Doctrina Fiziocrata

Costin Ionela

Introducere in fiziocratie

Termenul fiziocratie vine de la cuvintele grecesti fizios = natura si kratos = putere. Fiziocratia desemneaza suprematia naturii, a naturalului. Termenul fiziocratie a fost introdus de Du Pont de Nemours prin lucrarea sa din 1768 intitulata Physocratie ou Constitution naturelle de gouvernement le plus avantageux au genre humain.

Fondatorii acestui curent sunt, in primul rand, ganditorii francezi Francois Quesnay, Dupont de Nemours, Vincent de Gournaz, Mercier de la Riviere, Baudeau, Mirabeau, Turgot, Le Trosne, Destut de Tracy si altii. Numarul mare de adepti fracezi ai acestui curent de gandire economica poate fi pus in legatura cu conditiile si traditiile Frantei in domeniul agriculturii, dar ti cu interesul burgheziei agrare din aceasta tara de a-si mentine mai repede profiturile intr-o ramura care, virtual, nu cere investitii prea mari in comparatie cu industria. Dar fiziocrati intalnim si in alte tari; Rham Mohun Roy, Debendraneth Tagore si Mohandas-Mahatma Karamoham Gandhiji in India, Cung Zinghezeng si Hung Zenfag in China, Dazai Shundai, Sato Shinen, Solki Ando si Nobuhiro in Japonia, Th. Jefferson in S.U.A., Arthur Young in Anglia si Alfred Thaer in Germania.

Programul de actiune al fiziocratilor prevedea, printre altele, urmatoarele : 1. Organizarea agriculturii franceze pe baze capitaliste (cu predominanta marilor ferme); 2. Elaborarea unei ordini economice favorabila dezvoltarii agriculturii: - promovarea unei politici a preturilor ridicate pentru produsele agricole (singurele care se puteau vinde cu venit net); - scutirea completa a fermierilor de plata impozitelor si transmiterea acestora asupra renti pe care o primeau proprietarii funciari; - liberalizarea comertului ecterior cu produse agricole si inurajarea exportului.

Ca doctrina si politica economica fiziocratia a aparut, in principal, ca o reactie la mercantilism in sensul ca: -imoralismul mercantilist ii opune o filosofie umanista si liberala; -protectionismul este inlocuit cu liberschimbismul: -bulionismului spaniol si imbogatirii prin bani sau comert ii opune o agricultura puternica, singura considerata creatoare a unui surplus; -conceptiei mondoeconomice statice si jocului cu suma nula ii opune o viziune dinamica; -libertatea schimbului si in general, libera circulatie a bogatiei se pot realiza in profitul tuturor; -unui stat puternic si omniprezent ii opune un minimum de stat.

Fiziocratii au in vedere trei clase sociale: - clasa proprietarilor -; care incaseaza renta funciara, respectiv produsul net(surplus de produse si implicit de valoare peste cheltuielile de productie), clasa in care intra si guvernantii si clerul,; - clasa productiva sau fermierii -; care organizeaza productia, obtin produsul net pe care sunt obligati sa-l cedeze proprietarilor funciari pentru permisiunea de a folosi pamantul; - clasa sterila sau stipendiata in care intra toate celelalte categorii de oameni, inclusiv cei care lucreaza in industrie, despre care fiziocratii cred ca nu produc produsul net.

TABLOUL ECONOMIC AL LUI FR. QUESNAY

- este primul model macroeconomic care priveste productia nu ca un proces izolat, ci in reluarea lui continua; - a prezentat productia si circulatia economica in dubla expresie (materiala si valorica baneasca); - a dezvaluit mobilul productiei (crearea de produs net si deci sporirea bogatiei): - a demonstrat ca circulatia marfurilor si a banilor constituie numai o latura a procesului complicat al reproductiei sociale (si nu cea mai importanta); - a pus in discutie, chiar daca nu a explicat pana la capat, o serie de corelatii economice mai complexe ca, de exemplu, schimbul dintre capital si venit, raportul dintre consumul reproductiv (intermediar) si cel definitiv (final), precum si circulatia marfurilor si a banilor intre cele doua ramuri de baza ale economiei moderne (agricultura si industria).

coala fiziocrata Apogeul dezvoltarii mentalitatii pro-agrariene revine scolii fiziocrate, strict delimitate in timp anii 1750-1775 . Etimologic "fiziocratie" inseamna "puterea naturii". Spre deosebire de mercantilisti, fiziocratii reprezinta prima scoala economica organizata in adevaratul sens al cuvntului - un fondator, Francois Quesnay, un sistem notional distinct, o incercare de a lamuri functionarea sistemului economic. Alaturi de Quesnay, in asa-numita "secta a economistilor" fiziocrati mai pot fi retinuti: marchizul de Mirabeau, Mercier de la Riviere, Pierre Dupont de Nemours.

Pentru ca pamntul sa creeze bogatie sunt necesare, considerau fiziocratii, anumite avansuri: - Avansuri funciare, cheltuieli pe care le fac proprietarii pentru amenajarea si introducerea in cultura a terenurilor (desecari, defrisari, indiguiri); fiind facute o data pentru totdeauna, ele nu presupun amortizarea; - Avansuri initiale, cheltuieli suportate de fermieri pentru achizitionarea de echipamente, instrumente, animale de munca care, cu timpul, se uzeaza si se cer a fi recuperate; - Avansuri anuale, cheltuieli efectuate permanent de producatorii agricoli pentru intretinerea personala si a animalelor de lucru, seminte, ingrasaminte, lucrari agricole; acestea se recupereaza integral din productia anului respectiv.

Concluzii

Doctrina fiziocrata a aparut ca o reactie critica la greselile generate de teoria si politica mercantilista, greseli care au provocat disproportii si un prodund declin economic. coala fiziocrata a fost prima scoala organizata: un fondator si un sistem notional distinct; de la recomandari practice s-a trecut la explicarea functionarii sistemului economic. i la fiziocrati obiectul cercetarii l-a constituit bogatia, ea fiind, insa, conceputa ca totalitatea bunurilor create de natura. Sfera crearii acestei bogatii era considerata agricultura, iar izvorul produsul net. Produsul net era determinat ca diferenta intre productia globala si avansurile anuale plus amortizarea avansurilor initiale. Factorii cresterii bogatiei erau considerati preturile bune la produsele agricole si majorarea avansurilor in agricultura. Deci, accentul se punea nu pe dezvoltarea cererii externe, bazata pe exportul bunurilor manufacturate, ci pe cererea interna, bazata pe schimbul produselor agricole. Prin intermediul circuitelor macroeconomice fiziocratii au studiat modalitatile de repartitiecirculatie a bogatiei intre clasele sociale, consumul lor interdependent, reducerea cheltuielilor din partea unei clase determinnd reducerea veniturilor celorlaltor clase si a venitului national in ansamblu. Aceste circuite reprezentau, de asemenea, sisteme autoechilibrate, care functioneaza in conditiile unei ordini naturale, ale carei piloni principali erau considerate proprietatea, libertatea si autoritatea. Ca urmare, fiziocratii au propus minimizarea functiilor economice ale statului, interventia minimala a statului in economie fiind denumita politica laisser faire.