UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

STUDII UNIVERSITARE DE MASTER – MANAGEMENTUL SECTORULUI PUBLIC

CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

MASTERAND CONF. UNIV. DR.

GRIGORESCU T. CRISTINA MURESAN JIANU DANIEL

1
 CUPRINS

Creșterea și dezvoltarea economică – prezentare generală

Indicatori macroeconomici
Conceptul de Produs Național Brut
P.I.B. – indicator de rezultate macroeconomice
P.I.B. – metode de calcul
Componentele P.I.B.
Deflatorul P.I.B.
Studiu de caz

2
 I. Creșterea și dezvoltarea economică
Prezentare generală

Creșterea economică este un proces macroeconomic pe termen lung, considerat o expresie

sintetică a evoluției ascendente a economiei și motorul principal al creșterii standardului de
viață al populației. Teoria creșterii economice definește tipurile de creștere economică,
sursele creșterii și modificarea lor sub impactul progresului tehnic. Cunoașterea acestor surse
permite adoptarea unor politici de susținere a creșterii economice.
În sens larg, creșterea economică semnifică ansamblul modificărilor (pozitive, negative, zero)
înregistrate de rezultatele macroeconomice intr-un anumit cadru spațial și temporal. În sens
restrâns, creșterea economică este interpretată ca o evoluție pozitivă, ascendentă a economiei
naționale, ceea ce constituie punctul de vedere general acceptat.

CREȘTEREA ECONOMICĂ constă în sporirea cantitativă a activităților si rezultatelor

acestora pe ansamblul economiei naționale, în strânsă legătură cu factorii care contribuie la
această sporire.

Creșterea economică se exprimă prin dinamica indicatorilor macroeconomici ai rezultatelor

activității în termeni reali, respectiv prin produsul intern brut (PIB), produsul național brut
(PNB) și venitul național (VN), corectați cu mărimea deflatorului. Deoarece dinamica
macroeconomică este corelată cu dinamica demografică, frecvent variația indicatorilor
macroeconomici se raportează la variația populației totale. În practică, creșterea economică se
măsoară sintetic prin ritmul de creștere al PIB, PNB sau VN, pe total si pe locuitor.
Creșterea economică zero, reprezintă situația în care rezultatele economice absolute și
populația totală cresc sau sporesc în același ritm, iar nivelul rezultatelor raportat pe locuitor
rămâne constant.
În aceste condiții, creșterea economică caracterizează evoluția unor mărimi economice
agregate specifice unei economii naționale valabile intr-un spațiu temporal bine determinat și
bine caracterizat.
Se poate vorbi de două situații distincte specifice creșterilor economice: expansiunea și
recesiunea.
În aceste condiții, creșterea economică expansionista prezintă situația reală a creșterilor
economice pozitive care reprezintă aspectul măririi valorii venitului național net, respectiv
valoarea produsului intern brut pe locuitor.
Situația recesionista expliciteaza situația de criză unde valoarea nominală a venitului național
este în scădere față de valoarea momentului anterior.
Situația de subzistență expliciteaza situația economiilor naționale aflate în subdezvoltare
socio-economica cărora ridicarea nivelului cantitativ și calitativ al valorii venitului național
se realizeaza doar prin restrucrare economică sau dezvoltare sectoriala.

3
De fapt, creșterea economică reprezintă șansa pentru o viață mai bună, evolutie pozitivă pe
ansamblul societății cât și creșterea nivelurilor acumulărilor individuale și colective.
Creșterea economică este condiționată de resursele potențiale existente și de modul cum sunt
utilizate acestea.
Factorii de determină creșterea economică:
Factori directi
1. resursele umane (oferta de muncă, educație, disciplină, motivație);
2. resursele natuarale (pământul, resursele subsolului, combustibili, condiții climatic
etc.);
3. stocul de capital (mașini, echipamente, clădiri, căi de transport etc.);
4. tehnologia (știință, inginerie, organizare, managemen, anteprenoriat, inovare).

