Teza de licenţă

cu tema „Contabilitatea si auditul casei"

în baza materialelor SRL „SITELCOM”, Cahul

Cahul - 2018

1
 MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU" DIN CAHUL

FACULTATEA DE ECONOMIE, INGINERIE ȘI ȘTIINȚE APLICATE

CATEDRA FINANŢE ŞI EVIDENŢĂ CONTABILĂ

CONTABILITATEA SI AUDITUL CASEI

TEZĂ DE LICENŢĂ

Profilul: 36 Științe economice

Specializarea/programul: 361.1 Contabilitate

Conducător ştiinţific: Autorul:

Admis la susținere

Șef catedră:

Dr., conf. univ. Oxana Miron

_______________________

,,____”_____________2018

CAHUL, 2018

2
 CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................................................3

Copitol I :NOTIUNI GENERALE MONEDEI...................................................6

1.1 Continutul economic monedei ...........................................................................6
1.2 Principile sarcinile contabilitatii mijlocelor banesti.........................................16

Copitol II: Contabilitatea mijlocelor banesti in SRL SITELCOM..................24

2.1Caracteristica economica SRL SITELCOM......................................................22

2.2 Contabilitatea mijlocelor banesti in casa...........................................................26
2.3 Auditul mijlocelor banesti.................................................................................36

Copitol III : Modul de reflectere a mijlocelor banesti in raportele

financiare................................................................................................................40

3.1Intocmirea documentelor in raporte financiare................................................40

INCHIERE…………………………………………………..……………………50

BIBLIOGROFIE……………………………………………………… …………54

3
 INTRODUCERE

Economia de schimb în condiţiile contemporane este de neconceput fără

existenţa banilor. Aceştia fac parte din viaţa omului de zi cu zi, reprezentînd poate
cel mai interesant istrument economic asupra căruia omul s-a aplecat pentru a-l
inţelege, pentru a-i descoperi natura, rolul, funcţiile şi importanţa lui. Banii
constituie elementul cheie al economiei de schimb monetar, rolul lor fiind
independent de natura sistemului economic, de nivelul şi structurile economice.

Deoarece banii reprezintă intermediarul tuturor decontărilor, rezultă că

asigurarea circulaţiei normale a mijloacelor în economia naţională, precum şi
desfăşurarea în condiţiile economiei de piaţă depind de efectuarea corectă a
decontărilor. Iar eficienţa operaţiunilor de decontare depinde de corectitudinea
evidenţei mijloacelor băneşti şi a operaţiunilor de credit.

Importanţa banilor este evidentă incepând cu geneza lor, care au apărut în

procesul dezvoltării societăţii, al schimbului dintre producători şi consumatori;
dintre agenţii economici în general.

Pe parcursul evoluţiei societăţii banii au luat diferite forme, iar astăzi când în
circulaţie sunt sume foarte mari ei iau formă de bani de cont.

În literatura de specialitate banii sunt definiţi ca element cheie iată de ce

importanţa lor creşte din ce în ce mai mult.

În desfăşurarea activităţii unei întreprinderi un rol important îl are existenţa şi

mişcarea mijloacelor băneşti. Practic, nici o întreprindere nu poate să-şi desfăşoare
activitatea fără fluxuri de mijloace băneşti. De aceea este necesar să fie dirijate
astfel, încît să menţină solvabilitatea acestora, iar surplusul de mijloace băneşti să
fie investit pentru a obţine venit suplimentar.

Suma mijloacelor băneşti reprezintă un interes pentru toţi utilizatorii

informaţiilor contabile interne şi externe, privind luarea unor decizii legate de
4
activitatea întreprinderii. Concepţia de autofinanţare, care stă la baza organizării şi
funcţionării întreprinderilor, determină creşterea în mod substanţial a rolului şi
funcţiilor finanţelor, inclusiv a banilor în stimularea sporirii cantitative şi calitative
a producţiei, a asigurării echilibrului financiar şi valutar, a formării şi utilizării
raţionale a fondurilor întreprinderilor. De aceea contabilitatea mijloacelor băneşti
rămîne în continuare sub atenţia permanentă a teoriei şi practicii economice pentru
că, în ultimă analiză, prudenţa şi spiritul de economicitate manifestate constant în
mînuirea finanţelor întreprinderilor sînt premise sigure de care depinde eficienţa
activităţii de ansamblu a acesteia.

Totodată mijloacele băneşti reprezintă principala restricţie a gestiunii

financiare a întreprinderii. In ea se concentrează rezultatele modului de realizare a
activităţii şi de respectare a cerinţelor echilibrului financiar. Nu întotdeauna o
întreprindere care încheie exerciţiul cu beneficii are şi disponibilităţi în bancă şi în
casă în cantităţi optime. Şi aceasta datorită decalajului dintre înregistrarea în
contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor şi scadenţa lor la încasări şi plăţi, decalaj
care poate fi hotărîtor pentru soarta financiară a întreprinderii.

Un rol principal îl constituie scopul evidenţei contabile a mijloacelor băneşti,

decontărilor şi operaţiunilor de creditare care este controlul disciplinei de casă şi
decontărilor, corectitudinea şi eficienţa mijloacelor băneşti şi creditelor, asigurarea
integrităţii banilor şi a documentelor băneşti de casă.

Scopul acestei lucrări reprezintă analiza particularităţilor ţinerii mijloacelor

băneşti în casă, formelor, metodelor şi procedeelor contabile utilizate la entitatea
SRL SITELCOM. Pentru atingerea scopului propus vom îndeplini următoarele
sarcini:

 descrierea conţinutului economic al mijloacelor băneşti;

 analiza stării de cercetare a literaturii de specialitate contemporană;
 definirea principiilor şi sarcinilor contabilităţii mijloacelor băneşti;
 caracteristica documentelor primare;
5
 studiul modului de grupare şi generalizare a informaţiei primare;
 dezvăluirea modului de reflectare a informaţiei în formularele gestiunii
contabile anuale;
 elaborarea concluziilor şi propunerilor la lucrare.

6
Copitol I :NOTIUNI GENERALE MONEDEI
1.1CONTINUTUL ECONOMIC AL MIJLOACELOR BANESTI

Banii se caracterizează prin cîteva trăsături generale, ei fiind: un dat social

acceptat de generaţii; dependenţi de funcţiile sociale îndeplinite, funcţii fără
legătură cu corpul material al instrumentului; un instrument de facilitare a
schimburilor; ei exprimă unitatea indestructibilă a funcţiei de măsurare a
activităţilor şi a celei de mijlocire a schimburilor. Ei „au însuşirea de a cumpăra
orice. Universabilitatea acestei însuşiri este puterea absolută a esenţei lor. Banii
apar deci ca fiind atotputernici” Karl Marx [22, p. 112]. Această idee a lăsat urme
adînci pînă azi în expresii ca: „puterea bogaţilor”, „dominaţia banilor”,
„suveranitatea dolarului”.

După clasici, însă, banii sunt o marfă specială desprinsă din lumea celorlalte
mărfuri. John Stuart Mill [22, p. 112] era chiar de părerea că: „nu-i nimic mai puţin
important ca banii”. Adam Smith [22, p. 112] compară banii cu „o şosea care, deşi
serveşte circulaţia şi transportul la tîrg a tuturor grînelor şi nutreţului dintr-o ţară,
totuşi ea însăşi nu produce nici măcar o singură claie de cereale sau de fîn”. Pentru
o întreagă perioadă istorică, piesa rotundă de metal, aur sau argint, emisă de
autoritatea statului pe bază de monopol (drept regalian), în aplicarea normelor
legale care, constituie în ansamblu sistemul monetar, a dominat sfera circulaţiei,
fiind primită în plată de cele mai multe ori nu numai în ţara emitentă, dar şi în
oricare altă ţară.

Călătorind la sfîrşitul sec. XIII în China, vestitul călător Marco Polo le

mărturiseşte europenilor despre posibilitatea confecţionării banilor din hîrtie.
Europenii l-au crezut doar 350 de ani mai tîrziu. Astfel încît la sfîrşitul anilor sec.
XX, datorită inflaţiei (atunci cînd în circulaţie se află o masă de bani fără valoare
proprie, excesivă comparativ cu nevoile circulaţiei) banii se depreciază în raport cu
aurul şi celelalte mărfuri, în Germania banii devenind jucăria preferată a copiilor.

7
 Unii economişti consideră că banii de hîrtie nu pot îndeplini funcţia de
măsură a valorii întrucît ei înşişi nu au valoare. De exemplu, David Ricardo [25, p.
58] susţine că măsurarea invariabilă a valorii trebuie de realizată print-o marfă care
să aibă ea însăşi valoare. Potrivit convingerilor clasicilor, moneda trebuie să fie
stabilă. Acest lucru poate fi realizat numai cu ajutorul unui sistem bazat pe banii de
aur şi argint. De notat că aplicarea acestei idei în viaţă avea să asigure o stabilitate
monetară îndelungată şi deosebit de favorabilă pentru dezvoltarea economică.
Istoria multiseculară a banilor ne confirmă totalmente afirmaţia: hîrtia a eliminat
aurul. Banii de la sfîrşitul sec. X reprezentau aur şi argint. Banii sec. XXI – hîrtie
intens colorată sau numeroase înscrieri în calculatoarele băncilor.

Folosirea hîrtiei – monedă se explică, totodată şi prin facilităţile pe care ea le

oferă: este uşor de transportat şi conservat: poate simboliza o valoare mai mare
sau mai mică prin simpla imprimare, apare ca un bun economic întrucît cantitatea
ei totodată este limitată.

În sfîrşit, s-a ajuns la renunţarea în mare măsură la formele de bani în

numerar şi la adoptarea unor bani abstracţi: bani de cont, constînd din depunerile la
vedere şi soldurile creditoare ale conturilor curente la bănci. Circulaţia banilor de
cont se efectuează prin viramente şi transferuri între conturi. În prezent, cea mai
mare parte din masa banilor în circulaţie constă din bani de cont.

Multă vreme s-a considerat că masa banilor este formată numai din numerar
(mai puţin cel aflat la bănci). Astăzi se recunoaşte calitatea de bani a banilor de
cont. Ei sunt cuprinşi în masa bănească, întrucît servesc la fel ca numerarul la
operaţii de încasări şi plăţi, deci la vînzări şi cumpărări, ca un efect economic
similar, putînd fi dealtfel transformaţi oricînd în numerar şi invers: numerarul
poate fi transformat în bani de cont prin depunerea lor în cont la bancă. În prezent
în S.U.A. circa nouă zecimi din operaţiile băneşti se efectuează prin intermediul
cecurilor (instrument de plată la îndemînă titularilor de conturi bancare). Cu
ajutorul lor se fac diferite plăţi, cu excepţia unui număr limitat de bani cash sau de

8
buzunar (bani gheaţă) care servesc cetăţeanului doar pentru a plăti hrană zilnică,
transportul, etc. [37, p. 235]

Există mai multă căi de a ne achita diversele obligaţii băneşti pe care le

avem unii faţă de ceilalţi. Numerarul, însă, este modul tradiţional şi, încă, cel mai
utilizat în ţara noastră. Atunci cînd folosim numerarul, plata se face individual,
imediat şi fără intermediere. Dar sumele mari în numerar necesită spaţii mari de
depozitare şi prezintă riscuri în manevrare (distrugere accidentală, furt, etc.). De
aceea, ar fi normal ca şi în Moldova, numerarul să-şi piardă treptat din popularitate
şi să fie înlocuit cu alte mijloace de plată cuprinse sub denumirea generală de
instrumente de plată fără numerar. Plăţile fără numerar utilizează instrumente de
mijloace de plată emise pe suport – hîrtie, magnetic sau electronic. [25, p. 56]

Importanţa mijloacelor băneşti rezultă din funcţiile pe care le îndeplinesc

banii, astfel:

1. sunt măsură a valorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor – parte a

patrimoniului fiecărei întreprinderi.
2. sunt mijloc de circulaţie a bunurilor permiţînd evaluarea şi astfel schimbul
mărfurilor între vînzători şi cumpărători.
3. sunt mijloc de plată şi de decontare a datoriilor şi a drepturilor între
partenerii de afaceri, precum şi de decontare a sumelor cuvenite angajaţilor,
statului şi altor organisme interne şi internaţionale.
4. sunt mijloc de tezaurizare, atît în scopul cumpărării unor bunuri de folosinţă
îndelungată, cît şi efectuării unor plasamente adăugătoare de venituri
suplimentare.
5. banii universali, folosind la evaluarea operaţiilor de comerţ exterior şi altor
relaţii externe. [21, p. 185]
Funcţiile banilor s-au dezvoltat treptat odată cu dezvoltarea circulaţiei
mărfurilor. „Formele speciale ale banilor de simplu echivalent al mărfurilor, de
mijloc de circulaţie, de mijloc de plată, de tezaur şi de bani universali, indică, după
importanţa diferită şi după preponderenţa relativă a uneia sau alteia dintre
9
funcţiuni, trepte foarte diferite ale procesului social de producţie. Totuşi, ştim din
experienţă că o circulaţie a mărfurilor relativ slab dezvoltată este suficientă pentru
ca toate aceste forme să ia naştere” Karl Marx [22, p. 112].

