Pilonul economic al Dezvoltarii Durabile

Obiectivele de natura economica ale dezvoltarii durabile consta in reducerea decalajelor economice care despart Romania de tarile
dezvoltate. Acest obiectiv reprezinta, in realitate, un mijloc pentru dezvoltarea umana, cresterea calitatii vietii si diminuarea inechitatilor de ordin
social.
Proiectele de capitole care au fost pana in prezent elaborate, se refera la situatia actuala de pornire si contin analize pertinente in legatura
cu dimensiunea ingrijoratoare a acestor decalaje, cu tendinte nefavorabile, in sensul adancirii in perioada de tranzitie a unora dintre acestea. Ca
principale cai de solutionare a decalajelor, mentionez oprirea dezindustrializarii si crearea premiselor pentruo dezvoltare industriala
moderna si eficienta, modernizarea agriculturii, dezvoltarea serviciilor, reducerea saraciei extreme si diminuarea decalajelor de
dezvoltare in plan regional. Totodata, este nevoie de cresterea rolului sectorului privat in economie si deamplificarea contributiei
parteneriatului public-privat.
Promovarea unor politici de restructurare eficienta a economiei impune prioritatea dezvoltarii sferei serviciilor si a reducerii ocuparii
fortei de munca in agricultura, dezvoltarea infrastructurilor si racordarea acestora la sistemele europene si mondiale.
Prin aceasta avem in vedere: construirea si modernizarea cailor de transport, generarea, transportul si distribuirea energiei, construirea
unor centrale electrice noi, moderne si nepoluante; introducerea surselor alternative de energie eoliana, solara, pe baza de hidrogen; apa si
gospodarirea ei (alimentarea oraselor si a satelor cu apa potabila, irigatii, lucrari de aparare contra inundatiilor, alunecari, acumulari, prelucrarea
apelor uzate); telecomunicatii si noua infrastructura bazata pe tehnologia informatiei (calculator, internet, medii electronice de informatii).
Promovarea societatii informationale reprezinta pentru Romania o sansa majora pentru a reduce decalajul informational – ca si alte
decalaje. Societatea informationala, bazata pe cunoastere, este una dintre cele mai eficiente arme de lupta impotriva saraciei.
Educatia si cultura reprezinta elemente-cheie pentru imbunatatirea calitatii si creativitatii capitalului uman, ele constituind factorul de
productie cu ponderea cea mai mare in ecuatia cresterii economice. Tinerii, principalii beneficiari ai strategiei, ca si constructori ai viitoarei
Romanii, trebuie sa aiba sansa afirmarii, pe baza unei educatii de calitate, neingradita de selectia prin bani.

Concomitent cu insusirea de noi cunostinte si tehnologii, valorificarea traditiilor si mostenirii culturale nationale, prin includerea lor in
circuitul mondial de valori, sunt factori de consolidare a dezvoltarii noastre durabile si de afirmare pe plan extern a acesteia.
 In ceea ce priveste dezvoltarea industriei, ea vizeaza atat afirmarea unor industrii de traditie in Romania, cat si a noilor industrii cu
perspective de piata, tehnologice, cu eficienta ridicata, generatoare de produse cu valoare adaugata mare, care sa creeze locuri de munca de
inalta calificare. Industria va juca, in continuare, un rol de prima insemnatate, ca ramura generatoare si utilizatoare de tehnologii noi si
perfectioniste.

Agricultura este, pentru Romania, un sector vital care, din pacate, ca nivel de dezvoltare fata de tarile dezvoltate, este serios ramas in
urma. Daca vom compara randamentele in agricultura romaneasca cu cele din tarile membre ale Uniunii Europene, vom constata existenta unor
decalaje foarte mari. Productivitatea muncii pe persoana ocupata in agricultura Romaniei reprezinta doar 6% din valoarea inregistrata in
Uniunea Europeana, valoarea productiilor agricole la hectar fiind de circa 250 euro in Romania, comparativ cu 2000 euro in Uniunea Europeana.
In pofida potentialului natural si uman al agriculturii, Romania a devenit importatoare neta de produse agroalimentare.
Este nevoie urgenta ca agricultura sa se reintegreze in ansamblul economiei noastre si sa depaseasca stadiul de sector cu caracter
preponderent de subzistenta si semisubzistenta. Indiferent de forma de proprietate, se impun masuri radicale pentru rentabilizarea, cresterea
eficientei si productivitatii agriculturii romanesti, cresterea de disponibilitati la export. Viitorul este al agriculturii de tip industrial, care
promoveaza tehnologii ecologice, nedistructive pentru mediu.
Strategia de pregatire a zonelor rurale si agriculturii romanesti pentru aderarea la Uniunea Europeana si pentru valorificarea maxima a
oportunitatilor oferite de Politica Agricola comuna, trebuie sa includa cel putin urmatoarele obiective:
• reducerea populatiei ocupate in agricultura la aproximativ 1 milion de persoane si asigurarea de alternative de ocupare si venit
(crearea de IMM 12 pentru productie industriala si servicii), in corelatie cu crearea unor exploatatii economice viabile, prin efortul de reducere a
gradului de fragmentare a exploatarii fondului funciar;
• dezvoltarea unei infrastructuri si a unor servicii specifice zonelor rurale;
• cresterea capacitatii administrativ-institutionale de atragere a resurselor financiare de potentare si valorificare a resurselor zonale.

