1.3.

SISTEMUL NERVOS SOMATIC

Sistemul nervos isi desfasoara activitatea prin acte reflexe* cu centri nervosi situati in
substanta cenusie din diferitele fragmente ale nevraxului*, pe baza informatiilor transmise
prin fibrele nervoase din constitutia nervilor si din substanta alba a sistemului nervos central.

NEVRÁX s. n. (Anat.) Sistem nervos central. – Din fr. névraxe.

act reflex = reactia de raspuns a organismului la actiunea unui excitant, din mediul intern sau
extern, asupra unui receptor
arcul reflex = suportul anatomic al actului reflex.

Arcul reflex are urmatoarele componente:

- receptorul: (proprioceptor, exteroceptor) poate fi o formatiune specializata, un corpuscul
sau o dendrita* a unui neuron senzitiv
- calea aferenta*: prelungirile neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau din ganglionii
omologi ai nervilor cranieni
- centrul reflex: neuronii motori medulari sau centrii nervosi din trunchiul cerebral, cerebel
sau cortex - care genereaza impulsuri
- calea eferenta*: axonii neuronilor medulari si fibrele motorii ale nervilor craniei
- efectorul: muschiul scheletic

dendrită sf [At: STAMATI, D. / V: ~drit sn / Pl: ~te / E: fr dendrite] (Blg) Prelungire ramificată,
arborescentă a corpului celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă spre corpul
celular în regiunea opusă cilindrului ax Si: dendron.
aferént, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr afférent] 1 Care este în legătură cu ceva. 2 (Jur)
Care revine de drept cuiva. 3 (Atm; îs) Vase ~ Vase care se varsă în altele. 4 (Îas) Vase care
aduc un lichid la un organ. 5 (Atm; îs) Nervi ~ nți Nervi care transmit excitațiile periferice
centrilor nervoși.
eferént, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr efférent] 1 Care duce în afară. 2 (Îs) Fibre
nervoase ~e Fibre nervoase prin care excitația trece de la centrii nervoși spre periferia
corpului.

Conducerea influxului nervos prin actul reflex se face intr-un singur sens.

1.3.1. Functia reflexa a sistemului nervos somatic

Functia reflexa a maduvei spinarii

- reflexele mononsinaptice - reflexele miotatice sau osteotendinoase (de extensie). arcul lor
reflex este format din doi neuroni: reflexul rotulian, ahilian
- reflexe polisinaptice - reflexe de flexie sau reflexe nociceptive, de raspuns la actiunea unui
stimul nociv (intepatura, lovitura). arcul reflex are cel putin un neuron intercalar.

Functia reflexa a trunchiului cerebral

In centrii nervosi din substanta cenusie a trunchiului cerebral (din bulb, punte si mezencefal)
se inchid urmatoarele reflexe somatice:
- reflexe de tuse, stranut, deglutitie si voma (in bulbul rahidian)
- reflexe de supt, clipire si masticatie (in punte)
- reflexe de reglare a miscarilor si a alternantei somn-veghe (in substanta neagra din
mezencefal)
- reflexe de diminuare a tonusului muscular (in nucleul rosu din mezencefal)
- reflexe de orientare a capului in functie de sursa de lumina (in coliculii* cvadrigemeni*
superiori) sau in functie de sursa de zgomot (in coliculii cvadrigemeni inferiori din
mezencefal)

cvadrigemeni amp [At: DEX2 / V: cua~ / E: lat quadrigeminus] (Îs) Tuberculi ~ Cele patru
părți ridicate ale bulbului rahidian.

Functia reflexa a cerebelului

Dpdp functional, cerebelul prezinta 3 componente cu vechime filogenetica diferita:
- arhicerebelul (lobul floculonodular);
indeplineste functia de reglare a echilibrului.
primeste aferente vestibulare si proprioceptive inconstiente
- paleocerebelul (format din nucleii cerebelosi);
are rol in mentinerea tonusului muscular (alaturi de nucleul rosu, substanta reticulara si
scoarta cerebrala)
actioneaza prin intermediul fasciculelor vestibulospinale si rubrospinale medulare.
#extirparea paleocerebelului determina cresterea tonusul muscular, iar excitatea determina
scaderea tonusului muscular.

