Sunteți pe pagina 1din 3

Sistem nervos somatic

Sistemul Nervos Somatic (SNS) este implicat în controlul voluntar al mișcărilor


corpului prin acționarea mușchilor scheletici și recepția stimulilor externi.

Sistemul nervos somatic conține fibre aferente și eferente:

fibrele aferente conduc informația de la organele de simț spre locul de procesare;


fibrele eferente conduc impulsul nervos la mușchi.
Transmisia eferență are două componente:

neuronii din cortexul motor, localizat în girusul precentral (aria Brodman 4) din
creier. Acest neuron face sinapsă în cornul ventral măduvei spinării pe un alt neuron.
Aici se descărcă acetilcolină care acționează pe receptori nicotinici;
acest al doilea neuron trimite impulsul nervos prin axonul său până la joncțiunea
neuromusculara. Aici se descărcă acetilcolină pe receptori nicotinici, ceea ce rezultă
în contracția mușchiului.
Sistemul nervos somatic este responsabil de recepționarea stimulilor extreni și de
mișcările voluntare ale corpului. El este format din :

 Centri nervosi situaţi în encefal şi maduva spinarii;


 Nervi aferenţi externi, care conduc informaţia de la organele de simţ spre
sistemul nervos central;
 Nervi eferenti somatici, prin care impulsul nervos de la sistemul nervos
central vine spre muschii scheletici.

Compartimente funcţionale ale sistemului nervos

Reglarea nervoasă a funcțiilor corpului se bazează pe activitatea centrilor nervoși


care prelucrează informațiile primite și apoi elaborează comenzi ce sunt transmise
efectorilor. Din acest punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat în două
compartimente funcționale:

1) compartimentul senzitiv, unde sosesc informațiile culese la nivelul receptorilor;


2) compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori.
Așadar, fiecare organ nervos are două funcții fundamentale: funcția senzitivă și
funcția motorie. La nivelul emisferelor cerebrale mai apare și funcția psihică.
Separarea funcțiilor sistemului nervos în funcții senzitive, motorii și psihice este
artificială și schematică. În realitate, nu există activitate senzitivă fără manifestări
motorii, și viceversa, iar stările psihice rezultă din integrarea primelor două. Toată
activitatea sistemului nervos se desfășoară într-o unitate, în diversitatea ei
extraordinară.
Mecanismul fundamental de funcționare a sistemului nervos este actul reflex (sau
simplu, reflexul). Reflexul reprezintă reacția de răspuns a centrilor nervoși la
stimularea unei zone receptoare. Termenul de reflex a fost introdus de către
matematicianul și filosoful francez RA©ne Descartes (1596-1650). Răspunsul reflex
poate fi excitator.

Arcul Reflex

Bază anatomică a actului reflex este arcul reflex, alcătuit din cinci componente
anatomice: receptorul, calea aferentă, centrii nervoși, calea eferență și efectorii.

Receptorul

Receptorul este o structură excitabila care răspunde la stimuli prin variații de


potențial gradate proporțional cu intensitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt
celule epiteliale diferențiate și specializate în celule senzoriale (gustative, auditive,
vestibulare). Alți receptori din organism sunt corpusculii senzitivi - mici organe
pluricelulare alcătuite din celule, fibre conjunctive și terminații nervoase dendritice
(receptorii tegumentari, prioceptorii). Uneori, rolul de receptori îl îndeplinesc chiar
terminațiile dendritelor (receptorul olfactiv, receptorii dureroși). La nivelul receptorului
are loc transformarea energiei stimulului în impuls nervos și, astfel, se realizează
traducerea informației purtate de stimul în informație nervoasă specifică.

Calea aferenta

Reprezintă calea de conducere neuronală spre sistemul nervos central.

Centrii nervosi

Potențialele de acțiune dendritice, ajunse la neuronul senzitiv, se propagă mai


departe centrifug de-a lungul axonului acestuia, până la prima sinapsă.

În cazul unui reflex elementar (format din doi neuroni, unul senzitiv și unul motor),
centrul nervos al reflexului este reprezentat de neuronul motor (reflexe
monosinaptice). În cazul unor activități reflexe mai complexe, calea aferentă este
formată dintr-un lanț alcătuit din trei sau mai mulți neuroni senzitivi, iar centrii reflecși
sunt reprezentați de totalitatea sinapselor care se realizează în ariile corticale sau în
nucleii subcorticali ce primesc și prelucrează informația primită de la periferie și
elaborează răspunsul efector (reflexe polisinaptice). Prin centrul unui reflex se
înțelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participă la actul
reflex respectiv.

Sistemul nervos central are trei nivele majore, cu roluri funcționale specifice:

-nivelul măduvei spinării;


-nivelul subcortical;
-nivelul cortical.

Calea eferenta

Calea eferență reprezintă axonii neuronilor motori somatici și vegetativi prin care se
transmite comanda către organul efector. Cea mai simplă cale eferență se întâlnește
la reflexele somatice; ea este formată din axonul motoneuronului din coarnele
anterioare ale măduvei spinării.

În cazul sistemului nervos vegetativ, calea eferență este formată dintr-un lanț de doi
neuroni motori:

un neuron preganglionar, situat în coarnele laterale ale măduvei spinării sau într-un
nucleu vegetativ din trunchiul cerebral;
un neuron postganglionar, situat în ganglionii vegetativi periferici (extranevraxiali).

Efectorii

Pentru sistemul nervos somatic, efectorii sunt mușchii striați, iar pentru sistemul
nervos vegetativ sunt mușchii netezi, glandele endocrine și cele exocrine.