În exercitarea funcţiei principale, ca măsură a valorii, ca numitor comun al

mărfurilor şi serviciilor, nu este necesar ca banii să existe în mod real. Valoarea
unei mărfi se exprimă în aur în mod ideal.

Ca mijloc de circulaţie, ca intermediar general în schimbul social de mărfuri,

banii trebuie să apară nemijlocit la schimbul mărfurilor, deşi operaţia poate fi
înlesnită prin virament, cec sau calculator electronic.

Funcţia banilor ca mijloc de plată se exercită în cazurile de amînare a

achitării mărfurilor cumpărate, adică de vînzare – cumpărare pe credit, de plată a
impozitelor, de operaţii bursiere la termen, etc.

Funcţia de tezaurizare reprezintă puterea de cumpărare în aşteptare, însă

uneori ea se transformă în contrariul (în cazul inflaţiei). La circulaţia banilor de aur
şi argint, tezaurul a servit procesul spontan de contracţie şi expansiune succesivă a
circulaţiei băneşti, în funcţie de restrîngerea şi lărgirea producţiei şi circulaţiei
mărfurilor. [37, p. 245-246]

Banii sunt folosiţi în sfera schimburilor internaţionale, căpătînd rolul de bani

universali. În acest rol, banii, dezbracă forma de monedă şi apar ca o cantitate de
metal, specificată de legea monetară. Odată cu dispariţia banilor metalici, funcţia
de bani universali este îndeplinită de unele monede unanim acceptate. În anul
1952, în cadrul C.E.C.O. apare ideea de unitate monetară, mai tîrziu apărînd ECU.
La 01 ianuarie 1999, a fost un proces care va duce la adevărata monedă EURO (ce
vine să înlocuiască ECU), peste exact trei ani, cînd integrarea deplină va face să
dispară monedele naţionale. Atunci vor începe să circule monedele şi bancnotele
EURO, banii efectivi, deşi actualele evoluţii nu permit să sperăm că vom plăti totul
cu carduri şi bani electronici. Realist vorbind, Moldova este departe de a îndeplini
condiţiile de aderare şi forţarea acestui proces este contraproductivă pentru o
10
economie în plin „tratament” de restructurare, care ar vrea „să ardă” etapele
parcurse de vecinii noştri.

Există şi alte opinii cu privire la numărul şi conţinutul funcţiilor banilor.

Astfel, se mai consideră, că banii ar avea trei funcţii care le sunt proprii:

- etalon al preţurilor;
- mijloc de circulaţie;
- rezervă de valoare.
S. de Brunhoff [37, p. 244] atribuia banilor aşa funcţii ca:

- purtători de putere de cumpărare;

- mijloc de plată liberatorie.

Economiştii contemporani, vorbind de funcţiile banilor, le divizează în două

funcţii principale:

- evaluarea bunurilor şi serviciilor;

- mijlocirea schimburilor.
Precum şi în mai multe funcţii secundare:

- mijlocirea plăţilor, banii avînd putere liberatore;

- mijlocirea creditului, adică transmiterea temporară a unei puteri de
cumpărare;
- mijlocirea economiilor, banii făcînd inutile economiile în natură, deci
stocarea de bunuri;
- păstrarea şi transferul valorilor, adică transportul în timp şi spaţiu al
valorilor;
- distribuirea bunurilor şi serviciilor, potrivit puterii de cumpărare pe care
societatea o conferă pe diferite căi membrilor săi.
Principala funcţie a banilor, însă, este cea de mijloc de plată, pentru că
drepturile şi obligaţiile economice sunt evaluate în bani şi se sting prin cedarea
(primirea) sumei corespunzătoare.
11
 Teoria şi realitatea economică evidenţiază un fapt incontestabil: economiile
moderne au la bază banii, existenţa lor fiind legată de economia de schimb. Ca
urmare a specializării producătorilor şi autonomiei acestora, derularea tranzacţiilor,
a schimburilor de mărfuri este nemijlocită, în mod firesc, de folosirea banilor.
Banii constituie elementul cheie al economiei de schimb monetare, rolul lor fiind,
independent de natura sistemului economic, de nivelul şi structurile economice,
etc.

Desfăşurarea normală a circulaţiei băneşti este o premisă şi totodată o

rezultantă a unei economii naţionale sănătoase, echilibrate. Sfera banilor şi
creditului depinde de producţie - care are o importanţă hotărîtoare în viaţa
economică a societăţii dar, la rîndul său, exercită o influenţă puternică asupra
producţiei. Corelaţia între masa banilor în circulaţie, preţurile mărfurilor şi
valoarea banilor este stabilită de legea circulaţiei băneşti. În ţările cu economie de
piaţă, deprecierea inflaţionistă a banilor constituie în perioada actuală o trăsătură
generală şi permanentă care reflectă existenţa unui dezechilibru cronic al circulaţiei
banilor.

Putem spune chiar că însăşi banii au adus la apariţia contabilităţii. Astfel, în

sec. XV, L.Pacioli în una din lucrările sale dezvăluie compartimentul cu denumirea
„Tratat despre conturi şi înscrieri”. În acest compartiment, printre multe altele, se
descrie principiul dublei înregistrări, pe care se bazează evidenţa contabilă. La
nivelul cel mai primitiv acesta se descrie astfel: prima înscriere – de unde vin banii,
a doua – unde se duc. Despre evidenţa contabilă a mijloacelor băneşti, autorul
vorbeşte în paginile următoare ale prezentei lucrări.

De mare importanţă în organizarea contabilităţii mijloacelor băneşti este

cunoaşterea structurii acestora, avînd în vedere locul unde se găsesc, destinaţia pe
care o au, modul de prezentare.
Locul unde se află şi forma de existenţă este foarte importantă pentru
organizarea contabilităţii, deoarece în funcţie de acest lucru se deschid conturi
distincte. Astfel avem:
12
  mijloace băneşti în numerar;
 mijloace băneşti de cont;
 alte mijloace băneşti.
Mijloacele băneşti în numerar reprezintă disponibilul bănesc în casierie sub
forma de bani reali proveniţi în urma primirii din contul de decontare, rambursării
avansurilor neutilizate de către titularii de avans, vînzătorii în numerar a producţiei,
mărfurilor etc.

Mijloacele băneşti de cont reprezintă disponibilităţile aflate în conturile

bancare şi circulînd între aceste conturi prin operaţii de virament sau transfer între
conturi. Disponibilităţile în cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de
credite.

Alte mijloace băneşti reprezintă documentele băneşti, cum ar fi mărci

poştale, bilete de tratament, foi de odihnă, deasemenea acreditive, mijloace pe
cartele de credit şi magnetice etc.

Din punct de vedere al destinaţiei mijloacelor băneşti, la organizarea

contabilităţii se are în vedere evidenţa separată şi deschiderea ce conturi distincte
pe genuri de activitate:

 operaţională;
 financiară;
 investiţională.
Activitatea operaţională cuprinde mijloace băneşti provenite din activitatea
de bază a întreprinderii: din vînzarea produselor, mărfurilor, executarea lucrărilor,
prestarea serviciilor.

Activitatea financiară cuprinde mijloace băneşti primite de la acţionari,

mijloace băneşti sub formă de credite, împrumuturi, dividende.

13
 Activitatea investiţională cuprinde mijloace băneşti utilizate în scopul
procurării resurselor ce vor aduce venit în viitor, adică: acţiuni, cote de participaţie,
cote în capitalul statutar al întreprinderilor mixte precum şi alte titluri de valoare.

Din punct de vedere al modului de prezentare, mijloacele băneşti şi alte valori

financiare pot fi:

 bani propriu-zişi (bani lichizi);

 documentele băneşti (mărci poştale, bilete de tratament, bilete de
transport achitate, foi de odihnă etc.).
La rîndul lor, atît lichidităţile cît şi documentele băneşti, în funcţie de valuta în
care sunt experimente, pot fi:

 mijloace băneşti în monedă naţională (lei);

 mijloace băneşti în valută străină (dolari, euro, lire, ş.a.).
La organizarea contabilităţii se ţine seama şi de modul de prezentare a lor,
deschizîndu-se conturi pentru reflectarea separată a mijloacelor băneşti în lei de
cele în valută străină.

Conform Planului de conturi mijloacele băneşti in numerar se clasifică în:

241 Casa;

242 Conturi curente in moneda nationala;

243 Conturi curente in valuta straina;

244 Alte conturi bancare;

245 Transferuri de numerar in expeditie.

246 Documente banesti

14
 Schema 1.1

Clasificarea mijloacelor băneşti după anumite criterii

Criterii de clasificare a mijloacelor băneşti

În funcţie de valuta în În funcţie de locul păstrării În funcţie de

care sunt exprimate şi formele de existenţă posibilitatea utilizării

Mijloace Mijloace Mijloace Mijloace Mijloace Mijloace Mijloace

băneşti băneşti băneşti băneşti băneşti băneşti băneşti
în valută în valută în în (documente legate nelegate
naţională străină numerar conturi băneşti
bancare etc.)

Sursa: Elaborat de A.Nederiță în ,,Contabilitatea financiară”.

În funcţie de posibilitatea utilizării se disting:

a) mijloace băneşti legate;

b) mijloace băneşti nelegate.

Mijloacele băneşti legate sunt disponibilităţi băneşti care aparţin

întreprinderii cu drept de proprietate, dar care nu pot fi utilizate din cauza unor
factori determinaţi. Din ele fac parte conturile bancare sechestrate, blocate pînă la
clasificarea împrejurărilor respective, precum şi soldul de compensare în conturile
mijloacelor băneşti. Soldul de compensare în contul mijloacelor băneşti reprezintă
suma minimă care trebuie să existe în casieria întreprinderii sau în conturi bancare
în calitate de gaj (asigurare) al creditelor acordate. Suma soldului de compensare
se determină în acord cu banca, în dependenţă de condiţiile contractului de credit.

