Creșterea economică

Ce se înţelege prin mişcarea economică?

Mişcarea economică reprezintă modul de existenţă şi de manifestare-funcţionare,
schimbare, transformare, evoluţie a economiei privită în ansamblul său şi a tuturor
elementelor sale constitutive, în timp şi spaţiu.
Sursa mişcării economice o constituie interacţiunea dintre fenomenele, relaţiile şi
procesele vieţii economice.
= trebuinţele, interesele, dorinţele şi scopurile agenţilor economici
Conceptul de «creştere» a fost împrumutat de ştiinţa economică din alte ramuri ale
cunoaşterii. El a fost elaborat la început în ştiinţa biologiei.
Jean Fourastie consideră că termenul de «creştere» a fost introdus în ştiinţa
economică pentru a evoca o evoluţie analoagă cu cea a fiinţelor vii.
Unii economisti folosesc noţiunea «creştere» în calitate de termen tehnic care
exprimă augmentarea volumului producţiei, a mărimii veniturilor şi a proporţiilor
consumului.
În accepţiunea sa economică creşterea desemnează, ceva favorabil omului
deoarece duce la o stare ulterioară mai bună, mai puternică şi mai durabilă decât
starea prezentă.
Creşterea se opune noţiunilor de descreştere, de scădere care în sens biologic nu
sunt posibile.
La Academia de Studii Economice înţeleg prin creşterea economică o evoluţie
pozitivă, ascendentă a economiei naţionale, dar care nu exclude oscilaţii
conjuncturale, chiar şi regrese economice temporare.

Creșterea economică =modificarea cantitativă a factorilor direcți (primari) ai

producției, în urma căreia apare un spor al producției.
"creştere economică zero" = situaţia în care rezultatele economice absolute şi
populaţia totală sporesc în acelaşi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor rămânând
constant.

"creştere economică negativă" = rezultatele macroeconomice pe locuitor

înregistrează o scădere. Acest concept este echivalent din punct de vedere
economic cu conceptele: "descreştere economică"; "declin economic" sau
"scădere economică".

- capitalul
Alături de cei trei factori fundamentali ai producţiei a fost adăugat factorul
organizare şi apoi factorul conducere (Şcoala economică de la Cambridge, Alfred
Marshall)

DENISE FLOUZAT IDENTIFICĂ URMĂTORII FACTORI AI CREŞTERII

ECONOMICE:
1. Factorul muncă
2. Factorul capital
3. Productivitatea

1. Factorul muncă
1.1. Volumul factorului muncă
1.1.1. Mişcarea naturală a populaţiei şi evoluţia populaţiei active.
1.1.2. Durata muncii.
1.2. Calitatea factorului muncă privită sub următoarele aspecte:
1.2.1. Efectele modificării structurii pe vârste asupra calităţii populaţiei.
1.2.2. Efectele nivelului educaţiei asupra calităţii populaţiei.
1.2.3. Consecinţele migrării profesionale asupra calităţii populaţiei.

2. Factorul capital
2.1. Mărimea capitalului privită din următoarele puncte de vedere:
2.1.1. Investiţia şi creşterea economică.
2.1.2. Stocul de capital şi creşterea economică.
2.2. Calitatea factorului capital privită sub următoarele aspecte:
2.2.1. Efectul întineririi şi înnoirii capitalului.
2.2.2. Indicele progresului tehnic.

În afară de factorii economici, creşterea este influenţată si de factori

extraeconomici, de structuri noneconomice
a) Factorii juridici şi sociali;
b) Factorii politici;
c) Factorii culturali.

Creşterea economică, depinde şi de acumularea cunoştinţelor ştiinţifice. Ele s-au

aflat la baza creşterii economice în anii 1945-1973.
Creşterea se poate explica și prin:
• viteza dezvoltării masei de cunoştinţe (invenţii);
• intensitatea exploatării lor sub forma inovaţiilor economice;
• reducerea considerabilă a perioadei dintre invenţie şi inovaţie, dintre descoperire
şi aplicare.
Tabloul factorilor creşterii economice luaţi în considerare de către Denison,
cuprinde:
1. Munca determinată prin:
1.1. ocuparea,
1.2. numărul de ore lucrate,
1.3. structura pe vârste şi sexe a populaţiei,
1.4. învăţământul - industria, ocupaţia.
2. Capitalul
2.1. casele de locuit - fondul locativ construit,
2.2. activele interacţionale,
2.3. clădirile cu destinaţie de edificii pentru

3. Pământul.
4. Producţia obţinută pe unitatea de cheltuială
5. Economisirile generate de proporţiile activităţii economice
6. Schimbări întâmplătoare ale pieţei
7. Modificări aleatorii în volumul producţiei agricole
8. Corectarea calculării capitalului fix

TIPOLOGIA CREŞTERII ECONOMICE

Ţinând cont de acţiunea concomitentă, conjugată şi interdependentă a factorilor
creşterii economice, reuşim să evidenţiem anumite tipuri de creştere economică
a) Creşterea extensiva;
b) Creșterea intensivă.

modelarea creşterii economice = elaborarea de modele economico-statistice,

economico-matematice ale evoluţiei vieţii economico-sociale.
În funcţie de scopurile urmărite se disting două categorii de modele:
a. Modele economico-matematice cognitive;
b. Modele economico-matematice aplicative, pragmatice

Modelele cognitive sunt instrumente de cercetare şi cunoaştere ştiinţifică a

creşterii şi dezvoltării macroeconomice, cu ajutorul cărora se surprind şi se pun în
lumină interdependenţele cauzale şi funcţionale dintre factorii creşterii economice
ca si dintre aceştia şi rezultatele combinării acestor factori în cadrul procesului
macroeconomic.
Modelele pragmatice sunt instrumente fundamentate ştiinţific în diferite grade, de
orientare şi dirijare a proceselor creşterii şi dezvoltării macroeconomice, în
concordanţă cu tendinţele obiective ce se manifestă, cu principiile şi legile care
guvernează mişcarea economică.

Modelele trebuie să întrunească următoarele condiţii sau cerinţe:

- să fie izomorfe cu sistemul real pe care îl reprezintă şi îl exprimă; adică să
reflecte veridic esenţa, conţinutul, structura si funcţionalitatea sistemului sau
subsistemului economic real;
- să fie operaţionale, adică să facă apel la indicatori uzuali în practica statistică şi
în prognozare;
- să fie calculabile.