Codul de responsabilitate socială – instrument AE

pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

RESPONSABILITATEA SOCIALĂ, O OPȚIUNE STRATEGICĂ ESENȚIALĂ

PENTRU O DEZVOLTARE SUSTENABILĂ ÎN DOMENIUL BIOECONOMIEI
Armenia Androniceanu1
1)
Academia de Studii Economice, București, România.

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Istoricul articolului

Androniceanu, A., 2019. Social Responsibility, an Primit: 23 februarie 2019
Essential Strategic Option for a Sustainable Development Revizuit: 16 mai 2019
in the Field of Bio-Economy. Amfiteatru Economic, Acceptat: 2 iulie 2019
21(52), pp. 503-519.

DOI: 10.24818/EA/2019/52/503

Rezumat
Globalizarea determină mediul economic să identifice noi modele de dezvoltare, în
care se integrează armonios economia modernă digitală cu responsabilitatea socială a
corporațiilor pentru o dezvoltare durabilă. Scopul cercetării a fost să descoperim
principalele modalități de creștere a responsabilității sociale corporative în organizațiile
românești din trei subdomenii cheie ale bioeconomiei. De asemenea, am urmărit să
identificăm și analizăm stadiul implementării principiilor și valorilor fundamentale ale
responsabilității sociale corporative, prioritățile strategice și metodele folosite în firmele
românești din grupul țintă pentru întărirea acesteia. Un alt obiectiv al cercetării a fost
elaborarea unei ierarhii a intereselor strategice (economice, sociale și de mediu) ale
managerilor de top din cadrul organizațiilor analizate, care să reflecte noua filosofie de
afaceri. Instrumentele de cercetare folosite au fost: un chestionar online, un interviu
semistructurat și analiza documentelor respectiv: 10 strategii organizaționale, 60 de
rapoarte semestriale privind responsabilitatea socială corporativă și 30 de execuții bugetare
din ultimii trei ani de activitate a organizațiilor implicate în cercetare. Datele obținute au
fost corelate și prelucrare în Excel și SPSS. Noutatea cercetării constă în abordarea
sistemică, din perspectivă managerială, a problematicii responsabilității sociale corporative
în domeniul bioeconomiei, fiind prima cercetare aplicativă pe segmentul firmelor mijlocii
din trei subdomenii reprezentative ale bioeconomiei din România.

Cuvinte-cheie: responsabilitate socială corporativă (RSC); bioeconomie, dezvoltare

sustenabilă; interese strategice.

Clasificare JEL: O13; P16; Q57


Autor de contact, Androniceanu Armenia – armenia.androniceanu@man.ase.ro

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 347

AE Responsabilitatea socială, o opțiune strategică esențială
pentru o dezvoltare sustenabilă în domeniul bioeconomiei

Introducere

Responsabilitatea socială este o opțiune strategică predilectă care preocupă din ce în

ce mai mult mediul de afaceri, deoarece a devenit o sursă reală de creare și dezvoltare a
avantajelor competitive ale organizațiilor. Deși responsabilitatea socială nu este obligatorie
pentru companii, aceasta ajunge să fie o opțiune pe care, din ce în ce mai mulți manageri o
consideră o componentă a strategiei organizației, care poate să asigure o dezvoltare
economică și socială sustenabilă, în condițiile în care se constată o creștere accelerată a
concurenței pe piețele naționale și internaționale. Asistăm la o schimbare de paradigme
economice și chiar de modele economice, care integrează elemente noi definitorii pentru
succesul în afaceri. Responsabilitatea socială corporativă (RSC) este, într-un număr din ce
în ce mai mare de companii multinaționale și transnaționale, o parte integrantă a strategiilor
și politicilor lor de dezvoltare economică și socială durabilă și sustenabilă. În mediul
economic internațional se observă o creștere a preocupărilor managerilor pentru asigurarea
unui echilibru între politicile de dezvoltare economică, cele sociale și de mediu. Aceste
mutații semnificative se concretizează în obiective strategice punctuale și activități
specifice transparente pe care le regăsim în strategiile și politicile organizațiilor (Gerasimov
et al., 2018; Gomme, 2018). Prin urmare, obiectivele strategice ale companiilor integrează
elemente cheie care țin de responsabilitatea socială. Se poate spune că managerii
organizațiilor sunt cu prioritate interesați de dezvoltarea economică, dar câștigă din ce în ce
mai multă atenție obiectivele de natură socială și de mediu. Astfel că, managerii își propun
să dezvolte afacerile lor pe noi coordonate sociale și de mediu, ca urmare a integrării
elementelor de responsabilitate socială (Kaasa, 2019). Studii recente (Dobrovik et al., 2018;
Gablas et al., 2018; Kovacs și Kot, 2016) și sondaje (Yameen, 2019; Derun și Mysaka,
2018; Meyer și Meyer, 2016) certifică faptul că responsabilitatea socială corporativă este o
componentă intrinsecă a strategiilor și politicilor multor companii multinaționale și
corporații transnaționale, iar pentru altele este un obiectiv clar conturat, care, odată realizat,
le poate aduce avantaje economice și de imagine certe. Din ce în ce mai multe echipe de
manageri ai marilor corporații înțeleg că, o creștere economică a afacerilor nu înseamnă
doar o creștere de profit, că această creștere este una relativă, dacă nu integrează elemente
definitorii pentru RSC. Profesorul Michael E. Porter afirma că RSC „este o prioritate
imposibil de evitat de către liderii de business din fiecare țară și din orice domeniu” (Porter
și Kramer, 2011, p.2).
RSC creează și consolidează avantajele competitive ale companiilor din toate
domeniile. Această schimbare de paradigmă economică este însoțită de apariția și
dezvoltarea unor domenii și subdomenii economice noi, în care RSC va trebui să fie
integrată progresiv. Unul dintre acestea este bioeconomia, care se dezvoltă tot mai mult ca
un domeniu economic transsectorial, cu numeroase subdomenii. Potrivit literaturii de
specialitate (Galagedera, 2019), bioeconomia este o ramură a economiei în care sunt
valorificate resursele biologice din sol și mare, precum și deșeurile, ca materii prime pentru
alimente, hrană pentru animale și pentru producția industrială și energetică. La nivel
european acest subiect este susținut prin intermediul strategiei și planului de acțiune ale
Comisiei Europene cunoscute sub denumirea de „Inovarea în Scopul Creșterii Durabile: O
Bioeconomie pentru Europa” (Comisia Europeană, 2018a, p.2). Politicile europene în acest
domeniu conțin trei piloni de bază: (1) dezvoltarea de noi tehnologii și procese destinate
bioeconomiei; (2) dezvoltarea piețelor și a competitivității în sectoarele bioeconomiei: (3)
stimularea colaborării între factorii de decizie și părțile interesate. În Uniunea Europeană,

