UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

SPECIALIZAREA:ECONOMIA COMERŢULUI TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

AN I - I.D.D.

MUNTEANU GEANINA - GRUPA 3

VEREHA IOANA – GRUPA 4

PIETELE DE CAPITAL IN
ROMANIA
 CUPRINS

1. INTRODUCERE

2. PIATA DE CAPITAL

3. EVOLUTIA PIETEI DE CAPITAL IN ROMANIA

3.1. Piata De Capital In Romania

3.2. Bursa de Valori Bucuresti (BVB)

3.3. Piata Extrabursiera RASDAQ

3.4. Oportunitati pentru Romania

3.5. Caracteristici Care Ingreuneaza Dezvoltarea Pietei de Capital

in Romania

4. EVOLUTIA BURSEI IN ROMANIA

4.1.Bursa Romanesca de la Inceputuri pana la Nationalizare

4.2.Evolutia Bursei in Romania Post – Comunista

5. STUDIU DE CAZ – ALBALACT SA Alba Iulia

2
 5.1. Prezentarea Generala a Companiei „ALBALACT”

5.2. Actiunile Companiei „Albalact” Listate pe Piata RASDAQ

5.3. Analiza Tehnica A Actiunii „Albalact” in Perioada 2006 – 2007

5.4. Concluzii

6. BIBLIOGRAFIE

1. INTRODUCERE
In tara noastra tranzitia la economia de piata a readus in actualitate necesitatea construirii
unei piete bursiere. Din păcate, cel puţin până în prezent, acest proces a fost privit mai mult
ca unul formal neexistând voinţa sau poate putinţa de a crea o piaţă de capital eficientă ce ar
fi putut contribui atât la securitarea tranziţiei economice, cât mai ales la o mai bună
performanţă economică. Din această perspectivă am încercat să surprindem, în lucrarea de
faţă, modul în care s-a dezvoltat piaţa de capital în România.

Ca orice fenomen de amploare, crearea pieţei de capital după 1990, s-a caracterizat prin
dificultate. O dată cu reorganizarea agenţilor economici, am asistat la o transformare majoră

3
în structura proprietăţii din economie: cea mai mare parte a întreprinderilor au devenit
societăţi comerciale pe acţiuni, ale căror titluri erau deţinute de stat. S-au creat, astfel,
premisele alimentării pieţei secundare cu acţiuni, proces care se v-a realiza pe scară largă o
dată cu trecerea la privatizarea în masă.

Crearea premiselor pentru dezvoltarea pieţei de capital în România s-a realizat în anii 1994 şi
1995, o data cu adoptarea Legii 52/1992 şi înfiinţarea autorităţii pieţei – Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare (CNVM).

Slaba performanţă a pieţei de capital în România de până în acest moment îşi are originea în
condiţiile care au guvernat lansarea bursei. Este vorba de mai multe decalaje şi dezechilibre:
între restructurarea sistemului bancar şi organizarea pieţei de capital; între apariţia pieţei
primare şi crearea pieţei secundare organizate; între lansarea procesului de privatizare şi
crearea instituţiilor pieţei de capital.

Din punct de vedere al modului de funcţionare şi organizare, piaţa valorilor mobiliare din
România a fost din start organizată pe două componente: Bursa deValori Bucureşti şi piaţa
RASDAQ.

Începând cu anul 2002, piaţa de capital a trecut printr-un amplu proces de legiferare. Au fost
adoptate patru legi care au reglementat comprehensiv toate sectoarele de activitate în acest
domeniu. Utilizarea pieţei de capital drept soluţie alternativă la finanţarea bancară poate creea
premisele unei noi abordări a elementelor împrumutului, în condiţii de piaţă. De asemenea,
finanţarea autorităţilor locale prin intermediul împrumuturilor obligatare consolidează
autonomia financiară a acestora, oferind soluţii eficiente pentru completarea bugetului local.

2. PIATA DE CAPITAL

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin intermediul carora

capitalurile disponibile din economie sunt dirijate catre agentii economici sau catre orice alta
entitate publica sau privata solicitatoare de fonduri. Piata de capital functioneaza ca un

4
mecanism de legatura intre cei ce manifesta un surplus de capital (investitori) si cei care au
nevoie de capital (emitenti).

