Asistență Managerială și Administrativă

Anul I, ID

Grupa 2

Rolul strategiilor şi politicilor macroeconomice în orientarea dezvoltării

economice
Rolul tehnologiei și inovației susținătoare în generarea creșterii
economice

Student: Țiganașu Georgiana

Anul 2022
 Cuprins

DEZVOLTAREA ECONOMICĂ.........................................................................2
Factorii ai dezvoltării economice.................................................................................................2

STRATEGII ȘI POLITICI DE DEZVOLTARE.................................................3

ASPECTE PRIVIND CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICǍ...............................3

FACTORII CREŞTERII ECONOMICE.....................................................................................5

Rolul tehnologiei și inovației...................................................................................5

ETAPELE IN PROCESUL DE INOVARE:........................................................6
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................7

1
 DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

Dezvoltarea economică presupune un ansamblu de transformări cantitative, structurale și

calitative, atât în economie cât și în cercetarea științifică, tehnologii, în mecanismele și structurile
organizatorice de funcționare a economiei, în modul de gândire și comportamentul oamenilor.

Conceptul de dezvoltare economică - multidimensional

1. Implică în sine creșterea economică;
2. Are o conotație istorică amplă
3. Surprinde procesul trecerii economiei unei societăți de la o formă inferioară de evoluție spre
alta superioară;
4. Poate fi definită ca dezvoltarea factorilor de producție, respectiv dezvoltarea principalelor
componente ale economiei;
5. Se referă la progresele realizate în raporturile dintre agenții economici și mediul economic.

Factorii ai dezvoltării economice

 Politica macroeconomică

Politica macroeconomică reprezintă acțiunile și măsurile întreprinse de stat pentru creșterea PIB-
ului pe o perioadă mai mare de timp. În esentă, politica macroeconomică este o problemă de
alocare a resurselor la nivelul societății în vederea dezvoltării economico-sociale.

Acestea se împart în mai multe categorii:

 Politica montară
 Politica financiară (fiscală)
 Politica veniturilor

 Politici comerciale

2
 STRATEGII ȘI POLITICI DE DEZVOLTARE

ASPECTE PRIVIND CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICǍ

Teoriile cu privire la creşterea economică ocupă un loc însemnat în ştiinţa economică, cu

deosebire în ultima perioadă de timp.
În sens larg (lato sensu) , creşterea economică semnifică ansamblul modificărilor care au
loc în dimensiunile rezultatelor macroeconomice. Din această perspectivă , ea ne apare ca un
fenomen profund ireversibil, autointreţinut prin modificări şi ameliorări ale performanţelor
factorilor de producţie care pot să susţină dezvoltarea.
În sens restrâns (stricto sensu) , creşterea economică este o mişcare ascendentă a unor
măsuri economice globale (măsurata de obicei prin PIB) pe o perioadă de timp.
Cerinţa fundamentală a creşterii economice este ca aceasta să fie realizată pe o perioadă
îndelungată de timp şi să aibă (să urmarească) o finalitate socială.
Există mai multe tipuri de creştere economică în funcţie de evoluţia indicatorilor
macroeconomici. Dacă aceştia se menţin la acelaşi nivel avem creştere 0 , iar dacă scad avem de
a face cu o creştere economică negativă. Creşterea economică urmareşte îndeosebi aspectele
cantitative ale dezvoltării. Esenţa ei poate fi realizată mai clar dacă se analizează în legătura cu
alte concepte cum ar fi dezvoltarea economică şi progresul economic.
Rezultatul creșterii și dezvoltării economice îl constituie progresul economic social.
Progresul economic înseamnă sporirea productivității factorilor naționali, creșterea
dimensiunii potențialului economic în paralel cu modernizarea structurilor economice.
Progresul social exprimă evoluția progresivă a societății care conduce la îmbunătățirea
condiției umane, ridicarea pe o treaptă superioară a modului de viață a oamenilor. Progresul
social are la bază progresul economic.
Creșterea economică este rezultatul activității din economia națională. Aceasta presupune
un consum de resurese pentru realizarea unor obiective precise, aspect care nu poate fi realizat la
întâmplare. De aceea factorii de conducere macroeconomici formulează anumite politici de
creștere economică care reprezintă și măsurile întreprinse de stat pentru creșterea PIB pe o
perioadă îndelungată de timp.
3
 Politica de creștere economică este o politică de alocare a resurselor la nivelul societății
în vederea dezvoltării economico-sociale.
Elementele definitorii ale politicii de creștere economică la nivelul național sunt următoarele:
- Stabilirea țintelor de dezvoltare pe termen lung, a căror atingere permite realizarea bunăstării
materiale și spirituale a oamenilor;
- Identificarea , orientarea și dimensionarea resurselor necesare pentru realizarea țintelor
propuse;
- Resursele respective cuprind atât resursele materiale cât și cele umane, financiare și
informaționale. Având în vedere caracterul limitat al resurselor , politicile de creștere economică
urmăresc utilizarea resurselor pe baza raționalității economice și a echității între generații;
- Elaborarea strategiilor și a programelor de acțiune în concordanță cu țintele propuse. Aceste
strategii stabilesc obiectivele, direcțiile de acțiune, programele și proiectele prioritare căror li se
alocă resursele necesare pentru atingerea țintelor de dezvoltare;
- Autoritatea statală care urmărește realizarea politicii de creștere economică la nivel național.
Pentru inițierea și realizarea acesteia se apelează la organisme specializate, agenți economici
publici și privați, parteneriate sociale, care pot influența prin opiniile lor politica de creștere
economică;
- Menținerea unui echilibru între efectele imediate și cele de durată ale creșterii economice, în
sensul că aceasta trebuie să fie rezultatul armonizării intereselor imediate cu cele de perspectivă;
Politica de creștere economică necesită un cadru instituțional adecvat care vizează nu
doar organisme, instituții și organizații ci și reglementări juridice, reguli de comportament și de
participare la viața economico-socială, un anumit sistem de educație, norme etice și morale.
Politica de creștere economică este o componentă prioritară a politicii economice. Ea
reprezintă ansamblul de principii și norme, obiective, strategii și acțiuni de promovare a creșterii
durabile la nivel național, regional sau global. Realizarea acesteia are loc print-o serie de politici
sectoriale (politica agrară, industrială, comercială, monetară, fiscală, sosială), între aceste politici
există raporturi de complomentaritate având în vedere finalitatea urmărită , dar și raporturi
concurențiale date de mecanismul alocării resurselor.