15
 Mijloacele băneşti nelegate constituie mijloace băneşti care aparţin
întreprinderii şi pot fi utilizate liber de către ea.
Datele privind mijloacele băneşti prezintă interes pentru toţi utilizatorii
interni şi externi de informaţii contabile la luarea deciziilor privind activitatea
întreprinderii. Uneori ponderea ridicată a mijloacelor băneşti determina un
coeficient înalt al licidităţii, iar ponderea ridicată a mijloacelor băneşti legate poate
semnala starea de insolvabilitate a întreprinderii. În conformitate cu FASB
(Comisia Standardelor de Contabilitate Financiară) mijloacele băneşti sunt definite
ca fiind compuse din disponibilităţile băneşti şi echivalente monetare.
Echivalentele monetare fiind definite ca plasamente pe termen scurt, cu un grad
înalt de lichiditate, incluzînd conturi ale pieţei monetare, bilete de trezorerie şi
bonuri de tezaur ale Guvernului SUA. O companie deţine echivalente monetare
pentru a obţine dobînzi la mijloace băneşti care astfel ar rămîne temporar
neutilizate.

După Belverd E. [20, p. 363] mijloacele băneşti sunt formate în principal din
monedă divizionară şi bilete de bancă disponibile, cecuri, ordine de plată ale
clienţilor şi depozite în conturi bancare. Categoria de mijloace băneşti poate
include şi soldul minim obligatoriu existent în cont, ca o sumă ce nu poate fi
utilizată decît în anumite condiţii. Soldul minim existent reprezintă suma minimă
impusă de bancă pe care o companie trebuie să o deţină în contul său bancar, ca
parte a acordului privind soldul creditor al contului. Un asemenea acord limitează
disponibilităţile băneşti şi poate reduce lichiditatea companiei. Tot aici se
menţionează ca în anumite momente, compania poate constata că are mai multe
disponibilităţi decît ar avea nevoie pentru a-şi achita obligaţiile curente (un
moment interesant în activitatea companiilor din ţările dezvoltate şi rar întîlnit în
Republica Moldova). Acest surplus de mijloace băneşti nu trebuie să rămînă
nefructificat, mai ales în perioadele de creştere a ratei dobînzii. Prin urmare,
conducerea poate decide periodic investirea fondurilor neutilizate în depozite la
termen sau certificate de depozit emise de bănci şi alte instituţii financiare, în hîrtii

16
de valoare ale statului. Aceste operaţiuni sunt pe bună dreptate denumite investiţii.
Dacă însă aceste investiţii au o durată mai mică de 90 de zile, ele sunt numite
echivalente monetare, datorită faptului că aceste fonduri pot fi transformate în
lichidităţi atît de rapid încît în bilanţ ele sunt considerate mijloace băneşti. Atunci
cînd plasamentele au un termen de exigibilitate ce depăşeşte 90 de zile, dar
compania intenţionează să le păstreze numai pînă la momentul cînd va apărea
necesitatea de lichidităţi pentru operaţiuni curente, ele sunt numite plasamente pe
termen scurt sau titluri de valoare uşor negociabile.

1.2 PRINCIPIILE SI SARCINELE CONTABILITATII

MIJLOACELOR BANESTI

Contabilitatea mijloacelor băneşti asigură evidenţa existenţei şi mişcării

disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casierie. Informaţiile contabile cu privire
la aceste elemente patrimoniale permit studierea şi aprecierea lichidităţii
întreprinderii, stabilirea situaţiei acesteia la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune şi
determinarea capacităţii de plată a unităţii economice. Prin calculele contabilităţii
se urmăreşte gestionarea corectă a numerarului şi a altor valori aflate în casieria
unităţii economice, respectarea plafoanelor de casă, controlul asupra operaţiilor ce
privesc avansurile spre decontare.

Sporirea, utilizarea corectă şi păstrarea mijloacelor băneşti este sarcina

principală a contabilităţii. De respectarea acestei sarcini depinde solvabilitatea
întreprinderii, achitarea la timp a datoriilor faţă de personal, decontărilor cu
furnizorii, cu bugetul şi alte decontări. Contabilitatea mijloacelor băneşti, a
operaţiunilor de decontare şi creditare are o importanţă în organizarea corectă a
circulaţiei mijloacelor băneşti, a decontărilor în cadrul economiei naţionale, în
utilizarea efectivă a resurselor financiare. Obiectivul principal al contabilităţii
mijloacelor băneşti este ţinerea corectă a evidenţei disponibilului bănesc atât în
casă cât şi în conturi la bănci, corectitudinea şi eficienţa utilizării acestora precum

17
şi asigurarea păstrării banilor şi a documentelor băneşti. De aici şi rezultă
următoarele obiective care sunt primordiale în contabilitatea mijloacelor băneşti:

 Oportunitatea şi corectitudinea efectuării decontărilor necesare atât

prin intermediul contului curent în valută naţională cât şi a mijloacelor
băneşti din casă.
 Reflectarea deplină şi operativă a disponibilităţilor şi mişcării acestora
în registrele evidenţei contabile.
 Respectarea regulilor de utilizare a mijloacelor băneşti după destinaţie.
 Efectuarea la timp a inventarierii şi respectarea termenilor de achitare
a datoriilor debitoare şi creditoare.
 Controlul păstrării disponibilităţilor în casierie, în contul de decontare
şi alte conturi în bancă.
 Controlul respectării disciplinei de achitare, oportunitatea virării
sumelor pentru mărfurile procurate şi serviciile prestate.
Ţinând seama de importanţa mijloacelor băneşti, organizarea raţională a
evidenţei lor constituie un obiectiv important al contabilităţii în acest domeniu.
Acest obiectiv constă în asigurarea echilibrului financiar permanent şi a unei
eficienţe raţionale a întregii activităţi, care se realizează printr-un complex de
activităţi şi instrumente, cum sunt programele de activitate şi bugetele de venituri
şi cheltuieli, exprimate în bani, la toate secţiunile lor, dar mai ales printr-o urmărire
permanentă şi sistematică a activităţilor economico-financiare. Legat de acest
obiectiv este şi calcularea unor indicatori sintetici de mare importanţă cum sunt:
lichiditatea patrimonială, solvabilitatea patrimonială, profitul net, rata profitului şi
alţii. [21, p. 185]

În condiţiile economiei de piaţă contabilitatea trebuie să se bazeze pe

anumite concepte şi principii fundamentale. Sub ascpect general noţiunea de
principiu este definit ca un element fundamental, o idee, lege de bază, pe care se
întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită.
Principiile contabile reprezintă reguli sau directive care ajută producătorii de
18
informaţii contabile la măsurarea, clasificarea şi prezentarea informaţiilor
financiare.

Cadrul general al IASB conţine două concepte de bază: contabilitatea de

angajamente şi continuitatea activităţii. Prin interpretarea şi asimilare la acestea se
se adaugă următoarele principii:

 reprezentarea fidelă;
 prevalenţa economicului asupra juridicului;
 prudenţa;
 intangibilitatea;
 pragul de semnificaţie;
 permanenţa metodelor.
Principiile fundamentale de contabilitate, care stau la baza organizării
contabilităţii care totodată se referă şi la capitolul contabilităţii mijloacelor băneşti
(cu unele excepţii) şi întocmirii raportului financiar anual sunt prevăzute de S.N.C.
1 „Politica de contabilitate”. Acest standard prevede următoarele convenţii şi
principii de bază:
 continuitatea activităţii;
 permanenţa metodelor;
 contabilitatea de angajamente;
 prudenţa
 prioritatea conţinutului asupra formei;
 importanţa relativă [36, p. 329].
Principiul continuităţii activităţii presupune că unitatea economică îşi
continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare
de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii.
Starea de continuitate sau de necontinuitate a activităţii este stabilită de
conducerea întreprinderii şi de organele de control a acesteia. Deci, dacă
conducrerea nu intenţionează şi nu este obligată să lichideze întreprinderea sau să

19
reducă esenţial volumul de producţie, atunci se vor aplica metodele tradiţionale de
evaluare a activelor, pasivelor, precum şi de calculare a rezultatelor finafinanciare
care sânt prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii. În cazul în care
întreprinderea intenţionează sau este obligată să se lichideze, atunci conducerea
întreprinderii nu mai are dreptul să utilizeze metodele tradiţionale de evaluare şi
calculare a rezultatelor financiare. În acest caz, se va recurge la utilizarea aşa
ziselor „valori de lichidare”, care de obicei sânt cu mult mai mici decât valoarea de
bilanţ [18, p. 26]
Acest principiu se referă la unlele elemente ale contabilităţii (de exemplu
activele ce urmează a fi vândute - stocuri de mărfuri şi materiale, mijloace fixe,
terenuri, - venituri, cheltuieli), nu şi la mijloacele băneşti, deoarece valoarea
acestora nu poate fi schimbată. Mijloacele băneşti sânt active ce nu pot fi evaluate
la o alta valoare decât cea imprimată pe bancnote sau înregistrată în conturile
curente. De aceea valoarea acestora (adică suma mijloacelor băneşti aflată la
bilanţul unităţii) în condiţiile de lichidare a întreprinderii nu se modifică.
Principiul permanenţei metodelor prevede continuitatea aplicării aceloraşi
reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezenţa
elementelor patrimoniale şi a rezultatelor care să asigure comparabilitatea în timp a
informaţiilor contabile.
Aplicarea principiului permaneneţei metodelor nu trebuie înţeleasă în mod
absolut, deoarece prectica pune în evidenţă o serie de evenimente economice,
financiare sau sociale, în care contabilitatea unei întreprinderi este obligată să-şi
schimbe o parte din metode, şi anume în cazul:
 fuziunii întreprinderii;
 modificării legislaţiei contabile sau fiscale;
 schimbarea politicii economice, comerciale, etc.
Trebuie înţeles, că orice schimbare de metodă în scopul obţinerii de profit
este strict interzisă [18, p. 28].
La fel ca în cazul principiului continuităţii activităţii, acest principiu nu se
referă la contabilitatea mijloacelor băneşti din punct de vedere al evaluării. Dar,
20
referitor la contabilitatea mijloacelor băneşti principiul permanenţei metodelor
prevede că modul de înregistrare în contabilitate şi de prezentare a acestora nu
trebuie să se modifice în timp pentru a asigura comparabilitatea datelor.
Principiul contabilităţii de angajamente constă în înregistrarea veniturilor
şi cheltuielilor pe măsură ce ele se cîştigă sau se produc (şi nu doar în momentul
primirii mijloacelor băneşti sau plăţilor) şi se reflectă în rapoartele financiare
pentru perioadele la care se referă.
Din aplicarea acestui principiu rezultă mai multe consecinţe, şi anume:
 înregistrarea creanţelor şi datoriilor cu ocazia naşterii lor (adică,
cel mai des în momentul transferului de proprietate, reprezentat de
momentul facturării) şi nu la încasarea sau plata acestora;
 rezultatul financiar al perioadei de gestiune trebuie să cuprindă
toate veniturile şi cheltuielile care se referă la acea perioadă, pe măsură
ce se produc sau se câştigă şi nu pe bază de încasări sau plăţi. De
exepmlu, venitul din vânzarea producţiei, mărfurilor se va înregistra în
momentul livrării producţiei sau mărfurilor sau venitul din prestarea
serviciilor se înregistrează în momentul prestării serviciilor, şi nu în
momentul semnării contractului sau în momentul plăţii efective valorii
serviciului prestat.
 utilizarea conturilor de regularizare (cheltuieli anticipate,
venituri anticipate);
 menţionarea cheltuielilor şi veniturilor privind perioadele
anterioare [18, p. 29]
Deci, principiul conatbilităţii de angajamente este utilizat pentru constatarea
în contabilitate a veniturilor, cheltuielilor, creanţelor, datoriilor, dar este opus
principiului constatării mijloacelor băneşti, pentru care se utilizează metoda de
casă. Tot în baza metodei de casă se întocmeşte şi raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti ce are ca bază datele conturilor de mijloace băneşti pentru
perioada de gestiune, reflectate în registrele de evidenţă. Toate încasările şi plăţile
mijloacelor băneşti şi ale echivalentelor acestora se contabilizează în sumele
21
încasate efectiv în casierie sau înregistrate în conturile contabile. Plăţile
mijloacelor băneşti se reflectă la sumele plătite efectiv din casierie sau virate din
conturile bancare. În atare schemă, operaţiunile se consideră finalizate în ziua când
au fost suportate cheltuielile efective sau au fost primiţi bani reali în casierii sau în
conturi la bănci. Aceasta este important deoarece constatarea veniturilor în baza
contabilităţii de angajamente nu reflecta informaţia reală privind capacitatea de
plată a întreprinderii.
Potrivit Principiului prudenţei nu este admisă supraevaluarea elementelor
de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a
cheltuielilor, ţinâd cont de riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea
activităţii în anul curent sau anterior. Altfel spus, prudenţa constă în contabilizarea
oricărei pierderi probabile şi în necontabilizarea profiturilor separate, chiar dacă
acestea sînt foarte probabile [18, p. 28] Deoarece şi acest principiu relevă
evaluarea activelor (supraevaluarea elementelor de activ), acesta nu este aplicabil
în domeniul contabilităţii mijloacelor băneşti.
Conform principiului prioritatăţii conţinutului asupra formei operaţiile
economice şi alte fenomene trebuie să fie contabilizate şi prezentate în rapoartele
financiare, în primul rînd, în conformitate cu conţinutul şi realitatea financiară a
acestora, dar nu numai potrivit formei lor juridice.