Piata de capital (financiara) este o piata a fondurilor pe termen mediu si lung, pe care se emit
si se tranzactioneaza valori mobiliare, care servesc drept suport al schimbului de capitaluri.

Trasaturile pietelor de capital :

• Sunt structuri deschise, in sensul ca, plasamentul este efectuat in marea masa a
investitorilor iar tranzactiile cu valorile mobiliare au caracter public;

• Produsele pietei de capital sunt instrumente utilizabile pe termen mediu si lung, in

timp ce, pe piata monetara, resursele sunt utilizate ca finantari pe termen scurt;

• Valorile mobiliare se caracterizeaza prin negociabilitate si prin transferabilitate.

Miscarea fondurilor in economie se poate realiza prin 2 modalitati : finantare directa si

finantare indirecta.

Cererea de capital provine de la cativa mari agenti economici (statul; colectivitati locale;
orase; regiuni) a caror principala motivatie in obtinerea de finantare o constituie acoperirea
cheltuielilor, a deficitului bugetar.

Oferta de capital provine din economisire. Agentii economici care dispun de astfel de
economii le pot pune la dispozitia bancilor sau le pot investi direct sub forma de investitii
reale.

Desigur, piata de capital prezinta interes si din alte puncte de vedere, permitand preluarea
controlului asupra unor societati prin achizitii semnificative de actiuni sau obtinerea unor
castiguri pe termen scurt prin specularea modificarilor de curs ale valorilor mobiliare.In
functie de momentul in care se realizeaza tranzactia, piata de capital se imparte in doua
segmente:

• Piata primara. Este piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate
pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari,
care de regula fac legatura intre societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze
valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision;

• Piata secundara. Odata puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primara, acestea
fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare
5
 se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal
vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera (sau piata OTC - Over the Counter
Market).

Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC)
consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare
a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc pentru accesul la
bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori.

De asemenea exista diferente intre modul de functionare si organizare a celor doua piete -
bursa de valori este o piata de licitatie in timp ce piata Rasdaq este o piata de negociere.

Pietele dezvoltate de capital au doua caracteristici importante: divizibilitate (atomicitate)

si lichiditate.

Divizibilitatea semnifica ca activele sunt reprezentate de un mare numar de actiuni care

pot fi cumparate pentru sume diferite. In consecinta un activ poate fi detinut in proportii
diferite de un anumit numar de investitori si invers un investitor poate repartiza banii sai
in mai multe tipuri de actiuni.

Lichiditatea semnifica faptul ca un investitor poate imediat, fara costuri prea mari, de a
schimba anumite actiuni cu altele. Aceasta implica faptul ca orice investitor poate sa-si
constituie, in orice moment, portofoliul dupa cum ii convine in acel moment, foarte
repede si fara costuri prea mari. El va avea posibilitatea de a-si arbitra pozitiile dupa cum
doreste.

Cele mai reprezentative tipuri de valori mobiliare care circula pe piata capitalului sunt:
actiunile si obligatiunile. In functie de aceste titluri primare deosebim: piata actiunilor
si piata obligatiunilor.

Actiunile sunt titluri financiare negociabile, emise de o companie sau o societate

comerciala pentru constituirea, marirea sau restructurarea capitalului social. Actiunile
sunt titluri financiare (de valoare), care atesta detinerea unei parti din capitalul unei
societati, ceea ce ii confera posesorului calitatea de asociat sau actionar.

Obligatiunile sunt titluri financiare de credit, care atesta existenta unei creante a
detinatorului lor (pers. fizica sau juridica) asupra emitentului (care poate fi o pers.
Juridica de drept public sau privat) pe o anumita perioada de timp. Ele dau dreptul

6
detinatorului la incasarea unei dobanzi si creeaza obligatia pentru emitent de a le
rascumpara la scadenta, investitorul recuperandu-si astfel capitalul avansat in schimbul
acestor titluri. Obligatiunile mai sunt definite si titluri cu venit fix.

Venitul actionarilor se numeste dividend si reprezinta o parte din profitul distribuit al

societatii comerciale.