348 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

acest domeniu evoluează într-un ritm accelerat, asa cum arată statisticile. Cifra de afaceri
înregistrată în acest domeniu în UE este de peste 2000 miliarde de Euro și a creat peste 22
de milioane de locuri de muncă în următoarele subdomenii: agricultură; pescuit;
silvicultură; industria alimentară; industria chimică, biotehnologie și industria energetică
(Comisia Europeană, 2018a). Progrese vizibile înregistrează Danemarca; Finlanda;
Germania, Irlanda și Țările de Jos, care implementează deja strategii naționale în domeniul
bioeconomiei (Comisia Europeană, 2018a). Comisia Europeană susține dezvoltarea acestui
domeniu prin numeroasele sale programe sectoriale. Unul dintre acestea este Programul
Orizont 2020, care are rezervate peste 4,7 miliarde de Euro pentru cercetare în domeniile:
securitate alimentară; agricultură durabilă; cercetare marină și maritimă și bioeconomie
(Comisia Europeană, 2018b). Urmare a acestor investiții în cercetarea și inovare pentru
dezvoltarea bioeconomiei, Comisia Europeană se așteaptă ca pentru fiecare euro investit să
fie generată o valoare adăugată de peste 10 Euro în sectoarele bioeconomiei, până în anul
2025 (Comisia Europeană, 2018a). În mediul internațional de afaceri se remarcă în acest
domeniu corporațiile din Statele Unite ale Americii, Canada, China și Africa de Sud,
întrucât guvernele lor implementează de mai mulți ani strategii și programe de dezvoltare în
subdomeniile bioeconomiei (Tvaronavičienė, 2019; Putra et al., 2019).
Domeniul bioeconomiei în România se află într-un proces de creștere, chiar dacă nu
există o abordare strategică clară, coerentă și consecventă la nivel național (Androniceanu
și Popescu, 2017; Mura et al., 2017). Statisticile arată că subdomeniile bioeconomiei atrag
tot mai multe firme noi și se înregistrează astfel o creștere a numărului firmelor mici și
mijlocii din România. Contribuția lor la PIB-ul național a fost în creștere permanentă în
ultimul deceniu. Potențialul de creștere economică pe care îl au acestea în România este
unul considerabil, dacă managerii firmelor vor identifica oportunitățile de dezvoltare a
afacerilor în domeniul bioeconomiei și vor avea capacitatea de a le valorifica în sensul
creării și dezvoltării unor avantaje competitive reale, viabile și sustenabile. În acest context,
integrarea RSC de către organizațiile emergente din domeniul bioeconomiei, reprezintă o
provocare pentru mediul de afaceri din România, în general și pentru organizațiile din
subdomeniile bioeconomiei, în special. Așa cum se poate observa în literatura de
specialitate (Cuervo-Cazurra, 2018; Chang et al., 2019; Turner et al., 2019), problematica
responsabilității sociale este, de cele mai multe ori, abordată în domeniile de afaceri cu
succes economic confirmat și mai puțin în domeniile noi ale economiei emergente
(Klierova și Kutik, 2017), cum este bioeconomia (Gârdan et al., 2018; Vătămănescu et al.,
2018). În ceea ce privește abordarea problematicii RSC în domeniul bioeconomiei din
România, există foarte puține preocupări ale cercetătorilor.
Lucrarea noastră contribuie la dezvoltarea domeniului cunoașterii despre modul în
care firmele din domeniul bioeconomiei din România pot înregistra o dezvoltare viabilă și
sustenabilă prin integrarea progresivă a elementelor RSC în strategiile, politicile și
programele lor. Potențialul de dezvoltare a României în domeniul bioeconomiei este imens
și este doar o chestiune de timp și de politici guvernamentale coerente de care are nevoie
mediul de afaceri din acest domeniu pentru a se putea dezvolta și a integra cu succes
principiile și valorile RSC. Scopul cercetării noastre este ca, în cadrul unui proces
sistematic și coerent de cercetare să descoperim principalele modalități de creștere a
gradului de integrare a RSC în organizațiile din domeniul bioeconomiei din România, astfel
încât să se poată asigura o dezvoltare durabilă și sustenabilă a acestora pe termen mediu și
lung. Din punct de vedere teoretic, originalitatea demersului nostru de cercetare constă în
abordarea sistemică a problematicii responsabilității sociale corporative și a dezvoltării
durabile și sustenabile din domeniul bioeconomiei. Din punct de vedere practic, cercetarea

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 349

AE Responsabilitatea socială, o opțiune strategică esențială
pentru o dezvoltare sustenabilă în domeniul bioeconomiei

noastră este prima cercetare aplicativă, pe segmentul firmelor mijlocii din trei subdomenii
reprezentative ale bioeconomiei din România, care abordează problematica RSC ca o
opțiune strategică esențială și identifică principalele modalități de întărire a capacității
acestor companii de a-și crea și dezvolta avantaje competitive pe termen mediu și lung.
Lucrarea conține patru secțiuni principale: stadiul cunoașterii, metodologia de
cercetare, analiza rezultatelor cercetării și principalele concluzii. Prin intermediul acestei
cercetări demonstrăm că, responsabilitatea socială corporativă, prin formele și activitățile ei
specifice, integrate sistematic și coerent în strategia și politicile organizaționale, poate
deveni un factor cheie de success în afaceri pentru firmele din domeniul bioeconomiei din
România, care vor valorifica potențialul major de dezvoltare economică și socială pe care îl
are țara noastră în acest domeniu.

1. Responsabilitatea socială în literatura de specialitate

Pe baza unei analize atente a literaturii de specialitate din ultimele decenii, am

descoperit un paradox manifestat în mediul de afaceri internațional din domeniul
bioeconomiei. Pe de o parte, se poate observa o concentrare a dezvoltării economice, în
general, în diferite state și regiuni în domeniul bioeconomiei (Solesvik, 2017; Lisin et al.,
2018; Hermawan și Gunardi, 2019), iar pe de altă parte, descoperim o segmentare a piețelor
internaționale și regionale din acest domeniu (Ararat, 2018; Liu et al., 2018). Factorul care
a influențat semnificativ aceste manifestări din domeniul economic este cel decizional de la
nivel guvernamental, regional și internațional (Poór et al., 2018). Marile corporații
internaționale și transnaționale, dar și firmele mici și mijlocii din diferite state au făcut
schimbări semnificative în strategiile lor de afaceri, datorită modificărilor care au avut loc
în ultimele decenii în comportamentul stakeholderilor și preocupării lor continue de a
valorifica oportunitățile de dezvoltare naționale, regionale și internaționale. Cercetările
(Malcolm, 2018; Nica et al., 2018; Morkūnas et al., 2018) arată că, în ultimele decenii, un
număr din ce în ce mai mare de manageri ai marilor companii naționale, internaționale și
transnaționale au descoperit faptul că, RSC este cel puțin la fel de importantă pentru
afacerile lor, ca și creșterea profitului și cifrei de afaceri (Stoklasova, 2018). Drept urmare,
au fost făcute schimbări majore în filozofia lor de afaceri, în viziunea și misiunea
companiilor, pentru a le adapta la schimbările din mediul economic și social internațional
aflat într-o permanentă transformare (Drăgulănescu și Androniceanu, 2017). Despre RSC,
în general, există numeroase cercetări teoretice și aplicative în literatura străină de
specialitate (Barnett, 2019; Marti-Noguera, 2017), dar cele mai multe s-au remarcat printr-o
abordare unilaterală a problematicii, respectiv cea de dezvoltare a laturii sociale a activității
companiilor, care au optat mai mult pentru o diversificare a portofoliului lor de activități
sociale și mai puțin pe integrarea și schimbarea lor organizațională internă și a
comportamentului lor în mediul de afaceri. Prin intermediul cercetării noastre, demonstrăm
nu numai că este nevoie de o integrare deplină a principiilor și valorilor RSC în strategiile
de afaceri, dar oferim și modalitățile de acțiune pe care managerii le pot valorifica pentru
dezvoltarea propriilor afaceri în domeniul bioeconomiei. Chiar dacă aceste modalități de
acțiune sunt descoperite pe baza unei cercetări care a cuprins firme românești din domeniul
bioeconomiei, cele mai multe pot fi valorificate cu succes de majoritatea corporațiilor
internaționale și transnaționale. Cu privire la RSC nu există o definiție standardizată
acceptată în literatura de specialitate și în mediul de afaceri din România, deși RSC este un

