CURS 6

CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICǍ

 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICǍ
FLUCTUATIILE ACTIVITǍTII ECONOMICE

 Creşterea economicǎ
 un proces complex care poate fi definit, prin efectele sale, ca un
proces de creştere a rezultatelor activitătilor din economia
natională per total şi pe locuitor,
 poate fi apreciată prin dinamica produsului national sau a venitului
national per total sau pe locuitor,
 pe termen scurt poate fi asociată ca semnificatie fazelor de
prosperitate economică,
 pe termen lung, creşterea economică se manifestă ca o tendintă,
ca un trend ascendent rezultat din creşteri şi descreşteri
successive,
 Dezvoltarea economică presupune procesul de creştere, dar nu
orice creştere înseamnă şi dezvoltare.
 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICǍ
FLUCTUATIILE ACTIVITǍTII ECONOMICE

 Creşterea economică este diferită de dezvoltarea economică atât prin

sfera de cuprindere cât şi prin relatia de interdependentă.

 Creşterea economică scoate în evidentă evolutia unei economii

prin prisma efectului cantitativ al functionării sale, în timp ce
dezvoltarea economică cuprinde şi modificările calitativ-
structurale înregistrate într-o economie.
 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICǍ
FLUCTUATIILE ACTIVITǍTII ECONOMICE
 Nivelul de dezvoltare economicǎ se apreciază luând în considerare:
- produsul national brut pe locuitor şi dinamica lui;
- populatia ocupată şi structura pe sectoare a acesteia;
- nivelul productivitătii muncii şi a capitalului, precum şi ritmurile
lor de creştere.

 Dezvoltarea trebuie pusă în corelatie cu subdezvoltarea economică.

 Subdezvoltarea poate fi caracterizată prin:
 produs intern brut pe locuitor redus,
 structuri economice slab dezvoltate,
 industrializare redusă,
 slabă dezvoltare a agriculturii şi industriei alimentare,
 un nivel redus de ocupare a resurselor de muncă
 Decalaje economice - diferentele dintre nivelul de dezvoltare
înregistrat între tările dezvoltate din punct de vedere economic şi
cele mai putin dezvoltate
 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICǍ
FLUCTUATIILE ACTIVITǍTII ECONOMICE

 Creşterea economicǎ durabilǎ este legată de dezvoltarea durabilă şi sustine pe

termen lung stabilitatea economică şi progresul uman, armonizând cerintele
ecologice cu dezvoltarea economiei.
 Creşterea economicǎ durabilǎ presupune creşterea dimensiunilor economiei dar
şi schimbări de structură.
 Dezvoltarea durabilǎ reprezintă un concept complex, care integrează
semnificatii economice (obtinerea unor rezultate economice cât mai bune
tinându-se seama de restrictiile impuse de caracteristicile factorilor de
productie), ecologice (mentinerea la aceiaşi parametrii a ecosistemelor, în
special a celor care constituie suportul vietii) şi sociale (asigurarea egalitătii
şanselor pentru oamenii care trăiesc în aceeaşi perioadă, dar şi pentru cei
care vor trăi în viitor).
 Progresul economic înseamnă simultan:
 creştere de dimensiune
 modificare de structură
 modificare de sistem
 efecte pozitive ale economiei către un scop urmărit.
 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICǍ
FLUCTUATIILE ACTIVITǍTII ECONOMICE

 Ratei creşterii economice (măsurarea creşterii economice) (g), care

se obtine prin raportul procentual al diferentei dintre produsul intern
brut real din anul curent şi produsul intern brut real din anul de bază,
pe de o parte şi, produsul intern brut real din anul de bază, pe de
altă parte:
g = ((PIBr1-PIBr0) / PIBr0) x 100

 Creşterea economică zero reprezintă evolutia crescătoare şi în acelaşi

ritm a produsului intern brut real şi a populatiei totale, aceasta
însemnând că produsul intern brut pe locuitor rămâne la acelaşi nivel
în perioada analizată.
 Creşterea economică pozitivă semnifică o creştere a produsului intern
brut real cu un ritm mai mare decât acela al creşterii populatiei, ceea
ce înseamnă că sporeşte şi produsul intern brut pe locuitor.
 Creşterea economică negativă semnifică o creştere a produsului
intern brut real cu un ritm mai mic decât acela al creşterii populatiei
totale, ceea ce determină o scădere a produsului intern brut pe
locuitor.
 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICǍ
FLUCTUATIILE ACTIVITǍTII ECONOMICE