Principiul priorităţii conţinutului asupra formei a apărut deoarece

modalităţile concrete de aplicabilitate într-un sistem contabil naţional a principiilor
contabile generează un anumit raport dintre realitatea economică şi aparenţa
juridică. În general, analiştii susţin necesitatea priorităţii realităţii economice în
faţa aparenţei juridice. Aplicarea în practică a acestui principiu presupune
înregistrarea în contabilitate a evenimentelor, proceselor şi fenomenelor din viaţa
unei întreprinderi în conformitate cu natura lor economică şi cu realitatea
financiară, prioritar, aparenţei juridice.

Importanţa relativă (esenţialitatea) prevede că în rapoartele financiare

trebuie să fie dezvăluită toată informaţia esenţială pentru utilizatorii rapoartelor
22
financiare din punctul de vedere al posibilităţii utilizării acesteia pentru diferite
evaluări şi luarea deciziilor. Informaţia se consideră esenţială în cazul cînd lipsa
sau insuficienţa acesteia poate să influenţeze deciziile utilizatorilor adoptate de
ei în baza rapoartelor financiare. În acelaşi timp în cazul cînd informaţia sau
gradul de exactitate a acesteia nu are o importanţă mare pentru utilizatorii de
rapoarte financiare, ea se consideră neesenţială. De exemplu, rapoartele financiare
publicate ale unor întreprinderi mari pot fi exprimate în mii lei (inclusiv posturile
referitoare la mijloacele băneşti), întrucît sumele neînsemnate nu influenţează
procesul de luare a deciziilor. Aplicarea principiului esenţialităţii are menirea să
contribuie la simplificarea lucrărilor de prelucrare a informaţiei şi întocmire a
rapoartelor financiare.
Conceptele şi principiile contabile urmează a fi aplicate nu izolat unul faţă
de altul, dar într-un mod complex. Nerespectarea acestora denaturează informaţia
privind situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii şi se consideră ca o
încălcare a regulilor de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a rapoartelor
financiare. Respectarea conceptelor şi principiilor contabile fundamentale este
importantă pentru asigurarea veridicităţii, complementarităţii şi credibilităţii la
nivel internaţional a informaţiilor financiare [36, p. 334].

23
 Copitol II:CONTABILITATEA MIJLOACELOR BANESTI IN
SRL SITELCOM

2.1 CARACTERISTICA ECONOMICA SRL SITELCOM

Societate comerciala SRL Sitelcom, înregistrată la data de 30.06.2004 la camera

de stat cu numarul identificare de stat-codul fiscal 1004603004851.(anexa1)
Nr.exstrasului 17255, avind adresa juridima MD 3901, Negruzi C.127, ap.21,
or.Cahul Republica Moldova.
Fondatorii a intreprinderii sunt:
Handrabur Alexei, Handrabur Ion, Handrabur Valentina.
Conform extrasului (Anexa2) capitalul social este de 5400 lei.
Administrator Handrabur Alexei IDNP 0981806156329
Astfel cota deținută de fondatori sunt:
Handrabur Valentina ,IDNP 2001015431696 cota deținuta 1350 lei, ce
constituie 25%
Handrabur Ion , IDNP 0972806157481, cota 1080lei, ce constituie 20%.
Handrabur Alexei IDNP 0981806156329 cota 2970lei, ce constituie 55%
Prezentul extras este eliberat in temeiul art.34 al Legii Nr.220-XVI din
19.10.2017 privind inregistrarea de stat a persoanelor juridice și a intreprinzătorilor
individuali și confirma datele din registru de stat la data de 06.04.2011.
Magazinul intreprinderii se află pe adresa or.Cahul Prospectul Republicii 24.
Conform extrasului ( Anexa 2) obiectectele principale de activitate a societatii
sunt:
- Întreținerea și repararea mașinelor de birou și tehnicii de calcul;
- Comerțul cu amănuntul al altor articole electrice de uz casnic și aparate de radio
și televiziune;
- Telecomunicații;

24
- Activitatea de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe cale
radioelectrică terestră și/ sau prin orice alte mijloace de telecomunicații de cît cele
radiolectrice terestre;
- Alte activități legate de tehnica de calcul;
- Comerțul cu amănuntul al cărților, ziarelor, rechizitelor de birou;
- Construcții complete și parțiale de cladiri și construcții inginerești, construcții
civile.
- Comerțul cu ridicata a materialelor lemnoase, al materialelor de construcție și
echipamentului sanitar.
Entitatea este Autorizata de primaria orasului Cahul,tipul intreprinderii-
magazin, cu genul de activitate Comercializarea si deservirea tehnicii de calcul si
de birou.(anexa3)
După cum se obsearvă mai sus principalul gen de activitate al interprinderii
reprezintă comercializarea atit cu amănuntul cît și cu ridicata mărfurilor.
Mărfurile cu care operează societatea sunt din genul:
- Produse radiotehnice ( calculatoare, leptopuri, imprimante, telefoane-fax, sisteme
acustice);
- Accesoare de calculator (sticuri, mause, căști, hard discuri, camere web,
microfoane cabluri etc.)
- Rechizite de birou ( pixuri. Creioane, firtie, mape, caiete etc.)
Furnizorii mărfii sunt autohtoni: SC,,Comlara grup’’; SA ,, Rodop’’;
SA ,, Neuron”.
Piața de desfacere este reprezentată atît de persoane fizice, juridice cît și
întreprinderile de stat. Cu clienții sunt semnate contracte de vînzare – cumparare.
(Anexa 4)
Principale concurenți al entității sunt:
-Printmaster;
-Bomba;
-Starnet;
-Unite;
25
- Moldcel.

2.2 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BANESTI CASSA

Întreprinderile, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de

organizare, în procesul activităţii sânt obligate să efectueze decontări cu persoanele
juridice şi fizice prin virament. De aceea întreprinderile păstrează mijloacele
băneşti în conturile bancare.

Totodată pentru efectuarea decontărilor curente întreprinderilor li se permite

să aibă disponibilităţi băneşti în numerar. Încasarea şi păstrarea numerarului,
precum şi decontările în numerar se efectuează la întreprindere prin casierie.

În casierie se permite păstrarea mijloacelor băneşti pentru scopuri

gospodăreşti, delegarea salariaţilor în scopuri de serviciu etc. în limita stabilită de
către banca comercială la care întreprinderea are cont bancar.

Păstrarea mijloacelor băneşti în casierie în sume mai mari decât limita

stabilită (100000 lei) se permite în perioada achitării salariilor şi indemnizaţiilor
pentru incapacitatea temporară de muncă, eliberării numerarului sub formă de
avansuri şi în alte scopuri, dar pe un termen de cel mult 3 zile lucrătoare, inclusiv
ziua primirii banilor de la bancă.

Conform Normelor pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia

naţională a Republicii Moldova, întreprinderile eliberează numerarul spre
decontare în mărimea şi termenele stabilite de conducătorul întreprinderii, dar pe o
perioadă nu mai mare de o lună. Numerarul eliberat spre decontare, dar neutilizat,
trebuie restituit în casieria întreprinderii în curs de 3 zile după expirarea termenului

26
pentru care a fost eliberat. Persoanele care au primit numerar spre decontare sânt
obligate să prezinte în contabilitatea întreprinderii o dare de seamă cu anexarea
actelor doveditoare privind sumele utilizate.

În casieria întreprinderii banii în numerar pot fi primiţi din contul bancar, din
vânzările în numerar a produselor, mărfurilor şi serviciilor, în urma rambursării
avansurilor neutilizate de către titularii de avans, sub formă de despăgubiri din
partea gestionarilor şi în alte cazuri.

Operaţiunile de casă se perfectează prin documente, formularele-tip

interdepartamentale ale căror se aprobă de Biroul Naţional de Statistică, de comun
acord cu Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor, în mod obligator aplicate, fără
schimbări, în toate întreprinderile, indiferent de subordonarea lor departamentală şi
formele de proprietate.

Casierul primeşte numerarul în casierie din contul bancar în baza cecului

bancar, întocmit de către contabilul-şef sau altă persoană numită de acesta. În cec
se indică denumirea emitentului, numele şi prenumele mandatului, suma solicitată
în cifre şi în litere. Verso-ul cecului cuprinde suma divizată după destinaţie
(remunerarea muncii, avans, cheltuieli gospodăreşti, etc.), semnăturile emitentului
(prima – a conducătorului, iar a doua – a contabilului-şef sau a altor persoane cu
dreptul de a pune semnătura respectivă) adeverite prin ştampila întreprinderii,
datele din buletinul de identitate al persoanei care primeşte numerarul.

Cecul este ordinul scris al plătitorului băncii sale privind transferarea sumei
indicate în cec din numerar în contul beneficiarului, care poate fi destinatarul
cecului sau persoana menţionată în cec. Cecul este utilizat atât de către persoanele
fizice cât şi juridice la decontările pentru mărfurile livrate, servicii prestate sau
pentru alte plăţi.

Termenul de prezentare al cecului din carnetul de cecuri cu limită de sumă

de către beneficiarul de cec spre plată la bancă este de 10 zile, ziua eliberării nu se
ia în calcul.
27
 Cecul prezentat mai târziu de termenul stabilit nu se primeşte spre
executare. Schimbul cecului pe bani în numerar de către beneficiarul de cec nu se
admite.

Carnetul de cecuri se obţine de la bancă prin prezentarea cererii şi se

păstrează în casierie cu disponibilul bănesc. În cazul pierderii cecului sau
carnetului de cecuri, se anunţă banca la termenii stabiliţi. Pentru obţinerea
carnetului de cecuri se prezintă documentele:

 cererea;
 dispoziţia de plată privind virarea banilor în contul carnetului de
cecuri;
 buletin de identitate pentru persoanele fizice.
La întocmirea carnetului de cecuri cu limită de sumă, care se utilizează la
majoritatea întreprinderilor, funcţionarul băncii verifică prezenţa tuturor cecurilor
în carnetul de cecuri. Indică pe versoul copertei termenul de valabilitate al
carnetului de cecuri, prezenţa cecurilor de la numărul ____ până la numărul ____,
denumirea emiţătorului de cec, numărul contului personal al acestuia, limita totală
a sumei în cifre şi litere, data emiterii carnetului.

Dacă a fost îndeplinit un cec greşit, atunci el nu se decupează, ci doar se

scrie pe el „Greşit”. Partea decupabilă a cecului rămâne la bancă, iar chitanţa
(cotorul) cecului întreprinderii pe care se indică suma. Pe partea verso a cecului se
indică necesitatea pentru primirea sumei.

