DEZVOLTAREA ECONOMICA SI PROGRESUL ECONOMIC

Dezvoltarea economica este un concept care caracterizeaza ansamblul

efectelor economice, directe si indirecte, care se

propaga la nivelul unei economii nationale ca urmare a

transformarilor cantitative, structurale si calitative ce au

loc in viata economica a unei tari intr-o anumita

perioada de timp, sub influenta conjugata a unui sistem

de factori.

de factori.

Pentru caracterizarea dezvoltarii economice a unei tari se folosesc:

a. indicatori economici cantitativi care exprima:

- nivelul productiei nationale reale pe locuitor

- modificarie structurale care au loc in profil de ramura si teritorial

- nivelul de trai al populatiei

- eficienta utilizarii factorilor de productie

b. indicatori economici calitativi/criterii de apreciere a efectelor calitative pe care le

antreneaza sistemul transformarilor din intreaga viata economico-sociala a unei tari

Cresterea economica exprima, in mod preponderent, aspecte cantitative ale activitatii

economice, sub forma sporului PNB real pe locuitor.

Dezvoltarea economica vizeaza ansamblul schimbarilor de ordin cantitativ, structural si calitativ

ce se produc intr-o economie nationala intr-o perioada relativ lunga de timp.

Dezvoltarea economica presupune cresterea economica, dar nu orice proces de

crestere economica ce se realizeaza la nivelul unei tari inseamna si dezvoltare
economica; dezvoltarea economica se exprima prin efectele ei pozitive prin care
genereaza progresul.
Principalii factori care stau la baza cresterii si dezvoltarii economico-sociale sunt:

- progresul tehnico-stiintific: progresul cunoasterii, reducerea duratei dintre inventii si

inovatii, retehnologizarea

- factorii de productie: munca (ocuparea, timpul lucrat, nivelul de calificare), natura

(pamantul, resursele naturale, energetice), capitalul (cladiri, utilaje, instalatii,
stocurile de capital circulant)

- factori cu actiune mediata: rata investitiilor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare,

politica bugetara, monetara si fiscala a statului, politica ecologica etc.

Progresul economic desemneaza procesul de lunga durata prin care o

tara avanseaza, ameliorandu-si performantele atinse

in domeniul economic, al calitatii vietii si nivelului de

civilizatie, ca urmare a efectelor pozitive dominante induse

de dezvoltarea economica.

Date fiind consecintele profund negative ale modelului de dezvoltare economica pe care
s-a bazat evolutia statelor lumii pana in prezent generator de risipa a resurselor,
poluare, dezechilibre majore intre state si zone ale lumii etc. oamenii de stiinta si
numerosi decidenti politici propun un nou model de dezvoltare, denumit dezvoltarea
umana durabila.

Acest model propune o viziune globala asupra dezvoltarii, bazata pe reconcilierea intre
actuala dezvoltare economica si mediul inconjurator, astfel incat sa se realizeze
progresul uman pentru intreaga planeta si pentru un viitor indelungat. Strategia
dezvoltarii umane durabile raspunde necesitatilor prezentului, fara a compromite insa
posibilitatile de satisfacere a trebuintelor generatiilor viitoare.

Dezvoltarea umana durabila implica:

- cresterea economica intensiva

- asigurarea calitatii mediului ambiant

- crearea cadrului favorabil pentru solutionarea problemelor sociale cu care se

confrunta individul si colectivitatile in spiritul justitiei sociale, al democratizarii etc.

Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro

(1992) a decis masurarea progresului tarilor lumii cu ajutorul unor indicatori care reflecta
speranta medie de viata la nastere, rata de instruire si PIB pe locuitor; luati impreuna,
acesti indicatori formeaza indicatorul dezvoltarii umane (IDU)

PIB si bunastarea economica

Intre nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o stransa
interdependenta. PIB real constituie suportul material al bunastarii economice, iar nivelul
acesteia influenteaza cresterea PIB.

Insa, PIB poate sa se modifice fara ca bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea poate
sa inregistreze o imbunatatire sau o inrautatire fara ca PIB real total si pe locuitor sa se
modifice:

- rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt incluse in

PIB (de ex. economia subterana, piata neagra, bunuri materiale si srevicii rezultate
din activitatea casnica sau din activitatea organizatiilor de caritate care nu sunt
incluse in PIB)

- veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor,

cumpararea bunurilor de consum si pentru constituirea unor economii: o crestere a
PIB pe locuitor poate fi insotita si de o crestere mai accentuata a economiilor sau a
taxelor si impozitelor, acest fapt conducand la o scadere a cheltuielilor de consum si,
mai departe, a bunastarii economice

- durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea

PIB: cresterea duratei timpului liber conduce la sporirea bunastarii economice, dar la
scaderea PIB, in timp ce reducerea duratei timpului liber determina cresterea PIB si
o reducere a bunastarii economice

- gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc) influenteaza
bunastarea, dar nu si marimea PIB

- PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si

consumul final, consum care sta la baza bunastarii economice: acesta poate sa
creasca si datorita importului de bunuri, dar importul de bunuri contribuie la
reducerea PIB.

