TEMA 11.

CREȘTEREA
ECONOMICĂ ȘI
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

Teorie economică II
 Unități de conținut:

 Conceptul de creştere şi de dezvoltare

economică. Factorii creşterii
economice.
 Tipurile de creştere economică şi
indicatorii ei.
 Teorii şi modele ale creşterii
economice.
 Politici de creştere economică.
 I. CONCEPTUL DE
CREŞTERE ŞI DE
DEZVOLTARE ECONOMICĂ.
FACTORII CREȘTERII
ECONOMICE
 CREŞTEREA ECONOMICĂ
în sens restrîns
→mărimea reală a unui
indicator economic
agregat, precum produsul
naţional brut sau produsul
intern brut, per total sau
pe locuitor, într-un spaţiu
economic şi într-o anumită
perioadă de timp
în sens larg
→ansamblul
transformărilor cantitative,
calitative şi structurale, ce
se produc în cadrul vieţii
economice într-un spaţiu şi
o perioadă de timp dată,
ce imprimă indicatorilor
agregaţi o tendinţă
ascendentă
 Modalități de determinare
 creşterea volumului real al PIB pentru o perioadă de timp → se utilizează
pentru aprecierea potenţialului social-economic al ţării;
 creşterea volumului PIB pe cap de locuitor → se utilizează pentru aprecierea
nivelului de trai al populaţiei şi pentru comparaţii între ţări;
Creşterea economică absolută: ∆PIB = PIB1 – PIB0
Creşterea economică relativă, care se exprimă prin:
 Ritmul creşterii economice general (ICE ) sau pe cap de locuitor (ICE/N):

PIB1
I CE  *100% sau I CE / N 
PIB1 / N1
*100%
PIB0 PIB0 / N 0

Rata creşterii economice: PIB1  PIB0

 RCE  *100%
PIB0

 unde: PIB1 şi PIB0 – nivelul PIB în anul curent, respectiv în anul precedent;
 N1 şi N0 – numărul populaţiei în anul curent, respectiv în anul precedent.
 Conceptele creșterii economice
 creştere economică zero - situaţie în care rezultatele
economice absolute şi populaţia totală sporesc în acelaşi ritm
şi, astfel, nivelul rezultatelor pe cap de locuitor rămîn
constante;
 creştere economică negativă – situaţie cînd rezultatele
macroeconomice pe cap de locuitor au o tendinţă de
scădere menţinîndu-se sub control o serie de corelaţii
fundamentale de echilibru;
 creştere economică pozitivă - rezultatele macroeconomice au
o tendinţă de creştere la nivelul economiei de ansamblu;
 creştere economică potenţială ca proces pe termen lung
reprezintă creşterea producţiei potenţiale, adică, creşterea
PIB potenţial.
Dezvoltarea economică

un proces multidimensional ce
implică schimbări majore în
structurile sociale, în atitudinile
populare şi instituţiile naţionale,
urmărindu-se accelerarea
creşterii economice, reducerea
inegalităţii şi eradicarea sărăciei
 Trăsături
 dezvoltarea economică implică în sine creşterea economică;
 nu există proces de dezvoltare economică fără o creştere a
rezultatelor macroeconomice pe termen lung.
 pentru a se transforma în proces de dezvoltare economică,
creşterea trebuie să fie însoţită de transformări cantitativ-
structurale pozitive în economie, în modul de trai şi în calitatea
vieţii oamenilor;
 orice dezvoltare economică presupune şi o creştere economică,
nu orice creştere economică înseamnă şi o dezvoltare
economică;
 dezvoltarea economică are o conotaţie istorică mai amplă; ea
surprinde procesul trecerii economiei unei societăţi umane date
de la o formă inferioară de evoluţie spre alta superioară;
 Trăsături
 dezvoltarea economică poate fi definită, într-un sens mai
restrîns, drept dezvoltarea factorilor de producţie, respectiv
dezvoltarea principalelor componente ale economiei naţionale,
cum ar fi:
• dezvoltarea infrastructurii materiale;

• asigurarea de condiţii optime la nivel micro şi macroeconomic

privind combinarea factorilor de producţie;
• valorificarea avantajelor specializării şi cooperării dintre agenţii
economici, dezvoltarea fluxurilor economice stabile intersectoriale
şi interregionale;
• îmbunătăţirea coeziunii interne a spaţiului economic naţional;

• dezvoltarea şi calitatea activităţilor comerciale (interne şi

externe), financiar-bancare etc;
 Trăsături
 noţiunea de dezvoltare economică se referă la:
 progresele realizate în raporturile dintre agenţii economici şi
mediul economic al acestora (micro, macro şi mondoeconomic);
 la structurile tehnice, sociale şi culturale ale producţiei şi

economiei în totalitatea sa.

