Masticația

Deglutitia 
Fonația

FUNCȚII MAJORE ADM
•Structuri
Structuri neurologice
neurologice
•Unitatea motorie
•Funcția musculară

BAZELE ANATOMICE ȘI 
FUNCȚIONALE ALE SISTEMULUI 
NEURO MUSCULAR
NEURO‐MUSCULAR
Structuri neurologice
Structuri neurologice

• Neuronul
• Neuroni senzitivi și motori
Neuroni senzitivi și motori
• Sinapsa 
• Receptori senzitivi
• Receptori nociceptivi: durere, discomfort
p p
• Proprioceptori‐ prezenți în structurile musculo‐
scheletale
• Interoceptori – prezenți în organele interne
STRUCTURI NEUROLOGICE 
STRUCTURI NEUROLOGICE
SUPERIOARE
NUCLEII TRACTULUI SPINAL

CALEA AFERENTĂ
TRIGEMENUL

FORMAȚIUNEA
Ă
RETICULATĂ

CONTROLUL DURERII
 STRUCTURI NEUROLOGICE 
STRUCTURI NEUROLOGICE
SUPERIOARE
TALAMUSUL HIPOTALAMUSUL SISTEMUL LIMBIC

TEMPERATURA, EMOȚIA,
CORTEXUL MOTOR FOAMEA, SETEA COMPORTAMENTUL

FURIA, TEAMA,
PARANOIA

DUREREA CRONICĂ DEPRESIE

STRUCTURI NEUROLOGICE 
STRUCTURI NEUROLOGICE
SUPERIOARE
• Talamusul este tastatura de control prin care 
se dirijează impusurile nervoase spre cortex. 
se dirijează impusurile nervoase spre cortex
• Creșterea nivelului emoțional determină  
excitarea hipotalamusului și a SN vegetativ 
it hi t l l i i SN t ti
simpatic. Astfel sunt controlate impusurile 
nociceptive. 
• Cortexul prin aria motorie coordonează 
p
funcțiile doar prin intermediul talamusului.   
UNITATEA MOTORIE (UM)
UNITATEA MOTORIE  (UM)

• Unitatea motorie reprezintă o sumă de fibre 
musculare inervate de același unic neuron 
musculare inervate de același unic neuron
motor. 
• Mușchiul reprezintă o sumă de unități motorii, 
M hi l i tă ăd ități t ii
vase nervi țesut conjunctiv și fascie. 
• Numărul de fibre musculare din UM este 
invers proporțional cu precizia acțiunii și 
p p ț p ț ș
direct proporțional cu forța musculară.
Funcția musculară
Funcția musculară

• PL inferior are UM cu puține fibre și asigură 
finețea/precizia mișcărilor orizontale ale 
finețea/precizia mișcărilor orizontale ale
mandibulei(ex. lateralitate în masticație).
• Maseterul are UM cu multe fibre musculare și 
M t l UM lt fib l i
asigură forța necesară în masticație. 
•
Funcția musculară
Funcția musculară

• Sunt descrise 3 variante funcționale: 
1 Contracția izometrică
1. Contracția izometrică
2. Contracția izotonică
3. Relaxarea controlată.
• O UM efectuează o singură funcție o dată: fie 
g ț
contracție fie relaxare. 
• Contracția excentrică este o variantă patologică, 
nocivă, în care mușchiul este obligat să se 
scurteze și să se alungească simultan.  
Funcția musculară
Funcția musculară

• Postura verticală a capului este asigurată de 
mușchii anteriori: maseter (M), suprahioidian 
mușchii anteriori: maseter (M) suprahioidian
(SH), infrahioidian (IH) în antagonism cu 
musculatura posterioară: trapez (T) SCM
musculatura posterioară: trapez (T), SCM, 
splenius capitis (SC), longus capitis (LC). Unii 
se contractă izometric, alții izotonic și alții se 
t tă i t i lții i t i i lții
relaxează. 
Receptorii senzitivi din mușchi
p ș
Proprioceptori
Tipul receptorilor localizare Funcție
Fusuri neuromusculare Masa musculară Monitorizează lungimea 
musculară

Aparat Golgi tendoane Monitorizează 

tensiunea musculară
Corpusculii Paccini Tendoane, articulații, 
Tendoane  articulații   Senzori de mișcare și 
periost, fascii, țesut  presiune fermă
subcutan

Peste tot sensibili la stimuli externi, 
Nociceptivi  transmit informația la SNC pe 
căi aferente
1. Miotactic  
2. Nociceptiv 

REFLEXE FUNDAMENTALE
 Reflexul miotactic
Reflexul miotactic
• Este un reflex monosinaptic.(1 singur neuron 
motor transmite impulsuri la fibra musculară.)
• Se produce fără un răspuns cortical specific. (ceea 
ce e important în obținerea relației de postură a 
mandibulei prin contracția izotonică a m. 
ridicători)
• Reflexul miotactic asigură stabilitatea sistemului 
musculoscheletal, oferind protecție împotriva 
întinderilor musculare excesive.
Exemple de reflex miotactic
Exemple de reflex miotactic

• Presiunea pe menton în poziția de postură a 
mandibulei
mandibulei               contracția maseterului 
contracția maseterului
și ridicarea mandibulei cu realizarea 
contactelor dento‐dentare.  
t t l d t d t
• Tonusul muscular: contracția tonică apare 
prin impulsuri aferente de la receptori  din 
piele și mucoasă.
Reflexul nociceptiv
Reflexul nociceptiv

• Reflex polisinaptic
• de apărare/protecție împotriva contracției musculare excesive.
• Răspuns la stimuli externi
• Proprioceptori: aparat Golgi din mușchi. 
• Apar 2 acțiuni distincte: relaxarea controlată a ridicătorilor și 
contracția coborâtorilor într‐un proces de INHIBIȚIE 
ANTAGONISTĂ cu rezulta
ANTAGONISTĂ cu rezulta
• Protejează dinții și structurile aferente (parodonțiu, mușchi, 
ATM)de forțele ocluzale nocive.
ATM)de forțele ocluzale nocive.
• t final deschiderea rapidă a gurii.
•
Influența centrilor nervoși superiori
Influența centrilor nervoși superiori

• Centrii nervoși corticali modifică pragul la stres.