3. EVOLUTIA PIETEI DE CAPITAL IN ROMANIA

3.1. PIATA DE CAPITAL IN ROMANIA

Formarea si dezvoltarea pietei de capital in Romania si constituirea formelor organizate

ale acesteia (Bursa de Valori Bucuresti si si Societatea de Bursa Rasdaq) reprezinta
componente esentiale ale procesului de restructurare a economiei in tara noastra.
Procesele de constituire si dezvoltare a unei piete de capital in tara noastra sunt
indisolubil legate de procesul de privatizare a intreprinderilor cu capital de stat, din
diferite domenii de activitate: industrie, agricultura, comert, transporturi, alimentatie
publica, etc. In paralel, aparitia unor firme noi cu capital particular, cu sau fara participare
straina, concura la accelerarea procesului de creare a unei veritabile piete de capital in
tara noastra.

Prin intermediul Programului de Privatizare in Masa (PPM) s-a realizat privatizarea a

peste 5000 de societati comerciale cu capital din stat, prin distribuirea unei parti a
capitalului acestora, in mod gratuit, catre populatie prin intermediul certificatelor de
actionar. Acest proces va continua prin vanzarea capitalului social ramas in proprietatea
statului, gestionat de catre Fondul Proprietatii de Stat (FPS), prin diferite metode precum:
vanzarea de actiuni prin licitatie publica, oferta publica, prin intermediul formelor
organizate ale pietei de capital (bursa de valori si piata extrabursiera), etc. Cotarea unor
societati noi cu capital integral privat (Impact Bucuresti, Banca Transilvania, Banca
Turco-Romana, Agras Bucuresti) s-a realizat intr-un ritm incomparabil mai lent.

Constituirea pietei de capital si a bursei de valori in tara noastra este reglementata de

Legea 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori (existand un nou proiect de
7
lege a valorilor mobiliare inaintat Parlamentului spre aprobare). Administrarea, punerea
in aplicare, precum si supravegherea si respectarea prevederilor legii 52 se realizeaza de
catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administrativa
autonoma, cu personalitate juridica, subordonata Parlamentului.

3.2. BURSA DE VALORI BUCURESTI ( BVB )

Bursa de valori face parte din piata secundara.

Bursa de valori reprezinta piata pe care se concentreaza si se confrunta cererea si

oferta de titluri financiare (actiuni; obligatiuni; cecuri; titluri de credit; certificate de
depozit).

Activitatea bursiera in tara noastra dateaza din anul 1839, prin intemeierea burselor de
comert. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti
(BVB), iar peste o saptamana a aparut si cota bursei, publicata in Monitorul Oficial.

De-a lungul existentei sale, activitatea bursei a fost afectata de evenimentele social-
politice ale vremii (rascoala din 1907, razboiul balcanic 1912-1913), bursa fiind inchisa
apoi pe perioada primului razboi mondial. Dupa redeschiderea sa, a urmat o perioada de 7
ani de cresteri spectaculoase, urmata de o perioada tot de 7 ani de scadere accelerata.
Activitatea Bursei de Efecte, Actiuni si Schimb se intrerupe in anul 1941, moment in care
erau cuprinse la cota bursei actiunile a 93 de societati si 77 de titluri cu venit fix (tip
obligatiuni).

Dupa o intrerupere de 5 decenii, Bursa de Valori Bucuresti a fost reinfiintata in anul

1995, prima zi de tranzactionare fiind 20 noiembrie 1995, zi in care s-au tranzactionat 905
actiuni a 6 societati cotate. Din momentul redeschiderii, bursa a cunoscut o dezvoltare
continua. La acest moment numarul societatilor listate este de 65; printre acestea se
numara societati importante in economia nationala, precum SNP Petrom, Banca Romana
pentru Dezvoltare, cele 5 Societati de Investitii Financiare, Banca Transilvania, etc.