Progresul economic este un proces istoric de înaintare a
economiei naţionale de la inferior la superior, care se manifestă,
în special, prin sporirea productivităţii muncii, sporirea nivelului
absolut şi relativ al indicatorilor macroeconomici, în condiţiile
modernizării tuturor structurilor economiei naţionale (tehnologică,
sectorială, ramurală, comercială, financiar-bancară).
 FACTORII CREȘTERII ECONOMICE

 Factorii ofertei: disponibilitatea resurselor

umane, naturale, a capitalului fix şi a
tehnologiilor;
 Factorii cererii: nivelul preţurilor, cheltuielile de

consum, investiţiile, cheltuielile publice, export

net;
 Factorii repartiţiei: gradul de utilizare a
resurselor în procesul de producţie, eficienţa
utilizării resurselor atrase în circuitul economic.
 Factorii creșterii economice
FACTORII DIRECȚI
 resursele umane (oferta de
muncă, educaţie, disciplină,
motivaţie);
 resursele naturale (pămîntul,
resurse ale subsolului, condiţii
climatice);
 stocul de capital tehnic (maşini,
echipamente, clădiri);
 tehnologia (ştiinţă, inginerie
management, inovare,
antreprenoriat).
FACTORII INDIRECȚI
 dimensiunea AD şi capacitatea de
absorbţie a pieţei interne;
 eficienţa sistemului financiar-
bancar (creditarea);
 rata economiilor şi a investiţiilor;
 mediul internaţional;
 competitivitatea produselor;
 înclinaţia marginală spre import şi
spre export;
 migraţia forţei de muncă şi a
capitalului;
 politica bugetar-fiscală a statului.
 SURSELE CREȘTERII ECONOMICE

 creşterea cantitativă a factorilor →

dimensiunea cantitativă;
 creşterea calitativă a factorilor şi a eficienţei

utilizării lor →
dimensiunea calitativă;
 combinarea celor două laturi şi aportul lor la

creşterea rezultatelor macroeconomice →

dimensiunea structurală.
II. TIPURILE DE CREŞTERE
ECONOMICĂ ŞI
INDICATORII EI.
 Tipurile creșterii economice
• se caracterizează prin contribuţia
Creşterea preponderentă a laturilor cantitative ale
economică de factorilor de producţie, respectiv
creşterea populaţiei ocupate şi a
tip extensiv capitalului, în special a celui fix.

• se pune accent pe calitatea factorilor de

Creşterea producţie şi eficienţa utilizării lor;
economică de • are loc în rezultatul progresului tehnico –
tip intensiv ştiinţific şi a creşterii productivităţii
factorilor utilizaţi.

Creşterea • sporul de producţie naţională se

obţine prin contribuţii egale a
economică de dimensiunilor cantitative şi
tip intermediar calitative a factorilor de producţie.
 În raport cu modificarea PIB În funcţie de relaţia dintre
real faţă de numărul creşterea PIB real şi cea a
populaţiei: preţurilor:

creştere economică pozitivă  creştere economică

creştere economică negativă
neinflaţionistă –preţurile cresc
mai încet decît PIB real
creştere economică zero
 creşterea economică
inflaţionistă –PIB creşte mai
încet decît preţurile
 stagflaţia –PIB stagnează, iar
preţurile cresc
 slumpflaţia –PIB scade, iar
preţurile cresc
 IV. TEORII ŞI MODELE ALE
CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII
ECONOMICE.
 TEORII ALE CREȘTERII ECONOMICE

 Teoriile clasice – au descris evoluţia economiei în

condiţiile factorului pămînt limitat şi al populaţiei
în creştere. Clasicii au admis contribuţia
progresului tehnic la sporul producţiei;
 Teoria keynesistă şi postkeynesistă – au pus accentul
pe rolul cererii agregate în asigurarea echilibrului
macroeconomic şi sporirea venitului naţional;
 Teoria neoclasică – se bazează pe rolul ofertei
agregate şi a factorilor ei.
 Modelarea creșterii economice
 Modelarea creşterii economice – elaborarea şi
utilizarea modelelor economico-matematice, fie în scop
teoretic, de descriere şi explicare, fie în scop pragmatic,
de previzionare şi dirijare a procesului CE;
 Modelul de creştere economică reprezintă
formalizarea, în expresie matematică, prin funcţii şi
parametri specifici, a relaţiilor dintre factorii şi
rezultatele procesului de creştere economică, punînd în
evidenţă mecanismele, intensitatea şi tendinţele acestuia.
 Modelul creșterii economice

 evidenţiază modalităţile prin care

activitatea prezentă o influenţează pe cea
viitoare;
 identifică sursele care pot conduce la o
creştere continuă;
 evoluează în timp, în funcţie de dinamica
realităţii economice şi de evoluţia
instrumentelor de analiză economică.
CLASIFICAREA MODELELOR DE CREȘTERE
ECONOMICĂ
I. După intervalul de timp:
 statice: pe termen scurt;

 dinamice: pe termen lung.