• Coordonarea centrală a masticației este realizată de 
nuclei din punte (trunchiul cerebral – CCM_
• Nucleii coordonatori realizează sincronizarea precisă a 
musculaturii antagoniste, rezultând tiparul/engrama 
musculară.
musculară
• Ex. În masticație nucleii coordonatori inițiază contracția 
ridicătorilor și relaxarea SH și a IH Rezultă închiderea
ridicătorilor și relaxarea SH și a IH. Rezultă închiderea 
gurii. Procesul se repetă până când bolul alimentar e 
pregătit pentru deglutiție. 
 Influența centrilor nervoși superiori
Influența centrilor nervoși superiori

receptorii din limbă, 
Centrul de comandă al
buze, dinți, ligamente
buze, dinți, ligamente 
ti ți i
masticației
periodontale

rezultatul final:  

engrama 
engrama stabilește prin feedback forța 
t bil t i f db k f ț
masticatorie.  de masticație cea mai adecvată

Masticația este un reflex complex controlat primar de CCM prin impulsuri de la 
receptorii mai sus menționați. 
Masticația este o activitate subconștientă care poate deveni controlată voluntar
Masticația este o activitate subconștientă care poate deveni controlată voluntar 
oricând.
Controlul masticației
Controlul masticației

• Masticația este un reflex complex controlat 
primar de CCM prin impulsuri de la receptorii mai 
sus menționați. 
• Masticația este o activitate subconștientă care 
poate deveni controlată voluntar oricând.
• Direcția și intensitatea forței musculare este 
controlată de SNC.
• Deși controlată central, reacția individului este 
automată, chiar dacă el este conștient de acea 
acțiune. 
Influența centrilor nervoși superiori 
Influența centrilor nervoși superiori
asupra funcției musculare
p ț
• direcția și intensitatea forței musculare este 
controlată de SNC.
• Deși controlată central, reacția individului este 
Deși controlată central, reacția individului este
automată, chiar dacă el este conștient de acea 
acțiune. 
acțiune
Influența centrilor nervoși superiori 
Influența centrilor nervoși superiori
asupra funcției musculare
p ț
• În condiții de stres (anxietate, furie) pot apare 
modificări ale activității musculare
modificări ale activității musculare
• Stresul emoțional activează sistemul limbic și 
hipotalamusul cu alterarea reflexului miotactic, astfel
hipotalamusul cu alterarea reflexului miotactic, astfel 
crește tonusul muscular,  apare oboseala musculară, 
și consecutiv crește presiunea intrarticulară.
• Intensificarea activității musculare fără 
legătură cu funcția specifică conduce la 
legătură cu funcția specifică conduce la
apariția ticurilor nervoase și a bruxismului. 
Masticația
Deglutiția
Fonația

FUNCȚIILE MAJORE ADM
Generalități

• Funcții principale: masticația, deglutiția, fonația
• Funcții ocazionale: tusea, strănutul, căscatul 
ț , ,
• Funcții secundare: respirația și expresia emoțiilor
• Toate mișcările funcționale sunt coordonate 
Toate mișcările funcționale sunt coordonate
neuromuscular
• Structurile ADM trimit stimulii la centrul de comandă al 
masticației) unde se organizează acțiuni reflexe și 
engrame musculare, pentru realizarea funcției dorite. 
• Ocluzia dentară este un factor activ în desfășurarea 
funcțiilor principale ale ADM
Masticația

• Actul de triturare a alimentelor
• Stadiul inițial al digestiei, în care se formează bolul 
ț g ,
alimentar.
• Activitate plăcută, îmbinată cu mirosul, gustul și textura 
alimentelor, care oferă satisfacție la nivel emoțional prin 
satisfacerea senzației de foame. 
• Umplerea stomacului determină prin feedback sațietatea. 
• Funcție complexă la care participă dinți, mușchii, 
parodonțiul, ATM, buze, limbă, etc. 
d l b l bă
• Funcție automatizată, ce poate fi oricând controlată 
voluntar.
l t
Mecanismele fundamentale ale masticaţiei
Mecanismele fundamentale ale masticaţiei

• Reflexe neuromusculare fundamentale:
• Miotactic – reflex monosinaptic de închidere, 
• N i
Nociceptiv‐
i reflex polisinaptic de deschidere,
fl li i i d d hid
• Orizontal‐
• Miotactic invers‐ rreflex ce generează mişcări mandibulare în 
plan orizontal/ de lateralitateeflex ce permite alungirea fibrei 
l i l/ d l li fl i l i fib i
musculare peste valoarea maximă.
• Reflexele fundamentale apar în toate mişcările 
mandibulei, funcţionale sau nefuncţionale.
• Iniţial mişcările mandibulei realizează suptul, apoi 
se defineşte un traseu geometric caracteristic 
d fi t t ti t i ti
pentru masticaţia la adult.
Engrama masticatorie
Engrama masticatorie

• Reprezintă tiparul individualizat al mișcărilor 
mandibulare de masticație. 
mandibulare de masticație
• Mişcările mandibulei sunt:
• Complexe
l
• Automatizate
• Sub control SNC
b l
Coordonarea masticaţiei
Coordonarea masticaţiei

• Centrul de coordonare: trunchiul cerebral
• Control central
Control central prin:
• Modelarea directă a contracţiei musculare
• Modelarea recepţiei periferice (indirect prin 
M d l ţi i if i (i di t i
feedback pozitiv)
• Control periferic
C t l if i (feedback negativ) prin:
(f db k ti ) i
• Terminaţiile nervoase libere din structurile ADM
• Proprioceptori
• Fusuri neuromusculare 
Factorii ce influenţează engrama masticatorie
Factorii ce influenţează engrama masticatorie

• Vârsta
• Starea de edentaţie
Starea de edentaţie
• Modalitatea de protezare a breşelor
• Afecţiuni algogene
• Consistenţa alimentelor
Consistenţa alimentelor
• Factori psihici
• Factori de mediu
id di
Tipare de masticație
Tipare de masticație

• Constituțional, individul efectuează triturarea 
alimentelor în masticație:
alimentelor în masticație:
• Alternativ bilateral 80%
• unilaterală 12% 
il t lă 12%
• Simultan bilateral 10%
Tipare de masticație
Tipare de masticație

Masticaţia unilaterală poate apare în următoarele 
circumstanțe: 
• Fiziologice: 
• Factori constituţionali
• Dieta moale
• Patologice :
• Artralgii (dureri articulare= ATM) 
( )
• Afecţiuni dento‐parodontale (ex: dureri dentare la 
dinți cu carii complicate proteze fixe ce stabilesc
dinți cu carii complicate, proteze fixe ce stabilesc 
relații ocluzale patologice,mobilitate dentară, 
extracții recente, edentaţii, etc. 
Etapa de masticaţie
Etapa de masticaţie

• Perioada cuprinsă între prehensiunea alimentului  
şi deglutiţia bolului alimentar
• Cuprinde mai multe cicluri masticatorii
• Eficienţa masticatorie: 
ţ
– măsură a capacităţii individuale de fragmentare a 
alimentelor
• Ciclul masticator (CM):
– totalitatea mişcărilor mandibulei cu traseu închis 
ş
(IM→IM) cu geometrie complexă, ce se parcurge 
repetat într‐o etapă de masticaţie
Variante de ciclul masticator 
a. Ocluzie b c
labiodontă a
.