 Factorii creşterii economici

 factori de productie:
 o dimensiune cantitativă, apreciată prin volumul sau
cantitatea factorilor utilizati,
 o dimensiune calitativă, referitoare atât la calitate şi
performanta factorilor, cât şi la eficienta utilizării lor,
 o dimensiune structurală menită să evidentieze aportul
dimensiunii cantitative şi al celei calitative a factorilor utilizati
la creşterea economică.
 exp: factorul uman, factorul material, factorul informational-
tehnologic.
 factori determinanti ai cererii şi ofertei.
 influenta pozitivă a acestor factori se concretizează în creştere
economică.
 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICǍ
FLUCTUATIILE ACTIVITǍTII ECONOMICE

 Alti factori, cu actiune indirectă asupra creşterii economice, pot

fi considerati ca fiind factorii social-politici:
 exemplu: tipul de proprietate preponderent, libertatea
schimbului, caracterul concurential al pietelor, eficienta
pietei capitalurilor, fiscalitatea, stabilitatea monetară.
 Tipuri şi forme de creştere economicǎ
Teorii şi modele ale creşterii economice

Functia de productie de tip Cobb-Douglas, potrivit căreia

productia este functie de muncă(L) şi capital(K) şi astfel:

- Dacă se tine seama şi de mărimea populatiei(P), iar

randamentele factorilor sunt constante(a+þ=1), atunci functia
creşterii economice devine (ecuatia generală a creşterii):
 Tipuri şi forme de creştere economicǎ
Teorii şi modele ale creşterii economice

 Tipuri de creşterea economică:

 creştere economică extensiva: când aportul dimensiunii
cantitative a factorilor de productie la creşterea produsului sau
venitului national este preponderent.
 creştere economică intensiva: atunci când este preponderentă
contributia dimensiunii calitative a factorilor la creşterea
economică.
 Formele creşterii economice:
 creştere economică liniară - atunci când se înregistrează o
creştere regulată a produsului intern brut,
 creştere economică parabolică sau exponentiala (in functie de
relatiile de interdependentă între factorii creşterii) - in cazul în
care se înregistrează o creştere accelerată a produsului intern
brut,

 Teoria creşterii economice este o “teorie” a previzionării

acestui proces, având totodată şi rolul de analiză şi premisă
teoretică a fundamentării deciziilor la nivel macroeconomic.
 Modelul de creştere economicǎ reprezintă expresia
matematică a unui sistem relational complex, existent între
factorii creşterii economice.
 Tipuri şi forme de creştere economicǎ
Teorii şi modele ale creşterii economice

 Teoria şi modelul clasic al creşterii economice: în conceptia

clasicilor, factorii de productie se limitează la muncă, pământ
şi capital.

 Adam Smith şi David Ricardo - creşterea economică este

rezultatul acumulării de capital(transformarea unei părti din
plusprodus în capital) şi determină creşterea bogătiei pe
locuitor prin creşterea capitalului productiv pe locuitor.
 progresul tehnic este considerat un factor de creştere a
productivitătii muncii.

 Alături de factorii clasici, Marx consideră că procesul creşterii

economice este influentat şi de factori politici, sociali şi istorici.
 Modelul realizării produsului social în conditiile reproductiei
lărgite este de natură să evidentieze faptul că sursa creşterii
economice este plusprodusul.
 Tipuri şi forme de creştere economicǎ
Teorii şi modele ale creşterii economice

 Teoria şi modelul keynesian de creştere economică: potrivit

conceptiei keynesiene, venitul national creşte ca răspuns la
modificarea cererii agregate.

 În modelul elaborat de Keynes, sporul venitului este un

multiplu al creşterii investitiilor.

 La nivelul de agregare al venitului national, investitia netă are

ca sursă de finantare economisirea, atunci când economia se
află în stare de echilibru.
 Tipuri şi forme de creştere economicǎ
Teorii şi modele ale creşterii economice

Teorii şi modele neokeynesiene:

 Modelul Harrod-Domar se bazează pe idea că economisirea

gospodăriilor şi a întreprinderilor este sursa investitiilor,
economisirea reinvestită duce la creşterea capitalului şi ca
efect la creştere economică.
 Modelul utilizează trei tipuri de rate de creştere: rata naturală
de creştere economică, rata garantată de creştere economică
şi rata efectivă de creştere economică.