II. În funcţie de scopul utilizării:

 structurale - relevă elementele interne ale economiei la un moment dat;

 previzionare - cuprind parametrii dezvoltării ulterioare a economiei.

III. După nivelul de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor economice:

 modele microeconomice;

 modele macroeconomice;

 modele mondoeconomice.

IV. În funcţie de metodologia utilizată:

 modele keynesiste şi neokeynesiste;

 modelul sintezei neoclasice (Solow);

 modelul cu origine complexă: modelul intput-output – W. Leontief.

 Modelul keynesist al creşterii
economice
 apare la începutul sec. 20, după marea criză
economică din 1929 - 1933;
 model macroeconomic, conform căruia venitul naţional
creşte ca răspuns la creşterea AD;
 J. M. Keynes utilizează concepte noi privind creşterea
economică:
 multiplicatorul – exprimă efectul propagat al creşterii
investiţiilor asupra veniturilor:
 acceleratorul – sintetizează consecinţele modificării AD,
determinate de modificarea venitului asupra investiţiilor
 Modelul neokeynesist al creşterii economice
Modelul Harrod - Domar - model unisectorial de creştere economică

 constituie o dezvoltare a modelului keynesist şi presupune că

procesul de creştere economică are la bază investiţia
agregată;
 evidenţiază rolul investiţiilor privite ca o acumulare de capital
şi ca o componentă a cererii agregate;
 încorporează o funcţie simplă de accelerare a investiţiilor
bazate pe veniturile reale aşteptate;
 coeficientul aşteptat al capitalului (v) este constant ca urmare a
unei rate a dobînzii presupusă constantă pe termen lung;
 economiile au o pondere (s) constantă în venitul real;
 forţa de muncă creşte cu o rată exponenţială (n) determinată
exogen;
 rata de creştere a productivităţii muncii poate fi sporită efectiv
prin progres tehnic (λ).
 Modelul neokeynesist
(începutul anilor `40, R.F.Harrod şi E.Domar)
 Spre deosebire de modelul keynesist, care era static, Harrod şi Domar
elaborează un model dinamic de creştere economică.
 pune accent pe rolul acumulării de capital şi al investiţilor (din economiile
menajelor și a firmelor) în scopul stimulării creşterii economice;
 Keynes a arătat cum se poate ajunge – pe termen scurt – la ocuparea
deplină a forţei de muncă
 Harrod şi Domar au ajuns la concluzia că pentru a asigura deplina ocupare
pe termen lung trebuie îndeplinite două condiţii:
 economia trebuie să investească, în fiecare an, atât cât este necesar pentru
deplina ocupare a resurselor de muncă disponibile
 ritmul creşterii venitului naţional trebuie să egalizeze creşterea numerică
(fizică) a forţei de muncă plus creşterea productivităţii muncii

Dacă, în fiecare an, numărul lucrătorilor creşte cu n%, iar productivitatea

individuală creşte cu λ %, atunci pentru ocuparea deplină a resurselor de
muncă, venitul naţional (Y) trebuie să crească anual cu (n+λ)%.
Gn= n+λ
 Variabilele modelului

 rata garantată a creşterii: Gw = s/ν;

 rata naturală a creşterii: Gn = n+ λ;

 rata aşteptată a creşterii venitului naţional:

G = ΔY/Y
Rata garantată este aceea care asigură investiţiilor
obţinerea venitului dorit;
Rata naturală asigură ocuparea deplină a forţei de muncă
şi utilizarea integrală a celorlalţi factori de producţie;
Rata reală este cea realizată efectiv.
 R. F. Harrod
 Unul dintre cele mai cunoscute modele de creştere
economică este cel al lui R. F. Harrod, care consideră că,
în condiţiile deciziilor individuale, ar exista trei ritmuri
posibile de creştere a venitului naţional:
 rata garantată, e determinat de deciziile individuale
agregate şi dă satisfacţie întreprinzătorilor;
 rata naturală e determinat de condiţiile fundamentale
(creşterea populaţiei, inclusiv a forţei de muncă, a
progresului tehnic şi a productivităţii muncii);
 rata turism sau rata de facto, poate fi egal cu oricare
dintre celelalte două sau să nu coincidă cu nici unul
dintre ele.
 Variabilele modelului
 Dacă Gw = Gn – există posibilitatea unei creşteri susţinute în
condiţii de ocupare deplină;
 Dacă Gw = G → economia se află în echilibru,
 Dacă Gw ≠ G → instabilitate economică:
 Dacă G > Gw → tendinţă de boom economic;
 Dacă G < Gw → tendinţă de recesiune.