Factori indirecti (mediul economic și instituțional)

- dimensiunea cererii agregate, respectiv capacitatea de absorbție a pieței interne;
- eficiența sistemului financiar-bancar privită prin prisma modului de orientare a
activității economice prin intermediul creditului;
- rata economiilor și rata investițiilor;
- mediul internațional;
- competitivitatea produselor;
- înclinația marginala spre export în comparație cu cea spre import;
- politici fiscal etc.
Surse fundamentale ale creșterii economice
 Creșterea cantitativă a factorilor, prin creșterea volumului capitalului și al resurselor
de muncă atrase în procesul de producție, creșterea cantității de materie primă și
energie consummate, creșterea suprafețelor de teren cultivate etc.;
 Creșterea calității factorilor și a eficienței utilizării lor, în condițiile unui mediu
economic și instituțional favorabil, ceea ce conduce la creșterea productivității
naționale, a eficienței investițiilor, la scăderea consumului specific de materii prime
etc.
Între latura cantitativă și cea calitativă a creșterii producției există o interacțiune
compensatorie, mediate de latura structurală a economiei.
Creșterea economică, ca proces macroeconomic, nu surprinde modificările calitative ale
economiei naționale, reflectate în structura economiei și nivelul de trai, aceste aspecte fiind
puse în evidentă prin conceptual de dezvoltare economică.
Dezvoltarea economică poate fi definită ca fiind ansamblul transformărilor cantitative,
structural și calitative ce survin atât în procesele economice cât și în mecanismele de
funcționare a economiei și în modul de gândire al societății.
Cele două noțiuni au unele elemente comune: ambele sunt procese evolutive; au la baza
conlucrarea și utilizarea acelorași factori; finalitatea sociala a ambelor procese o constituie
îmbunătățirea calității vieții oamenilor.

Indicatori ai dezvoltarii economice:

4
 - Rata medie anuala de crestere a PIB-ului pe cap de locuitor;
- Nivelul PIB-ului per capita;
- Rata medie anuala de crestere demografica;
- Rata investitiilor;
- Raportul dintre capital si munca;
- Ponderea sectorului serviciilor in PIB;
- Infrastructura si servicii sociale;
- Resursele de hrana;
- Serviciul datoriei externe;
- Indicele de calitate a vietii.

Prin urmare, raportul dintre creșterea economic și dezvoltarea economic este ca de la parte la
întreg. În aceasta situație, orice dezvoltare economică presupune și o creștere economică, dar
nu și orice creștere economică presupune înseamnă și dezvoltare economică.

II. Indicatori macroeconomici

Activitățile economice ce se desfășoară în cadrul unei economii naționale se concretizează

într-o gama variata de bunuri și servicii. Evaluarea acestora sub aspect fizic sau valoric, se
realizează cu ajutorul indicatorilor economici.
Indicatorul economic constituie expresia numerică a laturii cantitative, a fenomenelor și
proceselor economice în anumite condiții de spațiu și timp. El permite evidențierea acestor
fenomene și procese sub aspect cantitativ, structural și calitativ, ca și interdependentele dintre
anumite subsisteme ale economiei naționale
În funcție de nivelul pentru care se calculează acești indicatori, pot exista indicatori micro și
macroeconomici. Primii măsoară rezultatele la nivelul agentului economic individual, ultimii
exprimă performanța la nivelul ansamblului economiei naționale. Punctul de plecare în
determinarea indicatorilor macroeconomici îl reprezintă cei microeconomici.
Principalii indicatori macroeconomici sunt: produsul global, produsul intern, produsul
național, venitul național, venitul personal, venitul personal disponibil al populației.
Cunoașterea acesdtor indicatori, nu numai prin aura lor teoretica, națională, ci prin unduirea
vieții economice este deosebit de benefică. Aceste marimi sunt totodată și mărimi sintetice,
care, măsurând rezultatele integrale ale activității economice, ne formează o imagine de
ansamblu privind locul pe care il ocupă economia la un moment dat.

