Capitolul 2.

Analizatorii

2.1. Segmentele unui analizator

Analizatorii sunt constituiți din 3 segmente
- periferic
- intermediar
- central

a. Segmentul periferic (receptorul) este o celulă sau un grup de celule specializate pentru
recepționarea modificării unui anumit tip de energie care reprezintă excitantul specific.
După teritoriul de recepție a excitanților, receptorii se clasifică în:
- exteroceptori*
- proprioceptori*
- interoceptori*

exteroceptor sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr extérocepteur] Organ din sistemul nervos central care
receptează stimuli din mediul extern.
PROPRIOCEPTÓR s.m. (Anat.) Formație nervoasă senzitivă, având proprietatea de a
transmite stimuli din diferite organe în legătură cu mișcarea, echilibrul etc. [Pron. pri-o-. / < fr.
propriocepteur].
interoceptor sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: eg interoceptor, fr interocepteur] (Blg) Terminație
nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele
interne.

Clasificarea receptorilor după natura excitantului

Receptori Stimuli
mecanoreceptori atingere, presiune, lovire,
distensie

Receptori Stimuli
termoreceptori diferență de temperatură

Receptori Stimuli
algoreceptori orice excitant care produce dureri
(leziuni celulare)

Receptori Stimuli
chemoreceptori modificarea concentrațiilor unor
substanțe

Receptori Stimuli
electromagnetici radiații electromagnetice
luminoase

După distanța de la care acționează excitantul, receptorii pot fi:

- de contact (tactili, gustativi, etc)
- de distanță (auditivi, olfactivi, etc)
Specializarea receptorilor favorizează diferențierea stimulilor din mediu și mărirea gradului
de excitabilitate pentru stimulul specific.

Receptorii pot fi liberi (terminații nervoase libere, butonate și corpusculi) sau pot fi incluși în
formațiuni anatomice, constituind organe de simț. Ei diferă structural de la un analizator la
altul, dar întotdeauna transfromă acțiunea stimulului în potențial de receptor specific, apoi în
potențial de acțiune, influx nervos nespecific.

Stimulul adecvat determină creșterea permeabilității pentru Na+ a membranei celulare

receptoare și apariția potențialului de receptor care nu se supune legii „totul sau nimic”.
Valoarea potențialului de receptor variază în funcție de intensitatea excitantului.

Potențialul de receptor apare numai dacă excitantul atinge:

un prag de excitare (valoare minimă a stimulului)
un prag de timp (durata minimă a variației excitantului)
un prag de suprafață (suprafața minimă pe care acționează)
un prag de diferențiere (diferența minimă a intensității existente între doi sau mai mulți
stimuli)

Potențialul de receptor determină variații ale potențialului de repaus al dendritei neuronului

cu care celula receptoare este conectată.
Dacă variația atinge sau depășește valoarea prag, se generează potențialul de acțiune,
conform legii „totul sau nimic”. Spre deosebire de potențialul de receptor, care variază în
funcție de intensitatea excitantului, la nivelul fibrei nervoase se manifestă numai modularea
frecvenței potențialului de acțiune condus.

b. Segmentul intermediar (calea aferentă) este construit din neuroni pseudounipolari din
ganglionii spinali, care se continuă cu tracturile ascendente medulare, sau din neuroni
senzitivi ai nervilor craniei. Căile aferente trimit colaterale* la nuclei ai trunchiului cerebral.

Arteră colaterală = ramificare a unei artere, mergînd aproape paralel cu ea. Din aortă, prin
artere colaterale, se ramifică o rețea arterială.

c. Segmentul central este reprezentat de ariile corticale unde informațiile sub formă de salve
de influx nervos, sunt transformate în senzații specifice după procese de analiză și sinteză.