Integrarea si a celorlalte sectoare ale economiei in procesul de perspectiva al dezvoltarii durabile presupune o sporire considerabila a
nivelului calitatii si competitivitatii produselor si serviciilor romanesti. O strategie a calitatii, competitivitatii si productivitatii, pana in anul
2025, ar fi de un real folos pentru toti agentii economici.

In cadrul acestei strategii trebuie sa se afle Tabloul de Bord European al Inovatiei (TBEI), propus de Consiliul European de la
Lisabona.
 Continutul TBEI si indicatorii pe care ii presupune permit urmarirea programului realizat de Uniunea Europeana pentru atingerea
obiectivului strategic de a deveni o economie a cunoasterii, competitiva si dinamica, capabila de o crestere economica durabila, de ameliorarea
creativa si calitativa a utilizarii resurselor umane si materiale, de o mare coeziune sociala. Din concluziile preliminare pe care le putem deduce
pe baza materialelor si dezbaterilor de pana acum, rezulta camotoarele cresterii economice a Romaniei pe termen mediu si lung
sunt acumularea si consumul intern, exportul si noile tehnologii.

Dezvoltarea pietei interne nu se poate realiza fara cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, fara crearea permanenta de noi locuri
de munca generatoare de venituri si, implicit, de putere de cumparare. Or, cresterea pietei interne nu se poate realiza prin  masuri de
comprimare a cererii interne, asa cum preconizeaza unii specialisti. Nivelul cererii solvabile interne in Romania este foarte redus ca, de altfel,
si al creditului ca sursa de relansare economica prin finantarea investitiilor pe termen mediu si lung.

Dezvoltarea durabila este de neconceput fara un program investitional de anvergura, care sa se sprijine pe politici si instrumente
adecvate. In acest cadru, avem in vedere incurajarea reinvestirii profitului, promovarea investitiilor publice si private autohtone si straine,
prin forme si stimulente diferite. Doresc sa subliniez ca dezvoltarea durabila inseamna o crestere a eficientei investitiilor din Romania la
niveluri comparabile cu cele din tarile Uniunii Europene. Eficienta inseamna, totodata, si scurtarea duratei de realizare a obiectivelor
investitionale. Cu cat vom avea mai multe investitii neterminate, cu atat imobilizarile de fonduri vor fi mai mari si vor genera pierderi. Desi
ritmul constructiilor si al investitiilor a crescut, atingerea unor performante necesare in acest domeniu ramane inca un obiectiv important.

Realizarea obiectivului strategic de reducere a decalajelor presupune asigurarea unor ritmuri de crestere economica superioare
mediei europene. Este cunoscut ca un ritm de crestere medie anuala de peste 7,3% conduce la dublarea PIB la fiecare 10 ani. Experienta
internationala cunoaste cazul doar a 7-10 tari dintr-un total de peste 150, care, pe perioade relativ ungi (de peste doua decenii), au reusit sa aiba
anual dinamici ale PIB chiar de peste 8%.

A fost cazul Japoniei, al Chinei, in prezent si al tinerelor economii asiatice. A ne propune un asemenea obiectiv este, fara indoiala,
nerealist si ar implica o mare incertitudine.

Mai realist pare a fi scenariul de dezvoltare in ritmuri de 5-6% anual. S-ar putea depasi acest nivel, in cazul in care am avea recuperari
importante de decalaj la indicatorii de eficientaprivind productivitatea muncii si a capitalului.
 Un studiu coordonat de prof. Meizsecker, intitulat „Factorul patru”, subliniaza importanta imbinarii celor doua parghii –
cresterea productivitatii si reducerea costurilor de productie. Dublarea productivitatii combinata cu reducerea la jumatate a cheltuielilor (deci a
consumarii de resurse) echivaleaza cu o crestere de patru ori a economiei.

Important este ca fiecare guvernare sa urmareasca, pe timpul mandatului sau, realizarea unei evolutii pe o panta ascendenta a
macroagregatelor economice. In caz contrar, am putea afirma ca mandatul nu si-a atins scopul si guvernarea a fost subperformanta.