5
 III. Conceptul de Produs National Brut

Produsul Național Brut reprezintă valoarea de piață a unui ansamblu de bunuri finale și
servicii finale produse într-o anumită perioadă de timp, de regulă un an, de către agenții
economici ai unei țări.
1. P.N.B.-ul este un concept al valorii de piață, respective al prețului de piață. Acest
lucru înseamnă că banii sunt unitatea standard de măsură și că prețurile sunt o
funcție compusă din valoarea bunului respectiv (Vb ) și din valoarea banilor (Vm ),
adică:

P=f (Vb, Vm)

Deci PNB se obține prin însumarea valorii de piață a tuturor bunurilor produse
într–un an, de către agenții economici ai unei țări, potrivit formulei:
n

PNB = ∑ i=l qi pi

2. PNB-ul măsoară valoarea bunurilor finale, respectiv a serviciilor finale. Accentul cade
pe atributul „final”ca o parte componenta în economie a cuvantului „global”. Astfel,
P.N.B. este o parte a Produsului Global Brut (P.G.B.), cealalta parte a acestuia fiind
Productia Intermediara (P.I.). Productia Intermediara cuprinde un ansamblu de bunuri
si servicii produse pentru prelucrari ulterioare sau revanzare.

3. PNB cuprinde numai valoarea bunurilor și serviciilor produse în decursul unei

perioade, care diferă de valoarea bunurilor și serviciilor vândute în perioada dată.

1. P.I.B. – indicator de rezultate macroeconomice

Produsul Intern Brut (P.I.B.) exprimă valoarea brută a producției finale produsă în
decurusul perioadei de calcul de catreacătre agenții economici care își desfășoară activitatea
în interiorul tării.

Când vorbim de producție finală, avem în vedere bunurile și serviciile produse în decursul
perioadei de calcul și care nu mai sunt folosite pentru producerea altor bunuri. În cazul în
care acestea vor face obiectul utilizării într-un proces de producție ulterior, vorbim de
producție intermediară (sau consum intermediar). Dacă adunăm consumul intermediary la
produsul intern brut obținem un alt indicator, produsul global brut (P.G.B.).

2. P.I.B. – metode de calcul

Exprimarea valorică a P.I.B. și, de fapt, a tuturor indicatorilor macroeconomici, reprezintă

unica posibiltatea de însumare a bunurilor eterogene realizate în cadrul economiei naționale.

6
Presupunand o economie în care se produc n bunuri, p in n cantități q, atunci:

PIB = ∑ i=l qi pi

Calculul PIB se realizează în general, pornind de la trei metode:

a) Metoda valorii adăugate ( sau metoda producției)
b) Metoda cheltuielilor (sau a utilizării producției finale)
c) Metoda veniturilor

a) Metoda valorii adăugate

În esența, această metoda constă în însumarea valorii adăugate brute obținute în toate
unitățile din interiorul țării și agregarea valorii pe ramuri și pe ansamblul economiei
naționale, deci:

PIB = ∑ni-lVABi
unde i reprezintă sectoarele sau ramurile economiei naționale.

b) Metoda veniturilor

Consta in insumarea elementelor ce reflecta recompensarea factorilor de productie

concretizare in venituri incasate de proprietarii acestor factori ( salarii, profituri, dobanzi,
rente) si alocatiile pentru consumul de capital fix (amortizarile).

PIB =VN+Tind+ A – Subv

c) Metoda cheltuielilor

Este suma cheltuielilor pentru consumul gospodariilor private si organizatiilor private non-
profit, chelutielilor burte pentru investitii, cheltuielilor statului, investitiilor in scopul
depozitarii ca si castigurile din export din care se scad cheltuielile pentru importuri.

Componentele PIB

- Consumul privat – este in mod normal cea mai mare componenta a PIB, reprezentand
cheltuielile gospodariilor in economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate in bunuri
durabile, bunuri perisabile si servicii. Ex: htrana, chirie, bijuterii.
- Cheltuielile statului – sau consumul sectorului public, reprezinta suma tuturor
cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri finite si servicii. Include salariile
angajatilor din sectorul public, cumpararea de aramament, etc.
- Investitiile – include investitii in fabric, echipamente, inventor si nu include
schimburile de active existengte. Ex.: constructia unei mine, cumpararea de software,
cumpararea de masini si echipamente. Cheltuielile gospodariilor pentru noi locuinte
fac parte din inevstitii.

7
 - Exporturile – reprezinta exporturile brute ale unei tari incluzand bunuri si servicii,
destinate consumului intr-o alta tara.
- Importurile – reprezinta importurile brute

PIB = C+G+IB+EN (Exp- Imp)

Deflatorul PIB

In economie deflartorul PIB, este o masura a schimbarii preturilor tuturor produselor noi,
produse intr-o anumita tara, produse finite si servicii. PIB, inseamna produsul intern brut,
valoarea totala a bunurilor si serviciilo produse intr-o economie intr-o anumita perioada.

