Universitatea “SPIRU HARET”

Facultatea de Stiinte Economice

Programul de studii Management IFR
Disciplina “Economie”

Tema de control nr.2 :

“Principalii indicatori macroeconomici; creșterea și dezvoltarea economică; tipuri si

factori de creștere economică; dezvoltarea economică durabilă.

Agravarea decalajelor economice; Metodele de creștere economică .„

Student:
Munteanu Cosmin Ion
Forma de invatamant IFR, an 1, grupa 101.

Profesor coordonator:
Conf.univ. dr. Eugen Ghiorghita

Cuprins :
1
Capitolul 1.
1.1. Principalii indicatori macroeconomici pag. 3
1.2. Creșterea si dezvoltarea economică pag. 3
1.3. Tipuri și factori de creștere economică pag. 4
1.4. Dezvoltarea economică durabilă pag. 4
1.4.I. Interfața mediu- economie pag. 5
1.4.II. Interfața societate – economie pag. 5
Capitolul 2.
2.1. Agravarea decalajelor economice pag. 6
2.1.1. Caracterizarea stării actuale a economiei în România pag. 8
2.2. Metodele de creștere economică pag. 9

Bibliografie pag. 10

Capitolul 1.

2
1.1 Principalii indicatori macroeconomici.
Aceștia reflectă numai rezultatele sau numai cheltuielile de resurse la nivelul unei
economii naționale, regionale sau mondiale. Există mai multe categorii:
A. Indicatorii sintetici de rezultate – țin cont numai de output-ul activității economice și
sunt: produsul intern brut (PIB), venitul național, volumul exporturilor, consumul total
al populației.
O creștere a PIB înseamnă creșterea eficienței. Creșterea indicatorilor sintetici este
dovada evoluției pozitive a economiei, dar are si limite, fiind totuși cel mai utilizat
indicator pe plan mondial ca instrument de măsurare al nivelului de dezvoltare socială
și economică. PIB se calculează pe baza unor indicatori ai sustenabilității, subiacenți
PIB-ului sau intrinseci acestuia. De exemplu indicator al dezvoltării umane cu trei
subindicatori : speranța medie de viață la naștere, gradul de educație a populației unei
țări, venitul național brut pe locuitor.
Alți indicatori importanți pentru PIB sunt indicatorii de rezultat ai inovării, dezvoltării
și cercetării pe cap de locuitor (ex. licențe, patente, inovările de produse).
B. Indicatorii sintetici de efort – reprezintă opusul indicatorilor de rezultate. Metrica
acestor indicatori vizează indicatorii valorici, dar și pe cei în expresie fizică.
Indicatori valorici: importurile, investițiile, cheltuielile publice și structura acestora,
cheltuielile cu Cercetare, Dezvoltare, Inovare (CDI ), datoria publică și totală, internă
și externă, pe termenele scurt, mediu și lung. Indicatorii în expresie fizică ai eficienței
macroeconomice sunt: consumul de capital fix, consumul de energie pe locuitor,
consumul material total .
1.2 Creșterea si dezvoltarea economică.
Creșterea economică înseamnă sporirea dimensiunilor rezultatelor economice, determinate
de folosirea factorilor de producție, obiectivate prin indicatorii macroeconomici (PIB,
produsul național brut - PNB, venitul național total și pe locuitor ).
1
Kuznets S. consideră creșterea economică o sporire a capacitații de furnizare în creștere
pentru diverse bunuri economice, datorată tehnologiei avansate.
2
Arndt H.V consideră creșterea economică o sporire a venitului ca medie pe locuitor,
măsurată prin PIB raportat la populație.
Creșterea economică vizează economia în ansamblu și în dinamică, care include variațiile
conjuncturale, dar și regresele economice temporare.
Creșterea economică zero evidențiază situația în care populația totală și rezultatele
economiei cresc în același ritm, iar nivelul rezultatelor pe locuitor rămâne constant.
Creșterea economică negativă înseamnă situația în care rezultatele macroeconomiei pe
locuitor sunt în scădere dar se mențin sub control cu relațiile de echilibru.
Creșterea economică extensivă se definește prin contribuția cantității factorilor direcți la
sporirea PIB, fiind specifică economiilor bazate pe efort investițional crescut, orientat
către dezvoltarea capacității de producție în anumite domenii.
Creșterea economică intensivă înseamnă o contribuție calitativă a factorilor la creșterea
PIB, fiind specifică tarilor dezvoltate economic.
Modele de echilibru a creșterii economice :
- Modelele clasice ale lui A. Smith și D. Ricardo;
- Modelul keynesist:
- Modelul Harrod – Domar;
- Modelul neoclasic.
Simon. Kuznets (Economic growth and income inequality AEA Nashville TN 2001, pag. 253)
1