c.
a.
b.

b. Ocluzie
in ersă
inversă c Ocluzie încrucișată
c.
frontală laterală
 Forma ciclului masticator
IM intercuspidarea
p
maximă
FA faza ascendentă
CO IM
FD faza
descendentă
V vertex ciclu
masticator FD
FA
CO componenta
ocluzală

unghiul FA- FD =
vertex
Unghiul CO plan
mediosagital= UFO
UFO
Unghiul funcțional de
ocluzie
 Ciclul masticator (CM)
Ciclul masticator (CM)
‐ descriere‐
• Masticația debutează cu incizia alimentelor, act realizat de 
incisivi aflați în CCP (mandibula se deplasează anterior și 
inferior). 
)
• După incizie mandibula face retropulsie, traseul CCP‐IM 
( hid j l t i
(ghidajul anterior corespondent)
d t)
• Triturarea propriuzisă debutează cu faza descendentă a CM 
când mandibula se deplasează lateral spre partea lucrătoare
când mandibula se deplasează lateral, spre partea lucrătoare 
unde se realizează poziționarea CCL cu interpunerea 
fragmentului alimentar între fețele ocluzale.
g ț
• Traseul CCL‐IM corespunde fazei ascendente, care închide 
CM. 
Factorii care modifică forma ciclului masticator
Factorii care modifică forma ciclului masticator

• Engrama masticatorie
• Factori locali:
• Consistenţa alimentelor
• Restaurările stomatologice
g
• Edentaţia
• Observație! Numărul CM nu variază totdeauna cu 
Observație! Numărul CM nu variază totdeauna cu
duritatea alimentului. La acești indivizi CCM este mai mult 
influențat de engrama musculară și mai puțin de stimulii 
externi. 
Caracteristici de contracție în masticație ale 
Caracteristici de contracție în masticație ale
principalelor grupe musculare 
• Contracţia musculară:
• Asimetrică: → 30‐50% temporalii
→ 35% maseterii
→ 35% maseterii    
→ 20‐40% pterigoidienii                                        
• Asincronă: contracţii lente → predominent temporalii
contracţii rapide →predominent pterigoidienii
contracţii rapide →predominent pterigoidienii
• Forţa medie a m.ridicători în masticaţie:
20‐105kgF → 350kgF
 Contactele dentare în masticație
Contactele dentare în masticație
• A. contacte prin glisare între versantele cuspidiene, la deschiderea gurii și 
triturare propriuzisă
• B. contacte  cuspid fosă
B. contacte cuspid fosă‐ în IM
în IM
• 60% în faza ascendentă
• 56% în faza descendentă
• Durata totală a contactelor ocluzale: 194 secunde
• Calitatea și cantitatea contactelor dentare influențează tot CM. 
Contactele ocluzale se transmit ca informație despre caracteristicile CM  
C t t l l l t it i f ți d t i ti il CM
înapoi la SNC  deci CM poate fi modificat prin feedback. 
• Cuspizii înalți și fosele adânci permit mișcări ample verticale de masticație
p ț ș p ș p ț
• Cuspizii aplatizați  permit mișcări ample orizontale.
• Obstacole ocluzale prezente la dinții posteriori modifică CM. 
 Forța de masticație
Forța de masticație
caracteristici
• Mai mare la bărbați 
• Molarul 1                    41‐90 kgF
• Incisivul central         13‐23kgF
• Forța crește de la naștere‐adolescență și prin exercițiu. 
ț ș ș ț ș p ț
• Alimentele dure obligă la o forță crescută (vezi populația de 
eschimoși)
• Este mai mică la arcade divergente și normală la arcade 
paralele.
• Durerea dentară scade forța de masticație
• Zona M1 PM2 este zona cu forțe maxime.
• La edentat cu proteză totală forța de masticație este 25% .
Rolul țesuturilor moi în masticație
Rolul țesuturilor moi în masticație

• Buzele: prehensiune, închiderea gurii, ingestia 
lichidelor
• Limba: gust, deplasare bolului alimentar spre 
palat spre suprafața ocluzală dinspre lingual pe
palat, spre suprafața ocluzală dinspre lingual, pe 
hemiarcada opusă . Împarte alimentele în porții 
pentru triturare eliberează resturile alimentare
pentru triturare, eliberează resturile alimentare 
blocate prin măturarea suprafețelor dentare. 
• Obrajii(buccinatorul) deplasează bolul dinspre 
Obrajii(buccinatorul) deplasează bolul dinspre
vestibular spre ocluzal. 
Deglutiția

• Act funcțional ce se realizează prin contracții musculare 
coordonate ce determină trecerea bolului alimentar în 
f i
faringe și esofag. 
i f
• Activitate musculară voluntară și involuntară reflexă. 
• Momentul deglutiției este controlat de următorii factori:
Momentul deglutiției este controlat de următorii factori:
• Finețea particulelor alimentare (dimensiunea lor)
• Intensitatea gustului
• Gradul de lubrefiere a bolului alimentar.
• Deglutiția somatică (la adult): buzele închise, dinții în IM
• Deglutiția viscerală (infantilă): interpoziția limbii între 
D l tiți i lă (i f tilă) i t iți li bii î t
arcadele dentare. Persistența ei  produce ocluzie 
deschisă. 
Parametrii 
Parametrii

• durata contactelor ocluzale: 683 ms de mai 
mult de 3 ori față de masticație. 
mult de 3 ori față de masticație
• Forța de deglutiție: de 3,5 ori mai mare ca în 
masticație.
ti ți
• Contactele ocluzale în RC dacă poziția e 
stabilă. Dacă nu IM. 
Fazele deglutiției
Fazele deglutiției

Faza 1. Bucală
• bolul alimentar pregătit este plasat cu vârful
bolul alimentar pregătit este plasat cu vârful 
limbii pe palatul dur în spatele incisivilor.
• Buzele se închid. 
• Dinții sunt în contact
ț
• Limba se contractă reflex și împinge spre 
faringe bolul alimentar
faringe bolul alimentar. 
Fazele deglutiției
Fazele deglutiției

Faza 2. Faringiană 
• Contracția mușchilor faringelui determină unde 
Contracția mușchilor faringelui determină unde
peristaltice prin care bolul alimentar ajunge în esofag. 
• Vălul palatin se lipește de peretele posterior al faringelui
Vălul palatin se lipește de peretele posterior al faringelui 
și închide tractul aerian.
• Epiglota blochează accesul spre trahee și menține bolul în 
pg p ș ț
esofag. 
• Se deschid orificiile faringiene ale trompei lui Eustachio. 
• Durata celor 2 faze este de aproximativ 1 secundă. 
Fazele deglutiției
Fazele deglutiției