Cotarea ("admiterea") unei valori mobiliare la Bursa de Valori reprezinta o recunoastere a

activitatii eficiente a societatii emitente, datorita unor criterii ce trebuie indeplinite in
vederea cotarii, criterii ce se refera la emisiunea de valori mobiliare, gestiunea societatii
emitente, activitatea desfasurata, informarea investitorilor, etc. Cotarea se poate face la

8
categoria I sau la categoria a II-a (numita si categorie de baza), categoria I necesitand
indeplinirea unor criterii suplimentare de catre emitenti, printre care se mentioneaza
desfasurarea unei activitati profitabile in ultimii doi ani. In acest mod, societatile cotate la
bursa de valori sunt impartite in doua categorii , oferind investitorilor un prim criteriu de
apreciere a eficientei acestora.

Pe langa aceasta recunoastere a activitatii lor eficiente, pentru societatile emitente, cotarea
aduce si alte avantaje. Ne referim in primul rand la un avantaj legat de imaginea si
publicitatea societatilor cotate - acestea beneficiind de o mediatizare intensa si devenind
cunoscute in opiniei publice si comunitatii de afaceri, in randul carora se afla potentialii
clienti si actionari ai societatilor. Un alt avantaj se refera la registrul actionarilor, care este
tinut in mod exact si la zi de catre sistemul informatizat al bursei de valori, nemaifiind
necesara tinerea acestuia de catre societatea emitenta.

Prin sistemul electronic de tranzactionare al BVB se tranzactioneaza si actiunile de pe

piata valorilor mobiliare necotate. Este vorba despre o serie de societati care au fost
retrase de la cota bursei (datorita evolutiilor slabe, la cerere, etc) dar care se
tranzactioneaza in continuare prin intermediul Bursei de Valori. Aceste societati nu mai
sunt considerate cotate la bursa, iar tranzactionarea actiunilor lor implica riscuri mai mari.

3.3. PIATA EXTRABURSIERA RASDAQ

Piaţa Naţională a Valorilor Mobiliare RASDAQ a fost lansată la 26 octombrie 1996, ca

rezultat al necesităţii unui cadru instituţional şi tehnic pentru tranzacţionarea tuturor
acţiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masa. Proiectul RASDAQ
este rezultatul direct al cooperării romano-americane, legiferata prin semnarea, în 1994, a
unui Memorandum de către guvernele României şi SUA, prin care Agenţia pentru
Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite (USAID) a derulat în România proiectul
"Dezvoltarea pieţei romaneşti de capital". Printre angajamentele asumate de Guvernul
României prin acel Memorandum de Înţelegere se numărau:

 politica şi acţiuni întreprinse în sensul orientării instituţiilor pieţei de

 capital către sectorul privat care sa justifice sprijinul USAID;

 proiectarea unei pieţe de tranzacţionare secundara care sa asigure

9
  vânzarea-cumpărarea acţiunilor PPM, ca responsabilitate a CNVM;

 privatizarea Bursei de Valori Bucureşti în următorii doi ani de la începerea

tranzacţionării în bursa sau înfiinţarea unei pieţe private.

Sistemul ales - NASDAQ - a fost considerat cel mai potrivit, având în vedere
caracteristicile noii pieţe romaneşti de capital: număr mare de societăţi listate, condiţii
mai reduse de listare, sistem cu formatori de piaţa (market makers) - oferind lichiditate şi
vizibilitate emitenţilor - şi nu în ultimul rând, un număr extrem de mare de acţionari
distribuiţi arbitrar în teritoriu - lucru ce impunea un sistem pentru vânzare/cumpărare uşor
accesibil din orice oraş. Succesul arhitecturii concepute pentru sistemul RASDAQ este
dovedit de contribuţia importantă adusă la procesul de concentrare a acţionariatului,
măsurată prin faptul că, pe parcursul primelor şase ani de existenţă, prin aceasta, pe piaţă
au fost încheiate peste 1,5 milioane de tranzacţii cu 8,7 miliarde de acţiuni emise de un
număr de aproximativ 5000 de emitenţi, în valoare totala de aproape 1,5 miliarde de
dolari, într-un mediu de tranzacţionare eficient, fiind, prin numărul emitenţilor şi al
acţionarilor, piaţa cu cea mai mare dimensiune din Europa şi una dintre primele pieţe din
lume.