 Modelul Goodwin scoate în evidentă influenta proportiei în care

veniturile sunt alocate investitiilor ca sursă a creşterii economice.
 În acest model variabilele sunt: ocuparea resurselor de
muncă, rata de creştere a productivitătii, profitul, investitia,
rata salariului şi consumul.
 Influenta reciprocă dintre aceste variabile evidentiază că
repartitia venitului determină rata ocupării şi rata ocupării
determină repartitia venitului.
 Tipuri şi forme de creştere economicǎ
Teorii şi modele ale creşterii economice

 Teoria şi modelul creşterii endogene:

 teoriile actuale ale creşterii economice folosesc ca premise teoria
economiei industriale, teoria concurentei imperfecte şi teoria
diferentierii productiei şi a economiilor de scară. Astfel este
posibilă o nouă modelare a relatiilor proprii creşterii economice
care iau în considerare progresul tehnic şi capitalul uman ca
factori ai creşterii.

 Teorii şi modele neoclasice:

 aceste teorii subliniază rolul pe care progresul tehnic (factorul
informational-tehnologic) îl are în stimularea activitătilor
economice şi a rezultatelor acestora (ex. Solow).
 Tipuri şi forme de creştere economicǎ
Teorii şi modele ale creşterii economice

 Noi teorii şi modele ale creşterii economice:

 teoria creşterii economice endogene (Noua teorie a

creşterii economice) elaborată de P. Romer şi R. Lucas şi care
scoate în evidentă faptul că progresul tehnic este un rezultat
al activitătilor economice (progres tehnic internalizat), şi nu
un factor extern acestora.

 acest model scoate în evidentă existenta unor randamente

crescătoare în cazul neofactorilor (în special a informatiei),
spre deosebire de randamentele descrescătoare ce
caracterizează factorii traditionali ai creşterii economice.
 Fluctuatiile activitǎtilor economice
Ciclicitatea activitǎtii
economice

 Activitatea economică nu are, de regulă, o evolutie liniară, perfect

previzibilă, ci una fluctuantă.
 Fluctuatiile întâmplǎtoare sunt determinate de factori cu actiune
accidentală sau întâmplătoare, de evenimente neaşteptate sau
neobişnuite: cataclisme naturale, evenimente social-politice
deosebite sau de decizii neaşteptate ale unor agenti economici.
 Fluctuatiile sezoniere sunt determinate de o diversitate de
cauze, care pot fi naturale, economice sau sociale: variatia
anotimpurilor, obiceiuri şi traditii, sărbători religioase sau laice etc.
 Fluctuatii ciclice au un anumit grad de repetabilitate, ce tin de
functionarea activitătii economice şi de interdependentele dintre
părtile sale.
 Fluctuatiile ciclice reprezintă acele forme de mişcare ondulatorie a
activitătii economice dintr-o tară în care fazele de expansiune
alternează cu cele de descreştere şi stagnare.
 Fluctuatiile ciclice se consideră a fi o formă de evolutie normală a
activitătii economice, care asigură continuitatea şi schimbările
calitative în economie.
 Fluctuatiile activitǎtilor economice
Teorii si cauze ale fluctuatiilor activitǎtii
economice

 A. Teoriile exogene
 leagă fluctuatiile ciclice de factori, mişcări şi evenimente
exterioare sistemului economic: fluctuatii ale mediului
ambiant (“teoria petelor solare” a lui W.S. Jevons), războaie,
revolutii, incidente politice, descoperiri de zăcăminte aurifere,
variatii în rata creşterii populatiei, importante descoperiri şi
inovatii ştiintifice şi tehnice etc.
 Fluctuatiile activitǎtilor economice
Teorii si cauze ale fluctuatiilor activitǎtii
economice

B. Teoriile endogene
 Teoria ciclului reinvestitional (G. Haberler)
 sustine că mişcarea ciclică are la bază procesul de înlocuire a
echipamentelor de productie, care este mai amplu în unele perioade
şi nesemnificativ în altele.
 Teoria subconsumului (Th. Malthus şi S. Sismondi)
 şi a fost dezvoltată, ulterior, de Hobson, Foster, Sweezy şi Catchings.
 sustine că subconsumul este principalul factor ce produce rupturi pe
traiectoria creşterii economice care declanşează un nou ciclu.
 Malthus pornea de la premisa potrivit căreia consumul poate fi insuficient
în raport cu productia şi, pentru a fi sporit, trebuie întreprinse măsuri de
creştere a ocupării.
 Malthus a criticat legea lui Say, întrucât oferta de factori şi oferta de
bunuri nu pot să determine, de la sine, cererea pe piată, iar creşterea
demografică nu poate stimula productia decât dacă este însotită de o
cerere efectivă de muncă.
 La rândul său, Sismondi consideră că subconsumatia este legată de
repartitia inegală a veniturilor între principalele clase sociale, veniturile
personale ale celor favorizati, respectiv economiile, depăşind posibilitătile
de investire.
 În general, se consideră că subconsumul şi excesul de economisire pasivă
determină aparitia crizelor de supraproductie, pentru că oferta globală nu
este absorbită de cererea globală.
 Fluctuatiile activitǎtilor economice
Teorii si cauze ale fluctuatiilor activitǎtii
economice