Realizarea unei cresteri economice reale, cat mai apropiata de potentialul de crestere al tarii, va trebui sa devina deviza fiecarei
guvernari. Dezvoltarea durabila a Romaniei nu poate fi decat un tel si un numitor comun pentru absolut toate partidele
politice. Conceperea unor cai care ar putea fi mai mult sau mai putin diferite pentru atingerea telului respectiv poate fi subiect de discutie.
Dezvoltarea durabila trebuie sa devina un element de solidaritate nationala intergenerationala, care sa capaciteze efortul creativ al tuturor
membrilor societatii.

Al doilea obiectiv pe care-l urmarim prin dezvoltarea durabila este mentinerea permanenta a echilibrelor
macroeconomice, considerate in dinamica lor. Practic, este vorba de corelatia intre indicatorii macroeconomici care sa nu afecteze un sector in
avantajul altuia, care sa imparta echitabil atat costurile, cat si beneficiile intre participantii la joc pe orizontul de timp scurt, mediu si lung. Avem
in vedere o serie de echilibre bugetare, ale balantei comerciale si de plati externe. Tot in aceasta categorie de obiective intra si rata
inflatiei, care trebuie sa se diminueze pana la cateva procente, si rata somajului, care ar urma sa se stabileasca la nivelul ratei naturale a
somajului, care este de 4-5%.
Pilonul social al Dezvoltarii Durabile

Dimensiunea sociala a Dezvoltarii Durabile a Romaniei trebuie sa se bazeze pe un model social romanesc, compatibil cu modelul
social european. Aceasta implica atat cresterea solidaritatii nationale si sociale, a justitiei si echitatii sociale, combaterea eficienta a saraciei
(indeosebi a celei extreme), precum si a efectelor nocive ale polarizarii a, in paralel cu cresterea gradului de ocupare a fortei de munca. In plan
social, dezvoltarea durabila presupune compatibilizarea dintre eficienta economica si profitul, ca atributii ale pietei concurentiale, cu justitia
si echitatea sociala. In ultima instanta, cresterea calitatii vietii tuturor membrilor societatii reprezinta scopul primordial, cresterea
economica reprezentand mijlocul de realizare.
 Folosirea politicilor fiscale si sociale distributive de venituri, in scopul satisfacerii nevoilor sociale, presupune existenta unor servicii
publice eficiente, gestionate in spiritul calitatii si performantei. Aceste servicii trebuie sa devina un instrument esential al combaterii
saraciei, promovarii egalitatii sanselor, formarii profesionale continue, asigurarii egalitatii intre sexe si luptei impotriva discriminarii si
excluderii sociale.

- Asigurarea, prin serviciile publice, a accesului universal la educatie si sanatate constituie o cerinta de baza a dezvoltarii durabile intr-
o societate moderna.

- Eficientizarea sistemului de pensii si reducerea fiscalitatii reprezinta cerinta pentrusustenabilitatea sociala a Romaniei, la fel ca si
instrumentarea unor mecanisme de diminuare substantiala a coruptiei, in toate formele ei de manifestare.

- Consolidarea cadrului legal si institutional pentru combaterea coruptiei, cresterea gradului de aplicare a legilor tarii, in paralel cu
schimbarea de mentalitati, manifestarea opiniei publice si responsabilizarea sociala la nivel de individ si collective sunt directii prin care se pot
imbunatati elementele de sustenabilitate sociala ale dezvoltarii Romaniei.

Terapia de soc impotriva coruptiei, pe care o sustin cu tarie, presupune o actiune concertata, permanenta, care sa vizeze radacinile
fenomenului, indifferent de nivelul si functia la care acesta se manifesta.

Si in acest caz avem nevoie de stabilirea unor prioritati, in functie de marimea pericolului economic si social al coruptiei, de necesitatea
de a actiona direct asupra cauzelor si, pe cat posibil, de a pune in functiune mijloacele de prevenire.

Prin coruptie se incurajeaza fenomene extrem de daunatoare dezvoltarii sociale durabile, cum sunt economia speculativa, excluderea
sociala, instabilitatea economica, in dispretul celor care sunt cinstiti si corecti. O societate nu poate prospera daca este erodata de asemenea
fenomene.

- Promovarea „clasei de mijloc” constituie un element de sustenabilitate a dezvoltarii, de echilibru economic si social, de lupta
impotriva polarizarii sociale si de protectie si autoprotectie a membrilor societatii.
 - Politicile sociale si de venituri ale populatiei ocupa un loc central in instrumentarul de asigurare a conditiilor de realizare a dezvoltarii
durabile. Cresterea salariilor in raport de productivitatea muncii, eliminarea tuturor formelor de riscuri si de salarii necorelate cu aportul
individual, a conflictelor reale de interese, a incompatibilitatilor, constituie o conditie esentiala pentru sustenabilitatea progresului nostru social.