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

Dezvoltarea economic <ul><li

>Proces de mbuntire a standardului de via i cretere a bunstrii populaiei

rilor n curs de dezvoltare care este msurat, de regul, prin creterea venitului pe
locuitor. </li></ul><ul><li
>Dezvoltarea economic este asociat cu industrializarea rii i modernizarea
sectorului agricol.

Indicatorii dezvoltrii economice <ul>

<li>Cei mai potrivii indicatori pentru a reflecta fenomenul de dezvoltare

economic, sunt urmtorii:

</li></ul><ul><li>Productivitatea muncii </li></

l><ul><li>Ponderea industriei de maini-unelte n totalul industriei

</li></ul><ul><li>Ponderea exportului de maini-unelte n totalul exportului
</li></ul><ul><li>Ponderea exportului de inteligen n totalul exportului
</li></ul><ul><li>Ponderea forei de munc n sfera serviciilor </li></u

Factorii dezvoltrii economice <ul><li

Investiiile reprezint i aici, ca i n cazul creterii economice factorul principal al

dezvoltrii economice. >Ali factori: l

i>Progresul tehnic li

>Cercetarea proprie </

li>nvmntul

Diferene ntre creterea i dezvoltarea economic <ul><li>ntre creterea

economic i dezvoltarea economic exist unele deosebiri care, de fapt, le
delimiteaz i justific utilizarea lor n sistemul categorial teoretico-tiinific
actual. </li></ul><ul><li>

Creterea economic reprezint o modificare cantitativ i pozitiv, deci o sporire a

produciei, la orice nivel de referin, bazat n exclusivitate pe modificarea
cantitativ a factorilor primari sau direci ai produciei. </li></ul><ul>

<li>n schimb dezvoltarea economic reprezint modificarea calitativ a factorilor

direci, cu sau fr spor de producie, modificare realizat prin progres economic.
</li></ul><ul><l

i>Deci, creterea economic este un proces cantitativ iar dezvoltarea economic

este predominant calitativ. </li></ul><ul><li
>n realitate, procesele de cretere economic i de dezvoltare economic se
produc simultan, de aceea ele trebuie considerate mpreun.

ul><li>n viaa real creterea i dezvoltarea economic sunt fenomene

independente i asemntoare i, din acest motiv, este destul de greu de stabilit ct
la sut din sporul nregistrat de producia unei ri ntr-o anumit perioad se
datoreaz creterii economice i ct la sut se datoreaz dezvoltrii economice.
</li></ul><ul><li>
Spre exemplu la construirea unei ntreprinderi se folosesc utilaje mai performante
dect cele existente n vechile ntreprinderi. Deci se va obine o productivitate
superioar n raport cu productivitatea obinut n cele construite anterior.
</li></ul><ul><li
>Construirea unei ntreprinderi noi nseamn pe de o parte cretere economic (se
extinde producia prin antrenarea unei cantiti suplimentare de factori de
producie) iar, pe de alt parte, dezvoltarea economic deoarece factorii folosii n
aceast situaie sunt de calitate superioar n raport cu a celorlali. </li></ul>

11. Concluzii <ul><li>Creterea i dezvoltarea nu trebuie privite ca un scop n

sine. Ele au loc ntr-adevr n vederea unui scop, dar ele nu sunt un scop, ci un
mijloc. </li></ul><ul><li

>Scopul creterii i al dezvoltrii economice este creterea nivelului de trai

pppppppppppppppppppppppppppp.

Crestere si dezvoltare economica

Sinteza

Cresterea economica este definita ca un proces de sporire a indicatorilor

macroeconomici, respectiv a P.I.B. si a P.N.B. intr-o anumita perioada de timp. Mai
mult edificator este insa indicatorul PNB pe locuitor si cresterea acestuia de la un an
la altul pentru a exprima productia finala pe locuitor cu incidente directe asupra
evolutiei standardului de trai al indivizilor dintr-o tara. Evolutia civilizatiei umane
depinde d 131c21b e asigurarea unor mijloace de trai tot mai sporite omului pe de-o
parte, si de cresterea timpului liber, pe de alta parte.
 In sens larg, cresterea economica presupune sporirea volumului de bunuri dar
si a avutiei nationale, a capacitatilor de productie ale tarii respective, exprimata in
forma absoluta, cat si pe locuitor, incluzand si modificarile de structura ale
economiilor respective.

Toate statele industrializate pun in discutie cat trebuie sa creasca economia unei
tari, care sunt avantajele dar si costurile acestui proces. Dintre avantaje pe primul loc se
afla cresterea standardelor de trai prin sporirea productiei si a consumului. Dar, si
aceasta optiune este studiata cu precautie. Oamenii sunt constienti ca imbunatatirea
bunastarii inseamna si ocuparea cat mai deplina a mainii de lucru si nu in exclusivitate
cresterea productiei. De asemenea, este oare, considerata o stare sanatoasa a economiei,
cresterea productiei in conditiile sporirii inflatiei? Este necesara o crestere economica
cu orice pret? Multi oameni de stiinta pun un accent tot mai mare pe 'sacrificiile'
cresterii economice si pe faptul ca ne indreptam spre o epoca in care nu se va avea in
vedere numai cat si cum creste bogatia ci si timpul liber al omului si necesitatea
pastrarii nealterate a mediului inconjurator.

