Slide 2

Măduva spinării are funcție conductoare și reflexă. Ea prezintă căi de transmitere eferente,
aferente și propriospinale, este responsabilă pentru inervația tuturor mușchilor, mai puțin ai
capului aceștia fiind inervați de nervii cranieni. Semnalele senzoriale transmise prin rădăcinile
posterioare ale nervilor spinali fac sinapse cu neuronii intercalari, iar acestea transmit semnale
spre motoneuronii din cornul anterior ceea ce duce la formarea reflexelor medulare relativ simple
(funcția reflexă).
Slide 3
Motoneuronii sunt clasificați în: Neuronii alpha (Aα)- de 14 µm, inervează fibrele musculare
mari în cadrul unității motorii
(unitate motorie-totalitatea fibrelor musculare și fibra ce o inervează)
Neuronii gamma (Aγ)- 5 µm, inervează fibrele intrafuzale din cadrul
fusului muscular; sunt mai mici și mai puține.
(fusul muscular- proprioreceptor din mușchi)
Interneuronii- de 30 ori mai multe decât motoneuronii, mici, excitabile; intergrează impulsurile
venite de la nervii spinali, de la centrii nervoși pentru a induce activități motorii complexe.
Slide 4
Celulele Renshaw- interneuroni inhibitori care inhibă un motoneuron alpha în 2 moduri:
1) primesc o colaterală excitatore de la axonul neuronului alfa imediat ce acesta părăsește
corpul lui și astfel sunt informate despre cât de puternic este excitat neuronul.
2) trimit un axon inhibator spre neuronul alfa.
În acest fel, acțiunea sistemului inhibator Renshaw reprezintă un mecanism de feedback
negativ. O celulă Renshaw poate primi mai multe colaterale de la motoneuron alfa și poate
sinapsa cu mai mulți motoneuroni alfa.
Slide 5
Funcția de conducere a măduvei:
Căile nervoase propriospinale:
sunt colecții de fibre nervoase ascendente, descendente, încrucișate și neîncrucișate, situate în
substanța albă, care fac legături dintre diferite segmente ale măduvei spinării. Ele includ tractul
propriospinal ventral, tractul propriospinal lateral și tractul propriospinal dorsal. Sunt importante
pentru reflexe ce includ mai multe segmente ale măduvei.
Slide 6
Căi nervoase motorii ce trec prin măduvă:
1) Piramidale- cu origine corticală care coordonează motilitatea voluntară şi mişcările fine
2) Extrapiramidale- răspund de funcții ca motilitatea involuntară, automată, tonusul muscular,
echilibru,
includ:
2.1) Tectospinal (cu originea în coliculii cvadrigemeni)- mişcările capului şi gâtului în
cadrul reflexelor oculo-cefalogire iniţiate de stimuli vizuali şi auditivi
 2.2) Rubrospinal (cu origine în nucleul roșu)- are acţiune facilitantă pe motoneuronii flexori
şi inhibitorie pe cei extensori.
2.3) Vestibulospinal (cu origine în nucleii vestibulari mediali și laterali)- are acţiune
facilitantă pe motoneuronii extensori şi inhibitorie pe cei flexori, are un rol important în
ajustarea poziţiei capului asociată cu modificări de acceleraţie liniară şi angulară.
2.4) Reticulospinal (cu origine în substanța reticulată)- are rol inhibitor asupra
motoneuronilor extensori, asigură tonus muscular.

Un fus muscular este un proprioreceptor mic în cadrul mușchilor scheletici, constă din mai multe
(3-14) fibre musculare diferențiate (fibre intrafuzale), care sunt închise într-un sac de țesut
conjunctiv în formă de fus paralel cu fibrele extrafuzale. Capetele fibrelor intrafuzale sunt
contractile, dar porțiunea centrală este necontractilă. Stimularea fusurilor musculare de către
alungirea mușchiului determină o contracție a mușchiului (reflex miotatic, adică reflex de
întindere) pentru a opune rezistență acestei întinderi și în același timp inhibă potențialele de
acțiune ale mușchilor antagoniști. Fusurile musculare participă, de asemenea, la reglarea
tonusului muscular.
Astfel fusul are 2 componente: una senzorială- centrală inervată de 2 tipuri de fibre aferente: Ia și
II cu terminațiile dispuse spiralat în jurul fibrelor intrafuzale și una motorie- capetele stimulate
de motoneuroni gamma- care stimulând contracția fibrelor intrafuzale acesta alungesc părțile
senzitive și astfel modifică sensibilitatea fusului. Fibrele intrafuzale cu sac nuclear (cu nucleii
agregați în centru) și cu lanț nuclear (cu nucleii alineați de-a lungul fibrei). Terminațiile II le
inervează doar pe cele cu lanț nuclear.
Reflex de întindere
Atunci când un mușchi este întins, fibrele senzoriale primare de tip Ia și II ale fusului muscular
răspund atât la modificările în lungimea și viteza mușchilor și transmit această activitate măduvei
spinării. Semnalele aferente Ia sunt transmise monosinaptic la mulți neuroni motori alfa ce excită
fibrele extrafuzale ale mușchiului dat care generează forță și, astfel, rezistă la întindere. Semnalul
aferent Ia este transmis și polisinaptic prin interneuroni (interneuroni inhibitori ai Ia), care inhibă
motorneuronii alfa ai mușchilor antagoniști, determinându-i să se relaxeze. Reflexul dinamic de
întindere (adică la o întindere bruscă a mușchiului) este transmis prin fibrele I, efectul lui este o
contracție bruscă, iar cel static (la o întidere lentă)- de ambele tipuri.