Cele trei ecuaţii ale ratei de creştere, folosite de către R.F. Harrod,
constituie ecuaţiile modelului sau de creştere. Cu ajutorul acestora,
el încearcă să explice evoluţia ciclului afacerilor. Astfel, după opinia
lui, pentru a avea o situaţie stabilă şi prosperitate, ar trebui ca rata
de facto (G) să fie egală cu rata garantată (Gw), iar aceasta, la
rândul ei, cu rata naturală (Gn), adică:
G = Gw = Gn
Harrod consideră că în faţa ştiinţei economice
stau 2 sarcini principale :
 o lupta împotriva oscilaţiilor ciclice ale
producţiei (împotriva îndepărtării lui Gw de
G).
 o lupta împotriva depresiunii economice

(împotriva îndepărtării lui Gw de Gn).

Harrod apreciază că din punctul de vedere al rezolvării primei sarcini,
politica Keynesistă de manipulare a ratei dobânzii, este insuficientă.
Dobânda este o sumă foarte mică în comparaţie cu profiturile sau
pierderile totale, care se înregistrează în condiţiile oscilante ale
preţurilor. El propune crearea unui fond stabilizator de marfă, care să
asigure schimbul unităţii băneşti pe un sortiment permanent de mărfuri,
lichidând astfel oscilaţiile ciclice ale preţurilor şi ale producţiei.
Rolul fondului stabilizator este dublu:
 în perioada crizei de supraproducţie statul trebuie să cumpere
mărfuri, împiedicând reducerea producţiei şi scăderea preţurilor.
 în perioada de boom trebuie să vândă marfă, prevenind creşterea
exagerată a preţurilor şi sporirea exagerată a producţiei.
Sumele încasate din vânzări se vor compensa cu cheltuielile de
cumpărare şi deficitul bugetar nu va lua proporţii îngrijorătoare.
În privinţa luptei împotriva depresiunii cronice, Harrod, ca
şi Keynes, propune reducerea ratei dobânzii. Harrod nu
acceptă însă măsuri de politică inflaţionistă, ci propune:
emiterea de obligaţii de stat fără dobândă, iar cu sumele
obţinute să se crediteze economia, fără dobândă. În felul
acesta statul ar prelua de la populaţie economiile şi le-ar
transforma în investiţii pe termen lung.
 Modele neoclasice
 identifică variabilele macroeconomice, pornind de la
comportamentele individuale ale unităţilor economice;
 explică modul în care acumularea de capital şi schimbările
tehnologice influenţează economia;
 progresul tehnologic este considerat un factor exogen;
 rezultatele modelului stau la baza unor recomandări de politică
economică;
 ipotezele neoclasice presupun că pieţele sunt competitive şi că
mecanismele pieţei asupra cărora nu se intervine permit
atingerea nivelului optim al producţiei şi alocării resurselor;
 diferenţierea între modelele de creştere economică se face în
funcţie de modul în care sunt construite ipotezele privind
progresul tehnologic. Acestea reprezintă modalităţi de
considerare a modificării variabilelor unei funcţii de producţie
agregate sub influenţa progresului tehnologic.
 Formele progresului tehnologic
 progres tehnologic Harrod (crescător în muncă). Funcţia de
producţie are forma: Y = f (K, AL), unde A – coeficientul
ce măsoară influenţa progresului tehnologic şi care
afectează în principal factorul muncă; K – capitalul; L –
munca;
 progres tehnologic crescător în capital cu o funcţie de
producţie de forma: Y = f (AK, L), progresul tehnologic
afectează mai mult elementele de capital;
 progres tehnologic Hicks neutral, cu o funcţie de producţie
de forma: Y = A f (K, L), cînd progresul tehnologic
afectează ambii factori de producţie în egală măsură.
 Tipurile modelelor neoclasice

 Modelul Solow;
 Modelul Ramsey – Cass – Koopmans;

 Modelul Diamond;

 Modelele ciclului real de afaceri.

