Evacuări DEŞEURI
RESURSE Aprovizionare
Resurse Conservarea
Producţie Consum
economice capitalului
natural
Concepţia dezvoltării durabile nu mai lasă loc tratării separate a economiei de mediu.
Conferinţa de la Rio, Agenda 21, Summit-ul de la Johannesburg, workshop-uri ale oamenilor de
ştiinţă au pus deja bazele conceptuale necesare creării unui sistem informaţional integrat economie-
mediu. Nici o ţară nu poate rămâne pe dinafară deoarece asupra mediului nu se pot trasa frontiere
naţionale.
Realizarea unui sistem informaţional privind dezvoltarea durabilă poate fi începută cu
identificarea mai multor categorii de informaţii relevante pentru fundamentarea deciziilor, chiar
înainte ca dezvoltarea teoretică şi metodologică să fie definitiv stabilitǎ. Astfel pot fi considerate ca
determinante cinci categorii de informaţii:
9 evidenţierea stării mediului pe factori de mediu (apă, aer, sol, biodiversitate);
9 evidenţierea presiunilor asupra mediului pe sectoare considerate surse de presiune;
9 estimarea cheltuielilor efectuate pentru evitarea presiunilor;
9 evaluarea mărimii avantajelor şi pagubelor de mediu în funcţie de presiunile asupra mediului;
9 evidenţierea standardelor care pot reglementa presiunile.
Primele patru categorii de informaţii nu sunt atât de puternic legate de problemele evaluării,
singurele probleme care pot apărea fiind legate doar de metodele de colectare a datelor şi de eforturile
de culegere şi de prelucrare. În ceea ce priveşte valoarea standardelor, există înţelegeri care ţin mai
mult sau mai puţin de aprecierile ştiinţifice, ceea ce reclamă un nivel mai ridicat de calitate a
informaţiilor generate şi de faptul că acestea sunt elemente decizionale în rezolvarea problemelor de
mediu. O informaţie incompletă şi nesigură poate influenţa consecinţele acţiunii economice precum şi
dezvoltările ulterioare.
Realizarea pe scară largă a obiectivelor de dezvoltare durabilă presupune ca politicile
economice să fie proiectate conform consideraţiilor de mediu şi a funcţiilor economice ale resurselor
naturale. Pentru aceasta, decidenţii au nevoie de informaţii referitoare la activităţile economice şi la
starea mediului exprimate în unităţi naturale şi monetare. Astfel de informaţii trebuie să fie construite
într-o manieră care să permită evidenţierea problemei centrale a dezvoltării durabile şi echităţii
intergeneraţii, păstrarea sănătăţii mediului pentru generaţiile viitoare.
Eficienţa politicilor de reformă economică poate fi evaluată prin compararea indicatorilor
sintetici tradiţionali cu cei rezultaţi prin integrarea datelor de mediu. Simpla comparaţie a acestor
indicatori nu poate furniza o înţelegere adecvată a introducerii parametrilor de mediu într-un sistem
economic, motiv pentru care este necesară utilizarea modelării economico-matematice.
După cum politicile economice trebuie să fie proiectate în lumina impactului acestora asupra
mediului, tot aşa şi politicile de mediu trebuie să ia în consideraţie implicaţiile economice. Această
integrare a devenit la ora actuală o problemă de bază în conceperea politicilor de mediu, pentru care
indicatorii integraţi economie-mediu pot facilita o formulare coerentǎ.
Analiza statistică integrată economie-mediu poate fi aplicată în diferite etape ale procesului
decizional, cum ar fi: identificarea priorităţilor de mediu, identificarea punctelor de presiune,
proiectarea politicii de mediu, evaluarea efectelor politicii. Datele pot fi utilizate la monitorizarea
efectelor politicii de mediu în termenii activităţilor comerciale publice şi private, precum şi în termenii
efectelor sectoriale pozitive sau negative induse de diferite sectoare.
Indicatorii economici standard care descriu în principal fluxurile financiare într-o economie
furnizează informaţii incomplete privind implicaţiile activităţilor economice asupra mediului.