Faza 3. Esofagiană
• Undele peristaltice determină trecerea bolului alimentar 
Undele peristaltice determină trecerea bolului alimentar
în stomac prin sfincterul cardia care se relaxează. 
• În esofagul superior există contracții musculare voluntare 
În esofagul superior există contracții musculare voluntare
care pot trimite înapoi fragmente de bol insuficient 
triturate.
• În esofagul inferior contracțiile musculare sunt strict 
involuntare. 
Frecvența deglutiției
Frecvența deglutiției

• 590 în 24 ore din care:
• 146 în masticație
146 în masticație
• 394 între mese, starea de veghe (deglutiția 
diurnă a salivei)
• 50 în somn (deglutiția nocturnă a salivei)
( g ț )
Deglutiţia

• Proces automatizat
• Iniţiat atunci când dimensiunea particulelor este 
de aprox. 0.02mm (apar contacte directe 
dento=dentare la nivelul CO din CM)
• Contracţia musculară este simetrică şi sincronă
C t ţi l ă t i ti ă i i ă
• Suportul neuromuscular:
• La dentat →trigemenul(V)
La dentat →trigemenul(V)
• La edentat→glosofaringianul (IX) şi facialul(VII)
• Importanţă : 
• poziţionarea mandibulei în RC
• Test funcţional de evaluare a DVO  
Fonația

• Apare când un volum de aer din plămâni este 
dirijat de diafragmă în laringe și cavitatea orală.
dirijat de diafragmă în laringe și cavitatea orală.
• Consecutiv apar contracții controlate ale corzilor 
vocale și formarea sunetelor ce capătă rezonanță
vocale și formarea sunetelor, ce capătă rezonanță 
în cavitatea bucală. 
• Se produce în faza de expir mai lungă. 
Se produce în faza de expir mai lungă
• Acțiune  reflexă neuromusculară după o engramă 
specifică. 
f ă
Articularea sunetelor
Articularea sunetelor

• Labiale : M, P, B
• Spațiul minim de vorbire: S,  Z (spațiul 
Spațiul minim de vorbire: S Z (spațiul
interarcadic sub 1mm)
• F, V buza inferioară în contact cu marginea liberă 
F V b a inferioară în contact c marginea liberă
incisivi maxilari. 
• K, G : limba posterior în contact cu vălul palatin. 
l b î ăl l l
• Malpozițiile dentare produc modificări ale 
fonației prin stabilirea la nivel central a unui nou 
tipar cu o ușoară deviere laterală a mandibulei. 
Fonaţia

• Stereotip de fonaţie
• Teste fonetice pentru controlul DVO
Teste fonetice pentru controlul DVO
• Tulburările de fonaţie sunt tranzitorii
• Factori ce modifică fonaţia:
• Traumatici
• Edentaţia,leziuni dentoparodontale,tumori
• Protezarea frontală
• Anomaliile dentomaxilare
Parafuncţii ADM

• Definiţie:
• Activităţi cu efecte nocive asupra propriilor structuri
ţ p p p
• Exemple:
• Respiraţia orală
Respiraţia orală
• Bruxismul
• Suptul degetelui/buzei/limbă
• Muşcarea buzei
• Deglutiţia infantilă
• Ticuri profesionale→propulsia mandibulei la efort 
fizic( tâmplar)
Bruxismul

• Definiţie: parafuncţie ocluzală →mas caţie 
fără obiect
fără obiect
• Forme: 
• Centric/excentric
/
• Nocturn/diurn
• Factor declanşator şi de întreţinere a unor 
TCM
Bruxismul nocturn
Bruxismul nocturn

• Definiţie: Boală a somnului: episoadele 
bruxogene apar în perioada de somn 
bruxogene apar în perioada de somn
superficial şi se însoţesc de rotiri ale globilor 
oculari
Bruxismul nocturn
Bruxismul nocturn

• Forme  clinice:
• Bruxism centric→Strângerea dinţilor (în poziţii 
Bruxism centric→Strângerea dinţilor (în poziţii
centrice)
• Bruxism excentric→frecarea dinţilor(mişcări de 
Bruxism excentric→frecarea dinţilor(mişcări de
lateralitate)
• Frecvenţa :
Frecvenţa :
• Episoadele bruxogene se repetă la intervale de 
aprox. 90 minute şi durează minute sau ore.
p ş
 Bruxismul nocturn
Bruxismul nocturn
• Semne clinice subiective și obiective
• Uzură  dentară: generalizată/localizată pe dinţii de ghidaj, apoi 
extinsă pe partea lucrătoare şi în final nelucrătoare
extinsă pe partea lucrătoare şi în final nelucrătoare.
• Boselarea proceselor alveolare
• Leziuni cuneiforme/abfracţii
/ ţ
• Fisuri/fracturi dentare, localizate (prin ocluzie traumatică)
• Pulpopatii/leziuni parodontale  localizate , produse prin ocluzie 
traumaticăă
• Mialgii /artralgii
• Cefalee recurentă
Cefalee recurentă
• Hipertrofie maseterină bilaterală/unilaterală
• Amprenta dentară pe mucoasa jugală/linguală
• Fisura Stilmann
Amprenta dinților pe mucoasa jugală. Semn clinic de 
Amprenta dinților pe mucoasa jugală. Semn clinic de
bruxism nocturn
Amprenta linguală a dinților. Semn clinic de bruxism nocturn
Semne clinice bruxism
Semne clinice bruxism 