350 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

parametru consacrat în mediul european și internațional de afaceri. Există o serie de autori

români (Dinu, 2011; Rădulescu, 2018) care au abordat în lucrările lor RSC, dar cei mai
mulți s-au limitat la evidențierea și explicarea formelor de manifestare a RSC, a modelelor
consacrate deja, a principiilor fundamentale specifice. Contribuția noastră constă în
descoperirea progresului pe care l-au făcut în ultimele două decenii managerii din trei
subdomenii ale bioeconomiei din România, respectiv: industria care prelucrează bioresurse;
industria alimentară de tip bio și agricultura de tip bio. De asemenea, rezultatele cercetării
noastre arată care sunt principalele practici ale RSC în subdomeniile selectate, în ce constau
prioritățile strategice actuale și cele viitoare ale managerilor din acest domeniu și care sunt
interesele lor economice, sociale și de mediu, pentru a asigura o dezvoltare viabilă și
sustenabilă a afacerilor într-un domeniu cu potențial major în România.
Potrivit World Business Council for Sustainable Development (WBCSD, 2019, p.1),
RSC reprezintă “contribuția adusă de o organizație la dezvoltarea economică durabilă, pe
baza colaborării dintre stakeholderi: angajați, comunitatea locală, furnizori, parteneri,
pentru a îmbunătăți calitatea vieții acestora într-o societate modernă dezvoltată”.
Rezultatele cercetărilor unui grup de experți și observatori din 99 de țări membre ISO
(Organizația Internațională de Standardizare, 2012) și alte peste 40 de organizații private de
specialitate, au condus la elaborarea Standardului ISO 26000 privind Responsabilitatea
Socială (International Organization for Standardization, 2018). Acesta a fost completat de
standardul ISO 27000 (International Organization for Standardization, 2019) și Standardul
ISO 28000 cu privire la Responsabilitatea Socială (ISO 28000 Standard, 2019). Problema
se pune cum pot fi determinate companiile să aplice aceste standarde, atâta vreme cât
implementarea depinde exclusiv de dorința și voința managerilor din sectorul privat și de
politicile guvernamentale? Cercetarea noastră oferă răspunsuri la această întrebare.
Potrivit Strategiei Comisiei Europene cu privire la RSC (2011) și Strategiei
Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030 (2018), organizațiile ar trebui să
crească responsabilitatea lor socială față de mediu și să adapteze strategiile și programele
lor. Comisia Europeană consideră că, RSC este un fenomen prin care companiile decid în
mod voluntar să contribuie la o societate mai bună și un mediu mai curat prin integrarea
responsabilă a aspectelor sociale și de mediu, alături de cele economice. Comisia
Europeană plasează acest subiect în contextul dezvoltării durabile și consideră că RSC
generează încredere și atractivitate pe termen mediu și lung și asociază termenul de RSC
conceptului “triple-bottom-line” (Comisia Europeană, 2018a), adică trei obiective
strategice, respectiv: creșterea economică, protecția mediului și creșterea coeziunii sociale.
Prin urmare, RSC este o opțiune, prin care o organizație, indiferent de dimensiune, asigură
într-un mod “standardizat” respectarea și implementarea RSC. Potrivit Comisiei Europene
(2018a, pp.1-3) cu privire la RSC, mediul de afaceri trebuie să aibă în vedere următoarele
principii, valori și cerințe: (1) protecţia mediului înconjurător şi dezvoltarea durabilă a
societăţii în interesul generaţiilor viitoare, prin conservarea resurselor, asigurarea sănătăţii
şi securităţii populaţiei, reducerea decalajelor privind drepturile dintre sexe, eliminarea
exploatării copiilor, reducerea sărăciei şi creşterea gradului de instruire a populaţiei; (2)
dezvoltarea relaţiilor cu angajaţii prin asigurarea unor condiţii de muncă civilizate,
adoptarea unor măsuri privind sănătatea şi securitatea angajaţilor, acordarea de stimulente
pentru motivarea personală şi profesională a salariaţilor; (3) promovarea unei atitudini
oneste în relaţia cu partenerii de afaceri din amonte şi aval, respectiv furnizorii şi clienţii;
(4) adoptarea unor direcţii de acţiune transparente privind activitatea companiei faţă de
angajaţi, consumatori, comunitate şi administraţie; (5) implicarea în viaţa comunităţii prin
participare efectivă, dezvoltare şi investiţii cu destinaţii precise în acest sens (Smékalová,

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 351

AE Responsabilitatea socială, o opțiune strategică esențială
pentru o dezvoltare sustenabilă în domeniul bioeconomiei

2018, p.148); (6) asigurarea drepturilor omului, inclusiv dreptul fundamental la muncă şi
integrare socială; (7) respectarea drepturilor populaţiei autohtone şi implicarea în
îmbunătăţirea calităţii vieţii; (8) aplicarea măsurilor anticorupţie etc. Studiile din literatura
de specialitate (Lăzăroiu, 2018; Mata, 2018; Pucheta-Martinez și Lopez-Zamora, 2018; Da
Silva et al., 2019) din ultimele decenii arată că, organizațiile care au implementat RSC au
avut o serie de avantaje, cu efecte benefice asupra rezultatelor economico-financiare și a
imaginii lor pe piață (Weber, 2019; Yoon și Chung, 2018). Prin intermediul cercetării
noastre am descoperit care este opinia managerilor români din domeniul bioeconomiei cu
privire la acest aspect și cum poate deveni RSC o opțiune strategică esențială pentru o
dezvoltare durabilă și sustenabilă a firmelor din acest domeniu.