Instrumentele economice au diverse posibilităţi de comparare a rezultatelor lor în spaţiu şi în timp,
însă astfel de metode nu sunt dezvoltate şi pentru domeniul mediului. Instrumentele informaţionale de
mediu, în mod obişnuit, se bazează pe parametrii fizici, în timp ce instrumentele informaţionale
economice folosesc atât date fizice cât şi valorice. Ca urmare, există deficienţe semnificative la nivelul
calităţii indicatorilor care trebuie să expliciteze interdependenţa economie-mediu, fapt pentru care se
impune dezvoltarea unor indicatori integraţi care să exprime legătura directă dintre activităţile
economice şi mediu, în sensul cerinţelor dezvoltării durabile (figura 2.2.). În acest scop pot fi definite
următoarele priorităţi:
9 necesitatea de a dezvolta legături pe verticală între instrumentele economice la nivel macro şi
microeconomic, respectiv între indicatorii de mediu individuali (nivel micro-economic) şi indicatorii
de sinteză (nivel macroeconomic);
9 necesitatea de a dezvolta legături pe orizontală între instrumentele economice şi de mediu la nivel
sectorial sau regional, respectiv includerea indicatorilor de mediu într-un proces decizional economic;
9 necesitatea reprezentării indicatorilor de mediu într-o dimensiune de timp, respectiv construirea
de serii cronologice pentru cea mai mare parte a indicatorilor care exprimă performanţele economice şi de
mediu.
AGREGATE INDICATORI
MACROECONOMICE DE
AJUSTATE MEDIU
6
Anexa 1.
Activităţi economico-sociale şi Impactul asupra mediului
evenimente naturale
sem nale
reacţii Societate
8
Anexa 1.
9
Anexa 1.
riguros în specificaţiile sale despre legătura dintre presiune, stare şi răspuns, dar foloseşte principii pe
care se bazează cadrul de lucru presiune – stare - răspuns. Astfel, activitatea OECD poate oferi câteva
introspective folositoare pentru cei care folosesc abordarea UN-FDES.
Cadrul de lucru OECD se bazează pe trei tipuri de indicatori de mediu (tabelul 2.2.).
Indicatorii care evidenţiază presiunile activităţilor economice şi sociale asupra mediului constituie o
clasă de indicatori, denumiţi şi “indicatori de presiune” şi prezintă cauzele problemelor de mediu (de
exemplu, epuizarea resurselor naturale ca urmare a extracţiei neraţionale, evacuarea de poluanţi sau
deşeuri în mediu rezultate din procese industriale poluante etc.). Cea de a doua clasă de indicatori care
evidenţiază schimbările sau evoluţia stării fizice a mediului sunt denumiţi şi “indicatori de stare”.
Indicatorii care evidenţiază eforturile făcute de societate sau instituţiile autorizate pentru
îmbunătăţirea mediului sau diminuarea degradării, denumiţi “indicatori de răspuns”, reprezintă cea de-
a treia clasă de indicatori.
În mod concret, indicatorii de presiune exprimă cauzele problemelor de mediu, cum ar fi:
deprecierea resurselor naturale ca urmare a unei extracţii intense, eliberarea de poluanţi şi deşeuri în
mediu prin dezvoltarea industrială etc. Cu alte cuvinte, aceşti indicatori măsoară impactul asupra
mediului. În contrast cu acest gen de indicatori, indicatorii de stare evidenţiază calitatea mediului
prin agregarea datelor care privesc calitatea aerului, a apei sau a solului precum şi cele care privesc
mărimea stocurilor de resurse naturale. Indicatorii de răspuns cuantifică rezultatele politicilor de
mediu aşa cum sunt implementate (la nivelul reglementărilor, al bugetului naţional, al introducerii
stimulentelor fiscale etc.).
de aciditate aflat în creştere, în timp ce o cifră mai mare decât 7 indică un nivel de alcalinitate aflat în creştere. În
consecinţă, cifra 0 marchează gradul cel mai înalt de aciditate, iar cifra 14 gradul cel mai înalt de alcalinitate.
Agregate macroeconomice
ajustate cu mediul
Statistici Agregate
economice macroeconomice
curente tradiţionale
ECONOMIE MEDIU
Ajustare combinată
“Autoajustarea economiei”
“Agregate umbră”
pentru un model economic ECONOMIE
cu respectarea standardelor ECONOMIE
de performanţă referitoare la MEDIU
mediu MEDIU
15
EC – European System for the Collection of Economic Information on the Environment, versiunea 1994.