Modelul Solow – elaborat în anii΄50

∆𝐾
𝐾
 Exemplu:
Dacă contribuția la creșterea economică
a progresului tehnologic este
A
> 50%, atunci creșterea economică este de tip intensiv.
A
Y A
Ex: =8%, iar =6%, CE este de tip intensiv.
Y A
 Modelul Solow
Graficul A. Prin acumularea de capital creşte raportul K/L şi creşte productivitatea
muncii (W). Dacă celelalte condiţii rămîn constante, creşterea productivităţii de la
W0 la W1 are loc face pe seama acumulării de capital. Aceasta are loc pînă la un
punct, după care productivitatea rămîne constantă şi salariile reale stagnează.

Graficul B. Odată cu creşterea raportului K/L are loc şi un proces de înnoire tehnologică, ceea
ce determină un salt al productivităţii de la P0 la P1. Productivitatea creşte substanţial,
asigurînd baza pentru creşterea salariilor şi a standardului de viaţă.

W2

W1
Rezolvaţi problema: Valoarea PIB a unei economii a
crescut cu 6% faţă de anul de bază, iar volumului forţei de
muncă şi a capitalului au crescut cu 2% şi 4% în perioada
analizată. Ştiind că forţa de muncă contribuie cu 1/4 şi a
capitalului 3/4 la obţinerea venitului din vânzarea
producţiei. Determinaţi contribuţia progresului tehnic la
creşterea PIB.
 Legea de aur a acumulării
Variabile: Y – PIB; S – economiile; I – investiţiile; L – resursele de muncă;
K – stocul de capital; s – norma acumulării; g – ritmul de creştere a cheltuielilor de muncă.
 Legea de aur a acumulării

• ieşirea capitalului nu trebuie să fie mai mare decît produsul marginal,

creat de capitalul în funcţiune;
• ieşirea capitalului nu trebuie să fie mai mare decît înclinaţia marginală
spre investiţii.
Legea de aur a acumulării
V. POLITICI DE CREŞTERE
ECONOMICĂ.
 Politici de CE
În scopul asigurării creșterii economice statul aplică politici macroeconomice de influențare a
cererii agregate și a ofertei agregate.
AD suficientă ar motiva firmele să investească și să producă volumul potențial de bunuri care
urmează să fie realizate. Astfel, AD poate fi sporită prin intermediul instrumentelor:
 politicii bugetar – fiscale: reducerea impozitelor și creșterea cheltuielilor guvernamentale;
 politicii monetar –creditare: creșterea ofertei de monedă și scăderea ratelor dobânzii.
Pe de altă o politică orientată spre a stimula AS, trebui să creeze mediului favorabil cercetărilor
științifice, inovațiilor și pregătirii forței de muncă calificate. Deci, amplificarea capacității de
producție și a AS, se realizează prin intermediul măsurilor de:
 reducere a impozitelor, favorizînd astfel crearea locurilor de muncă;
 finanțare a unor cheltuieli investiționale în clădiri și echipamente, tehnologii, invenții și
produse inovaționale;
 recalificare a forței de muncă, pentru a satisface cererea de muncă existentă;
 promovare a concurenței în sectorul financiar, pentru a îmbunătăți eficiența funcționării
piețelor de capital;
 promovare a politicii regionale, încurajînd mobilitatea pe teritoriul național a factorului
muncă etc.
 Strategia națională de dezvoltare
„Moldova 2030”
Strategia indică direcția de dezvoltare a țării și a societății ce trebuie urmată în următorul deceniu, avînd la
bază principiul ciclului de viață al omului, drepturile și calitatea vieții acestuia și include patru piloni ai
dezvoltării durabile, cu 10 obiective corespunzătoare pe termen lung, după cum urmează:
• economia durabilă și incluzivă:
1) creșterea veniturilor din surse durabile și atenuarea inegalităților economice;
2) creșterea accesului oamenilor la infrastructura fizică, utilitățile publice și condiții de locuit;
3) ameliorarea condițiilor de muncă și reducerea ocupării informale;
• capital uman și social robust:
4) garantarea educației de calitate pentru toți și promovarea oportunităților de învățare pe tot parcursul
vieții;
5) asigurarea dreptului fundamental la cea mai bună sănătate fizică și mintală;
6) sistem de protecție socială solid și incluziv;
7) asigurarea unui echilibru între muncă și familie;
• instituții oneste și eficiente:
8) asigurarea unei guvernări eficiente și incluzive și a supremației legi;
9) promovarea unei societăți pașnice, sigure și incluzive;
• mediul ambiant sănătos:
10) asigurarea dreptului fundamental la un mediu sănătos și sigur.
Sursa: https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/intr40_12_0.pdf
RM
 (Standardul parității de
cumpărare)

https://europa.eu/european-union/about-eu/figures/living_ro