anterior.
Prezența cracmentelor nu are nicio semnificație.

EXAMENUL CLINIC
 Obiective:

 Ameliorarea durerii
 Ameliorarea contracturii musculare

TRATAMENTUL ÎN PERIOADA ACUTĂ ȘI

SUBACUTĂ
 posturarea antalgică și blocarea mobilității segmentare cu
ajutorul unei minerve. Acestă minervă poate fi confecționată din
diferite materiale, poate fi de diferite tipuri, esențial este ca
aceasta să blocheze mișcarea în segmentul vertebral afectat
(eliminând astfel principala sursă de durere). Eficiența
terapeutică a acesteia depinde de corectitudinea aplicării și
de purtarea minervei 24 de ore din 24. Practic, minerva se scoate
numai pentru nevoile de igienă personală și pentru efectuarea
unor tratamente locale kinetoterapeutice, care au ca scop
reducerea intensității durerii (prin relaxarea musculaturii și
blocarea influxurilor nervoase).

TRATAMENTUL ÎN PERIOADA ACUTĂ ȘI

SUBACUTĂ
 relaxarea musculară, dar și blocarea conductibilității nervoase se
realizează cel mai bine prin masaj cu gheață. Se masează corpul
muscular contractat, inserțiile sale precum și punctele trigger cu
un cub de gheață (cu dimensiunea de 10/5/3 cm), înfășurat într-
un material textil. Această manevră are o durată scurtă (5-10
min) și se repetă de mai multe ori în cursul zilei. Pe toată durata
masajului bolnavul trebuie să aibă o postură antalgică. O poziție
incomodă pentru bolnav anulează practic efectul recelui local
prin stimularea concomitentă a nociceptorilor (receptori pentru
durere).

TRATAMENTUL ÎN PERIOADA ACUTĂ ȘI

SUBACUTĂ
 electroterapia: Se utilizează în scop antalgic, într-o postură
antalgică și cu atenție sporită asupra intensității curentului. Pentru
un tratament simptomatic antalgic se folosesc diferite forme de
curenți de joasă frecvență: CDD (curenți diadinamici), TENS
(stimularea elctrică neurală transcutanată).

TRATAMENTUL ÎN PERIOADA ACUTĂ ȘI

SUBACUTĂ
 Obiective:

 Ameliorarea durerii
 Scăderea contracturii musculare
 Ameliorarea mobilității coloanei cervicale
 Ameliorarea tonusului muscular

TRATAMENTUL ÎN PERIOADA
CRONICĂ
 crioterapie locală: se utilizează pentru efectele de vasodilatație
locală, relaxare musculară și creștera troficității musculare.
 electroterapia – se utilizează pentru: încălzire profundă (unde
scurte, microunde); încălzire superficială (parafină, sare caldă,
etc).
 masaj (realizat într-o poziție antalgică).

TRATAMENTUL ÎN PERIOADA
CRONICĂ
 Tracțiunile continue și discontinue
 Relaxarea musculaturii parevertebrale cervicale se poate obține și prin
tracțiuni continue sau discontinue, efectuate manual sau combinate cu
mobilizarea pasivă în toate sensurile fiziologice de mișcare la nivel cervical.
 Tehnica presupune aprecierea corectă a forței optime de tracțiune și a
unghiurilor ideale de mobilizare pasivă. Tracțiunea poate fi continuă sau
discontinua, iar forța de întindere variază în funcție de: durere, masă
musculară, tonus, intensitatea contracturii. Pacientul trebuie să fie complet
relaxat, să nu participe voluntar la mișcări (de aceea manevrele se execută
doar după o scurtă perioadă de ”tatonare” a reacțiilor acestuia).
 Tracțiunile vertebrale cervicale pot fi realizate și mecanic folosind un montaj
de scripeți sau cu ajutorul aparatului de tracțiune vertebrală. Indiferent de
sistemul de tracțiune, pentru a obține o bună relaxare musculară, o
decomprimare articulară și o eliberare a găurilor de conjugare, trebuie
respectate următoarele indicații:

TRATAMENTUL ÎN PERIOADA
CRONICĂ
  poziția bolnavului în timpul tracțiunii să fie decubit dorsal sau așezat;
 să se realizeze un unghi de flexie de 10 – 15 grade la nivelul coloanei
cervicale.
 Durata tracțiunii nu este fixă, în funcție de reacția bolnavului, acesta variază
în jur de 40 minute.
 Forța de tracțiune variază între 3 și 12 kg, în funcție de tipul constituțional și
vârstă.
 tracțiunea realizată cu o forță sub 6 kg are ca efect eliminarea tensiunii
musculare (dacă durerea cedează la acestă tracțiune, atunci este vorba
doar de o contractură musculară);
 tracțiunea realizată cu o forță de aproximativ 9 kg produce decomprimarea
articulațiilor interapofizare posterioare;
 tracțiunea realizată cu o forță de 10 – 12 kg se realizează degajarea găurilor
de conjugare.
 Numărul total de ședințe este de 6 – 10, cu mențiunea că dacă după primele
ședințe durerea se accentuează se renunță la această tehnică.

INDICAȚII (TRACȚIUNI)
 Rearmonizarea echilibrului de forță între musculatura flexoare și cea
extensoare a gâtului (normal 2/1): se începe din momentul în care
durerea este minimă sau absentă, iar mobilitatea în limite apropiate
de normal sau normală.
 Recuperarea forței musculare și reechilibrarea tonusului: se
realizează prin aplicarea programelor individualizate, în care se
pune accent pe musculatura extensoare a cefei, acționându-se
astfel și pentru refacerea lordozei fiziologice cervicale.

Programele cuprind exerciții active libere, combinate cu izometrie la
capătul mișcării (5 – 8 secunde). Eficiente sunt și exercițiile efectuate
cu bastonul, pentru corectarea posturală. Concomitent cu
prelucrarea musculaturii cervicale se vor lucra și centurile scapulo-
humerale și coloana vertebrală dorsală superioară.

KINETOTERAPIE
 repausul noctur se va face fără perne înalte, cu pernă
ortopedică sau rulou cervical pentru menținerea lordozei
cervicale și relaxarea musculaturii tensionate din timpul zilei;
 în timpul zilei, dacă activitatea profesională impune poziții fixe
prelungite de flexie a gâtului, la interval de 2- 3 ore se întrerupe
activitatea și se fac câteva mișcări libere ale coloanei cervicale
în toate sensurile de mișcare.
 Controlul posturii presupune conștientizarea menținerii unei
posturi corecte, indiferent de poziția în care se află bolnavul
(așezat, ortostatism, decubit).

RECOMANDĂRI IGIENICE