Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ
DURABILĂ
OBIECTIVE:
Abordarea creşterii economice se pot face atât în sens larg, cât şi în sens restrâns. În
sens larg, creşterea economică reflectă ansamblul modificărilor (pozitive, negative şi zero)
înregistrate şi evidenţiate prin principalii indicatori macroeconomici (PIB, PNB, VN).
Se apreciază că: ,,O economie naţională înregistrează creştere economică dacă există
tendinţa dominantă a unei creşteri pozitive reale pe termen suficient de lung pentru a înlătura
efectele conjuncturale ale ciclului de afaceri”2424.
2424
Şoim H., Teodoru M., Economie, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008, p. 212.
2525
Ciucur D. şi colectiv , op. cit., p. 69.
2626
Ibidem, p. 70.
2. Factorii creşterii economice
Creşterea economică este influenţată de o serie de factori cu caracter sistemic ce sunt de
ordin uman, natural, material, social-politic, tehnico- ştiinţific, informaţional, ecologic etc,
fiind structuraţi în factori cu acţiune decisivă şi factori cu acţiune mediată.
Între factorii cu acţiune decisivă se înscriu: factorii de producţie cum sunt: factorul
uman (resursele de muncă), factorul material (resursele naturale şi echipamentele de producţie
acumulate) şi factorul informaţional-ştiinţific-tehnologic.
rata investiţiilor;
cheltuielile de dezvoltare-cercetare;
politicile macroeconomice (fiscală, monetară, bugetară);
capacitatea de absorbţie a pieţei interne;
politica ecologică.
Fiecare factor al creşterii economice se abordează sub 3 aspecte: cantitativ, calitativ şi
structural.
Astfel:
Strucuturile tehnice, ştiinţifice, sociale şi psihologice ale producţiei şi economiei în ansamblul lor.
Dar, creşterea economică nu înseamnă în mod automat şi dezvoltare, relaţia dintre ele
fiind de la parte la întreg. Ca o rezultantă directă a interesului crescând acordat creşterii
economice şi dezvoltării a apărut termenul de “ Economia dezvoltării”, ce încurajează
inovarea, investiţiile şi antreprenoriatul din cadrul unei ţări sau regiuni, în scopul îmbunătăţirii
nivelului de trai al populaţiei sale, asigurându-se în acest mod o dezvoltare economică
durabilă a fiinţei umane.
Iar compatibilitatea acestor patru sisteme se poate obţine numai prin simultaneitatea
realizării progresului lor.
2727
Ciucur D. şi colab., op. cit., p. 71 .
Astfel, în definirea dezvoltării durabile se reinclud obligatoriu următoarele trei dimensiuni :
-Atingerea unui echilibru durabil prin schimbarea valorilor şi obiectivelor la toate nivelurile
de agregare;
Acum când criza natural-umană a dezvoltării ne pune într-o situaţie de răscruce, alternativa
de urmat elimină criteriul de absolutizare a profitului introducând compatibilitatea teritorială a
economicului, socialului şi ecologicului în cadrul unei viziuni de largă deschidere, concordantă cu
interesele prezente şi viitoare ale omului.
În societatea viitoare bazată pe economia umană, forţele pieţei, guvernului, şi ale societăţii
civile trebuie să fie contopite prin pluralismul democratic pentru a realiza un echilibru dinamic
între nevoile curente şi producerea eficientă a bunurilor, în condiţii de justiţie socială,
responsabilitate a puterii în faţa cetăţenilor, protejării libertăţii umane şi mediului natural, crearea
codului social-uman necesar muncii creatoare prin inovare managerială la toate nivelurile
colectivităţii umane.
4. Principalii indicatori ai dezvoltării economice durabile
Dezvoltarea economică durabilă din ţara noastră, se masoară prin folosirea unei seriide
indicatori ce relevă aspectele cantitative şi calitative ale acestui fenomen , ce se cuantifică prin
următoarele trei grupe de parametri:
În acelaşi scop în studiile internaţionale este folosit “Indexul dezvoltării umane (IDU)”,
care cumulează la rândul său trei indicatori exprimaţi prin longevitate, cunoştinţe şi controlul
resurselor pentru o viaţă decentă.