Leziuni de abfracţie asociate

atriţiei patologice

Atriţie avansată prin bruxism

Bruxismul nocturn
Bruxismul nocturn

• Diagnostic pozitiv şi diferenţial:
• Semnele clinice patognomonice: abraziune/leziuni 
cuneiforme/hipertrofie maseterină
cuneiforme/hipertrofie maseterină
• Anamneză
• Probe terapeutice: gutiera ocluzală sablată/potrivirea faţetelor 
de abraziune în IM sau poziţii excentrice cu apariţia durerii
de abraziune în IM sau poziţii excentrice cu apariţia durerii 
musculare/articulare
• Tratament: 
• Medicaţie tranchilizantă sau sedativă
• Oprirea episoadelor bruxogene prin conectarea la aparate 
speciale(miomonitor)
• Gutiera ocluzală de protecţie
• Tratament ocluzal specific
Forme clinice de uzură dentară
Forme clinice de uzură dentară
• Atriţia este fenomenul de uzură fiziologică, progresivă a ţesuturilor dure dentare, prin 
fricţiunea care apare între suprafeţele dentare ce stabilesc contacte dento‐dentare în 
timpul masticaţiei.
• La nivel ocluzal,  atriţia produce o reducere a reliefului ocluzal, cu efect benefic pentru 
reducerea retenţiei plăcii dentare microbiene, iar prin scurtarea braţului de pârghie 
extraalveolar‐ coroana clinică – se evită suprasolicitarea parodonţiului profund. 
• La nivel proximal atriţia determină prin fricţiune tranformarea contactului interdentar
La nivel proximal atriţia determină prin fricţiune tranformarea contactului interdentar 
dintr‐o zonă redusă iniţial într‐o zonă extinsă, ceea ce favorizează deflecţia alimentelor 
progresiv spre zonele periferice ale versanţilor gingivali, asigurând o protecţie eficientă 
a papilei interdentare(Dumitriu 1999). 
• Iniţial se produce pierderea contactului interdentar, compensată însă de
l d d l d ă î ă d mezializarea  
i li
dinţilor care refac contactul pe o zonă mai extinsă. Transformarea punctelor de 
contact în suprafeţe de contact proximal împreună cu mezializarea fiziologică 
compensează spaţiul liber ce apare odată cu înaintarea în vârstă datorită involuţiei 
papilei interdentare şi astfel se previne instalarea inflamaţiei. 
• Abraziunea dentară este o formă de uzură patologică ce apare la contactul dintre două 
suprafețe de duritate diferită/materiale diferite(smalț‐ceramică nelustruită. Smalț‐
acrilat)
 Forme clinice de uzură dentară
Forme clinice de uzură dentară

 Atriția patologică generalizată este un tip de uzură dentară

neconformă cu vârsta individului, care interesează toți dinții prezenți.
 Descrierea clinică :
• aplatizarea reliefului ocluzal la dinții laterali
• reducerea
d ălţi ii coronare
îînălţimii
• lărgirea tablei ocluzale, (uzura a ajuns la nivelul ecuatorului dentar).
• Aplatizarea
p șși ulterior inversarea curbei Wilson ((concavă cranian))
• Boselarea proceselor alveolare
• Pierderea totală a coroanei dentare, în forme avansate.
• ( O) se modifică
(DVO) f în
î cazuri rare, când
â rata de abraziune este ffoarte
mare şi egresiunea nu poate compensa integral reducerea
coronară.
Pacient cu uzură generalizată și DVO micșorat
 Abraziunea dentară și atriția patologică

Abraziune dentară produsă de

coroana de porțelan nefinisată
U ă dentară
Uzură d ă bruxism
b i excentric
i
Abraziunea dentară
Abraziune produsă Formă de uzură dentară,
de antagoniști din produsă prin contactul dintre suprafețe din
ceramică materiale diferite.

Smalț-acrilat,
smalț- amalgam de argint,
smalț compozit,
smalț-compozit
smalț- ceramică
Forme clinice de uzură dentară
l d ăd ă
atriție patologică generalizată
U ăd t ă
Uzură dentară generalizată
li tă
Forme clinice de uzură dentară 
Forme clinice de uzură dentară
p
patologică
g
• Abraziunea elicoidală (Ackermann) este un tip particular de 
abraziune ce interesează molarii, pe care Ackermann o interpretează 
ca un semn adaptativ ce apare la persoanele de vârsta a treia Uzura
ca un semn adaptativ ce apare la persoanele de vârsta a treia. Uzura 
apare la nivelul cuspizilor  vestibulari mandibulari la primii molari, 
trece la cei linguali ai molarilor secunzi şi reapare la cuspizii 
vestibulari ai molarilor de minte, generând un traseu elicoidal.
ib l i i l il d i â d li id l
• Abraziunea excentrică este o formă particulară de abraziune, ce 
apare localizat la anumite grupe de dinţi, datorită contactului dento‐
p g p ţ,
dentar excesiv în anumite mişcări excentrice ale 
mandibulei(propulsie, lateralitate). Faţetele de uzură  nu se potrivesc 
în poziţiile centrice intercuspidare maximă (IM) sau relaţie centrică
în poziţiile centrice, intercuspidare maximă (IM) sau relaţie centrică 
(RC) dar se potrivesc perfect în poziţiile excentrice finale ale 
mişcărilor care le‐au generat.
Forme clinice de uzură dentară 
Forme clinice de uzură dentară
p
patologică
g
• Abraziunea ad palatum/ de forfecare este o formă particulară de 
abraziune ce apare strict la nivelul dinţilor frontali maxilari pe faţa 
linguală fără corespondent la dinţii antagonişti Acest tip de uzură
linguală , fără corespondent la dinţii antagonişti. Acest tip de uzură 
afectează grosimea vestibulo‐orală a dinţilor, iniţial fără reducerea 
înălţimii coronare. Prin subţierea exagerată ulterior apar fracturi 
coronare care produc scurtarea dinţilor, determinând afectarea 
d di il d i â d f
marcată a fizionomiei pacientului. 
• Abraziunea „ în cupă”
„ p este o formă aparte de abraziune ce afectează 
p
marginea liberă a incisivilor în interiorul acesteia, iniţial fără uzura 
muchiilor vestibulare şi linguale, ceea ce determină aspectul excavat 
de cupă
de cupă. 
Forme clinice de uzură dentară 
Forme clinice de uzură dentară
p
patologică
g
• Abraziunea polimorfă deşi mai rar întâlnită este  un tip de abraziune 
cu tipar de uzură ce determină remodelarea feţei ocluzale la dinţii 
implicaţi Astfel pe suprafaţa ocluzală se şterg elementele de relief
implicaţi. Astfel pe suprafaţa ocluzală se şterg elementele de relief 
pozitiv iniţiale, apar depresiuni noi ca şi elemente de relief pozitiv ce 
nu existau înainte. Suprafeţele ocluzale astfel formate se potrivesc 
perfect la perechea sau perechiile de dinţi antagonişti interesaţi. 
f l h hiil d di i i ii i
• Abraziunea sectorială (neuniformă) este o formă de uzură 
neregulată care apare de regulă la pacienţi cu obiceiuri vicioase cu 
g p g p ţ
interpoziţie de diferite obiecte (creion, cuie, pipă). 
• Faţetele de uzură/abraziune sunt forme de abraziune localizată ce 
iinteresează porţiuni reduse de smalţ la nivelul zonelor de contact 
t ă ţi i d d lţ l i l l l d t t
ocluzal. Ele apar ca zone mici lucioase, pe un versant sau pantă 
cuspidiană cu corespondent similar la dintele antagonist. 
Abraziune în cupă

Abraziunea „ în cupă” este o formă

aparte
p de abraziune ce afectează
marginea liberă a incisivilor în interiorul
acesteia, iniţial fără uzura muchiilor
vestibulare şi linguale, ceea ce determină
aspectul
t l excavatt d ă
de cupă.
Ab i
Abraziune polimorfă
li fă