2. Metodologia de cercetare

Cercetarea a pornit de la premisa că responsabilitatea socială a companiilor din orice

domeniu poate fi privită ca angajamentul acestora de a contribui la o relaţie pozitivă cu
angajații, cu societatea şi cu mediul, cu precădere în cooperare cu actorii cheie la nivel
local, regional, naţional şi global. Cercetarea este de tip aplicativ și a avut ca bază de
investigare organizații reprezentative din trei subdomenii relevante ale bioeconomiei:
industria care prelucrează bioresurse; industria alimentară de tip bio și agricultura de tip
bio. Alegerea a fost determinată de faptul că aceste trei subdomenii au înregistrat în ultimii
ani cele mai mari contribuții ale domeniului bioeconomiei în PIB-ul României. Cercetarea
s-a realizat în perioada februarie 2018- ianuarie 2019. Au fost contactate 32 de organizații
mijlocii din subdomeniile bioeconomiei menționate mai sus, însă doar managerii din 10
organizații au acceptat colaborarea pe parcursul procesului de cercetare.
Scopul cercetării a fost să identificăm modalitățile de creștere a responsabilității
sociale corporative (RSC) în organizațiile selectate din domeniul bioeconomiei, care să le
asigure o dezvoltare durabilă și sustenabilă pe termen mediu și lung. Principalele obiective
ale cercetării au fost următoarele: să cunoaștem stadiul integrării principiilor, valorilor și
normelor RSC în domeniul bioeconomiei în organizațiilor selectate; să identificăm
prioritățile strategice ale organizațiilor analizate în domeniile: economic, social și mediu; să
cunoaștem principalele practici, metode, instrumente și standarde utilizate de organizațiile
din domeniul bioeconomiei pentru creșterea RSC; să elaborăm o ierarhizare a cauzelor care
stau la baza intereselor strategice ale managerilor de top din cadrul organizațiilor analizate.
Cercetarea are reprezentativitate la nivel național în domeniul bioeconomiei, întrucât
baza de cercetare a fost formată din: 4 companii din industria care prelucrează bioresurse; 3
companii din industria alimentară bio și alte 3 companii din domeniul agriculturii bio.
Acestea au avut creșteri anuale ale afacerilor în ultimii 3 ani și au contribuții semnificativ la
PIB-ul de ramură. Organizațiile din grupul țintă sunt de dimensiuni mijlocii, potrivit
criteriilor stabilite la nivel european, adică: (1) au mai puțin de 250 de angajați; (2) au o
cifră de afaceri mai mică de 50 de milioane de euro; (3) au active mai mici de 43 de
milioane de euro. Toate organizațiile cuprinse în cercetare sunt angajate în activități de
RSC de mai mulți ani, potrivit informațiilor comunicate de fiecare pe site-urile lor oficiale.
Grupul țintă a fost format din manageri de top, respectiv: directori generali; directori de
producție; directori economici, directori de marketing și directori de planificare și
dezvoltare strategică. În total, au participat la cercetarea noastră 49 de manageri de top,
ceea ce conferă relevanță și reprezentativitate cercetării noastre la nivel național. S-a folosit
eșantionarea pe bază de selecție aleatoare a firmelor din subdomeniile vizate, care a permis

352 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

utilizarea legilor probabilității pentru estimarea relevanței și reprezentativității. Procesul de

cercetare s-a derulat pe trei coordonate fundamentale: (1) principiile, valorile și normele
RSC, potrivit Organizației Națiunilor Unite și legislației europene; (2) instrumentele,
metodele, standardele, codurile și certificările privind RSC; (3) strategiile, politicile,
programele organizațiilor cuprinse în cercetare. Abordările clasice în domeniul
responsabilității sociale corporative se bazează, în cea mai mare parte, pe modele (Wartick
și Cochran, 1985, p.761; Hemphill, 2004, p.347; Geva, 2008, p.7). Spre deosebire de
acestea, cercetarea noastră are la bază parametri semnificativi și specifici pentru a cunoaște
responsabilitatea socială corporativă dintr-o perspectivă dublă: teoretică (principii, valori,
norme) și practică (instrumente manageriale, standarde, certificări, strategii, politici și
programe. Pornind de la aceste premise au fost formulate următoarele ipoteze de cercetare:
(I1) Dacă RSC ar fi o cerință obligatorie pentru organizațiile din domeniul bioeconomiei,
atunci instrumentele și resursele bugetare alocate pentru aceasta ar crește semnificativ; (I2)
Dacă cerințele părților interesate (manageri, consumatori, angajați, parteneri de afaceri,
furnizori etc) ar fi satisfăcute mai bine ca urmare a implementării principiilor și valorilor
RSC, atunci RSC ar deveni o prioritate strategică esențială a organizațiilor din domeniul
bioeconomiei; (I3) Resursele financiare reduse alocate anual pentru dezvoltarea RSC sunt
cauza numărului redus de activități desfășurate și de instrumente specifice utilizate.
Instrumentele de cercetare folosite au fost: chestionarul online, ca principal
instrument de colectare a datelor, care au fost prelucrate cu ajutorul aplicațiilor specifice
din Word, Excel și SPSS; un interviu semistructurat realizat telefonic și analiza
documentelor. Chestionarul este unul din instrumentele cu cea mai mare eficacitate în
constituirea unei baze de date reprezentative, corecte și complete, care facilitează testarea și
verificarea ipotezelor de cercetare (Brance, 2018; Mihăilă et al., 2018; Yeo et al., 2018;
Strielkowski, 2017). Chestionarul a avut 12 întrebări și a fost completat de 49 manageri din
cele 10 firme din grupul țintă. Corelarea și sistematizarea datelor s-a realizat într-un fişier
Excel, cu scopul de a avea o formă care să permită prelucrarea lor statistică. Pentru o
analiză cât mai corectă şi coerentă, datele colectate au fost grupate în funcţie de anumite
variabile de cercetare: gradul de transparență organizațională; principiile standard ale RSC
și cele de etică în afaceri; gradul de integrare a RSC în strategiile, politicile și programele
organizaționale din domeniul bioeconomiei. Pentru anumite întrebări din chestionar s-a
realizat o clasificare simplă, adică în funcţie de o singură variabilă, pentru altele, acolo unde
două sau mai multe variabile reflectau o situaţie mai clară, s-a folosit o clasificare
combinată. Cea mai mare parte a datelor au fost introduse și prelucrare în SPSS (Statistical
Package for Social Sciences). Astfel, cu ajutorul ferestrei de editare ”Data Editor” au fost
introduse datele, iar cu ajutorul meniului ”Variable View” au fost integrate și corelate
variabilele de cercetare. Datele au fost prelucrate și analizate cu funcția ”Syntax Editor” și
reprezentate cu ajutorul ”Chart Editor”. Rezultatele au fost afișate în ”Output Viewer”.
Interviul a fost unul semistructurat și s-a desfășurat pe baza unui ghid de interviu, format
din 4 întrebări relevante, care să completeze rezultatele și să ajute la realizarea obiectivelor
de cercetare și la verificarea ipotezelor de cercetare. Analiza documentelor a fost folosită
pentru cunoașterea conținutului strategiilor organizaționale, a bugetelor de venituri și
cheltuieli din ultimii trei ani, în care se regăsesc cheltuielile alocate activităților specifice
RSC. Au fost consultate 10 strategii, 7 programe și politici, 30 de extrase cu indicatori
bugetari reprezentativi pentru RSC și 30 de rapoarte anuale de activitate ale organizațiilor
din domeniul bioeconomiei, implicate în cercetare. Ordinea în care au fost folosite
instrumentele de cercetare a fost următoarea: analiza documentelor, administrarea
chestionarelor pentru colectarea, corelarea și sistematizarea datelor cu ajutorul

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 353

AE Responsabilitatea socială, o opțiune strategică esențială
pentru o dezvoltare sustenabilă în domeniul bioeconomiei

instrumentelor statistice, urmată de interviurile semistructurate cu managerii generali pentru

completarea bazei de date și informații în vederea realizării scopului și obiectivelor și
pentru validarea ipotezelor de cercetare.

