.

Reflexul
Actul reflex/ Reflexul – reprezintă mecanismul fundamental de funcționare a SN. Cu alte
cuvinte, la stimularea unei zone receptoare, reacția de răspuns generată de centrii nervoși
reprezintă reflexul. Acest răspuns reflex poate fi: excitator sau inhibitor.
René Descartes (1596-1650): matem. și filos. francez a introdus termenul „reflex”.
Arcul reflex – baza anatomică a actului reflex. Prezintă 5 componente anatomice:
 Receptorul
 Calea aferentă
 Centri nervoși
 Calea eferentă
 Efectorul
98

Arcul reflex.
Receptorul: structură excitabilă. Răspunde la stimulii aplicați prin variații de potențial gradate
direct proporțional cu intensitatea stimulului.
Receptorii pot fi:
 În marea lor majoritate, sunt celule epiteliale diferențiate și specializate în celule
senzoriale: auditive, gustative, vestibulare.
 Corpusculii senzitivi, care sunt organe pluricelulare de mici dimensiuni. Acestea sunt
alcătuite din: celule, fibre conjunctive și terminații nervoase dendritice, cum sunt:
receptorii tegumentari, proprioceptorii.
 Terminațiile butonate ale dendritelor, cum ar fi: neuronul receptorului olfactiv,
receptorii dureroși.
Receptorul intervine în traducerea și transformarea energiei stimulului aplicat în
informație nervoasă specifică sau impuls nervos.
Astfel, receptorii pot fi clasificați în funcție de proveniența stimulului în:
 Exteroreceptori, la aceștia stimulul provine din afara organismului.
 Interoreceptori (visceroreceptori), stimulul provine din interiorul organismului:
baroreceptori, chemoreceptori.
 Proprioreceptori, stimulii primiți sunt de la mușchi, tendoane, articulații și totodată
oferă informații cu privire la poziția corpului și permit controlul mișcării.
Receptorii mai pot fi clasificați și în funcție de tipul de energie prelucrată, în:
 Chemoreceptori, sunt stimulați chimic.
Reprezentanți: mugurii gustativi, epiteliul olfactiv, corpii carotidieni și aortici, nociceptorii (se
consideră stimulare cu substanțe chimice eliberate de către celulele distruse), chemoreceptorii
din structura bulbului rahidian și a punții care intervin în reglarea ventilației.
 Fotoreceptori, stimulați de lumină.
Reprezentanți: celule cu conuri și bastonașe.
 Termoreceptori, stimulați de variațiile de temperatură.
Reprezentanți: terminațiile nervoase libere.
 Mecanoreceptori, sunt stimulați de deformări la nivelul membranei celulare.
Reprezentanți: receptori pentru tact, vibrații și presiune.
Raportat la viteza de adaptare, receptorii se pot clasifica în:
  Fazici: la aplicarea stimulului, răspunsul constă într-o creștere a activității. Chiar dacă
stimulul persistă, activitatea scade. (explicație: astfel de receptori se adaptează rapid și
sunt stimulați doar atunci când intensitatea stimulului se modifică.)
Reprezentanți: receptorul olfactiv.
 Tonici: se înregistrează o constanță a activității pe toată durata aplicării stimulului.
(explicație: astfel de receptori se adaptează lent și în felul acesta continuă să transmită
informații pe o perioadă mai lungă de timp.)
Reprezentanți: receptorul vizual.