In concluzie, orice crestere economica presupune sacrificii. Se pune problema

daca rata de crestere economica va fi impusa si sprijinita de puterile publice sau ar
trebui sa rezulte din decizii private, sau au la baza cererea.

Politicile autoritatilor publice de crestere a produsului intern ar trebui sa

contina cel putin urmatoarele obiective:

1. Cresterea cheltuielilor cu cresterea si dezvoltarea; prin intermediul lor

marindu-se rata schimburilor tehnologice, factor important al cresterii economice.
Practic, acest lucru este posibil prin finantarea directa a unor cheltuieli cu cercetarea-
dezvoltarea sau prin oferirea unor facilitati firmelor care sustin financiar programe
de cercetare-dezvoltare.

2. Sporirea cheltuielilor cu educatia si pregatirea profesionala. Printr-un nivel

adecvat de pregatire a lucratorilor se pot deschide posibilitati nelimitate pentru
cresterea productivitatii muncii si a capitalului. Trecand de la educatia fortei de munca
de maine la reinstruirea si recalificarea celei de azi, organismele guvernamentale ii
sprijina pe lucratori sa se reintegreze in munca, in conditiile in care economia devine
tot mai dinamica, iar schimbarea structurilor este tot mai importanta.

3. Marirea cheltuielilor cu investitiile in sectorul productiv prin mentinerea la

un nivel mai scazut a ratei dobanzii si sporirea impozitelor si taxelor.

4. Aplicarea unei politici monetare si fiscale care sa conduca la reducerea

somajului. Prin utilizarea deplina a fortei de munca are loc o crestere a indicatorilor
macroeconomici, in conceptia majoritatii economistilor. Din nefericire, in momentul
in care economia se apropie de utilizarea deplina a fortei de munca, apare in
economie o tendinta de crestere a preturilor. Prin urmare, orice demers prin care se
incearca reducerea decalajului dintre productia reala si productia potentiala duce la
presiuni inflationiste nedorite.

5. Mobilitatea fortei de munca este un proces care sustine cresterea

economica. Pentru ca deplasarea fortei de munca dintr-o ramura in alta sau dintr-o
zona geografica in alta sa fie cat mai eficienta este necesar ca statul sa intervina cu
fonduri prin care sa sustina acest proces si sa asigure adaptarea fortei de munca. Cele
mai mari probleme le ridica deplasarea fortei de munca de la sate spre orase, mai
ales ca populatiei rurale i-au lipsit calificarea si educatia necesara ocuparii posturilor
de la orase. De asemenea, ei au platit un pret ridicat in termenii psihologici si
emotionali. Deplasarea fortei de munca cu calificare extrem de specializata, cum ar
fi minerii, spre alte locuri de munca ridica probleme financiare deosebite. In aceste
cazuri, lucratorii cu varsta de peste 45 de ani se pot reangaja mai greu si trebuie
platiti pe o perioada mai mare de timp cu ajutoare de somaj, ridicand costurile
sociale.

De asemenea, lucratorii mai in varsta se recalifica mai greu si nu doresc sa-si

paraseasca comunitatea in care au trait un timp mai indelungat.
 Cei mai importanti factori ai cresterii economice sunt:

1. Populatia si resursele umane;

2. Capitalul tehnic si nivelul tehnologiilor;

3. Resursele naturale;

4. Factorii aleatori.

1. Populatia si resursele umane. Rata cresterii economice este influentata in

mare masura de evolutia natalitatii, structura pe varsta a populatiei, nivelul de
pregatire generala si profesionala, precum si structura pe profesii.

2. Un alt factor important al cresterii economice este volumul si nivelul

tehnic al capitalului, in special al capitalului fix precum si nivelul tehnologiilor
utilizate. Schimbarile care intervin in nivelul tehnic al echipamentelor de lucru, in
tehnologiile utilizate produc cele mai spectaculoase cresteri.

De asemenea, pe masura introducerii progresului tehnic in procesul de

productie este necesara ridicarea pregatirii profesionale a muncitorilor, fara de care
sporirea eficientei economice dar si cresterea economica nu ar fi posibile. Cu cat
stiinta este mai bine directionata spre practica, cu atat cresterea economica este mai
inalta.

3. Resursele naturale, analizate ca volum si structura influenteaza cresterea

economica. Cu cat o tara dispune de mai multe resurse naturale, costul cresterii
economice este mai redus, iar rata dezvoltarii poate fi mai inalta. O serie de tari, ca
de exemplu Japonia, Coreea de Sud s.a au reusit sa contracareze lipsa resurselor
naturale prin exporturi performante care le-a asigurat necesarul de resurse naturale.

Sistemul de preturi libere si flexibile da posibilitate ca orice resursa:

pamantul, munca si capitalul sa fie orientate spre cele mai rentabile utilizari.