În raportul mondial al dezvoltării umane din anul 2009, România ocupa locul 63 cu un indice
de 0,837. Unele cercetări din totalul statelor analizate mai noi folosesc o serie de indicatori
specifici ai dezvoltării economice pe care-i corelează cu starea comportamental- spirituală a
populaţiei.
Dezvoltarea durabilă prin esenţa sa a exprimat şi înscris principiile de bază necesare unei
integrări armonioase a dezvoltării economice cu cea a unei guvernări responsabile şi asigurării
coeziunii sociale, propulsând pe o treaptă superioară binomul ’’om- natură’’. Subliniem
importanţa principiilor fundamentale formulate de Conferinţa pentru Mediu şi Dezvoltare din
1992 ce a avut loc la Rio De Janeiro şi care a trasat ca posibile următoarele:
Potrivit specialiştilor, criza natural- umană a dezvoltării care a cuprins în prezent toate
statele lumii aduce în dezabatere publică un adevăr crud, care pune în pericol întreaga
umanitate. Dacă până în prezent dezvoltarea a fost subordonată profitului financiar al
întreprinzătorilor, criza natural- umană evidenţiează faptul că ea trebuie regândită în sensul de
a fi centrată pe oameni şi pe satisfacerea nevoilor acestora.
În “Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă în Romania, Orizonturi 2013 –
2020 – 2030” , sunt prezentate obiectivele esenţiale pe termen scurt, mediu şi lung care
vizează următoarele orizonturi :
• orizont 2020 : atingerea nivelului mediu actual al ţărilor Uniunii Europene la principalii
indicatori ai dezvoltării durabile ;
• orizont 2030 : apropierea semnificativă a Romaniei la nivelul mediu din acel an al ţărilor
membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.
• protecţia mediului ;
• prosperitatea economică ;
Din această interpretare a crizei naturale umane a dezvoltării se naşte esenţa tranziţiei
finale, de la sporirea creşterii economice cu ajutorul oamenilor, priviţi ca instrumente de
realizare, la o nouă dezvoltare în care “Oamenii să reprezinte atât scopul fundamental, cât şi
mijlocul de realizare a ei”2525
2424
Ciucur D., şi colectivul, op. cit., p. 83.
2525
Şoim H, Teodoru M., - Microeconomie, Macroeconomie, Mondoeconomie, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2008, p. 351).
înlocuirii importurilor pentru acele procese care pot fi obţinute pe plan intern şi strategia
dezvoltării sectoarelor de export.
2. Atunci când la nivelul unei ţări produsul naţional pe locuitor sporeşte de la 10.000
u.m. la 30.000 u.m. iar preţurile lucrurilor luate în calculul acestuia cresc cu 200%,
creşterea economică în termen real este:
a) reală, sănătoasă;
b) negativă;
c) exclusiv nominală;
d) 0;
e) Intensivă.
3. Dacă la nivelul unei ţări se înregistrează un indice general al preţurilor de 200% iar
creşterea PNB locuitor este de 3 ori, putem afirma că avem o creştere economică:
a) inflaţionistă;
b) exclusiv nominală;
c) bazată în proporţie de 66,6% pe seama creşterii producţiei fizice;
d) bazată pe proporţia de 33,3% pe seama sporirii preţurilor;
e) neinflaţionistă.
4. Noua viziune asupra dezvoltării durabile la scară mondială a fost lansată pentru prima
dată în:
a) 1972 la Roma;
b) 1982 la Tokio;
c) 1992 la Rio de Janeiro;
d) 1942 la Moscova;
e) 1997 la Berlin.
Rezumat
Factorii care influenţează creşterea economică sunt multiplii, fiind de ordin uman,
natural, material socio-politic, tehnic, ştiinţific, informaţional şi ecologic şi ei sunt structuraţi
în factori de acţiune “decisivă” şi factori cu acţiune mediată.