Howard. V. Arndt ( 1978, pag. 1 )

2

3
 Noua teorie a creșterii economice definește că o acumulare de capital se asociază cu o
creștere a cunoștințelor. Modelul creșterii economice înseamnă totalitatea factorilor care
contribuie la creșterea produsului național brut
Creșterea economică este sinonimă cu dezvoltarea economică și cu progresul social
economic, existând elemente comune: procese evolutive, îmbunătățirea calității vieții.
Legătura dintre dezvoltare și creștere economică este ca de la parte la întreg. Deci orice
dezvoltare economică conduce și la o creștere economică, dar aceasta din urmă nu înseamnă
obligatoriu si o dezvoltare.
1.3 Tipuri si factori de creștere economică:
A. Factori direcți – materiali ( resurse, echipamente de producție), umani (resurse de
muncă), factorul tehnologic;
B. Factori indirecți – politica bugetară, financiar- monetară, rata investițiilor, relațiile
economice internaționale.
Din categoria factorilor umani factorul muncă reprezintă elementul principal al
creșterii economice pentru că factorii materiali și tehnologici pot fi cumpărați.
Factorul uman contribuie la creșterea și la calitatea volumului de muncă la nivel
macroeconomic, însemnând productivitatea muncii. Populația activă disponibilă are
cel mai important rol in acest sens .
Investițiile în factorii materiali duc la dezvoltarea capitalului fizic (tehnic), pe când
investițiile în factorul uman (educarea, creșterea și dezvoltarea profesională)
generează capital uman (abilitățile profesionale, sănătatea, educația, capacitatea
oamenilor de a produce bunuri si servicii).
Cel de al doilea factor al creșterii economice este reprezentat de resursele naturale
(minerale, teren arabil, păduri, petrol, e.t.c.)
Cel de al treilea factor al creșterii economice este formarea de capital care constă în
construcții ( de infrastructură), investiții în domeniul sănătății.
Tehnologia este cel de al patrulea factor constând în construcții industriale noi,
invenții, creșterea locurilor de muncă, cu scopul îmbunătățirii producției.
Factorii indirecți influențează creșterea economică, având o acțiune imediată: eficiența
sistemului financiar bancar, migrația forței de muncă și a capitalului, rata economiilor
și rata investițiilor, politica bugetară și fiscală a statului.
1.4 Dezvoltarea economică durabilă.
Este forma de creștere economică care urmărește să satisfacă nevoile sociale din prezent
“fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisfice propriile nevoi ”.3
Sustenabilitatea se bazează pe:
 Regenerabilitatea – înlocuirea resurselor limitate cu materiale regenerabile;
 Capitalul de resurse – folosirea resurselor non-regenerabile;
 Tehnologia – evoluția tehnologiei fara degradarea mediului;
 Energia încorporată – energia necesară pentru a fabrica si transporta materiale
sau resurse;
 Economia – o privier de ansamblu a problemelor socio- economice;
 Comunitatea globală – repartizarea resurselor de capital de la nivel mondial la
nivel local;

3
Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare ( WCED), Raportul Brundtland (1987, USA).
Dezvoltarea economică trebuie să țină cont de limitele ecologice ale mediului înconjurător si resursele planetei
fără a afecta generațiile următoare.

4
  Schimbarea instituțională – exemplu: proiectul Băncii Grameen – Mohamed
Yums – în Bangladesh care a furnizat servicii debitorilor sub formă de
microcredite, proiect ce a fost folosit ulterior la nivel mondial;
 Întelepciunea tradițională
Dezvoltarea economică durabilă are trei dimensiuni: economie, societate și mediu, care
determina sistemul informational prin care se poate măsura corect dezvoltarea durabilă.

1.4.I. Interfața mediu- economie.

Este necesară acordarea de subvenții pentru diminuarea emisiilor de gaze daunătoare
mediului, cee ace va duce la creștrea costului împotriva poluării dar si riguarea
reglementărilor legale cu un raport cost- eficacitate cât mai bun. Exemplu : reducerea
emisiilor de gaze responsabile de formarea efectului de seră necesită măsuri rapide cu
costuri cât mai reduse.
Legislația este cea mai importantă metodă în lupta împotriva poluării. Reglementările ce
impun folosirea de tehnologii noi presupun costuri foarte mari.
Acordurile voluntare în lupta contra poluării aerului, scăderii randamentului energetic,
limitării efectului de seră, reducerii cantității de deșeuri, diminuării consumului de
carburant, scăderii consumului de nitrați si de pesticide din sectorul agricol, sunt foarte
des discutate si eficiența lor economică este redusă, de aceea au fost inițiate taxe de mediu
în toate țările Organizații pentru Cooperare si Dezvoltare Economică (OCDE), alocandu-
se până la 2 % din PIB pentru costurile legate de protecția mediului . Exemple de taxe de
mediu : taxele pe carbune și redevența pe poluarea apei.