Asigurarea unui trai calitativ decent, in crestere pentru fiecare membru al societatii noastre, presupune o structura a fiscalitatii si de
redistribuire a veniturilor pe baza compatibilizarii principiului concurentei loiale cu cel al justitiei si echitatii sociale. In aceasta privinta, apare
necesara stabilirea nivelului optim al fiscalitatii, tinand seama de criteriile mentionate, ca si de cel alneutralitatii politicii fiscale fata de
grupurile sociale cu acelasi nivel al veniturilor.

Relaxarea fiscalitatii apare ca un factor de stimulare a economisirilor si investitiilor la persoanele fizice si juridice si trebuie utilizata
cu prioritate in acest sens. Aceasta implica, totodata, restrangerea numarului excesiv de mare de taxe si impozite.

Pilonul de mediu al Dezvoltarii Durabile

Problematica mediului a capatat o importanta cu totul deosebita la elaborarea si implementarea oricarui proiect investitional si in activitatea
noastra de zi cu zi, ca urmare a gravelor consecinte pe care le are si le-a avut asupra echilibrului ecosistemelor, modelele de productie, distributie
si consum, in ceea ce priveste exploatarea irationala a resurselor naturale.

Din acest motiv, strategia noastra si-a propus sa aiba un capitol distinct de mediu, care sa integreze la nivelurile micro si macro abordari
sistemice si multidisciplinare cu dimensiuni economice si sociale. Numai in acest mod putem asigura durabilitate dezvoltarii noastre.

Pornind de la definirea eficientei ecologice si de la modul ei de aplicare practica in economie si socie6tate, s-a impus cu drept de cetate,
in studiile economice si sociale,categoria de „eco-eficienta”, care semnifica omniprezenta aspectelor de mediu in orice calcul de evaluare a
eficientei ciclului de investitii, productie si consum. Durabilitatea intergenerationala a cresterii noastre economice este asigurata in principal
de folosirea rationala a resurselor naturale de care dispunem, fara a periclita echilibrul ecosistemelor.
 Privind lucrurile din punct de vedere ecologic, economic si social, pare tot mai evidentagreseala sacrificarii naturii pe termen lung
pentru un profit imediat, pe termen scurt. Aceasta viziune ingusta este in totala contradictie cu cerinta managementului strategic si a cooperarii
internationale echitabile.
Ca urmare a agravarii consecintelor lor, problematica mediului creste ca importanta, astfel ca, in prezent, multi specialisti o
considera prioritatea numarul unu, inaintea celor de natura economica si sociala. Nerespectarea cerintelor de echilibru ecologic poate rasturna
toate scarile de valori ale sistemelor economico-sociale, in anumite cazuri-limita conducand la distrugerea totala a acestora.

Strategiile de mediu pe care le elaboram trebuie corelate de la bun inceput cu cele ale dezvoltarii economico-sociale. Aceasta legatura
interdisciplinara obliga la inalt profesionalism si cooperare interinstitutionala. In unele cazuri, la noi, colaborarea dintre institutiile implicate
lipseste sau este foarte slaba dintr-un motiv sau altul, cel mai adesea cu caracter subiectiv sau din dorinta de a munci mai putin.

O astfel de situatie este daunatoare, conduce la subminarea coerentei strategiei care, dupa cum ati constatat, este cu atat mai articulata si
consistenta, cu cat beneficiaza de aportul si opiniile a cat mai multor specialisti, la cele mai diferite niveluri.

Intrucat mediul este unul din factorii care actioneaza in plan global, suntem obligati sa construim strategiile in corelare si in
concordanta cu cele elaborate in alte tari si pe plan mondial.
Putem aprecia ca Romania a participat in mod activ si si-a asumat angajamente in cadrul conventiilor, acordurilor si intelegerilor
internationale privind mediul.

Cu toate acestea, este inca insuficient de cuprinzatoare perceperea, de catre unii factori de decizie, la nivel national si international, a
efectelor degradarii mediului si asupra economiei si a marimii costurilor necesare pentru prevenirea si reducerea poluarii, mentinerea calitatii
factorilor de mediu. Interdependenta dintre capitalul natural si cel antropic impune un efort analitic cu mult mai mare in legatura cu
fenomenele de sera, schimbarile climatice, reducerea biodiversitatii, eroziunii solului si infestarii aerului si apei cu noxe etc.

O componenta majora a strategiei de mediu este reprezentata de reciclarea materialelor refolosibile si managementul deseurilor. Acesta
va deveni una din industriile specifice secolului al XXI-lea, care poate deveni si o activitate rentabila si o sursa de mijloace financiare. EA nu
doar protejeaza factorii de mediu, dar reintroduce in circuitul economic materii utile, in conditiile diminuarii lor in natura.