- neocerebelul;
formatiune noua filogenetic
este constituit din emisferele cerebeloase si nucleul dintat.
este caracterizat prin prezenta cortexului cerebelos format din trei straturi celulare. cel mai
important strat este stratul mijlociu, ganglionar format din celule piriforme* Purkinje.
asigura coordonarea miscarilor fine comandate de scoarte cerebrala, diminuan sau intarind
aceste comenzi si determinand astfel armonizarea activitatii diferitelor grupe musculare.

PIRIFÓRM, -Ă, piriformi, -e, adj. Care are formă de pară2. – Din fr. piriforme.

#extirparea neocerebelului este urmata de pierderea capacicatii de executie a miscarilor

fine, tulburari in mers si atonie
#extirparea totala a cerebelului este compatibila cu viata, functiile sale fiind preluate
progresiv de catre cortex
#extirparea totala, experimentata la animale, determina lipsa tonusului msucular (atonie),
incapacitatea de a pastra pozitia verticala (astazie) si diminuarea capacitatii de efort fizic
(astenie)

Functia reflexa a scoartei cerebrale

reflexe neconditionate: innascute, comune tuturor indivizilor, sunt constante si invariabile.
reflexe simple: clipit, stranut, tuse
reflexe complexe: cele care stau la baza formarii instinctelor: alimentar, de reproducere, de
aparare, matern, etc
- arcurile lor reflexe se inchid la nivele inferioare ale nevraxului*
NEVRÁX s. n. (Anat.) Sistem nervos central. – Din fr. névraxe.

reflexe conditionate
- arcurile lor reflexe se inchid la nivelul cortexului*
córtex sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: lat fr cortex] 1 Scoarță a unui copac. 2 Coajă a unui fruct. 3
Înveliș al părului, cuprins între măduva centrală și cuticula exterioară. (Șîs) ~ cerebral
Scoarță cerebrală. 5 (Îs) ~ suprarenal Parte periferică a glandei suprarenale. 6 (Îas) Glandă
corticosuprarenală.
se formeaza pe baza reflexelor neconditionate, prin coincidenta repetata in a 2 excitanti,
unul neconditionat (EN) si unul conditionat (EC)
mecanismul formarii unui reflex conditionat consta in stabilirea unei legaturi functionale
temporare intre focarele de excitatie corticala ale celor 2 excintanti care coincid, EN si EC

excitatia = procesul cortical activ care provoaca, mentine sau intensifica

activitatea nervoasa (are efect pozitiv asupra organismului)
inhibitia = procesul activ care se manifesta prin diminuarea sau incetarea
unor activitati corticale
dinamica corticala = excitatia se poate transforma in inhibitie sau invers.
iradierea = extinderea excitatiei sau inhibitiei dintr-o zona corticala in zone
vecine legate functional de prima.
concentrarea = revenirea excitatiei sau inhibitiei in zona initiala
inductia reciproca = un focar de excitatie provoaca inhibitie in jurul lui in timp ce un focar
de inhibitie provoaca in jurul lui o zona de excitatie.

1.3.2. Funcția de conducere

Funcția de conducere a măduvei spinării
- substanța albă aflată la exteriorul măduvei, este formată din fibre nervoase mielinice*
(lungi) si fibre scurte, de asociație, care fac legătura între diferitele segmente ale măduvei
(fascicule intersegmentare).

MIELÍNIC, mielinici, adj. (În sintagma) Nerv mielinic = nerv învelit într-o teacă de mielină.
[Pr.: mi-e-] – Din fr. myélinique.
MIELÍNĂ, mieline, s. f. Teacă ce învelește fibra nervoasă, constituită din colesterol,
fosfolipide, acizi grași etc. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myéline.
- coarnele substanței cenusii delimitează în substanța albă 3 perechi de cordoane:
I. cordoane anterioare
II. cordoane posterioare
III. cordoane laterale
In interiorul cordoanelor se delimitează fascicule ascendente (sunt senzitive) si descendente
(sunt motorii).

A) Căile ascendente medulare sunt căile sensibilității.