3. Rezultatele cercetării și analiza acestora

Responsabilitatea socială corporativă (RSC) a devenit în ultimii ani un subiect foarte

dezbătut, care presupune mai multe obligaţii pentru companii: comportament etic, datoria
de a susţine dezvoltarea durabilă, maximizarea profiturilor stakeholderilor și păstrarea
bunei relaţii cu grupurile cointeresate (parteneri, clienţi, consumatori, furnizori, acţionari,
organisme guvernamentale şi nonguvernamentale etc). Bioeconomia, este un domeniu
relativ recent, iar abordarea RSC pe un segment reprezentativ de organizații din trei
subdomenii importante ale bioeconomiei, constituie o premieră și este de interes major în
literatura de specialitate. Abordarea acestui subiect în organizații din domeniul
bioeconomiei a condus la identificarea unor rezultate deosebit de interesante, în principal
pentru că, dezvoltarea acestui domeniu este puternic marcată de principiile și valorile de
etică și de responsabilitate socială. O parte dintre rezultatele obținute contribuie la
identificarea stadiului de implementare a RSC în organizațiile din domeniul bioeconomiei
din România, iar cealaltă parte a rezultatelor reflectă viziunea actuală și perspectivele de
dezvoltare strategică sustenabilă a organizațiilor din domeniul bioeconomiei pe baza
diversificării activităților de RSC. În cadrul procesului de cercetare am descoperit că,
majoritatea principiilor RSC, stabilite la nivel european pe baza celor formulate de
Organizația Națiunilor Unite, sunt implementate în forme diferite în organizațiile
investigate, dar intensitatea și frecvența cu care sunt operaționalizate variază pe o scală de
la 1 (nivel minim de integrare) la 5 (nivel maxim de integrare). Astfel, am constatat că
nivelul maxim de integrare a principiilor RSC a fost 4 pentru 30% dintre organizații, nivelul
3 pentru 40% dintre acestea, nivelul 2 pentru 20% și nivelul 1 pentru 10% dintre acestea. O
imagine completă se prezintă în continuare (figura nr. 1). Aceste rezultate arată, pe de o
parte faptul că în toate firmele analizate din domeniul bioeconomiei din România,
principiile RSC sunt cunoscute și implementate cu intensități și forme variate, iar pe de altă
parte arată că sunt necesare măsuri ferme pentru creșterea reprezentării activităților RCS în
aceste organizații până la nivelul 5 (maxim).
Pentru a identifica prioritățile managerilor în procesul decizional, am considerat 3
domenii reprezentative pentru organizațiile investigate, respectiv: domeniul economic
(profitul, cifra de afaceri, cota de piață, investițiile pentru dezvoltarea de produse și servicii
ecologice); domeniul social (resursele umane, schimbările organizaționale și activitățile
sociale externe); mediul extern (protecția mediului, certificările de specialitate și activitățile
de conservare a mediului). Principalele rezultate sunt reflectate în figura de mai jos (figura
nr. 2). Rezultatele cercetării arată că 70% dintre prioritățile decizionale în opinia
managerilor au fost și sunt încadrate în domeniul tehnico-economic și doar 20% dintre
acestea sunt referitoare la protecția mediului, respectiv 10% sunt priorități în domeniul
social.

354 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Nivelul 1 Nivelul 2 Nivelul 3 Nivelul 4 Nivelul 5

Calitatea vieții angajaților

Mediul de muncă sigur și sănătos
Considerarea intereselor părților implicate
Minimizarea impactului asupra mediului
Sprijinirea dezvoltării comunităților
Sprijinirea parteneriatelor locale
Respectarea drepturilor omului potrivit ONU și dreptului muncii

Figura nr.1: Stadiul integrării principiilor RSC și intensitatea de implementare

a acestora în organizațiile din domeniul bioeconomiei din România

80
70
70
60
50
40
30
20
20
10
10
0
Priorități Priorități Priorități
decizionale decizionale decizionale
strategice în strategice în strategice pentru
domeniul tehnico- domeniul social mediu
economic

Figura nr. 2: Priorități decizionale strategice din ultimii 5 ani grupate

pe domenii reprezentative pentru RSC

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 355

AE Responsabilitatea socială, o opțiune strategică esențială
pentru o dezvoltare sustenabilă în domeniul bioeconomiei

Aceste rezultate arată orientarea clară și directă a managerilor din firmele românești
din domeniul bioeconomiei spre dezvoltarea de noi produse și servicii și pentru
performanțe economice durabile reflectate în obiective strategice clare. Faptul că 30%
dintre prioritățile strategice ale managerilor din domeniul bioeconomiei se referă la mediul
extern și domeniul social arată că, în aceste organizații românești a existat și continuă să se
constate preocupări ferme pentru RSC și că, această preocupare este încadrată de către
manageri în grupul priorităților strategice cu tendință de creștere. Prin intermediul
instrumentelor de cercetare, am identificat viziunea managerilor cu privire la prioritățile lor
strategice pentru următorii 5 ani. Principalele rezultate sunt prezentate în figura de mai jos
(figura nr. 3).

Figura nr. 3: Prioritățile strategice ale managerilor din domeniul bioeconomiei

pentru următorii 5 ani

Rezultatele cercetării arată faptul că, viziunea managerilor referitoare la prioritățile

strategice ale companiilor cu privire la RSC se schimbă ușor, atât ca structură cât și ca
pondere. În figura de mai sus se observă că, în următorii 5 ani, se diminuează ponderea
priorităților din domeniul economic (35%) și crește, față de momentul prezent, ponderea
priorităților decizionale în domeniile social, de mediu (20%) și de marketing (15%), în
condițiile menținerii în zona priorităților decizionale a aspectelor legate de dezvoltarea
tehnică, tehnologică de noi produse și servicii bio (30%).
Un alt obiectiv de cercetare a fost să identificăm principalele activități, metode,
tehnici și instrumente relevante pentru RSC (figura nr.4). Rezultatele obținute arată că,
există o diversitate de activități și instrumente de susținere a RSC în firmele din domeniul
bioeconomiei din România. Cu toate acestea, doar trei organizații au un Cod de RSC, doar
2 organizații au indicatori nonfinanciar pentru evaluarea RSC și doar o organizație are un
Regulament intern clar și coerent de etică și comportament organizațional față de mediu și
părțile interesate și în nici una din organizațiile cuprinse în cercetare nu există funcția de
manager pentru responsabilitate socială.