Aplicația clinică a lor constă în testarea reflexelor de întindere pentru studierea excitabilității
mușchilor.
Organul tendinos Golgi sau fusul neurotendinos
Recepționează tensiunea musculară, compus din terminații nerovase încapsulate, de care sunt
fixate 10-15 fibre musculare. Este stimulat de tensionarea fibrelor cauzat de contracția sau
stimularea mușchiului. Aferența- prin fibre nervoase Ib spre măduvă, cerebel și cortex. La
recepționare contracției mușchiului, reflexul Golgi induce relaxarea lui printr-un circuit local cu
un interneuron inhibitor. De asemenea asigură o tensiune omogenă a fibrelor mușchiului.
Exemple de reflexe:
Slide 12
Reflex de flexie- reflex polisinaptic de protecție stimulat de stimuli nocivi (mai slab de tactili),
cu contracția mușchilor flexori, abductori și relaxarea extensorilor pentru a îndepărta membrul de
stimulul dat. Acesta se declanșează și se epuizează rapid.
Slide 13
Reflex extensor încrucișat- extensia membrului contralateral după activarea reflexului de flexie
pe membrul ipsilateral pentru a îndepărta corpul de obiectul nociv, se asigură suport de către
membrul contralateral. Se declanșează timp de 0,2-0,5 secunde și se descarcă mai greu decât cel
de flexie.
Slide 14
Inhibiția reciprocă- relaxarea mușchilor pe o parte o unei articulații pentru a permite contracția
mușchilor antagoniști de pe partea opusă (Exemplu- mușchii flexori și extensori)
Slide 15
Reflexe de postură și de locomoție
1) Reacția pozitivă de sprijin- reflex de contracție musculară de susținere antigravitațională
a corpului, apare la 3-4 luni
2) Reflexe statice medulare- reflex de stabilire și menținere în picioare a corpului în repaus
3) Mișcări ritmice de pășire- reprezentate de flexii și extensii repetate ale membrelor, a
căror oscilație e determinată de circuitele de inhibiție reciprocă din măduvă care
stimulează pe rând mușchii flexori și extensori. Se observă chiar și la un animal cu
secțiune în măduva lombară și în secționarea frontală a ei.
4) Mișcări antagoniste de deplasare a membrelor opuse- deplasarea anterioară unui
membru induce mișcarea spre posterior a membrului opus.
Slide 16
Reflexe medulare ce induc spasme musculare
1) Crampe musculare- contracție bruscă involuntară a mușchiului, poate fi indusă de un
factor iritant sau oboseală musculară ce provoacă durere care duce la contracții musculare
reflexe ce amplifică aceiași receptori, astfel contracțiile sunt amplificate într-un
mecanism de feed-back pozitiv
2) Cauzat de fracturi- stimulii dureroși induc contracția tonică, anestezia anulează efectul
3) În peritonită- iritația peritoneului în peritonită induce spasmul musculaturii abdominale,
apare deseori în timpul intervențiilor chirurgicale care necesită anestezie profundă
Reflexe medulare autonome
1) Reflex în masă- disfuncție de hiperexcitabilitate a măduvei în cadrul căreia un stimul
cutanat dureros sau distensia unui organ poate induce mai multe efecte cu implicarea mai
multor regiuni ale măduvei, ca contracții spastice anormale a flexorilor, evacuarea
conținutului colonului și vezicii urinare, hipertonie.
Slide 17
Șoc spinal- pierderea sau reducerea temporară a tuturor funcțiilor măduvei situate inferior unei
secționări. Este cauzat de pierderea impulsurilor facilitoare de la encefal, apoi măduva își
restabilește excitabilitatea independent de encefal. La om restabilirea durează săptămâni și nu
este completă, poate duce la hiperexcitabilitate nervoasă.
Efecte: scăderea tensiunii arteriale (până la 40 mmHg), anulare reflexelor medulare, scăderea
tonusului muscular
Exemple de reflexe de importanță clinică:
Slide 18
1) Reflexul biciptal este un test care examinează funcția arcului reflex C5 și a arcului reflex
C6.
Ciocanul deprimă tendonul bicepsului brahial care trece prin fosa cubitală. Mai exact, testul
activează receptorii de întindere din interiorul mușchiului biceps brahii care comunică în
principal cu nervii C5 și parțial cu C6 pentru a induce o contracție reflexă a mușchiului
biceps cu flexia antebrațului. De obicei, reflexul exagerat e cauzat de leziunile neuronilor
motorii superiori, iar cel absent sau redus- leziunile neuronilor motori inferiori. O
modificare a reflexului biceps indică patologie la nivelul nervului musculocutaneu,
segmentului medular C5 / 6 sau unui centru nervos superior.
Slide 19
2) Reflexul rotulian are loc la nivelul segmentelor L2-L4. Lovirea tendonului rotulian induce
contracția mușchiului cvadriceps și relaxarea mușchiului hamstring cu extensia coapsei.
Reflexul are o latență de 18 ms între întinderea tendonului și contracția musculară. Ajută la
meținerea posturii și echilibrului. Absența sau scăderea acestui reflex este problematică și
este cunoscută sub numele de semnul lui Westphal. Poate fi diminuat sau absent în leziuni
ai neuronilor motori inferior și în timpul somnului. Reflexele tendinoase profund exagerate
(rapide), pot fi găsite în leziunile neuronilor motori superiori, hipertiroidism, anxietate.
Oscilația multiplă a piciorului (reflexul pendular) după atingere poate fi un semn al
disfuncțiilor cerebeloase.