B. Teoriile endogene

 Teoriile monetare (W. Sombart, C. Juglar, M. Friedman)

 fac din excedentul sau insuficienta masei monetare şi a

creditului, cauza principală a fluctuatiilor economice.

 Se sustine că la originea crizelor de supraproductie stă o

emisiune excesivă de monedă, care determină creşterea
preturilor, iar aceasta încurajează productia.

 La un moment dat, creşterea productiei devansează stocul de

monedă, ceea ce conduce la criză.
 Fluctuatiile activitǎtilor economice
Teorii si cauze ale fluctuatiilor activitǎtii
economice

B. Teoriile endogene

 Teoria suprainvestitiei sau a supracapitalizǎrii, (L. von Mises şi Fr. von

Hayek)

 consideră că recesiunile sunt determinate de excesul de

investitii.
 Varianta finală a teoriei supracapitalizării, dată de Hayek, este,
în acelaşi timp
 o teorie tehnică, produce un dezechilibru între bunurile de
productie şi bunurile de consum.
 o teorie monetară, în sensul că atribuie originea ciclurilor.
 Fluctuatiile activitǎtilor economice
Teorii si cauze ale fluctuatiilor activitǎtii
economice

B. Teoriile endogene

 Teoria inovatiei (J. Schumpeter, Hobson, S. Kuznets)

 explică ciclul economic prin concentrări, într-o anumită

perioadă, a unor inventii importante.
 Prin înlocuirea muncii manuale cu maşini are loc o importantă
creştere a productivitătii muncii.

 J. Schumpeter distinge cinci feluri de inovatii:

 aparitia unui bun nou;
 identificarea unei metode de productie mai eficace, pentru
crearea unui produs existent;
 descoperirea unei noi metode de organizare a desfăşurării
activitătii;
 descoperirea unor noi surse de materii prime;
 descoperirea unei piete noi.
 Fluctuatiile activitǎtilor economice
Teorii si cauze ale fluctuatiilor activitǎtii
economice

B. Teoriile endogene

 Teoria ciclului economic de echilibru (R. Lucas, R. Barro, T. Sargent)

 o perceptie greşită a evolutiei salariilor şi a preturilor face ca
oferta de muncă să fie prea mare sau prea mică, ceea ce
conduce la fluctuatia ciclică a nivelului productiei şi ocupării.

 O variantă a acestei teorii sustine că şomajul creşte în

perioadele de recesiune, întrucât lucrătorii au salarii prea
mari.

 Samuelson - a pornit de la premisa că acceleratorul

determină investitiile pe baza creşterii scontate a venitului şi
cererii, şi, la rândul lor, investitiile determină creşterile de
venit în conformitate cu teoria multiplicatorului.
 Sau, invers, investitia îşi produce efectul multiplicator asupra
venitului, venitul îşi produce efectul accelerator asupra
investitiei, iar aceasta din urmă produce noi efecte
multiplicative asupra venitului, care, din nou, accelerează
investitia.
 Studiu de caz

1. Creşterea economicǎ a unei tǎri depinde în principal de trei

mari categorii de factori: resursele umane (L), capitalul (K) şi
progresul tehnic. Presupunând cǎ o creştere (cantitativǎ şi
calitativǎ) a fortei de muncǎ are o contributie la creşterea
economicǎ de 75%, o creştere a capitalului are o contributie
la creşterea economicǎ de 25% sǎ se analizeze urmǎtoarele
situatii:

a) Creşterea economicǎ înregistratǎ este de 4% ; creşterea fortei

de muncǎ de 3% şi creşterea capitalului de 2%. Determinati
contributia progresului tehnic la creşterea economicǎ.
b) Determinati conditiile în care capitalul poate sǎ-şi aducǎ o
contributie mai mare la creşterea economicǎ.
c) Determinati posibilitǎtile existente pentru a reuşi o creştere
economicǎ pe termen lung de 5%.
 Studiu de caz

1. Rezolvare:

a) Ştim că ecuatia fundamentală a creşterii formulată de P.