356 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

9
Cod de responsabilitate
socială corporativă
8

Standarde și certificări
7 pentru RSC

6 Regulamente interne de
etică și comportament
5
Activități de dezvoltare a
4 relațiilor cu părțile
interesate în RSC
3 Pregătirea resurselor umane
în domeniul RSC

2
Indicatori nonfinanciari
care măsoară RSC
1
Elaborarea unor rapoarte de
0 evaluare a RSC
0 2 4 6 8

Figura nr. 4: Matricea activităților și instrumentelor reprezentative

pentru RSC în firmele din domeniul bioeconomiei

Pe de altă parte, cercetarea a relevat faptul că în toate organizațiile sunt

implementate standarde, au fost obținute certificări privind RSC și se întocmesc rapoarte
anuale de evaluare a progreselor în domeniul RSC. Prin intermediul procesului de cercetare
am identificat zonele de interes pentru managerii cuprinși în cercetare. Rezultatele obținute
ne-au permis conturarea unei ierarhii a intereselor actuale ale acestora pentru următoarele
aspecte: (1) performanțe economice; (2) produse și servicii ecologice noi; (3)
managementul RSC; (4) marketingul RSC. Pentru reprezentarea intereselor managerilor,
am folosit o scală Lickert cu valori de la 4 = interes maxim (prioritar); 3 = interes mare; 2=
interes mediu; 1= interes minim. Principalele rezultate sunt prezentate mai jos (figura nr.5).
Rezultatele cercetării arată că există o varietate de interese ale managerilor specializați din
domeniul bioeconomiei, care se regăsesc într-un sistem de obiective, care relaționează
direct cu RSC. Diferențele de ierarhizare sunt puternic influențate de specificul domeniului
în care se încadrează funcția managerială ocupată de fiecare, ceea ce explică o situație de
normalitate, deoarece fiecare are indicatori de performanță specifici de realizat.

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 357

AE Responsabilitatea socială, o opțiune strategică esențială
pentru o dezvoltare sustenabilă în domeniul bioeconomiei

4,5
4
3,5
3
2,5 Managerul general
2
1,5 Managerul economic
1
Managerul de
0,5
producție
0 Managerul de
dezvoltare
Managerul de
marketing

Figura nr. 5: Ierahizarea intereselor managerilor din domeniul bioeconomiei

din România

În cadrul interviului cu managerii generali ai celor 10 organizații din domeniul

bioeconomiei din România, am identificat principalele responsabilități, care în opinia lor
influențează semnificativ deciziile și comportamentul lor managerial. Acestea sunt: (1)
responsabilitatea pentru obiectivele strategice; (b) responsabilitatea față de părțile
interesate; (c) responsabilitatea socială corporativă; (d) responsabilitatea față de mediu. În
urma prelucrării rezultatelor am descoperit că, toți managerii generali intervievați (10)
consideră responsabilitatea pentru obiectivele strategice ca fiind cea mai importantă, opt
manageri generali poziționează responsabilitatea față de părțile interesate pe locul al doilea
ca importanță, responsabilitatea socială corporativă pe locul trei, urmată de
responsabilitatea pentru mediu, cu cel mai mic nivel de responsabilitate în opinia lor.
Aceste rezultate confirmă faptul că, managerii generali continuă să fie centrați pe
obiectivele economice și sunt conștienți că acestea atrag responsabilități majore, dacă nu
sunt realizate. În comparație cu obiectivele de dezvoltarea a responsabilității sociale și cu
cele de protecția mediului, obiectivele economice încă nu pot fi surclasate. Un alt rezultant
interesant al cercetării arată că, trei sferturi din manageri (38 manageri) sunt de acord să
sprijine majorarea bugetului pentru activități specifice managementului responsabilității
sociale, dacă RSC ar deveni obligatorie pentru toate organizațiile. Acest rezultat confirmă
prima ipoteză a cercetării. Restul managerilor (11 manageri) condiționează totuși mărirea
cheltuielilor bugetare pentru RSC de rezultatele economico-financiare pe care organizațiile

358 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

lor le obțin. Majoritatea managerilor generali (8) dintre cei intervievați consideră că RSC
poate deveni o opțiune strategică predilectă în următorii ani. Cei mai mulți dintre ei (8 din
10) ar face unele schimbări în filosofia lor managerială, dacă cercetările de marketing ar
dovedi că, din ce în ce mai mulți consumatori de produse din domeniul bioeconomiei își
modifică stilul de viață, cerințele, așteptările și nevoile de produse și servicii bio și
ecologice, dacă furnizorii și partenerii ar fi stimulați de investițiile pe care firmele din
domeniul bioeconomiei le fac pentru a folosi materii prime ecologice și pentru a oferi noi
produse și servicii competitive. Aceste rezultate confirmă ipoteza a doua a cercetării,
potrivit căreia schimbările în cerințele părților interesate pot determina schimbări în
abordarea RSC în cadrul organizațiilor, aceasta ajungând să devină o prioritate strategică
relevantă. De altfel, 75% dintre managerii de top cuprinși în cercetare consideră că,
principala cauză a nivelului minim de dezvoltare a RSC în firma lor au fost resursele
financiare limitate, care nu le-au permis să dezvolte atât cât ar fi dorit RSC. Acest rezultat
confirmă cea de a treia ipoteza a cercetării. Scopul acestei cercetări a fost să identificăm
principalele modalități de creștere a RSC în organizațiile românești din domeniul
bioeconomiei. Pentru aceasta am chestionat fiecare manager (49 manageri) prin intermediul
chestionarului, dar și în cadrul interviurilor telefonice cu cei 10 manageri generali.
Rezultate sunt deosebit de interesante și evidențiază acordul sau dezacordul managerilor
generali față de modalitățile de creștere a RSC recomandate în literatura de specialitate. O
imagine de ansamblu se prezintă mai jos (figura nr. 6).

Politici guvernamentale
stimulative
Nu știu Diversificarea activităților
specifice RSC
Comunicare digitală cu parțile
interesate
Investiții în tehnologii, produse
Dezacord și servicii bio
Obținerea de noi cerctificări

Implementarea de noi standarde

Acord Creșterea transparenței

Pregătirea specială a resurselor

umane pentru RSC
0 5 10 15 Mărirea bugetului pentru RSC

Figura nr. 6: Principalele modalități de creștere a RSC în opinia managerilor

din firmele din domeniul bioeconomiei din România

Din analiza strategiilor firmelor din grupul țintă a rezultat că, activitățile specifice
RSC sunt reprezentate în acestea în proporție de 20%, ceea ce arată o nevoie de creștere a
acestui procent, fapt recunoscut ca necesar și oportun de majoritatea managerilor implicați

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 359

AE Responsabilitatea socială, o opțiune strategică esențială
pentru o dezvoltare sustenabilă în domeniul bioeconomiei

în cercetare. Din analiza celor 30 de execuții bugetare și a celor 30 de rapoarte anuale de

activitate ale firmelor din grupul țință a rezultat că, 4 organizații au alocat sub 3% din profit
pentru activitățile de dezvoltare a RSC, iar 6 organizații au alocat între 3% - 8% din profitul
lor pentru activități specifice de dezvoltare a RSC. Procentele sunt reduse în comparație cu
alocările bugetare ale firmelor mijlocii occidentale din acest domeniu (între 10%-25%).