În anul 2002 piaţa RASDAQ nu a avut o evoluţia conforma aşteptărilor asemănându-se

cu anul 2001. Un investitor care ar fi investit în mod egal în cele 10 societăţi, din
categoria I, la începutul anului, ar fi avut un câştig de 41,80% la sfârşitul anului (19,16%
in termeni reali). Din 10 societăţi, 6 au adus câştiguri peste rata inflaţiei, două au adus
câştiguri sub rata inflaţiei, iar două au adus pierderi (reduse) investitorilor.

La categoria a II-a s-a înregistrat un câştig de 55,57% (30,73% în termeni reali), 13 din
societăţile din aceasta categorie înregistrând performanţe peste rata inflaţiei. Aceste date
ne arată că performanţele acestei pieţe s-au situat sub cele înregistrate de BVB.

Indicele Rasdaq-C a crescut cu 27,22% în 2002, performanţa totuşi superioară celei din
anii precedenţi (+17,87% în 2001, -15,99% în 2000 şi +13,55 în 1999).

Lichiditatea pe piaţă se menţine în continuare foarte redusă, iar potenţialul celor peste
4.000 de societăţi tranzacţionate este exploatat doar în mică măsură.

Prin amploarea şi implicaţiile sale, RASDAQ s-a identificat cu economia românească şi a

parcurs împreună cu aceasta toate suişurile şi coborâşurile tranziţiei, a resimţit toate
crizele financiare şi politice şi a marcat pozitiv fiecare moment de creştere.
10
Evolutia in 2002 a actiunilor listate la categoria I se prezinta astfel:

Smb Pret inceput Pret sfarsit an Variatie 2002

an
Ptro 11500 22648 96.94%
Vega 279 510 82.80%
Imep 1113 2010 80.59%
Seve 15500 25500 64.52%
Rmrt 1600 2605 62.81%
Ipru 1500 1867 24.47%
Elma 2250 2500 11.11%
Alpo 34000 35902 5.59%

Snbb 19125 18500 -3.27%

Socp 2381 2200 -7.60%

Pentru actiunile listate la categoria a II-a, situatia se prezinta astfel:

Smb Pret inceput an Pret sfarsit an Variatie 2002

Anbu 15500 86869 460.45%

Vrju 12000 42000 250.00%
Gria 10500 23500 123.81%
Autt 900 2000 122.22%
Romt 1600 3400 112.50%
Elps 12500 25500 104.00%
Avbu 4400 8708 97.91%
Cmvx 16500 25000 51.52%

11
 Upex 18000 27000 50.00%

Flao 17500 24000 37.14%

Aroa 3800 4800 26.32%
Gero 3218 4000 24.30%
Refe 26500 32000 20.75%
Ilef 1900 2250 18.42%
Onzv 50000 56000 12.00%
Teho 10000 11000 10.00%

Confm 750 820 9.33%

Upet 3076 3200 4.03%

Inox 5000 5100 2.00%

Ccrl 28500 25000 -12.28%

Fmar 1300 1110 -14.62%

Roce 12500 10000 -20.00%

Unisem 330 250 -24.24%
Dana 9400 6900 -26.60%
Asra 7164 3600 -49.75%

3.4. OPORTUNITATI PENTRU ROMANIA

Principalul obiectiv strategic al României în perioada 2003-2007 este aderarea la Uniunea

Europeană, aceasta însemnând un volum de muncă considerabil la nivelul întregii
societăţi, de la micul întreprinzător până la administraţiile locale şi centrale de stat. După
anul 2007, odată cu aderarea României, este evident că economia va trebui să se menţină
la un nivel minim general de dezvoltare specific Uniunii Europene. Totodată, se cunoaşte
faptul, de altfel firesc, că în cadrul Uniunii Economice Europene există state foarte
dezvoltate şi state mai puţin dezvoltate, ceea ce determină şi diferenţieri ale standardului
de viaţă.

12
 În această stare de fapt România, trebuie să vizeze pe termen lung, ca obiectiv deosebit de
important pentru dezvoltarea durabilă, nivelul de dezvoltare a economiei să ajungă cât
mai aproape de nivelul mediu al Uniunii Europene. În faţa acestui obiectiv consider de
mare importanţă dezvoltarea bursei prin:

• stimularea înclinaţiei spre economisire şi investire

• sporirea nivelului de valorificare şi de siguranţă a depunerilor şi investiţiilor

• creşterea volumului tranzacţiilor pe pieţele de capital reglementate

• creşterea rolului pieţei de capital ca suport al dezvoltării economice.