1.4.II. Interfața societate – economie.

Face referința la interacțiunile care leagă aceste două elemente și menținerea unor
condiții optime cresterii economice și dezvoltarii sănătoase a mediului. Țările OCDE au
creat noi instituții pentru a integra programele de protecție a mediului, dar și atribuirea
organismelor deja existente cu noi responsabilități cu scopul de a îmbunătăți politicile de
aplicare. Din punct de vedere social și economic s-a pus accentual pe durabilitatea
sistemelor veniturilor din pensii în țările OCDE și pe metodele de creștere a nivelului de
trai în Țările în curs de dezvoltare. În unele țări progresul obsevat a fost lent și acolo s-a
recomandat creșterea ritmului reformelor dar fără a fi afectate veniturile pensionarilor .
În țările în curs de dezvoltare s-a pus accentual pe creștere nivelului de trai prin
eliminarea barierelor protecționiste in țările OCDE și creșterea exportului, piețele acestora
din urmă fiind deschise pentru produsele țărilor in curs de dezvoltare. În politica
economică pentru creșterea nivelului de trai este foarte important starea generala de
sănătate în țărole mai puțin dezvoltate. În Africa se estimează cheltuirea a peste 30
miliarde de dolari americani pentru a crește speranța de viață, scăzută din cauza
afecțiunilor ca SIDA și paludism.
Implementarea masurilor de protecție a mediului:
Se poate face la nivel individual, deoarece fiecare om poate contribui la colectarea
deșeurilor în locurile special amenajate, instituindu- se o gândire de durată. La nivel
industrial, evoluția a fost mai rapidă astfel că se folosesc în multe fabrici deșeuri drept
combustibil, conștientizâdu-se importanța economică si ecologică a refolosirii deșeurilor.
4
Lester R. Brown subliniază conflictul dintre mediul ambiant și cel industrial prin aspect
ca:

4
Lester Russell. Brown,” Planul B 2.0” Rescuing a Planet Under Stress and a Civilisation in Trouble, 2006

5
  Epuizarea resurselor regenerabile într- un ritm mai rapid decât capacitatea lor de
regenerare:
 Diminuarea resurselor naturale de hrană, materrii prime și energie;
 Poluarea mediului
Aspecte ale dezvoltării economice durabile.
Ideea de dezvoltare durabilă înseamnă procesul de creștere a posibilităților prin
care generațiile prezente și viitoare își pot allege opțiunile în orice domeniu
( cultural, social, politicși economic) ființa umană fiind în centrul acțiunii
dezvoltării.
Dezvoltarea economică durabilă presupune condiții favorabile de mediu, sociale,
economice și culturale.
Conceptul de dezvoltare durabilă este ajutat pe plan Mondial si prin Conferința de
la Rio de Janeiro (1992 ) unde s-au subliniat următoarele idei :
 Evidențierea condițiilor de îndeplinire a dezvoltării economice;
 Definirea dezvoltării durabile ;
 Măsurarea prin indicatori care să sublinieze că o economie sau o națiune se
încadrează în procesul de dezvoltare durabilă.
Cerințele minime pentru realizarea dezvoltării durabile includ:
o Redimensionarea creșterii economice , punând accent pe calitatea producției;
o Eliminarea sărăciei, asigurând un loc de muncă, hrană, energie, apă, locuință și
sănătate;
o Asigurarea creșterii populației;
o Păstrarea și sporirea resurselor naturale, supravegherea impactului dezvoltării
economice asupra mediului;
o Reorientarea tehnologică;
descentralizarea formelor de guvernare.
Educația și standardul de viață sunt esențiale și stau la baza indicelui dezvoltării
umane (IDU).
Conceptul de ecodezvoltare- în contextul dezvoltării durabile se pune accent pe
ecodezvoltare. Aceasta nu cuprinde numai dezvoltarea economică în raport cu mediul natural,
ci întreaga dezvoltare umană cu aspectele ei sociale, de cultură, știință și civilizație, de
egalitate și egalitate între oameni.