Primirea banilor în numerar se mai efectuează prin dispoziţii de încasări,

semnate de contabilul-şef sau altă persoană împuternicită de acesta.

Conform anexei 1, dispoziţia de încasare numărul 434 adevereşte faptul că

pe data de 25 decembrie în casieria S.R.L. „Sitelcom” a fost depusă suma de
00000lei din contul curent în valută naţională deschis la Banca Socială. Codul
fiscal al S.R.L.-ului – 1004602014065. În document nu este indicat contul
corespondent al contului la care se referă documentul (241 „casa”) – 242. De
28
asemenea, nu se precizează scopul pentru care s-a încasat numerarul: pentru
achitarea salariilor lucrătorilor. Valabilitatea documentului este determinată de
semnătura casierului, a contabilului-şef şi amprenta ştampilei.

Numerarul din casierie se ridică pentru achitarea salariilor şi indemnizaţiilor,

acordarea avansurilor spre decontare titularilor de avans.

Conform Normelor pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia

naţională a Republicii Moldova, la eliberarea numerarului din casierie se
întocmeşte dispoziţia de plată, sau alte scripte întocmite în modul corespunzător
(borderouri de plăţi, cereri de eliberare a numerarului, conturi etc.) cu aplicarea
ştampilei cu atributele dispoziţiei de plată. Scriptele de eliberare a numerarului
trebuiesc să fie semnate de conducătorul şi contabilul-şef ai întreprinderii sau de
alte persoane împuternicite.

În dispoziţia de plată numărul 272 (anexa 2) este indicat că s-a eliberat

domnului Antociuc Vasile suma de 800 lei în baza ordinului numărul 41.
Documentul a fost întocmit pe data de 24 decembrie 2017 şi e veridic în baza
semnăturilor conducătorului, contabilului-şef, a persoanei care primeşte mijloacele
băneşti şi a casierului.

Salariile, premiile, indemnizaţiile, bursele şi alte plăţi pot fi eliberate în baza

listelor de plată (anexa 3), fără a se mai întocmi dispoziţii de plată. În lista de plată
anexată este indicat codul fiscal al entităţii, denumirea acesteia, suma totală
eliberată pentru plata salariilor în cifre şi în litere, data eliberării salariilor – 24
decembrie 2017. Documentul este autentificat în baza semnăturilor directorului
entităţii, a contabilului-şef şi a casierului care a eliberat suma. Pe partea opusă este
scrisă lista angajaţilor ce urmează să primească salariul. În dreptul fiecărui salariat
este indicată suma salariului şi semnătura acestora.

Primirea şi eliberarea banilor prin intermediul dispoziţiilor de încasare şi de

plată poate fi efectuată numai în ziua întocmirii acestora.

29
 Evidenţa mişcării banilor în casierie se duce de către casier în Registrul de
casă (anexa 4), unde se ţine evidenţa tuturor încasărilor şi eliberărilor de numerar.
Registrul de casă se întocmeşte în două exemplare. Primul exemplar rămâne în
casierie, iar al doilea se detaşează de la registru şi serveşte casierului drept raport,
care împreună cu documentele anexate se prezintă în contabilitate.

În baza registrului de casă anexat putem constata că pe data de 24 decembrie

2008 s-au efectuat 14 operaţiuni, dintre care două intrări de mijloace băneşti (la
una din ele a fost anexat documentul primar (anexa 1) şi 12 încasări (două din care
au fost confirmate prin anexele 2 şi 3). Rulajul debitor este de 130415 lei, iar cel
creditor – de 137072,15 lei. Soldul la începutul zilei este de 7252,11, iar după
efectuarea tuturor încasărilor şi plăţilor soldul final a fost de 594,96. Pentru ziua
următoare – 25 decembrie 2008 – în registrul de casă această sumă va fi soldul
iniţial.

Pentru evidenţa sintetică a numerarului în casierie în este destinat contul de

activ 241 „Casa”. Acest cont generalizează informaţia privind existenţa şi mişcarea
mijloacelor băneşti în valută naţională şi străină în casierie. În debitul contului se
înregistrează intrările mijloacelor băneşti în casieria întreprinderii, iar în credit –
cheltuielile sau ieşirile de mijloace băneşti din casierie în baza documentelor
justificate întocmite.

Soldul contului este debitor şi reprezintă numerarul existent în casieria

întreprinderii la sfârşitul perioadei de gestiune.

La contul 241 „Casa” pot fi deschise următoarele subconturi:

2411 „Casa în moneda naţională”

2412 „Casa în valută străină”

2413 „Numerar in caserie legat”

30
 Ultimul subcont se deschide în cazurile sechestrării numerarului din casieria
întreprinderii, blocării, gajării şi în cazuri similare.

Având în vedere faptul că la S.R.L. SITELCOM nu se efectuează tranzacţii

în valută străină şi nu au fost cazuri de sechestrare a numerarului, nu a fost
necesară deschiderea altor subconturi, decît subcontul 2411 „Casa în moneda
naţională”.

Datele operaţiunilor economice reflectate în documentele primare trebuie să

fie înregistrate ulterior în scopul grupării care răspunde nevoilor gestiunii. În acest
scop se utilizează registrele contabile. Acestea reprezintă tabele speciale care
îmbracă forma sa şi au conţinut în funcţie de cerinţele controlului şi sistematizării
informaţiei.

Utilizarea diverselor registre este condiţionată de volumul şi specificul

obiectelor contabilizate, caracterul de masă al operaţiunilor economice, modul de
înregistrare şi prelucrare a informaţiei economice, etc. Aceste particularităţi
influenţează asupra construirii registrelor contabile.

Prin forma contabilităţii se înţelege o anumită organizare şi construire a

sistemelor de registre contabile în scopurile controlului curent asupra stării şi
mişcării mijloacelor şi surselor de venituri şi cheltuieli şi obţinerii informaţiei
necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare.

În contabilitatea S.R.L. SITELCOM este utilizată forma de evidenţă

automatizată. Pentru a lucra mai uşor şi mai eficient cu generalizarea documentelor
primare se utilizează anumite forme de registre sintetice şi analitice pe fiecare cont
în parte numite „Registrul soldurilor şi rotaţiilor” elaborate în programul contabil
„1C”.

Scopul principal al evidenţei contabile constă în crearea informaţiei

financiare, care ar putea satisface cerinţele economiei de piaţă, ar reflecta
schimbările stării financiare şi rezultatului activităţii întreprinderilor. Utilizarea

31
acestui program de evidenţă contabilă în cadrul S.R.L. SITELCOM asigură
atingerea cu succes a acestui scop, accelerarea şi simplificarea prelucrării
informaţiei. Forma automatizată a contabilităţii a ridicat la un nivel mai înalt
procesul de înregistrare a operaţiunilor economice, operativitatea şi calitatea
informaţiei obţinute. Prin introducerea unică a informaţiei se asigură unitatea bazei
informaţionale şi un proces tehnologic automatizat complet de prelucrare a
informaţiei.

Forma automatizată de evidenţă a mijloacelor băneşti în S.R.L.

SITELCOM” se organizează în felul următor: mai întâi datele din documentele
primare se introduc la computer, unde, cum am mai evidenţiat se formează baza
informaţională respectivă pe fiecare cont. De exemplu la contul 241 „Casa” se
introduc datele corespunzătoare din dispoziţiile de plată şi de încasare. Totodată în
baza de informaţii a computerului se va fixa şi înregistrările duble aferente acestor
conturi. Apoi datele introduse sunt verificate de către contabil. După prelucrarea
acesteia la computer se formează informaţia rezultat, care se extrage din memoria
computerului sub formă de diferite registre, la cererea utilizatorilor.
Anexa 5 reprezintă Registrul soldurilor şi rotaţiilor, utilizat pentru evidenţa
sintetică şi analitică a mijloacelor băneşti în casierie. Acest registru este sub formă
de tabel. În prima coloană a tabelului sunt indicate subconturile deschise la contul
aferent registrului. (în registrul aferent contului 241 ”Casa” a fost decshis un singur
subcont – 2411 „Casa în valută naţională”). Pentru următoarele trei coloane (Sold
iniţial, Rulajul, Sold final) le revine încă cîte două coloane – Dt, Ct – pentru
indicarea sumelor pe debitul sau creditul contului. Ultimele trei coloane sunt
destinate pentru a preciza contul analitic corespondent, denumirea contului analitic
şi conţinutul faptei economice. Ordinea înregistrărilor duble este determinată de
simbolul contului corespondent, şi nu de data la care faptele economice au avut
loc, aceasta din urma nefiind prezentată în regsitru, fapt ce contravine articolului
23 din Legii contabilităţii, conform căruia în registrele contabile trebuie să fie
indicată data efectuării faptei economice. Perioada pentru care sunt indicate faptele

32
economice la contul 241 „Casa” este este luna decembrie 2017. În acest timp au
fost înscrise următoarele înregistrări duble:

1. S-a acordat avans angajatului Antociuc Vasile (anexa 5):

 debit contul 226 „Creanţe ale personalului”, 00lei

 credit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în moneda naţională” – 00
lei.
2. Încasarea mijloacelor băneşti în numerar din contul curent în valută naţională
(anexa 5):

 debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în moneda naţională” – 000

lei,
 credit contul 242 „Conturi curente în moneda naţională”, – 000 lei.
3. Primirea avansurilor pe termen scurt în numerar de la cumpărători (anexa 5):

 debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută naţională” – 24510

lei,
 credit contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite”, subcontul 3
„??????” – 24510 lei.
4. Conform Bordirou Nr3-pentru plata salariului luna martie sa achitat salariul
lucrătorilor Ciumacenco Natalia,Covaliov Vladimer,Handrabur Alexei,Handrabur
Valentina (anexa 5):

 debit contul 531 „Datorii faţă de personal privind alte operatii”,–

10638.94 lei,
 credit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în moneda naţională” –
10638.94 lei.
Pentru prezentarea unei informaţii mai generalizatoare se utilizează Cartea
Mare. Aceasta este un registru sistematic contabil obligatoriu, utilizat pentru
înscrierea lunară, directă sau prin gruparea pe conturi corespondente a
înregistrărilor efectuate în registrele sintetice. Astfel se stabileşte situaţia fiecărui

33
element patrimonial la un moment, respectiv, soldul iniţial, rulajele debitoare şi
creditoare şi soldul final. Registrul Cartea Mare deţine un rol important în
sistematizarea şi structurarea rulajelor fiecărui cont contabil pe conturi
corespondente.

Rulajul debitor şi creditor al fiecărui cont se prezintă desfăşurat. Aceasta

permite a concretiza plenititudinea şi corectitudinea înregistrării operaţiunilor
economice la sfârşitul lunii. Rulajul debitor al tuturor conturilor efectuate în cursul
lunii, înscrise în Cartea mare, trebuie să fie egal cu totalul rulajului creditor al
acestor conturi.

Cartea Mare se deschide pe un an pentru fiecare cont sintetic utilizat la

întreprindere. Deoarece în S.R.L. „SITELCOM” are loc ţinerea evidenţei contabile
automatizat, Cartea Mare se întocmeşte în mod operativ. Doar prin înregistrarea
informaţiei primare are loc înscrierea acesteia în toate documentele
generalizatoare, inclusiv în Cartea Mare. În anexa 6 este prezentată Cartea Mare
pentru contul 241 „Casa”. Pe fiecare document de acest tip este indicat denumirea
entităţii, numărul contului pentru care este întocmit, perioada solicitată. Primele
coloane servesc pentru indicarea numărului de rînd, a anului şi lunii. Fiecărei luni
ii este rezervat cîte un rînd. Următoarele coloane indică conturile creditoare
corespondente cu contul Cărţii Mari, Rulajul debitor al contului respectiv pe
fiecare lună, conturile debitoare corespondente şi Rulajul creditor lunar. În ultima
coloană se înscrie suma soldului final la finele fiecărei luni. Prima cifră din ultima
coloană serveşte pentru a indica soldul iniţial al contului la 1 ianuarie.