Concluzii

Cercetarea a condus la obținerea unor rezultate interesante care ajută cititorul să

descopere stadiul implementării RSC în organizațiile din domeniul bioeconomiei din
România. Astfel, au fost identificate formele specifice de implementare și perspectivele de
dezvoltare a sistemelor de standardizare și certificare a RSC în firmele românești. De
asemenea, cercetarea a pus în evidență prioritățile strategice de dezvoltare a RSC, în
condițiile unor schimbări majore în România în toate subdomeniile bioeconomiei. O
contribuție importantă a cercetării constă în identificarea modalităților de creștere și
diversificare a activităților din domeniul RSC, în organizațiile din domeniul bioeconomiei,
ca o derivată a reconsiderării aspectelor cu privire la mediu și la părțile coeinteresate în
dezvoltarea sustenabilă a afacerilor. Cercetarea a evidențiat și faptul că are loc o mutație
semnificativă, chiar esențială, în ceea ce privește prioritizarea intereselor de afaceri ale
managerilor. Majoritatea celor implicați în cercetarea noastră au exprimat o disponibilitate
maximă pentru integrarea RSC în următorii cinci ani în toate etapele proceselor de
management și de execuție de produse și servicii din domeniul bioeconomiei. Aceste
aspecte au o relevanță deosebită pentru că, majoritatea cercetărilor cu privire la RSC din
ultimii ani au demonstrat că atenția managerilor este concentrată pe performanțele
economico-financiare.
Principala limită a acestei cercetări este numărul redus de subdomenii din domeniul
bioeconomiei considerate (3 din 11 subdomenii recunoscute la nivel european). Cercetarea
va fi extinsă și în celelalte subdomenii ale bioeconomiei și vor fi integrate în grupul țintă
firmele mari și cele mici din România. O altă direcție de cercetare constă în elaborarea unui
studiu comparativ cu privire la impactul implementării RSC în domeniul bioeconomiei din
diferite state ale Uniunii Europene.

Bibliografie

Androniceanu, A. and Popescu, C.R., 2017. An inclusive model for an effective

development of the renewable energies public sector. Administratie si Management
Public, 28, pp.81-96.
Ararat, M., Colpan, A.M. and Matten, D., 2018. Business groups and corporate
responsibility for the public good. Journal of Business Ethics, 153(4), pp. 911-929.
Barnett, M.L., 2019. The business case for corporate social responsibility a critique and an
indirect path forward. Business & Society, 58(1), pp.167-190.
Brance, I., 2018. Questionnaire design, how to plan, structure and write survey material for
effective market research. London: Kogan Page Limited.

360 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Chang, DR., Jang, J., Lee, H. and Nam, M., 2019. The effects of power on consumers'
evaluation of a luxury brand's corporate social responsibility. Psychology & Marketing,
36(1), pp.72-83.
Comisia Europeană, 2018a. O bioeconomie durabilă pentru Europa: consolidarea
legăturilor dintre economie, societate și mediu. [online] Available at:
<http://www.cdep.ro/afaceri_europene/CE/2018/COM_2018_673_RO_ACTE_f.pdf>
[Accessed 7 January 2019].
Comisia Europeană, 2018b. Corporate social responsibility in practice. [online]. Available
at: <https://www.ohchr.org/Documents/Publications/GuidingPrinciplesBusinessHR_EN
.pdf> [Accessed 9 December 2018].
Cuervo-Cazurra, A., 2018. The evolution of business groups' corporate social
responsibility. Journal of Business Ethics, 153(4), pp.997-1016.
Da Silva, A., Martins-Silva, P.D., Vasconcelos, K.C.D., da Silva, V.C., de Brito, S.L.M.S.
and Monteiro, J.M.R., 2019. Sustainability and corporate social responsibility in the
opinion of undergraduate students in management programs: Between the concrete and
the abstract. Journal of Cleaner Production, 207, pp. 600-617.
Derun, I. and Mysaka, H., 2018. Stakeholder perception of financial performance in
corporate reputation formation. Journal of International Studies, 11(3), pp.112-123.
Dinu, V., 2011. Responsabilitatea socială corporativă – oportunitate de reconciliere a
intereselor economice cu cele sociale și de mediu. Amfiteatru Economic, 12(29), pp.6-7.
Dobrovic, J., Gallo, P., Mihalcova, B., Stofova, L. and Szaryszova, P., 2018.
Competitiveness measurement in terms of the Europe 2020 Strategy. Journal of
Competitiveness, 10(4), pp.21–37.
Drăgulănescu, I.V. and Androniceanu, A., 2017. Risk management in global sourcing. 21st
International Conference on Economic and Social Development, 18-19 May, Belgrad,
Serbia, pp. 695-702.
Gablas, B., Ruzicky, E. and Ondrouchova, M., 2018. The change in management style
during the course of a project from the classical to the agile approach. Journal of
Competitiveness, 10(4), pp.38–53.
Galagedera, D.U.A., 2019. Modelling social responsibility in mutual fund performance
appraisal: A two-stage data envelopment analysis model with non-discretionary first
stage output. European Journal of Operational Research, 273(1), pp.376-389.
Gerasimov, B.N., Vasyaycheva, V.A. and Gerasimov, K.B., 2018. Identification of the
factors of competitiveness of industrial company based on the module approach,
Entrepreneurship and Sustainability Issues, 6(2), pp.677-691.
Geva, A., 2008. Three models of corporate social responsibility: interrelationships between
theory, research, and practice. Business and Society Review, 113, pp.1-41.
Gomme, J., 2018. Entering a new era of human rights transparency. [online] Available at:
<https://www.wbcsd.org/Programs/People/Social-Impact/Human-
Rights/News/Entering-a-new-era-of-human-rights-transparency> [Accessed 17
December 2018].
Hemphill, T.A., 2004. Corporate citizenship: the case for a new corporate governance
model. Business and Society Review, 109(3), pp.339-361.

