KEYNESISMUL –

DOCTRINĂ A ECONOMIEI
DE PIAŢĂ DIRIJATE
1. Condiţiile apariţiei şi trăsăturile doctrinei keynesiste

1. Criza economică din anii 1929-1933

2. S-a prăbuşit dogma liberală a autoreglării

spontane a economiei de piaţă prin mecanismul
preţurilor

3. Politica liberului schimb nu este permanent

eficientă datorită marilor deosebiri în potenţialul
economic al ţărilor
Caracteristicile Marii Depresiuni din perioada 1929-1933

 Supraproducția
 Distribuția inegală a veniturilor
 Politicile de protecție tarifară
 Instabilitatea financiară internațională
 John Maynard Keynes
(1883 – 1946)

 Economist britanic ideile cărui au avut un impact

major asupra economiei moderne și asupra
politicilor fiscale ale multor guverne.

 Pledează pentru politicile guvernamentale

intervenționiste, prin care guvernul ar folosi măsuri
fiscale și monetare în scopul temperării efectelor
adverse ale recesiunilor și boom-urilor economice.

 Este considerat unul dintre fondatorii

macroeconomiei.
 Opera şi paradigma gândirii
economice keynesiste

Opera principală “Teoria generală a folosirii

mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor” (1936)

1. În plan teoretic, deplasează centrul de cercetare de la

microanaliză spre macroanaliză.

2. Pe planul politicii economice propune intervenţia

limitată a statului în economie, denumită ulterior
dirijism.

continuare
 continuare

3. Problema echilibrului economic

clasicii veniturile
Keynes veniturile

întreprinderi menaje întreprinderi menaje

cheltuieli de consum cheltuieli de consum

cheltuieli de investiţii
Investiţii Economii

(întreprinderile produc şi distribuie (circuitul economic nu are loc de la sine,

veniturile menajelor, acestea procură automat, între economii şi decizia de a
bunuri de consum şi investesc în investi este o ruptură, nu tot ceea ce se
producţie) economiseşte – se investeşte)

4. Keynes consideră teoria clasică şi neoclasică – caz

particular al teoriei economice generale şi îşi propune
elaborarea unei teorii generale a economiei de piaţă
valabilă în orice economie.
continuare

5. Respinge ideea unei ordini naturale şi a legilor

naturale capabile să asigure realizarea spontană a
echilibrului economic.
6. Principalul dezechilibru în societate era considerat
şomajul involuntar, cauza acestuia fiind insuficienţa
consumului şi investiţiilor, dar nu salarii prea
ridicate.
7. Divizează societatea în producători şi consumatori,
şi nu în clase.
2. Modelul economic a lui Keynes
Conceptul esenţial al modelului keynesist este CEREREA EFECTIVĂ

Nivelul cererii de Nivelul cererii de

consum + investiţii

Nivelul cererii efective

(globale)

Nivelul producţiei

Nivelul folosirii
braţelor de muncă
Echilibrul macroeconomic

Oferta agregată

Cererea agregată

echilibru

Cererea efectivă = Oferta globală

C+I Y
valoarea bunurilor produse
=
veniturile repartizate
 Y

C+I+G

C+I

Y1 Y2 Y3

Economia se află în punctul de echilibru dacă Economiile (S)=Investițiile (I)

În condițiile în care Economiile (S)>Investițiile (I) guvernul poate restabili

echilibrul prin achizițiile publice
Explică incapacitatea economiei de a se autoechilibra prin
prisma a 3 legi:
1. Legea psihologică fundamentală: creşterea venitului determină creşterea
consumului dar într-o proporţie mai mică

nivelul cererii venitul înclinaţia

de consum
= familiilor (Y) × marginală
spre consum (c')
2. Legea imboldului spre investiţii
rata
înclinaţia
nivelul cererii dobânzii
marginală
de investiţii spre investiţii eficienţa rata
(I') marginală a anticipată a
profitului
capitalului

3.Legea preferinţei (sau înclinaţiei) pentru lichiditate -

oamenii obișnuiesc să păstreze banii în formă lichidă din motivele: prudență,
speculativ, a facerilor și incertitudinii ratei dobânzii.
3. Măsurile de politică economică preconizate de Keynes

Intervenţia statului în economia de piaţă abordată în doctrina keynesistă a

fost numită dirijism

Majorarea cererii efective pentru utilizarea

Scopul deplină a braţelor de muncă

Măsuri:
1. Stimularea investiţiilor :
Creșterea investițiilor publice în sfera productivă și neproductivă;
Încurajarea investițiilor private prin diminuarea ratei dobânzii

2. Stimularea consumului prin politici de sporire a consumului de stat şi de

redistribuire a veniturilor.
Introducerea impozitului progresiv pe venit
Introducerea unui sistem eficient de asistenţă socială, servicii publice

3. Politica monetară - menţinerea ratei dobânzii la cel mai scăzut nivel posibil prin
sporirea cantităţii de bani aflaţi în circulaţie.