 Abraziunea polimorfă deşi

mai rar întâlnită este un tip de
abraziune cu tipar de uzură ce
determină remodelarea feţei
ocluzale la dinţii implicaţi.
Astfel pe suprafaţa ocluzală
se şterg elementele de relief
pozitiv iniţiale
iniţiale, apar depresiuni
noi ca şi elemente de relief
pozitiv ce nu existau înainte.
Suprafeţele ocluzale astfel
formate se potrivesc perfect la
perechea sau perechiile de
di ţi antagonişti
dinţi t ţi
i ti iinteresaţi.
t
Faţetele de uzură/abraziune
/

Faţetele de abraziune sunt

forme de abraziune localizată
ce interesează porţiuni reduse
de smalţ la nivelul zonelor de
contact ocluzal. Ele apar ca
zone mici lucioase, pe un
versant sau pantă cuspidiană
cu corespondent similar la
dintele antagonist.
Abfractia‐
bf i mecanism de producere
i d d
Bruxismul diurn
Bruxismul diurn

• Semne clinice:
• Comune cu bruxismul nocturn, cu unele diferenţe:
Comune cu bruxismul nocturn cu unele diferenţe:
– Cefalee recurentă cu caracter ascendent, ce apare la 
ţ p
distanţă de momentul episodului bruxogen
g
Ocluzia traumatică
Ocluzia traumatică

• Definiţie: forţe ocluzale nocive ca intensitate, 
direcţie, durată, punct de aplicare, frecvenţă, care
epuizează mecanismele de reglare parodontale.
• Forţele ocluzale se caracterizează prin următorii 
parametri:
• Intensitate
• Durată
Durată 
• Direcţie
• Frecvenţă
• Punct de aplicare
Ocluzia traumatică
Ocluzia traumatică
• Intensitatea forţelor ocluzale:
• 20kgF (media ) – 400 kgF maxime în masticație la dentat cu contacte dento‐
dentare
• 2‐3kgF (media) la edentat protezat adjunct 
• 2‐20kgF la protezele fixe convenţionale sau cu sprijin implantar.
• Durata contactelor ocluzale: 20minute/24 ore
• În bruxism contactele dento‐dentare se pot prelungi pînă la 4 ore
Î
• Forţe ocluzale cu intensităţi mici, de durată /frecvenţă mare(pauze 
scurte) sunt considerate forţe continue şi sunt nocive. 
• Direcţia forţelor ocluzale: 
Di i f l l l
• în axul dintelui /paraaxial
• Mecanismul de reglare ineficient: 
• Se modifică calitatea recepţiei parodontale şi durerea apare la valori mult mai 
ridicate ale intensităţii forţelor(bruxism)
Trauma ocluzală
Trauma ocluzală

• Ocluzia traumatică generează traumă ocluzală la 
toate structurile ADM:
• Parodontală
d lă
• Dentară
• Musculară
• Articulară
• Trauma ocluzală parodontală:
• Primară:
Primară: ocluzia traumatică acţionează pe un parodonţiu iniţial 
ocluzia traumatică acţionează pe un parodonţiu iniţial
integru, sănătos
• Secundară: ocluzia normală sau traumatică acţionează pe un 
parodonţiu bolnav prin boală parodontală primară
parodonţiu bolnav prin boală parodontală primară 
(parodontopatie)
Trauma ocluzală primară
Trauma ocluzală primară

• Evoluţie: 
• fără dureri
• Leziuni izolate (1, 2 dinţi) de necroză osoasă a ligamentelor 
periodontale, liză osoasă care generează:
» mobilitate patologică →ex. fenomenul Thielemann
p g
» Modificarea poziţiei dintelui
• Fără migrarea inserţiei epiteliale
• Fără formarea de pungi osoase
Fără formarea de pungi osoase
• Tratament: 
• Profilactic şi curativ: echilibrare ocluzală, tratament ortodontic
Profilactic şi curativ: echilibrare ocluzală, tratament ortodontic
Trauma ocluzală secundară
Trauma ocluzală secundară

• Evoluţie:
• Accelerarea bolii parodontale primare 
p p
• Inserţia epitelială este deplasată apical
• Agravarea pierderii osoase la nivelul pungilor osoase 
preexistente
i
• Apare la un grup dentar sau la toţi dinţii
• Tratament: 
Tratament:
• Profilactic: echilibrare ocluzală
• Curativ: tratament parodontal specific şi echilibrare ocluzală, 
Curativ: tratament parodontal specific şi echilibrare ocluzală
modificarea ghidajelor dentare suprasolicitate.
TRAUMA OCLUZALA PRIMARĂ
TRAUMA OCLUZALA PRIMARĂ

ap
TRAUMA OCLUZALA SECUNDARĂ
TRAUMA OCLUZALA SECUNDARĂ

ap
 CONCEPTE OCLUZALE
CONCEPTE OCLUZALE

“Orice morfologie
Orice morfologie, oricât de perfectă, este valoroasă numai în măsura în 
 oricât de perfectă  este valoroasă numai în măsura în 
care reuşeşte să asigure funcționalitatea.”
CONCEPTE OCLUZALE 
CONCEPTE OCLUZALE
FUNDAMENTALE
 Ocluzia echilibrată balansată (acum abandonată)
 În IM  propulsie și lateralitate contacte 
multiple simultane la toți dinții. 
 Ocluzia protejată mutual
 Dinții laterali protejează dinții frontali în 
ț ate a p otejea ă d ț o ta
pozițiile centrice și dinții frontali protejează 
dinții laterali în mișcările și pozițiile 
excentrice.
Ocluzia protejată mutual
Ocluzia protejată mutual

 Contactele ocluzale în pozițiile centrice IM și RC 
sunt realizate de dinții laterali care protejează 
dinții frontali ce pot realiza contacte ocluzale 
slabe sau pot fi în ușoară infraocluzie. 
 Ghidajele dentare în propulsie și lateralitate sunt 
realizate ideal de dinții frontali (ghidajul incisiv și 
ghidajul canin ) protejând dinții laterali aflați în 
inocluzie  de forțele ocluzale nocive ce apar în 
inocluzie, de forțele ocluzale nocive ce apar în 
mișcările excentrice menționate.
 Ocluzia echilibrată balansată.
Ocluzia echilibrată balansată
(Gysi)
 contacte multiple distribuite uniform frontal și 
lateral în IM
 conducerea dentară în propulsie asigurată de 
dinții frontali și laterali simultan posibilă prin 
existența curbelor Spee. 
 conducerea dentară în lateralitate cu contacte 
d  d ă î  l li      
pe toți dinții, atât pe partea lucrătoare cât și pe 
cea nelucrătoare (principiul tripodal Bomwill)
  l ă  ( i i i l  i d l B ill)
 Ocluzia echilibrată balansată 
Ocluzia echilibrată balansată
Gysi 