Conform registrului Cartea Mare la contul 241 „Casa” se constată că la

întreprindere au mai avut loc următoarele tipuri de fapte economice pe parcursul
anului 2017:

1. În luna iunie s-a înregistrat restituirea în casierie a avansului neutilizat (anexa 6):

 debit contul 241 „Casa” – 0000 lei,

 credit contul 226 „Creante ale personalului” – 000 lei.
34
2. În luna septembrie s-au transmis mijloace băneşti în numerar din casierie la
conturile curente în valută naţională (anexa 6):

 debit contul 242 „Conturi curente în moneda naţională” – 200 lei,

 credit contul 241 „Casa” – 200 lei.
Pentru a verifica corectitudinea şi plenitudinea înregistrărilor în Cartea
Mare, cît şi în registrul soldurilor şi rotaţiilor este necesar de a compara rulajele
contului 241 „Casa” din Cartea Mare pentru luna decembrie cu totalul coloanei
„Rulajul” din registrul soldurilor şi rotaţiilor. Se constată că acestea coincid – atît
rulajul debitor (287510) cît şi cel creditor (287379) al contului 241 „Casa” pentru
luna decembrie din Cartea Mare coincide cu totalul rulajelor aceluiaşi cont din
registrul soldurilor şi rotaţiilor.

Este necesar de nominalizat faptul ca un neajuns al contabilităţii mijloacelor

băneşti în casierie a S.R.L. „SITELCOM” este faptul că în documentele primare
lipsesc unele elemente – conturile corespondente, semnătura contabilului-şef, dar
Conform modificărilor din Legea contabilităţii din 27.04.2007 entitatea de sine
stătător decide modul de semnare a documentelor de casă, de decontări şi de
bancare. Acum sunt posibile două variante:

1. sau le semnează numai conducătorul;

2. sau le semnează persoanele care au dreptul la I şi a II semnătură.
Deci, lipsa semnăturii contabilului-şef nu este o încălcare a legislaţiei,
deoarece este prezentă semnătura conducătorului.

35
 2.3 Auditul mijloacelor băneşti

Una din principalele cerinţe faţă de contabilitate este realitatea şi exactitatea

informaţiei. Pentru îndeplinirea cerinţelor specificate întreprinderile efectuează
auditul-inventarierea bunurilor şi datoriilor.

Inventarierea constă în verificarea faptică a diferitor elemente existente şi a

stării patrimoniale şi confruntarea ulterioară a datelor obţinute cu cele contabile.
Modul de efectuare a inventarierii are loc în conformitate cu prevederile Legii
contabilităţii nr. 426-XIII din 04.04.1995, cu modificările şi completările ulterioare
şi a Regulamentului privind inventarierea nr. 27 din 28.04.04.

Prin natura sa inventarierea îndeplineşte funcţia de control şi constituie un

supliment necesar la documentaţie. Ea permite a lua în consideraţie acele
fenomene care nu se reflectă în documentele primare, întrucât nu se supun
contabilizării cotidiene. În inventarierea mijloacelor băneşti acestea sânt erorile de
calcul, de numărare, erorile contabile (în calcule la reflectarea incorectă a datelor
documentare în conturi), delapidări, sustrageri, înşelări la socotit.

Sarcinile de bază ale auditului mijloacelor băneşti sunt:

 Constatarea existenţei efective a mijloacelor băneşti;

 Controlul asupra integrităţii mijloacelor băneşti prin compararea existenţei
faptice cu datele scriptice din contabilitate;
 Verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a mijloacelor băneşti;
 Verificarea realităţii evaluării mijloacelor băneşti în casierie.
Auditul se efectuează în mod obligatoriu în termenele stabilite, în cazul
schimbării gestionarilor. În afară de aceasta, inventarierea se efectuează:

 În caz de furt, delapidare, jafuri sau abuz;

 În urma incendiului sau calamităţilor naturale;
 În cazul reorganizării, divizării sau lichidării întreprinderii;

36
 La solicitarea organelor de control.
Numărul inventarierilor în anul de gestiune, datele efectuării acestora se
stabilesc de întreprindere, cu excepţia cazurilor când efectuarea inventarierii este
obligatorie conform legislaţiei (de exemplu, înainte de întocmirea rapoartelor
financiare anuale).

Inventarierea cuprinde următoarele etape:

1. pregătirea
2. efectuarea propriu-zisă a inventarierii
3. constatarea şi reflectarea rezultatelor inventarierii
Pregătirea inventarierii prevede crearea condiţiilor necesare pentru buna
desfăşurare a acesteia. În acest scop, se iau măsuri de natură organizatorică şi
contabilă.

Măsurile de natură organizatorică prevăd:

 Emiterea de către persoanele responsabile a dispoziţiei privind efectuarea

inventarierii, prin care se precizează componenţa comisiei, preşedintele comisiei,
gestiunea supusă inventarierii, data de începere şi sfârşitul inventarierii.
Dispoziţia, concomitent cu cleştele de sigilat, se înmânează comisiei, înainte de
efectuarea inventarierii;
 Crearea condiţiilor de lucru pentru comisia de audit;
 Luarea de către comisie a măsurilor organizatorice necesare
Înainte de a proceda la verificarea existenţei efective a mijloacelor băneşti
comisia este obligată:

- să asigure participarea la inventariere a tuturor membrilor comisiei;

- să constate valoarea faptică a mijloacelor băneşti în casierie şi să solicite

întocmirea ultimului raport privind casa;

- să stabilească încasările zilei curente conform indicatorilor aparatului de

casă, să predea suma încasată în casieria centrală a întreprinderii;
37
 - să primească ultimul registru de evidenţă a documentelor de încasare şi
plată sau rapoartele de gestiune privind mijloacele băneşti.

Măsurile contabile cuprind:

- reflectarea în conturile contabile a tuturor operaţiunilor economice

efectuate până la inventariere;

- verificarea corectitudinii şi exactităţii reflectării în conturi a operaţiunilor

economice prin compararea datelor contabile cu datele evidenţei operative.

Efectuarea propriu-zisă a inventarierii prevede executarea anumitor lucrări

care includ numărarea, recalcularea şi înregistrarea în listele de inventariere a
datelor efective stabilite cu ocazia inventarierii. Lista de inventariere reprezintă un
document contabil primar care reflectă existenţa bunurilor constatate în procesul
inventarierii. Pe fiecare pagină a listei de inventariere se indică numărul de ordine
şi denumirea bunurilor, cantitatea totală a acestora, indiferent de unitatea de
măsură. Listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei şi
gestionari, iar pe penultima filă gestionarul face menţiunea care confirmă că
bunurile au fost verificate în prezenţa sa, că faţă de comisie nu are nici o obiecţie şi
bunurile cuprinse în liste se află în custodie.

Rezultatele inventarierii se consemnează în balanţa de verificare a

rezultatelor inventarierii, ce se completează conform formularului tipizat INV-3,
care stă la baza efectuării regularizării rezultatelor inventarierii, adică înregistrarea
plusurilor şi a minusurilor în scopul punerii de acord cu datele cuprinse în
contabilitate.

Propunerile formulate de către comisiile de inventariere prin procesul-verbal

de inventariere, după ce sunt aprobate, servesc compartimentului de contabilitate
pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea constatată şi
consemnată în listele de inventar.

38
 Deci, după cum s-a menţionat, diferenţele constatate cu ocazia inventarierii
pot fi sub formă de plusuri sau minusuri.

Plusurile de mijloace băneşti şi documente băneşti stabilite în casă, în urma

inventarierii, se înregistrează astfel:

 debit contul 241 „Casa”,

 credit contul 612 „Alte venituri din activitstea operaţionale”.
Iar lipsurile de mijloace băneşti şi documente băneşti depistate în casierie se
înregistrează prin formula contabilă:

 debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitstea operaţionale”,

 credit contul 241 „Casa”,
Luând în consideraţie faptul că în casieria S.R.L. „SITELCOM” nu se
păstrează mult timp şi în sume mari mijloace băneşti (adică nu se păstrează
disponibilităţile băneşti în numerar din lipsă de necesitate; nu se efectuează
frecvent operaţiunile de decontare în numerar), inventarierea acestora nu se
efectuează. De aceea analiza practică a înregistrării acestui procedeu în
contabilitate nu poate fi făcută la S.R.L. „SITELCOM”. Totuşi, aceasta este o
încălcare a Legii contabilităţii (articolu 24), conform căreia entitatea are obligaţia
să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi pasiv, cel puţin o dată
pe an pe parcursul desfăşurării activităţii sale. Inventarierea anuală a elementelor
patrimoniale, inclusiv a bunurilor, se face de regulă la încheierea exerciţiului
financiar. Entităţile cu activitate complexă pot efectua inventarierea pînă la data de
31 decembrie, cu condiţia evaluării corecte şi reflectării rezultatelor inventarierii în
bilanţul contabil întocmit pentru anul respectiv. Actualmente termenele concrete de
efectuare a inventarierii nu sînt reglementate sub aspect normativ. Totodată,
pornind de la practica contabilă înternaţională şi autohtonă, inventarierea anuală a
mijloacelor şi documentelor băneşti se recomandă să fie efectuată nu mai devreme
de 31 decembrie. [35, p. 11]

39
 Capitol III: Modul de reflectare a mijloacelor banesti in
rapoartele financiare.

3.1Intocmirea documentelor in raporte financiare

Rapoartele financiare reprezintă un sistem de indicatori interdependenţi care

caracterizează activitatea economică a întreprinderilor desfăşurată în cursul
perioadei de gestiune. Indicatorii din rapoartele financiar se reflectă ca un
ansamblu de date comparabile şi veridice privind situaţia patrimonială şi financiară
a întreprinderii, veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii acesteia, structura şi
modificările în capitalul propriu, fluxul mijloacelor băneşti.

Unul dintre formularele principale ale rapoartelor financiare, în care se

reflectă toate modificările intervenite în resursele financiare ale întreprinderii, din
punctul de vedere al încasării şi plăţii mijloacelor băneşti, în cursul perioadei de
gestiune este raportul privind fluxul mijloacelor băneşti. [29, p. 212, 217]

Referindu-ne la importanţa acestui raport putem menţiona următoarele:

1. Informaţia cuprinsă în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti

permite diverselor categorii de utilizatori să aprecieze modificările în patrimoniul
net al întreprinderii, situaţia financiară a acesteia, capacitatea întreprinderii de a se
adapta noilor circumstanţe şi posibilităţi prin influenţa mărimii şi duratei fluxului
mijloacelor băneşti.
2. Informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti poate fi utilizată şi la
estimarea capacităţii întreprinderii de a cîştiga mijloace băneşti. Ea le permite
utilizatorilor să compare valoarea curentă a viitoarelor fluxuri de mijloace băneşti
ale diferitor întreprinderi. Aceasta contribuie, de asemenea, la compararea
activităţilor diverselor întreprinderi, înlăturînd astfel efectul nedorit al utilizării
diferitor metode de contabilitate vizînd unele şi aceleaşi operaţii şi fenomene
economice.

40
 3. Informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti în perioadele
precedente poate fi folosită în calitate de indicator al sumei, calculul perioadei şi
certitudinii viitoarelor fluxuri de mijloace băneşti. Ea este utilă, de asemenea,
pentru verificare exercitaţii estimărilor viitoarelor fluxuri de mijloace băneşti
efectuate anterior şi pentru analiza legăturilor reciproce dintre profit, fluxul net de
mijloace băneşti şi influenţa modificării preţurilor.
Modul de întocmire a Raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este
reglementat de prevederile S.N.C 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” şi S.N.C 7
„Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti”.

