Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
reflexul). Reflexul reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone receptoare.
Termenul de reflex a fost introdus de catre matematicianul si filozoful francez Rene Descartes (15961650). Raspunsul reflex poate fi excitator sau inhibitor.
Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex, alcatuit din cinci componente anatomice:
receptorul, calea aferenta, centrii nervosi, calea eferenta si efectorul.
Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potential gradate
proportional cu intensitatea stimulului.
Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale diferentiate si specializate in celule senzoriale
(gustative, auditive, vestibulare). Alti receptori din organism sunt corpusculii senzitivi mici organe
pluricelulare alcatuite din celule, fibre conjunctive si terminatii nervoase dendritice (receptorii
tegumentari, proprioceptorii).
Uneori, rolul de receptori il indeplinesc chiar terminatiile butonate ale dendritelor (neuronul
receptorului olfactiv, receptorii durerosi).
La nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos.
mecanoreceptori, care detecteaza deformarile mecanice ale receptorului sau ale celulelor vecine
acestuia;
termoreceptori, care sesizeaza schimbarile de temperatura, unii receptori fiind specializati pentru
senzatia de cald si altii pentru senzatia de rece; nociceptori (sau receptori ai durerii), care
detecteaza leziuni tisulare, indiferent daca acestea sunt de natura fizica sau chimica; receptori
electromagnetici, care detecteaza lumina la nivelul retinei;
chemoreceptori, care detecteaza gustul (situati in cavitatea bucala), mirosul (situati in cavitatea
nazala), nivelul oxigenului in sangele arterial, concentratia dioxidului de carbon si a altor substante
importante in biochimia organismului.
La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie nervoasa
specifica (impuls nervos).