Căile sensibilității exteroceptive* sunt căi specifice,lungi, cu proiecție corticală

- sensibilitatea tactilă grosiera - protopatică - este condusă prin fasciculul spinotalamic
anterior;
- sensibilitatea tactilă fină - epicritică - este condusă la cortex prin fasciculele spinobulbare
Goll si Burdach;
- sensibilitatea termică și dureroasă este condusă prin fasciculul spinotalamic lateral.
Căile sensibilității proprioceptive* sunt căi specifice cu proiecție corticală sau subcorticală:
- sensibilitatea proprioceptivă inconștientă este condusă prin fasciculul spinocerebelos direct
(Flechsig) pentru partea inferioară a corpului și prin fasciculul spinocerebelos încrucișat
(Gowers) pentru partea superioară a trunchiului si pentru membrele superioae;
- sensibilitatea proprioceptivă conștientă este condusă prin fasciculele spinobulbare cu
proiecție corticală
Căile sensibilității interoceptive*
- sunt căi nespecifice
- sensibilitatea interoceptivă este condusă prin fasciculele spinotalamice, alături de
sensibilitatea tactilă, termică și dureroasă precum și prin substanța reticulată medulară.

PROPRIOCEPTÍV, -Ă adj. (Despre senzații provenite din corp) Care informează asupra
mișcărilor, echilibrului etc. [Pron. -pri-o-. / < fr. proprioceptif].
exteroceptiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr extéroceptif] (Atm; d. căile sensibilității) Care
transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern.
interoceptiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr interoceptif] (Blg; d. senzații) Care apare în urma
acțiunii impulsurilor de la nivelul organelor interne.

B) Căile descendente sunt căile motilității, voluntare și involuntare

Căile motilității voluntare: este condusă prin fasciculele piramidale (corticospinale) directe și
încrucișate
Căile motilității involuntare (automată): este condusă prin căile extrapiramidale cu origine în
trunchiul cerebral.

Ambele căi pornesc din cortex și ajung la motoneuronii somatici medulari; prin axonii
acestora, influxul nervos se distribuie la musculatura scheletică, determinând contracții
musculare conștiente.

În substanța albă medulară se formează:

- fascicule rubrospinale cu originea în nucleii roșii din mezencefal;
- fascicule vestibulospinale din nucleii vestibulari bulbari;
- fascicule tectospinale din coliculii cvadrigemeni din mezencefal;
- fascicule olivospinale din nucleii olivari bulbari;
- fascicule reticulospinale din substanța reticulată a trunchiului cerebral.

TECTO1-/TECTONO- elem. „structură, organizare”. (< fr. tecto-, germ. tektono-, cf. gr.
tekton)
RUBRI-/RUBRO- elem. „roșu”. (< fr. rubri-, rubro-, cf. lat. ruber)
VESTIBÚL, (1) vestibuluri, (2) vestibule, s. n. 1. Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne.
[Acc. și: vestíbul] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.
RETICULÁR, -Ă, reticulari, -e, adj. Care se întretaie în formă de rețea, de puncte sau de linii,
care se aseamănă cu o rețea. ♦ Care aparține unui reticul. – Din fr. réticulaire.

Nucleii de origine ai acestor fascicule sunt subordonați cortexului.

Controlul cortexului asupra nucleilor de origine ai căilor extrapiramidate se realizează prin
intermediul corpilor striați (ganglioni bazali) de la baza emisferelor.
Motilitatea automată are rolul în:
- menținerea tonusului muscular și a echilibrului
- în activitatea reflexă medulară
- în coordonarea mișcărilor
- în realizarea unor activități umane complexe (mersul, scrisul, condusul, etc)

Functia de conducere a trunchiului cerebral

Este realizată prin:
- fibrele ascendente și descendente descrise la măduvă
- fibrele transversale din punte
- fibrele proprii care leagă între ei diferiți nuclei
Conduc impulsurile:
de la măduvă la cortex și invers,
între nucleii trunchiului
între nuclei și măduvă sau cortex.

Cerebelul este conectat la trunchiul cerebral prin 3 perechi de peduncului* cerebelosi:

pedunculii cerebeloși inferiori leagă cerebelul de bulb
pedunculii cerebeloși mijlocii leagă cerebelul de punte
pedunculii cerebeloși superiori leagă cerebelul de mezencefal

PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3.
Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din
substanță nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.