În practica mondială se utilizează două metode de întocmire a raportului

privind fluxul mijloacelor băneşti:

- directă;
- indirectă.
În conformitate cu SNC 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti”,
întreprinderea întocmeşte raportul conform metodei directe în baza datelor
conturilor contabile. Informaţiile obţinute prin aplicarea acestei metode evidenţiază
principalele tipuri de încasări şi plăţi băneşti pe tipuri de activităţi şi pot fi utile la
prognozarea fluxurilor mijloacelor băneşti în viitor.

Pentru verificarea corectitudinii calculului fluxului net mijloacelor băneşti

din activitatea operaţională poate fi utilizată metoda indirectă, prin care rezultatul
net din această activitate se corectează luînd în considerare operaţiile non monetare
şi modificările mărimii activelor curente şi ale datoriilor pe termen scurt.

Conform SNC 7 mijloacele băneşti în scopul includerii în Raportul privind fluxul

mijloacelor băneşti inclusiv cele legate cuprind:

- numărul care se află la dispoziţia întreprinderii;

- depuneri în contul curent în valută naţională şi străină;

- mijloace în acreditive, carnete de cecuri, carnete de credit şi magnetice;

41
 - depuneri în conturi curente, speciale şi de alte natură la bănci;

În scopul includerii în acest raport cuprind de asemenea şi echivalenţa

acestora:

- transferul mijloacelor băneşti în expediţie şi documente băneşti (mărcile

poştale aflate în casieria întreprinderii, securile de voiaj, timbrele taxei de stat,
cecurile companiei şi cecurile străine, biletele de călătorie achitate, biletele de
odihnă şi tratament cu excepţia acţiunilor răscumpărate de la acţionari ).

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se alcătuieşte pe baza metodei de

casă ce are ca bază datele conturilor de mijloace băneşti pentru perioada de
gestiune, reflectate în registrele de evidenţă în corespundere cu cerinţele
Standardelor Naţionale de Contabilitate.

Premergător întocmirii raportului privind fluxul mijloacelor este necesar de a

întocmi lista operaţiunilor ce cuprind încasările şi plăţile mijloacelor băneşti pe
parcursul anului. Această listă conţine denumirea operaţiunii şi codul rîndului din
raportul privind fluxul mijloacelor băneşti la care se atribuie: contul de mijloace
băneşti în care s-au înregistrat încasări sau plăţi; contul corespondent şi sumele
respective.

Informaţia prezentată în raportul fluxului mijloacelor băneşti se grupează pe

tipuri de activităţi, ceea ce permite utilizatorilor de a aprecia influenţa tipurilor de
activităţi asupra situaţiei financiare a întreprinderii, mărimii mijloacelor băneşti
precum şi interconexiunii genurilor de activitate specificate. Separat, se reflectă
încasările şi plăţile de mijloace băneşti aferente situaţiei excepţionale, precum şi
diferenţele favorabile şi nefavorabile de curs valutar, rezultate din modificările în
rapoartele de schimb al valutelor străine.

42
 Plăţi băneşti furnizorilor şi
antreprenorilor

Încasări băneşti din vînzări Plăţi băneşti salariaţilor,

contribuţii
ACTIVITATEA
OPERAŢIONALĂ Plata dobînzilor
Alte încasări ale mijloacelor
băneşti Plata impozitului pe venit

Alte plăţi ale mijloacelor

băneşti

Încasări băneşti din ieşirea

activelor pe termen lung
Dobînzi încasate
Dividende încasate
Alte plăţi ale mijloacelor băneşti
Plăţi băneşti pentru procuraea
activelor pe termen lung
ACTIVITATEA DE
INVESTIŢII
Alte plăţi ale mijloacelor băneşti

Plăţi băneşti pentru procurarea

Încasări băneşti sub formă de activelor pe termen lung
credite şi împrumuturi
Plata dividendelor
Încasări băneşti din emisiunea ACTIVITATEA
acţiunilor proprii FINANCIARĂ Plăţi băneşti la răscumpărarea
Alte încasări ale mijloacelor acţiunilor proprii
băneşti
Alte plăţi ale mijloacelor băneşti

43
 Deci, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti reflectă influenţa activităţii
operaţionaţionale, de investiţii şi financiare derulate de o întreprindere pe
parcursul unui exerciţiu contabil asupra disponibilităţilor băneşti ale acesteia. Ea
prezintă creşterea (sau descreşterea) netă a mijloacelor băneşti pe parcursul unui
exerciţiu contabil.

Activitatea operaţională (de bază),(shema 3.1.1) pentru care este creată

întreprinderea în majoritatea cazurilor aduce venitul de bază.

Potrivit prevederilor SNC 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti”,

activitatea operaţională se determină ca activitate de bază a întreprinderii privind
obţinerea venitului (sau activitatea care urmăreşte obţinerea profitului în calitate de
obiectiv principal), precum şi alte feluri de activităţi, care nu sunt legate de
activitatea de investiţii şi cea financiară.

La S.R.L. „Sitelcom” în anul 2017 au fost obţinute încasări băneşti din

vînzări de 8805151 lei, s-au efectuat plăţi băneşti furnizorilor şi antreprenorilor în
sumă de 7736585 lei, plăţi salariaţilor, inclusiv contribuţiile pentru asigurările
sociale şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de 769606 lei şi
plata impozitului pe venit – 1890 lei. În consecinţă, fluxul net din activitatea
operaţională de 29770 lei determină modificarea netă (în acest caz - majorarea)
mijloacelor băneşti din activitatea operaţională în cursul perioadei de gestiune,
fiind calculat ca diferenţa dintre încasările şi plăţile din activitatea operaţională
(8805151-7736585-769606=1890 lei) (anexa R).

Activitatea de investiţii (shema 3.1.2) cuprinde procurarea şi vînzarea

activelor nemateriale, materiale şi financiare pe termen lung. Fluxul mijloacelor
băneşti din activitatea de investiţii se generalizează în capitolul „activitatea de
investiţie” (rîndurile 090-140).

Potrivit datelor S.R.L. „SITELCOM” (Anexa R), întreprinderea nu a

efectuat în anul de gestiune operaţiuni care constituie alte încasări (plăţi) ale
mijloacelor băneşti din activitatea de investiţie.
44
 În postul „Fluxul net a mijloacelor băneşti din activitatea de investiţii” (cod
140) se reflectă suma algebrică a tuturor încasărilor şi diminuată cu suma plăţilor
mijloacelor băneşti din activitatea de investiţie indicate în rîndurile 090-130.

Activitatea financiară (shema 3.1.3) a întreprinderii reprezintă totalitatea

de operaţiuni aferente modificărilor survenite în mărimea şi structura capitalului
propriu şi împrumutat.

În postul „Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea financiară” (cod

210) se determină rezultatul net al fluxului mijloacelor băneşti din activitatea
financiară în cursul perioadei de gestiune respective, care se calculează prin
însumarea încasărilor de mijloace băneşti din activitatea financiară şi scăderea
plăţilor din aceeaşi activitate. Conform datelor S.R.L. „SITELCOM” în anul 2017
nu s-au înregistrat încasări sau plăţi ale mijloacelor băneşti din activitatea
financiară.

În postul „Fluxul net din activitatea economico-financiară pînă la articolele

excepţionale” (cod 220) se determină fluxul mijloacelor băneşti din toate tipurile
de activităţi ale întreprinderii în perioada de gestiune corespunzătoare, prin
însumarea algebrică a fluxurilor nete dina activitatea operaţională, de investiţii şi
financiară. Deoarece la S.R.L. „SITELCOM” au avut loc fluxuri de mijloace
băneşti doar din activitatea operaţională, rezultatul net al fluxului mijloacelor
băneşti pînă la articolele excepţionale reprezintă aceeaşi sumă

Postul „Încasări (plăţi) excepţionale ale mijloacelor băneşti” (cod 230) este
destinat reflectării diferenţei dinte încasări şi plăţi ale mijloacelor băneşti rezultate
din evenimentele excepţionale. În acest rînd se reflectă încasările mijloacelor
băneşti de la organele de stat, persoanele juridice şi fizice, sub formă de
compensaţie pentru acoperirea pierderilor din calamităţi naturale, ieşirea
mijloacelor băneşti ca urmare a inundaţiilor, incendiilor, furturilor, etc.

45
 Reflectarea separată a unor asemenea încasări şi plăţi ale mijloacelor băneşti
se explică prin necesitatea depistării cauzelor privind apariţia acestora şi influenţa
asupra fluxului curent şi viitor al mijloacelor băneşti.

În postul „Fluxul net total” (cod 240) se determină rezultatul fluxului net al
mijloacelor băneşti în ansamblu pe întreprindere, ţinîndu-se cont de articolele
excepţionale (rd.220 – rd.230), conform datelor prezentate în lucrare, încasările
(plăţile) excepţionale ale mijloacelor băneşti lipsesc, rezultatul net al fluxului
mijloacelor din rîndul 240 va fi egal cu totalul din rîndul 220, adică cu 297070 lei.

Postul „Diferenţe de curs favorabile (nefavorabile)” (cod 250) este destinat

reflectării diferenţei dintre venituri şi cheltuieli, rezultate din modificările în
cursurile de schimb valutar. Aceste modificări nu se consideră flux a mijloacelor
băneşti, însă ele exercită o influenţă asupra soldurilor acestora la începutul şi
sfîrşitul perioadei de gestiune, de aceea se reflectă în raport într-un rînd distinct.

În postul „Soldul mijloacelor băneşti la începutul anului” (cod 260) se

raportează din registrele contabile soldurile tuturor mijloacelor băneşti şi ale
echivalentelor la începutul anului. În acest caz, soldurile mijloacelor băneşti,
indicate la rîndul 260 al raportului privind fluxul mijloacelor băneşti trebuie să
corespundă cu totalul din rîndul 440 al Bilanţului contabil la aceeaşi dată. Conform
Bilanţului contabil al S.R.L. „SITELCOM”, soldul mijloacelor băneşti şi al
echivalentelor acestora la începutul anului în cadrul conturilor 241 „Casa” şi 242
„cont de decontare”, a fost egal cu 125282 lei (217+125065). Această sumă se
trece în rîndul 260 al raportului privind fluxul mijloacelor băneşti.

Postul „Soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul perioadei de gestiune” (cod

270) este destinat determinării soldului mijloacelor băneşti ale întreprinderii la
sfîrşitul perioadei de gestiune, care se calculează prin însumarea algebrică al
rezultatului fluxului net al mijloacelor băneşti ale întreprinderii în cursul perioadei
de gestiune (cod 240), diferenţelor de curs valutar (cod 250) şi soldul mijloacelor
băneşti, la începutul anului (cod 260).

46
 În acest caz, soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul perioadei de gestiune,
destinat conform raportului privind fluxul mijloacelor băneşti trebuie să
corespundă rezultatului total din rîndul 440 al Bilanţului contabil la aceeaşi dată.
Conform datelor din anexa R, soldul mijloacelor băneşti la S.R.L. „SITELCOM”
la sfîrşitul perioadei de gestiune este egal cu 00000 lei.

Dacă avansurile pentru procurarea documentelor băneşti se plătesc într-o

perioadă de gestiune, iar prezentarea decontului de avans şi înregistrarea
documentelor băneşti – în următoarea perioadă, şi la sfîrşitul perioadei de gestiune
există o datorie a titularului de avans faţă de întreprindere aferentă sumelor spre
decontare, atunci, întru evitarea discordanţelor în soldurile mijloacelor băneşti din
conturile în care au fost contabilizate, determinate în raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti, este raţional a arăta plăţile mijloacelor băneşti în raportul din
perioada în care banii au fost plătiţi în avans, iar încasările pentru perioada în care
a fost prezentat decontul de avans şi au fost înregistrate documentele băneşti în
casieria întreprinderii.