 Aceasta teorie a fost aplicabila doar in cazul 
protezelor totale, in cazul dentatiilor naturale 
protezelor totale  in cazul dentatiilor naturale 
sau a protezelor fixe fiind inaplicabila, 
d t
determinand interferente deosebit de nocive 
i d i t f t  d bit d   i  
care, in timp, au dus la uzura stopurilor ocluzale, 
di i
diminuarea DVO, pierderea stabilitatii 
 DVO   i d   bili ii 
mandibulare, aparitia traumelor ocluzale 
primare si secundare.
Ocluzia echilibrată/balansată 
Ocluzia echilibrată/balansată
unilateral (SCHUYLER)

GHIDAJ DE GRUP LATERAL CU CANINUL (toți dinții laterali și 
caninul pe partea lucrătoare în lateralitate – TEORIA 
FUNCȚIONALISTĂ Schuyler 1929)
Teorii clasice
Teorii clasice

 Gnatologică Mc COLLUM 1926
 Point centric toți indivizii
 Contacte tripodice la dinții laterali
 Deglutiția ăn RC totdeauna
 Funcționalistă (Pankey, Mann, Schuyler)
 Schuyler 1929 ocluzia balansată unilateral
 Pankey, Mann 1960‐ long centric
 Miocentrică Jankelson 
Autori moderni: Dawson, 
Autori moderni: Dawson
Okeson, Rosenstiel)
, )
 caracterul funcțional al LONG CENTRIC –ului
 Ghidaj canin în lateralitate. 
Ghidaj canin în lateralitate  
Teoria miocentrică Jankelson
Teoria miocentrică Jankelson

• Ocluzia reală totdeauna  • Stopuri ocluzale de tip 
anterior de RC vârf cuspid =fund fosă la 
• Echilibru muscular, fără  di ții l t li
dinții laterali
spasme și contacte  • Mișcări verticale pentru 
premature triturare
• Ocluzia miocentrică se  • Mișcări de lateralite fără 
ș
stabilește cu  contacte dento‐dentare, 
miomonitorul.  ghidate doar de 
consistența alimentelor
• Orice contact ocluzal în 
Oi   t t  l l î  
lateralitate se consideră 
interferențăț . 
 Concepte ocluzale
Concepte ocluzale

 Ocluzia normală→Angle
 Se defineşte în funcție de parametrii morfologici 
standard evaluați prin rapoartele interacadice în IM
g
(cheia Angle)
 Clasificarea Angle:
 Clasa I ocluzie neutrală
 Clasa II ocluzie distalizată
 Clasa III ocluzie mezializată
 Cl  IV f
Clasa IV forme mixte
  i t
 Concepte ocluzale
Concepte ocluzale
 Ocluzia funcțională→Zarb,Thompson(1975)
 Nu se intervine prin terapie ocluzală specifică dacă:
p p p
 Există stabilitate ocluzală
 Masticația/fonația/fizionomia sunt satisfăcătoare
ț / ț /
 Sunt absente semne de suferință parodontală marginală 
de cauză ocluzală: retracție gingivală /pungă 
parodontală/mobilitate patologică
 Sunt absente semne muscularesau articulare: mialgii, 
artralgii, zgomote
 Concepte ocluzale
Concepte ocluzale

 Ocluzia biologică→Becker,et. co. (2000)
 Principii recomandate la ajustarea ocluzală şi 
restaurările protetice:
 Absența interferențelor pe traseul RC‐IM
ț ț p
 Absența contactelor dento dentare nelucrătoare în 
mişcările excentrice
 Contacte de tip cuspid‐fosă
C t t  d  ti   id f ă
 Cel puțin un contact pe dinte
 Ghidaj canin/de grup în lateralitate
 Eliminarea fremitusului
 Concepte ocluzale
Concepte ocluzale

 Ocluzia restauratorie ideală:
 Stopuri ocluzale stabile la DVO
 Dezocluzia dinților laterali în mişcările mandibulare cu 
l d l l l î ă l db l
componentă orizontală
 Ghidaj anterior/canin în mişcările mandibulare cu 
j ş
componentă orizontală
 Curbe de ocluzie funcționale
 Contacte dento dentare care să asigure LC
Contacte dento‐dentare care să asigure LC
 Modelarea anatomică a suprafețelor ocluzale, conturului 
axial şi a contactelor proximale
 Materiale de restaurare antagoniste cu proprietăți 
mecanice asemănătoare
 Concepte ocluzale
Concepte ocluzale

 Ocluzia terapeutică : o nouă relație ocluzală 
construită terapeutic, ce înlocuieşte o RMM 
ocluzală nefuncțională.
 Atitudine conservatoare:
 Menținerea contactelor ocluzale preexistente
M ți   t t l   l l   i t t
 Restaurarea coronară nu trebuie să reproducă aspectul ocluzal 
identic anterior protezării, ci să asigure rapoarte ocluzale 
optime.
 Atitudine reorganizatoare:
 Există o ocluzie nefuncțională
 Se proiectează o ocluzie nouă,terapeutică
 Concepte ocluzale
Concepte ocluzale