Capitolul 2.
2.1. Agravarea decalajelor economice în România .
Creșterea decalajelor economice, nivelul de trai, condițiile de viață în România au evoluat în
prezent față de secolele trecute, dar țara noastră nu a ținut pasul evoluțiilor cu țârile
occidentale. Obiectivul Romaniei este creșterea economiei de piață compatibilă cu normele
Uniunii Europene(UE) .
În condițiile în care pe termen lung, mediu și scurt, evoluția reală a economiei țării noastre,
în comparație cu țarile occidentale din Uniunea Europeană, decalajele de productivitate și
standardul de viață, sunt situate la un nivel inferior, prin idealurile si interesul poporului
român , identitatea si tradițiile sale, deasemenea prin eforturi proprii si o largă cooperare cu

6
statele member UE, se apreciază posibila eliminare treptată a decalajelor economice față de
țările avansate.
Asigurându-se suportul financiar și legislativ necesar și prin perseverență și solidaritate,
România a îndeplinit condiții esențiale de-a lungul timpului, precum condițiile de aderare la
UE, urmând să îndeplinim condiții de aderare la spațiul Schengen.
Capitalul educațional poate reprezenta cheia dezvoltării economice, modernizarea României
având strategii și condiții de îndeplinit .
Din anul 2000 până în prezent s-au creat condiții pentru :
 Asigurarea creșterii economice prin sporirea de investiții a capitalului intern și prin
atragerea de resurse externe, astfel că după anul 2001 ritmurile medii anuale de
creștere a PIB să se situeze între 4-6 %;
 Continuarea măsurilor de stabilizare macroeconomică prin asigurarea unor deficite
bugetare în jur de 3% din PIB, gestionarea datoriei publice și a defictului contului
curent pentru reducerea inflației;
 Crearea unui mediu de afaceri prielnic și cadru legal coerent și stabil, definirea
drepturilor de proprietate, asigurarea unor structuri administrative capabile să asigure
aplicarea legii și respectarea obligațiilor contractuale;
 Modernizarea și dezvoltarea serviciilor de utilitate publică, asigurându-se apropierea
de standardele țărilor mai dezvoltate ale UE;
 Elaborarea unui program pe termen lung pentru eliminarea riscurilor de accidente
ecologice și de reducere a nivelului de poluare.
Îndeplinirea acestor condiții permite creșterea veniturilor reale și combaterea sărăciei,
iar cooperarea cu experți ai Comisiei Europene, Fondului Monetar Internațional și
Băncii Mondiale s-a dovedit foarte eficientă pentru România consemnând actualizarea
pe cale consensuală a elaborărilor strategice și monitorizarea aplicării acestora sub
forma unui Organism numit Comisie .

România a înregistrat pași importanți în direcția formării unui sistem funcțional al economiei
de piață, demontarea bruscă după Decembrie 1989 a sistemului de comandă s-a soldat cu
efecte structurale de dezechilibru accentuate, insuficienta pregătire a clasei politice și a
populației de a acționa în condițiile democrației.
Procesul tranziției în perioada 1990-1999, prin analiza indicatorilor macroeconomici,
evidențiază transformările importante ce s-au produs pe plan economic și social, dar și
întârzierea unei dezvoltări durabile a societății românești.
1) Transformarea esențială a economiei românești în deceniul trecut o
reprezintă relațiile comerciale cu UE atât din punct de vedere al
fluxului de mărfuri și servicii, cât și al influxului de investiții străine;
2) Capacitatea redusă de re-tehnologizare, numeroase dificultăți legate de
instabilitatea și incoerența legislativă și instituțională, fiind cauzele
scăderii ratei de investiții, rezultând restructurări și un fluc de investiții
străine directe relative restrâns comparativ cu alte state europene aflate
în tranziție. Exemplu: Ungaria și Republica Cehă;
3) O altă caracteristică a economiei României în perioada de tranziție a
fost dublul deficit-cel bugetar și cel de concurent;

7
 4) Din cauza procesului de restructurare a sectorului industrial, a urmat o
tendință a deprecierii monedei naționale în termeni reali. Deți producția
industriei prelucrătoare a scăzut , exportul produselor acestei industrii
s-a majorat;
5) Deficitul bugetar a fost cauzat de creșterea cheltuielilor bugetare, de
deterioarea capacității de colectare a veniturilor, evenimente care au
permis distribuirea ineficientă a resurselor financiare;
6) Piața muncii a fost afectată de dezechilibre dintre populația activă și
inactivă, cât și de rata de ocupare a locurilor de muncă;
7) Datoria externă a României acumulată în perioada tranziției, a fost la
un nivel scăzut în comparație cu alte state;
8) Evoluția economiei românești în perioada 1990-1999 a fost exprimată
în dinamică și structura PIB.
Sectorul privat este un element esențial al perioadei examinate(de tranziție), aportul acestuia
la PIB ajungând la 61,5% în 1999, față de 16,4% în 1990.