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 361

AE Responsabilitatea socială, o opțiune strategică esențială
pentru o dezvoltare sustenabilă în domeniul bioeconomiei

Hermawan, A. and Gunardi, A., 2019. Motivation for disclosure of corporate social
responsibility: evidence from banking industry in Indonesia. Entrepreneurship and
Sustainability Issues, 6(3), pp.1097-1106.
International Organization for Standardization, 2018. Social responsibility-schematic
overview of ISO 26000. [online] Available at: <http://www.iso.org/publication
/PUB100260> [Accessed 17 March 2019].
International Organization for Standardization, 2019. Information security management
systems - overview and Vocabulary. [online] Available at: [Accessed 17 March 2019].
International Organization for Standardization, 2019. ISO 28000 Standard: Supply Chain
Security Certification, [online] Available at: <http://www.sgs.com/ISO-28000-supply-
chain-security-management-systems> [Accessed 17 March 2019].
Kaasa, A., 2019. Determinants of individual-level social capital: Culture and personal
values. Journal of International Studies, 12(1), pp.9-32.
Klierova, M. and Kutik, J., 2017. One stop government – strategy of public services for
citizens and businesses in Slovakia. Administratie si Management Public, 28, pp.66-80.
Kovacs, G. and Kot, S. 2016. New logistics and production trends as the effect of global
economy changes. Polish Journal of Management Studies, 14(2), pp.115-126.
Lăzăroiu, G., 2018. Participation environments, collective identities, and online political
behavior: the role of media technologies for social protest campaigns. Geopolitics,
History, and International Relations, 10(2), pp.58–63.
Lisin, E., Kurdiukova, G., Ketoeva, N. and Katina, J., 2018. Sustainability issues of
territorial power systems in market conditions. Entrepreneurship and Sustainability
Issues, 6(2), pp.1041-1052.
Liu, Y.W., Gulzar, M.A., Zhang, Z.G. and Yang, Q.X., 2018. Do interaction and education
moderate top management team age heterogeneity and corporate social responsibility?
Social Behavior and Personality, 46(12), pp.2063-2080.
Malcolm, G.-H., 2018. Collective movements, digital activism, and protest events: the
effectiveness of social media Cconcerning the organization of large-scale political
participation. Geopolitics, History, and International Relations, 10(2), pp.64–69.
Marti-Noguera, J.J.; Puerta-Lopera, I.C. and Rojas-Roman, P., 2017. About
the social responsability of universities. Revista Colombiana de Ciencias Sociales, 8(2),
pp.302-309.
Mata, F.P., 2018. The social responsability of stakeholders in advertising: the need for an
ethical commitment in advertising industry. Methaodos - Revista de Ciencias Sociales,
6(1), pp.38-51.
Meyer, N., Meyer, D.F., 2016. The relationship between the creation of an enabling
environment and economic development: a comparative analysis of management at
local government sphere. Polish Journal of Management Studies, 14 (2), pp. 150-160.
Mihăilă, R., Gregova, E., Janoskova, K., Kolencik, J. and Arsene, A.M., 2018. The
instrumental function of gendered citizenship and symbolic politics in the social
construction of labor rights for migrants. Journal of Research in Gender Studies, 8(2),
pp.127–136.

362 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Morkūnas, M., Volkov, A., Bilan, Y. and Raišienė, A.G., 2018. The role of government in
forming agricultural policy: economic resilience measuring index exploited.
Administrație și Management Public, 31, pp.111-131.
Mura, L., Daňová, M., Vavrek, R. and Dúbravská, M., 2017. Economic freedom –
classification of its level and impact on the economic security. AD ALTA-Journal of
Interdisciplinary Research, 7(2), pp.154 – 157.
Nica, E., Manole, C., and Stan, C. I., 2018. A laborless society? How highly automated
environments and breakthroughs in artificial intelligence bring about innovative kinds
of skills and employment disruptions, altering the nature of business process and
affecting the path of economic growth. Journal of Self-Governance and Management
Economics, 6(4), pp.25–30.
Organizația Internațională de Standardizare, 2012. Economic benefits of standards. [online]
Available at: <https://www.iso.org/files/live/sites/isoorg/files/news/magazine/ISO%20
Focus+%20(2010-2013)/en/2011/ISO%20Focus+,%20March%202011.pdf.> [Accessed
9 December 2018]
Poór, J., Juhász, T., Machová, R., Bencsik, A. and Bilan, S., 2018. Knowledge management
in human resource management: Foreign-owned subsidiaries’ practices in four CEE
countries. Journal of International Studies, 11(3), pp.295-308.
Porter, M.E. and Kramer, M.R., 2011. The big idea: creating shared value, rethinking
capitalism. Harvard Business Review, January–February, pp.1-6. [online] Available at:
<http://hbr.org/2011/01/the‐big‐idea‐creating‐shared‐value/ar/pr> [Accessed 14 March
2019].
Pucheta-Martinez, M.C. and Lopez-Zamora, B., 2018. Corporate social responsibility
strategies of Spanish listed firms and controlling shareholders' representatives.
Organization & Environment, 31(4), pp.339-359.
Putra, B.A., Darwis and Burhanuddin. 2019. ASEAN Political-Security Community:
Challenges of establishing regional security in the Southeast Asia. Journal of
International Studies, 12(1), 33-49.
Rădulescu, A., 2018. Users’ social trust of sharing data with companies: online privacy
protection behavior, customer perceived value, and Continuous usage intention.
Contemporary Readings in Law and Social Justice, 10(1), pp.137–143.
Smékalová, L., 2018. Evaluating the cohesion policy: targeting of disadvantaged
municipalities. Administratie si Management Public, 31, pp. 143-154.
Solesvik, M., 2017. The triple helix model for regional development and innovation:
context of nordic countries. Forum Scientiae Oeconomia, 5(4), pp.5-21.
Stoklasová, R., 2018. Econometric analysis of SMEs in Eurozone. Forum Scientiae
Oeconomia , 6(1), pp.19-30.
Strielkowski, W., 2017. Social and economic implications for the smart grids of the future.
Economics and Sociology, 10(1), pp.310-318.
Turner, M.R., McIntosh, T., Reid, S.W. and Buckley, M.R., 2019. Corporate
implementation of socially controversial CSR initiatives: Implications for human
resource management. Human Resource Management Review, 29(1), pp.125-136.
Tvaronavičienė, M., 2019. Insights into global trends of capital flows’ peculiarities:
emerging leadership of China. Administratie si Management Public, (32), pp. 6-17.

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 363

AE Responsabilitatea socială, o opțiune strategică esențială
pentru o dezvoltare sustenabilă în domeniul bioeconomiei

Yeo, A.C.-M., Carter, S., and Chezulhaimee, N.A., 2018. Corporate social responsibility
intervention: a catalyst to small-medium enterprise employee engagement.
Psychosociological Issues in Human Resource Management, 6(1), pp.38–62.
Yameen, M., Farhan, N.H. and Tabash, M.I., 2019. The impact of corporate governance
practices on firm’s performance: an empirical evidence from Indian tourism sector.
Journal of International Studies, 12(1), pp. 208-228.
Yoon, B. and Chung, Y.S., 2018. The effects of corporate social responsibility on firm
performance: A stakeholder approach. Journal of hospitality and tourism management,
37, pp.89-96.
Wartick, S.L. and Cochran, P.L., 1985. The evolution of the corporate social performance
model. Academy of Management Review, 10(4), pp.758-769.
Weber, J.L., 2019. Corporate social responsibility disclosure level, external assurance and cost
of equity capital. Journal of Financial Reporting and Accounting, 16(4), pp. 694-724.
World Business Council for Sustainable Development, 2019. Insider perspective: The
United Nations Forum on business and human rights. [online] Available at:
<https://www.wbcsd.org/Overview/News-Insights/Insider-perspective/The-United-
Nations-Forum-on-Business-and-Human-Rights> [Accessed 7 January 2019].

364 Amfiteatru Economic