 Criteriile ocluziei funcționale (Ene, Ioniță)
 Stopuri ocluzale stabile, simultane şi multiple în RC şi IM.
Stopu oc u a e stab e, s u ta e ş u t p e Cş
 Ghidajul anterior armonizat cu mişcările mandibulei şi 
posibilitățile ATM.
 Dezocluzia dinților laterali pe partea nelucrătoare în 
propulsie
 Dezocluzia dinților laterali pe partea nelucrătoare în 
D l i  di țil  l t li    t   l ăt  î  
lateralitate.
 Absența interferențelor lucrătoare în lateralitate, indiferent 
Absența interferențelor lucrătoare în lateralitate  indiferent 
de tipul ghidajului.
Stopuri ocluzale stabile ,simultane 
Stopuri ocluzale stabile simultane
şi multiple în RC şi IM
 SO stabile→
 Mereu aceleaşi, în acelaşi loc
Mereu aceleaşi  în acelaşi loc
 După stabilirea contactului dento‐dentar 
mandibula să nu derapeze transversal sau frontal,  
mandibula să nu derapeze transversal sau frontal
inclusiv pe traseul RC‐IM
 Importanța practică: forțe ocluzale în axul lung
Importanța practică  forțe ocluzale în axul lung al 
dintelui, care asigură solicitarea funcțională a 
ligamentelor parodontale şi implicit a osului 
alveolar.
Stopuri ocluzale stabile ,simultane 
Stopuri ocluzale stabile simultane
şi multiple în RC şi IM
 SO instabile→atitudinea terapeutică diferă:
 Neintervenție(inocluzia frontală compensată prin 
interpoziția limbii)
 Intervenție terapeutică când:
 Refacera protetică implică dinții frontali
 Există semne de instabilitate ocluzală 
E i tă   d  i t bilit t   l lă 
 migrarea vestibulară a frontalilor
 SO I şi II instabile, absente, cu risc de instabilizare.
SO I şi II instabile  absente  cu risc de instabilizare
 Stopuri ocluzale stabile 
Stopuri ocluzale stabile
,
,simultane şi multiple în RC 
ş p
 SO multiple: şi IM
 Repartizarea presiunilor ocluzale pe cât mai mulți 
dinți
 Atriție (uzură) uniformă la toți dinții.
Atriție (uzură) uniformă la toți dinții
 SO simultane:
 Condiție esențială pentru a fi şi multiple.
 Contact prematur în RC (IM)→ocluzie în 2 timpi.
Stopuri ocluzale stabile, simultane 
Stopuri ocluzale stabile simultane
şi multiple în RC şi IM
 Contact prematur în RC:
 Cu devierea anterioară a mandibulei → MUDL
 Cu devierea spre obraz a mandibulei → BULL
 Cu devierea spre limbă a mandibulei →
C  d i    li bă    dib l i  LUBL
Regula : direcția de derapare a mandibulei din 
RC spre IM este dictată de versantele dintelui 
maxilar implicat în conflictul ocluzal.
p
 Ghidaj anterior armonizat cu 
Ghidaj anterior armonizat cu
mişcările funcţionale ale mandibulei 
şi posibilităţile ATM
i ibilităţil .
 GA lin (panta incisivă lină) → mişcări de mastciație 
predominent orizontale 
GA  b t ( t  i i i ă  b tă) → mişcări de 
 GA abrupt (panta incisivă abruptă) i ă i d  
masticație predominent verticale
 Lipsa de armonie între morfologia / poziția dinților 
(incisivii) şi posibilitățile ATM determină fixarea 
ş g
mandibulei de către muşchi în locul ligamentelor 
articulare → spasme, dureri 
 Dezocluzia tuturor dinţilor 
Dezocluzia tuturor dinţilor
cuspidaţi în mişcarea de 
p ţ ş
 De ce ? propulsie
 Dinții cuspidați nu participă la incizie
 Forțele ocluzale (de incizie) sunt dirijate în afara axului lung 
al acestor dinți
 Condilii nu sunt fixați în cavitatea glenoidă
 De ce dinții frontali pot susține incizia?
 Departe de punctul de aplicare al forței (inserția musculară) 
şi punctul de sprijin (ATM)
 Suport osos dens, rădăcină lungă
 Proprioceptori adaptați la solicitările ocluzale
 Dezocluzia tuturor dinţilor 
Dezocluzia tuturor dinţilor
cuspidaţi în mişcarea de propulsie
 Fenomenul /Diagonala Thielemann:
 Interferență nelucrătoare în propulsie
Interferență nelucrătoare în propulsie→ molar de minte 
fără antagonist sau ultimul molar prezent pe arcadă 
 Efectele interferenței posterioare apare la incisivi:
 vestibularizare/ rotire
 Moblitate patologică (traumă ocluzală)
 Mi
Migrare verticală
  ti lă
 Stabilizare într‐o nouă poziție
 M3 mandibular→ IC (IL) maxilar în diagonală
 M3 maxilar      → IC (IL) maxilar din acelaşi cadran
 Dezocluzia tuturor dinţilor 
Dezocluzia tuturor dinţilor
cuspidaţi în mişcarea de propulsie
 Sindromul molarului de 6 ani mandibular:
 Edentația precoce de M1 mandibular produce :
 Mezioversiune M2,  M3
 Linguoversiune M2, M3
g , 3
 Distoversiune PM2
 Migrarea verticală a antagoniştilor
 Apar interferențe nelucrătoare în 
propulsie/lateralitate → efecte asupra incisivilor:
 Diastemă, treme, mobilitate patologică, osteoliză
 Dezocluzia dinţilor cuspidaţi pe 
Dezocluzia dinţilor cuspidaţi pe
partea nelucrătoare în mişcarea de 
l t
lateralitate
lit t
 De ce ?
 Majoritatea forțelor ocluzale sunt dirijate pe partea 
lucrătoare
 M dib l    d l
Mandibula se deplasează spre partea lucrăroare
ă    t  l ă
 Condilul orbitant nu este sprijinit ferm în ATM 
 Apar solicitări ocluzale în afara axului lung
 Apar solicitări suplimentare, nefuncționale şi ilogice ale 
muşchilor → oboseală musculară
 Pacientul resimte discomfort şi mandibula încearcă să evite 
aceste contacte printr‐o mişcare atipică antero‐laterală
 Absenţa interferenţelor la dinţii 
Absenţa interferenţelor la dinţii
cuspidaţi pe partea lucrătoare în 
mişcarea de lateralitate indiferent
mişcarea de lateralitate, indiferent 
de tipul ghidajului

 De ce ?
 Forțele ocluzale se transmit în afara axului lung
 Forțele ocluzale au intensități mari 
 Dinții cuspidați sunt situați aproape de punctul de 
sprijin (ATM) şi punctul de aplicare a forțelor (inserția 
musculară)
 Absenţa interferenţelor la dinţii 
Absenţa interferenţelor la dinţii
cuspidaţi pe partea lucrătoare în 
mişcarea de lateralitate indiferent
mişcarea de lateralitate, indiferent 
 Cauzele ILL: de tipul ghidajului
 Migrări postextracționale
Migrări poste tracționale
 Restaurări  necorespunzătoare, care realizează ghidaje incorecte
 Tratamente ortodontice incorect conduse
 Realizarea protetică a unei morfologii ocluzale necorespunzătoare:
l ă f l l l ă
 Cuspizi vesibulari prea înalți
 Cuspizi linguali mandibulari prea înalți
 V
Versante externe cuspizi vestibulari mandibulari prea groase
    i i  ib l i  dib l i   
 Versante interne cuspizi vestibulari maxilari prea groase
 Ghidaj canin sau antero‐lateral prea deschis (lin) 
 Concluzii

 Nu toate criteriile ocluziei funcționale pot fi întâlnite simultan 
la toți indivizii.
 Depistarea precoce prin examen ocluzal a obstacolelor 
D i     i     l l    b l l  
ocluzale evită apariția traumei ocluzale în structurile ADM
 Restaurările coronare, directe sau indirecte trebuie să respecte 
aceste principii pentru o funcționare ocluzală optimă, static şi 
dinamic.
 Nerespectarea principiilor de ocluzie funcțională conduce la 
N t   i i iil  d   l i  f ți lă  d  l  
apariția ocluziei de necesitate/de obişnuință şi creează 
premize pentru declanşarea, întreținerea şi agravarea TCM.