Samuelson are următoarea formă:

% creştere economică = 75% creştere a lui L + 25% creştere a lui K + P.T.

unde P.T. este progresul tehnic.

• calculăm aporturile la creşterea economică a factorului L si K:

L: 0,75 * 3% = 2,25%
K : 0,25 * 2% = 0,5%
Rezultă următoarea egalitate:
4% = 2,25% + 0,5% + P.T.

de unde rezultă că progresul tehnic are o contributie la creşterea

economică de:
4% - 2,25% 0,5% ,
adicǎ de 1,25%.
 Studiu de caz

1. Rezolvare:

b) Pentru a putea realiza o sporire a importantei factorului capital la

creşterea economică există două modalităti :
- prima modalitate este cea extensivă, adică sporirea capitalului fix şi
circulant la un nivel tehnic constant ,
- spre exemplu creşterea înregistrată de capital să fie 5% în loc de 2%,
ceea ce conduce la un aport al factorului total la creştere de 5% *
0,25 = 1,25% ;
- a doua modalitate este cea intensivă, adică îmbunătătirea eficientei
capitalului.

- Din datele existente în enuntul problemei rezultă că fiecare 4 u.m.

de capital realizează o creştere economică de 1 u.m. (contributia
capitalului la creşterea economică de 25%) .

- Dacă capitalul acumulat se utilizează mai eficient atunci contributia

capitalului la creşterea economică va creşte la o valoare de 40 %,
atunci contributia capitalului la creşterea economică va spori de la
0,5% la 0,40 * 2% = 0,8%.
 Studiu de caz

1. Rezolvare:

c) Sporirea creşterii economice de la 4% la 5% se poate realiza prin

sporirea aporturilor factorilor de creştere, în aşa fel încât contributia
suplimentară a acestora să fie de 1%.

 În cazul în care această sporire se realizează prin modificări în

ritmurile de creştere ale cantitătii fortei de muncă şi respectiv
capitalului putem vorbi de o realizare a obiectivului urmărit, dar
întrucât această modalitate este una preponderent extensivă
putem aprecia că ea poate asigura sporul necesar pe termen scurt.

 Pe termen lung sporirea dorită de creştere se poate face prin

sporirea aportului progresului tehnic sau prin îmbunătătirile calitativ-
structurale ale fortei de muncă (în principal prin îmbunătătirea
calificării şi printr- o valorificare superioară atât a experientei
acumulate cât şi a informatiilor cu caracter de noutate), precum şi
prin utilizarea cu eficientă sporită a capitalului.
 Studiu de caz

2.Problemǎ propusǎ spre rezolvare:

Creşterea economică a unei tări depinde în principal de trei mari

categorii de factori: resursele umane (L), capitalul (K) şi progresul
tehnic. Presupunând că o creştere (cantitativă şi calitativă) a fortei
de muncă are o contributie la creşterea economică de 70%, o
creştere a capitalului are o contributie la creşterea economică de
30% să se analizeze următoarele situatii:

a) Creşterea economică înregistrată este de 6% ; creşterea fortei de

muncă de 3% şi creşterea capitalului de 2%. Determinati
contributia progresului tehnic la creşterea economică.
b) Determinati conditiile în care capitalul poate să-şi aducă o
contributie mai mare la creşterea economică.
c) Determinati posibilitătile existente pentru a reuşi o creştere
economică pe termen lung de 8%.
 Studiu de caz

Posibile intrebări referitoare la acest capitol:

1. Definiti creşterea economică.

2. Ce exprimă dezvoltarea economică?
3. În ce raport se află creşterea economică cu dezvoltarea
economică?
4. Cum se explică conceptul de dezvoltare durabilă?
5. Care sunt principalii factori ai creşterii economice?
6. Ce exprimă creşterea economică intensivă? Dar, cea extensivă?
7. Care sunt principalele teorii şi modele ale creşterii economice?
8. Ce fluctuatii cunoaşte activitatea economică?
9. Ce reprezintă ciclicitatea în economie şi cum se explică aparitia ei?
10. Ce este ciclul economic şi ce tipuri de cicluri se cunosc?
11. Care sunt cauzele fluctuatiilor activitătii economice?