2.1.1. Caracterizarea stării actuale a economiei în România

România încă prezintă un sistem slab structurat din punct de vedere insituțional. Anumite
drepturi de proprietate sunt incerte:
o Active imobiliare din patrimoniul public destinate privatizării prin vânzare sau
retrocedare;
o Bunurile aflate în litigii comerciale și al căror volum a crescut.
Economia este submonetizată, existând o asimetrie monetară. O parte importantă a
disponibilităților in lei și valută convertibilă nu își găsește loc în economia reală. Raportul
dintre masa monetară M2 și PIB este sub necesarul funcționării normale a economiei.
La fel ca multe alte țari, România a fost afectată de pandemia COVID-19, vânzarile din
sectorul privat scăzând semnificativ, firmele mici având pierderi aproximativ duble decât
firmele mari, existând un decalaj economic între orașele mari (București, Iasi, Constanța,
Cluj) și zonele rurale. Aceste dinamici afectează creșterea PIB-ului și cauzând stagnarea
acestuia și inegalitatea. Utilizarea tehnologiilor ajutând firmele mici sa modernizeze nivelul
afacerilor .
Venitul mediu rural este de 1,5 ori mai mic decât zonele urbane .
2.2. Metodele de creștere economică.
Creșterea economică conform manualelor de economie se definește prin creșterea de a
produce bunuri comparate între două perioade de date.
Prin creștere economică nu ar trebui să înțelegem doar creșterea capacității de producție a
unei economii, ci și o îmbunătățire a vieții oamenilor care sunt parte activă ale acelei
economii5. Creșterea economică poate fi măsurată în indicatori cum sunt PIB-ul, PNB-ul sau
PIB pe cap de locuitor.
Exemple de metode de creștere economică:
5
Definiție preluată de pe Investopedia.com

8
 - Metodele keynesiene- model macroeconomic, unde venitul național crește ca urmare
la sporirea cererii agregateȘ
- Metodele neokeynesiene, descendentele metodelor keynesiene, care susțin că pentru o
economie stabilă este nevoie de folosirea politiclor macroeconomice și intervenția
directă a statului pentru stimularea creșterii economice.
- În cealaltă extremă sunt metodele neoclasice, unde economia este stabilă și echilibrul
vine de la sine; explică acumularea de capital și schimbările tehnologice ce
influențează economia;
- Modelul creșterii economice este o construcție logico-matematică, ce subliniază
factorii prezenți la sporirea PNB per ansamblu si pe locuitor. Este o metodă dinamică,
adică reliefează modificarea in timp a parametrilor specifici creșterii economice;
- Modelul Harrod-Domar (1946) subliniază urmatoarele pobleme: posibilitatea unei
dezvoltări susținute în condiții de ocupare deplină și existența sau nu a stabilității ratei
generate în creștere;
- Modelul SOW-SWAN6. Acesta este o extensie a modelului Harrod-Domar, unde
capitalul nou este mai valoros decât cel vechi, ca urmare a îmbunătățirii tehnologiei.
Premisele folosite sunt:
 Doi factori de producție: perfect-sustituibili (munca și capitalul );
 Economia este concurențială;
 Factorii de producție au mobilitate perfectă;
Concluzii:
Integrarea noilor state in UE, cu un nivel de dezvoltare economică mai scăzută decât media
comunitară, reprezintă un motiv de reorganizare a politicii de dezvoltare regională. Se va
impune și reorganizarea bugetului UE, fiind necesară o scădere a promovarii politicii agricole
comunitare, dar și de susținere a prețurilor.
Există și lacune mari ale tranferului de cunoaștere între cei ce dezvoltă metodele de creștere
economică (mediul academic) și cei care trebuie să le implementeze (mediul de afaceri,
guvernul).
Cu cât procesul inovației și al dezvoltării tehnologice vor crește, cu atât va exista și o
dezvoltare economică durabilă.

Bibliografie:
Kuzets Simon „Economic growth and income inequality” AEA Nashville TN 2001;

Howard. V. Arndt ( 1978, pag. 1 );

6
Cuvinte-cheie: creșterea economică; modelul SOLOW-SWAN; criză economică.

9
Brown Lester Russell,” Planul B 2.0” Rescuing a Planet Under Stress and a Civilisation in Trouble,
2006;

Samuelsson Paul A. , Northous William D. „ Economie politică” , Editura Teora ediție

tradusă 2000.

10