47
 Încheiere

În cadrul elaborării acestei teze s-a urmărit îndeplinirea sarcinilor menţionate

anterior în vederea studierii stării evidenţei contabile a mijloacelor băneşti în
S.R.L. “SITELCOM”. În urma îndeplinirii acestor sarcini se concid următoarele:

1. S.R.L. “SITELCOM”. este o întreprindere În anul 2017 s-au înregistrat

rezultate scazute ale activităţii întreprinderii comparativ cu anii precedenţi şi
totodată s-a micsorat eficienţa activităţii acestei entităţi. Venitul din vînzări
şi respectiv profitul brut au înregsitrat o majorare comparativ cu anii
precedenţi. Cu toate acestea rentabilitatea generală, economică, financiară
este mai mică decit în anul 2016, cea mai mare diferenţă fiind realizată în
cazul rentabilităţii financiare, din cauza că în anul 2017 s-a majorat valoarea
medie anuală a capitalului propriu.
2. În structura încasărilor şi plăţilor efectuate la S.R.L. “SITELCOM”. se
enumeră puţine tipuri de încasări şi plăţi, toate din ele făcînd parte din
categoria încasărilor şi plăţilor operaţionale.
3. Forma de evidenţă utilizată în cadrul S.R.L. “SITELCOM”. este
automatizată, care a ridicat la un nivel înalt procesul de înregistrare a
operaţiunilor economice, operativitatea şi calitatea informaţiei obţinute. Prin
introducerea unică a informaţiei se asigură unitatea bazei informaţionale şi
un proces tehnologic automatizat complet de prelucrare a informaţiei.
Integrarea prelucrării datelor contabilităţii primare şi adaptarea programelor
informatice la sarcinile utilizatorilor se realizează prin utilizarea programei
informatice de contabilitate “1C”. Forma automatizată presupune
înregistrarea succintă a datelor în registre. Ca urmare, este inevitabil
dublarea datelor, copierea totalurilor dintr-un registru în altul. Totodată
asigură obţinerea totalurilor fără trecerea dintr-un registru în altul. Ca şi-n
celelalte forme de evidenţă a sistemului contabil, documentele primare sunt
baza informaţională iniţială. La rândul său documentele primare pot fi de

48
 două tipuri: completate manual; sau întocmite prin intermediul tehnicii de
calcul.
4. În documentele primare pot lipsi unele elemente.
5. Pentru evidenţa mijloacelor băneşti se utilizează conturile sintetice 241
„Casa” şi 242 „Conturi curente în moneda naţională”. Utilizarea altor
conturi sintetice nu este necesară din cauza inexistenţei documentelor
băneşti, a transferurilor băneşti în expediţie, şi respectiv a mijloacelor
băneşti în valută străină la întreprindere. La fiecare din conturile sintetice
nominalizate a fost decshis cîte un singur cont analitic – 2411 „Casa în
moneda naţională” şi 2421 „Mijloace băneşti nelegate”, deoarece la S.R.L.
“SITELCOM”. nu au avut loc tranzacţii în valută străină şi nu au fost cazuri
de sechestrare a numerarului.
6. La întocmirea înregistrărilor duble aferente contabilităţii mijloacelor băneşti
se respectă normele metodologice.
7. Unul din neajunsurile formei registrului soldurilor şi rotaţiilor format în
programul utilizat la întreprindere este faptul că nu este prezentată data
efectuării faptelor economice.
8. Unele înregistrări duble nu sînt descrise destul de detaliat.
9. Mijloacele băneşti în casieria S.R.L. “SITELCOM”se păstrează în sume

mici, de aceea inventarierea mijloacelor băneşti nu se efectuează. Totodată

efectuarea inventarierii este obligatorie, în conformitate cu articolul 24 din
Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007.
Deficienţele constatate în urma studierii contabilităţii mijloacelor băneşti, a
modului de grupare şi generalizare a informaţiei primare în S.R.L. “SITELCOM”,
ar putea fi înlăturate prin următoarele acţiuni întreprinse:

1. perfectarea deplină a documentelor primare, completarea tuturor elementelor

obligatorii.

49
 2. formularea clară, exactă şi concisă a conţinutului operaţiunilor economice la
înregistrarea acestora în programul informatic de contabilitate, astfel încât să
ofere o informaţie accesibilă şi pe înţeles a acesteia.
3. Efectuarea inventarierii mijloacelor băneşti în casierie, care să contribuie la
o efectuare mai bună a controlului disciplinei de casă şi asigurarea că
informaţia furnizată de contabilitate este veridică şi obiectivă.
Totuşi deficienţele constatate nu sînt grave şi nu impiedică îndeplinirea
scopului evidenţei contabile a mijloacelor băneşti în S.R.L. “SITELCOM”. -
controlul disciplinei de casă şi decontărilor, corectitudinea şi eficienţa mijloacelor
băneşti şi creditelor, asigurarea integrităţii banilor, furnizarea informaţiei în timp
util. Cu toate acestea, înlăturarea lor vor influenţa pozitiv asupra metodologiei de
contabilizare şi gestiunii mijloacelor băneşti.

50
 Bibliografie

A. ACTE LEGISLATIVE ŞI NORMATIVE ALE REPUBLICII MOLDOVA

1. Legea contabilităţii: nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007. In: Contabilitate şi audit.
2007, nr. 9, p. 71-87
2. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor.
In: Contabilitate şi audit. 1998, nr. 2-3, p. 2-278
3. Standardul naţional de contabilitate 1 „Politica de contabilitate”. In:
Contabilitate şi audit. 1998, nr. 1, p. 8-12
4. Standardul naţional de contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”. In:
Contabilitate şi audit. 1998, nr. 1, p. 44-73
5. Standardul naţional de contabilitate 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti”. In: Contabilitate şi audit. 1998, nr. 1, p. 74-85
6. Standardul Naţional de Contabilitate 21 “Efectele variaţiilor cursurilor
valutare”. In: Monitorul Oficial al Republicii Modova. 1999, nr.35-38, p. 18-22
7. Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 7 “Raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1999, nr. 35-
38/70, p. 38-48
8. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi: nr. 845-XII din 3 ianuarie
1992. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1994, nr. 2, p. 2-16
9. Legea privind modificarea si completarea unor acte legislative: nr. 113-XVI din
22 mai 2008. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 103-105, p.
18-19

10.Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Normelor pentru

efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova: nr

51
 764 din 25 noiembrie 1992. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1992,
nr. 011
11.Regulamentul cu privire la debitarea directă. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. 2005, nr.176-181, p. 155-159

12.Regulamentul cu privire la transferul de credit. In: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova. 2005, nr.176-181, p. 149-155

13.Regulamentul privind deschiderea, modificarea şi închiderea conturilor la

băncile autorizate din Republica Moldova. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. 2004, nr. 218-223, art. 474

14.Regulamentul privind inventarierea: nr. 27 din 28 aprilie 2004. In: Monitorul

Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr.123-124/268, p. 15-62

15.Regulamentul privind reglemenarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova.

In: Monitorul Oficial Monitorul Oficial al Republicii Modova. 2003, nr. 56-58
din p. 40-67
16.Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în
mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare: nr. 375 din 15
decembrie 2005. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2006, nr.1-4/6,
art. 6

B. MANUALE, MONOGRAFII, ARTICOLE ŞI ALTE PUBLICAŢII

17.Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2007. Chişinău: Statistica, 2007. 560 p.
18.Badiu, G.; Caraman, S. Bazele contabilităţii (Note de curs). Chişinău, 2001
19.Balan, I. Contabilitatea micului business. Chişinău: Centrul Editorial al UASM,
2007. 225 p. ISBN 978-9975-64-076-3

20.Belverd, E. ş.a. Principiile de bază ale contabilităţii. Chişinău:Arc, 2000 X p.

ISBN 9975-61-131-1

52
21.Bojian, O. Contabilitatea întreprinderilor. Bucureşti: Editura Economică, 1999.
336 p.

22.Creţoiu, Gh. Economia politică. Bucureşti: Casa de editura si presă „Sansa”

1994. 470 p. ISBN 973-9167-01-02

23.Dandara, V.; Nevreanschi, N. Unele aspecte privind reglementarea repatrierii

mijloacelor băneşti, mărfuri şi/sau servicii provenite din tranzacţiile economice
externe. In: Contabilitate şi audit. 2006, nr. 4, p. X

24.Dandara, V.; Griciuc, P. Particularităţile aplicării amenzii pentru efectuarea

decontărilor în numerar peste limitele stabilite. In: Contabilitate şi audit. 2008,
nr. 7, p. 9-18
25.Dobrotă, Niţă. Economie politică Bucureşti: Editura Economica, 1992. 580 p.
ISBN 973-9198-86-4
26.Drăgan, C. M. Noua contabilitate a agenţilor economici. Bucureşti: Consult şi
Hercules-Turist, 1993. 331 p.

27.Frecăuţeanu, A.; Balan, I. Evidenţa contabilă în exploataţiile agricole. Chişinău:

Centrul Editorial al UASM, 2002. 257 p. ISBN 9975-946-43-7
28.Gheorghe, D. Contabilitatea trezoreriei întreprinderii. In: Finanţe bănci
asigurări. 2005, nr.6, p. X

29.Grigoroi, L.; Lazari, L. Bazele teoretice ale contabilităţii. Ediţia a III-a.

Chişinău: Cartier, 2005. 260 p. ISBN9975-79-330-4

30.Malai, A.; Frecăuţeanu, Al.; Balan, I. Evidenţa contabilă în întreprinderile

agricole ale Republicii Moldova. – Chişinău: Centrul Editorial al UASM, 2005.
272 p. ISBN 9975-64-042-7

31.Munteanu, V. ş.a. Bazele contabilităţii. Bucureşti: Lumina Lex, 2003. 429 p.

ISBN 973-588-696-0

53
32.Nederiţa, A. Corespondenţa conturilor contabile. Chişinău: Contabilitate şi
audit, 2007. p. 640 ISBN 978-9975-9546-4-8

33.Nederiţa, A. ş. a. Contabilitate financiară. Ediţia a II-a. Chişinău: ACAP, 2003.

440 p. ISBN 9975-9702-1-4

34.Nederiţa, A. ş. a. Contabilitate managerială. Chişinău: ACAP, 2000. 264 p.

ISBN 9975-9547-7-4

35.Nederiţa, A. Inventarierea anuală a bunurilor: aspecte contabile şi fiscale. In:

Contabilitate şi audit. 2008, nr. 11, p. 11-19
36.Nederita, A. Aspecte problematice privind clasificarea conceptelor şi
principiilor contabile fundamentale. In: Analele Academiei de Studii
Economice din Moldova. Vol. 6. Chişinău, 2008, p. 329-334

37.Nichita, V. C. Economia politică. Galati: Editura “Porto-Franc”, vol. 1, 1992.

520 p.
38.Principiile de bază ale contabilităţii în asociaţiile de economii şi împrumut ale
cetăţenilor. Colectiv de autori. Chişinău: Arc, 2002. 196 p. ISBN 9975-61-208-
3

39.Stancu, I. Gestiunea financiară. Ediţia a II-a. Bucureşti: Editura Economică,

1994. 335 p. ISBN 973-96487-6-0

40.Ţurcanu, V.; Bajerean, E. Bazele contabilităţii. Chişinău: Tipografia Centrală,

2004. 268 p. ISBN 9975-78-278-7

41.Ungureanu, I. Contabilitatea operaţiunilor valutare internaţionale. In: Curierul

economic. 2006, nr. 24, p. X

54
55