Deflatorul PIB se bazeaza pe un “cos al pietei” fix, reprezentand bunuri si servicii. Marimea
cosului se modifica in functie de consumul oamenilor si de modelele de investitii. Astfel,
noile modele de cheltuieli pot aparea in deflator ca un raspuns al oamenilor la preturile in
schimbare.

Mod de calcul

In cele mai multe sisteme de calcul nationale, deflatorul PIB masoara diferenta dintre PIB-ul
real si PIB-ul nominal.

Formula folosita pentru calcul acestui deflator este:

DPIB= PIB nom PER PIBreal

Considerandu-se PIB pentru o analiza in termeni nominali si reali, se pot constata

urmatoarele doua defintii:

1. PIB-ul in termeni nominali (PIBnom) exprima vanzarile finale de bunuri economice

la preturile perioadei pentru care se face estimarea, numite si preturi curente. O
crestere a PIB-ului nominal poate provenii din sporirea fie a preturilor, fie a productiei
finale.
2. PIB-ul in termeni reali (PIBreal) exprima aceleasi vanzari reale de bunuri si servicii
ale unuei perioade dar in preturile dintr-un an de baza, predeterminat, numite preturi
constante. Sporirea valoarii PIB-ului real corespunde cresterilor inregistrate in
rezultatele productiei fizice finale.

A. Veniul National (VN) – exprima valoarea totala a tuturor veniturilor (sau preturilor)
realizate de factorii de productie pe parcursul unui an.

8
 VN pp = PNBpp - A

VNpf = VNpp – Iind

B. Produsul global brut (PGB), reflecta valoarea totala a bunurilor materiale si a

serviciilor cu caracter marfar si nemarfar, obtinute intr-o perioada de timp, de regula
un an, in cadrul substistemelor economiei nationale. Indicatorul cuprinde: inregistrari
repetate, ceea ce duce la incarcarea valorii totale la denaturarea ei prin supraestimare.

Cantitativ, PGB este egal cu:

PGB = PIB + Ci

PGB =∑ PGi = ∑ PFi + ∑Ci

unde: PGI este produsul global realizat de fiecare sector de activitate, PFi reprezinta produsul
final realizat in fiecare sector de activitate, Ci este consumul intermediar din fiecare sector de
activitate, iar I este numarul sectoarelor economice.

IV. Studiu de caz

Transformările majore pe care le-a cunoscut economia mondială, impulsionata de

globalizare și digitalizare s-au remodelat de puncte cheie de inflexiune, cum ar fi criza
financiara din 2008-2009, pandemia COVID-19, impactul crizelor suprapuse, inflatia in
crestere si tensiunile geopolitice, au necesiata un raspuns substantial, fara precedent din
partea autoritailor de pe tot globul pentru a atenua consecintele lor economice si sociale,
precum si o cooperare strategic consilidata.

Masurile intreprinse au reusit sa asigure redresarea economiei romanesti, cun o crestere

de 4,6% in anul 2022, mai mare comparative cu cea estimata a fi inregistrata la nivelul
UE cat si al zonei Euro de 3,3% si respective 3,2% (in anul 2022), economia romaneasca
dovedind o rezilienta peste asteptaeri la socurile asupra ofertei, realizand in anul current o
crestere economica robusta.

Prognoza de toamna a UE pe anul 2022 estimeaza o incetinire a cresterii in anul 2023 la

nivelul UE si al Zonei Euro, cresterea PIB ajungand la 0,3% in 2023 in ansamblu, atat in
UE, cat si in Zona Euro, tendinta care se reflecta si la nivelul economiei romanesti pentru
care se estimeaza o decelerare a creesterii la 1,8% pentru anul 2023, insa mai mare ca
media europeana, incetinire datorata evenimentelor extreme care au marcat economia
mondiala: suita de crize suprapuse, conflictul ucrainean, inflatia in crestere.

Caracteristicile constcutiei bugetare pe anul 2023 si orizonul 2024-2026, care vor sustine
efortul Romaniei pentru o economie robusta, care sa faca fata provocarilor viitoare.

9
10