4
FACTORII CREŞTERII ECONOMICE

A) Factori cu acţiune directă (factori de producţie):

- munca : resursele de muncă ale unei naţiuni analizate sub aspect calitativ şi cantitativ;
- natura : resursele naturale – lipsa lor nu e o restricţie în calea dezvoltării şi creşterii;
- capitalul : infrastructură, tehnică, tehnologie
B) Factori de conjunctură economică şi politică
Joacă un rol de catalizator dar şi de inhibator al creşterii economice
(ex. criza economică a dus la dereglări în fluxurile economice şi financiare)
 Sunt două curente de politici economice:
- politica liberală (statul nu intervine deloc în economie);
- politica protecţionistă (statul intervine).
Prin politica economică statul poate interveni la nivelul macroeconomic al unei ţări.
- Politica economică se concretizează prin strategii economice.
- Strategia de dezvoltare este un document care arată cum se poate îndeplinii politica economică .
Strategia este o planificare pe termen lung.

Rolul tehnologiei și inovației

Punctul de vedere schumpeterian abordează dezvoltarea economică prin prisma unui

proces al schimbărilor calitative, ca urmare a inovării. Astfel, J. Schumpeter priveşte inovarea ca
funcţie a activităţii antreprenoriale, în care au loc „noi combinaţii” de resurse existente.
Procesele inovaţionale nu prezintă aceleaşi caracteristici prin prisma capitalurilor
angajate şi rezultatelor obtenabile, ci prezintă diferenţieri la nivelul întreprinderii, în funcţie de
tipul inovării, de mărimea firmei, de strategia şi experienţa acesteia în domeniul inovaţional.
De altfel, desfăşurarea procesului inovaţional depinde esenţialmente de condiţiile externe;
activităţile de proiectare de noi tehnologii sunt o rezultantă a interacţiunii cu clienţii, furnizării,
competitorii şi cu diferite alte organizaţii publice şi private.
Schumpeter avea să noteze importanţa difuzării inovaţiilor, argumentând că imitatorii pot
avea succes dacă îmbunătăţesc inovaţia originală, respectiv dacă devin ei înşişi inovatori.

5
 În acest cadru, devine evident faptul că achiziţia de tehnologie nu poate fi asimilată unei
simple cumpărări de la furnizori. Firma trebuie să dispună de capacitatea de identificare a
tehnologiilor necesare, de evaluare a opţiunilor tehnologice spre a fi utilizate sau de modificarea
a acestora şi, nu în ultimul rând, de integrarea noilor tehnologii în procesele de producţie. Cu alte
cuvinte, întreprinderile ce practică acest mod de inovare trebuie să dispună de aptitudinile
necesare pentru achiziţia şi utilizarea noilor tehnologii sau a celor substanţial îmbunătăţite.
Capacitatea inovaţională este o determinantă cheie a competitivităţii economice a
naţiunilor. Inovaţia – motorul progresului economic şi bunăstării – reprezintă, în acelaşi timp,
instrumentul de soluţionare a provocărilor actuale globale din domeniul mediului şi sănătăţii.
Privim dezvoltarea sustenabilă a organizaţiilor ca fiind rezultanta capacităţii acestora de a genera
noi idei, în suportul creşterii producţiei, ocupării forţei de muncă şi protecţiei mediului.
Unul dintre beneficiile majore ale inovării este contribuția acesteia la creșterea
economică. Simplificând, inovarea poate conduce la o productivitate sporită, și anume la un
volum mai mare de produse obținute utilizând aceiași factori de producție. Pe măsură ce
productivitatea sporește, se produc mai multe bunuri și servicii, cu alte cuvinte, economia crește.

ETAPELE IN PROCESUL DE INOVARE:

6
 BIBLIOGRAFIE

 www.graduo.ro
 www.biblioteca.relielive.ro
 http://store.ectap.ro
 www.ecb.europa.eu