Functia de conducere a diencefalului*

În alcătuirea diencefalului intră:
talamusul
metatalamus
epitalamus
hipotalamus

diencefál sn [At: DANIELOPOLU, F. N. I, 30 / P: di-e~ / Pl: ~e / E: fr diencéphale] Segment al

creierului situat între trunchiul cerebral și substanța albă a encefalului.
TALÁMUS s. n. Formațiune anatomică nervoasă cenușie aparținând diencefalului și care are
rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale și proiectarea lor pe scoarța
cerebrală. – Din fr. thalamus.
METATALÁMUS s. n. parte a diencefalului cuprinzând corpii geniculați lateral și medial. (<
engl. metathalamus)
GENICULÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Îndoit brusc, în formă de genunchi. [Cf. lat.
geniculum – genunchi].
epi- [At: DER / E: fr épi-] Element prim de compunere savantă care înseamnă: „De
deasupra”.
hipotalamus sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr hypothalamus] Formație cenușie a creierului, care
corespunde părții inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a
funcțiilor vegetative ale organismului.

Talamusul reprezintă o stație de releu pentru fibrele ascendente provenite de la măduvă,

bulb și cerebel în drumul lor spre cortex. Fac excepție fibrele olfactive, vizuale și auditive,
care nu au releu talamic.
Nucleii talamici prezintă:
conexiuni talamo-corticale,
conexiuni talamo-striate (cu corpii striați)
conexiuni talamo-cerebeloase
conexiuni talamo-bulbare
conexiuni talamo-hipotalamice
Datorită multiplelor conexiuni, talamusul reprezintă un centru de integrare a impulsurilor
nervoase ascendente.

Metatalamusul reprezintă o stație de releu pe calea fibrelor optice (care fac stație în corpii
geniculați laterali) și pe calea fibrelor auditive (care fac stație în corpii geniculați mediali).

Functia de conducere a emisferelor cerebrale

Substanța albă din interiorul emisferelor cerebrale care reprezintă 60% din masa emisferelor
este constituită din fibre de asociație, fibre comisurale* și fibre de proiecție ascendente
(senzitive) și descendente (motorii).
Între zonele corticale există numeroase fibre de legătură care asigură unitatea funcțională a
cortexului. Datorită acestora, stimularea zonelor senzitive determină răspunsuri motorii sau
vegetative adecvate, realizând o unitate senzitivo-motorie.

comisurál, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr commissural] 1 Care aparține comisurii. 2 Care
provine de la comisură. 3 Care se referă la comisură. 4 Specific comisurei.
comisúră sf [At: LM / Pl: ~ri / E: lat commissura, -ae] (Ant) 1 Punct de unire a două părți
anatomice. 2 Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor
cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central.

1.3.3. Nervii spinali

Nervii spinali se desprin din măduva spinării.
Sunt construiți din fibre nervoase, vase sanguine și țesut conjunctiv.
Nervii spinali prezintă:
rădăcina posterioară (senzitivă):
este formată din dendritele și axonii neuronilor din ganglionul spinal aflat pe traiectul ei
dendritele sunt conectate cu receptorii tegumentari din mușchi, tendoane și articulații și cu
visceroreceptorii
axonii fac sinapsă cu neuronii senzitivi din substanța cenușie medulară
rădăcina anterioară (motorie):
este constituită din axonii neuronilor motori medulari
fibrele somatomotorii transmit impulsuri musculaturii scheletice
fibrele visceromotorii transmit impulsuri musculaturii viscerale
trunchi
este mixt
ramuri
dorsală
ventrală
meningială
comunicantă albă
comunicantă cenușie

Distribuția nervilor spinali

există 31 de perechi de nervi spinali micști:
8 perechi cervicali
12 perechi toracali (dorsali): se distribuie metameric* intercostali
5 perechi lombari
5 perechi sacrali
1 pereche coccigieni

metameric*= împarțirea corpului sau a unor organe în segmente identice

Cu excepția nervilor toracali, ceilalți nervi spinali formează plexuri:

cervical
brahial (nervii membrelor superioare)
lombar (nervii femulari)
sacrat (nervii rușinoși și sciatici)
coccigian

Ramura Fibre Rol

dorsala senzitivo sensibilitatea spatelui
motorii contractia musculaturii
vegetative constrașțtia musculaturii netede din tegument

Ramura Fibre Rol

ventrală senzitive sensibilitatea regiunii anterioare a
corpului
motorii contracția musculaturii anterioare
vegetative contracția musculaturii netede din tegument

Ramura Fibre Rol

meningiala vegetative inervația meningelor spinale

Ramura Fibre Rol

comunicantă roșie vegetative legătura cu ganglionii
paravertebrali
sensibilitatea si motilitatea viscerală

Ramura Fibre Rol

comunicantă albă vegetative legătura cu ganglionii
paravertebrali
contracția musculaturii netede din tegument