O economie caracterizată de transformări puternice şi profunde, cum este cea

românească, are două soluţii: starea de amorţeală, de creştere economică reală de 1-2%,
situaţia de fapt din ultimii ani, sau o creştere durabilă ce se poate realiza prin atragerea
capitalului autohton şi străin în finanţarea activităţilor real productive, în care cererea
efectivă de capital va fi foarte mare.

Luând în considerare scăderea performanţelor pieţelor internaţionale România poate

atrage sume importante de bani prin dezvoltarea pieţei de capital.

3.5. CARACTERISTICI CARE INGREUNEAZA DEZVOLTAREA

PIETEI DE CAPITAL IN ROMANIA

Fenomenele negative din România cauzate de instabilitate economică, de creşterea ratei

şomajului şi a inflaţiei, care au generat înrăutăţirea nivelului de trai, a determinat populaţia să
găsească un mijloc de păstrare sigură şi de valorificare a economiilor.

Teoretic, economiile au două canale de atragere, propagare şi stimulare, sistemul bancar şi

sistemul pieţei de capital. Dintre cele două sisteme, într-o situaţie de puternică instabilitate s-

13
a aflat piaţa de capital. Sistemul bancar continuă să fie atractiv pentru investitori chiar dacă
are dobânzi mult mai mici decât posibilităţile de câştig ale pieţei de capital.

Sistemul bancar şi Trezoreria au atras majoritatea economiilor disponibile în societate,

redistribuindu-le prin credite de consum sau de importuri de bunuri în vederea
comercializării. În aceste condiţii mare parte din bani nu s-au întors în economia reală prin
credite, ci indirect prin valoarea adăugată a fiecărei firme în parte. O altă parte din banii atraşi
de sistemul bancar au fost utilizaţi pentru acoperirea nevoilor curente de lichidităţi ale
firmelor, prin acordarea de credite pe termen scurt. Într-o economie dezvoltată,
disponibilităţile pe termen lung şi mediu asigură, de fapt, dezvoltarea economică de
ansamblu. Aceste disponibilităţi pot fi accesate de firme atât prin sistemul bancar, dar şi prin
piaţa primară de capital.

Principalele dificultăţi în dezvoltarea pieţei de capital în România:

• Lichiditatea redusă şi lipsa unei game complexe de instrumente

• Indisciplina financiară

• Poziţia dominantă a câtorva intermediari financiari

• Inexistenţa marilor companii şi corporaţii

• Delistarea societăţilor datorită preluării acestora

4. EVOLUTIA BURSEI IN ROMANIA

4.1. BURSA ROMANEASCA DE LA INCEPUTURI PANA

LA NATIONALIZARE

Istoria instituţiei bursiere din România, deşi nu la fel de veche sau înfloritoare precum cea
a burselor din alte ţări europene, are un trecut demn de a fi menţionat.

14
În România începuturile Burselor de mărfuri datează de pe la mijlocul secolului XIX,
când apare ideea de a se înfiinţa o Bursă de comerţ la Bucureşti şi o alta la Brăila. În 1840
organizarea Burselor de comerţ este legiferată prin Condicele de comerţ al Tării
Româneşti, inspirat după modelul francez. Acest demers legislativ rămâne însa unul pur
teoretic. În 1868 se pregăteşte un nou proiect de lege a burselor, dar nici de această dată
nu este aprobat de Ministerul de Finanţe.

În ceea ce priveşte Bursele de valori, efecte şi valută acestea apar abia după jumătatea
secolului XIX, în principal din cauza circulaţiei monetare îngreunate de lipsa unei
monede naţionale.

La 4 iunie 1881 este adoptată „Legea asupra Burselor, mijlocitorilor de schimb şi

mijlocitorilor de mărfuri”, iar la 14 septembrie 1882 la Iaşi se inaugurează Bursa locală,
ale cărei cotaţii vor fi publicate în „Curierul Financiar”. La Bucureşti bursa începe să
funcţioneze din decembrie 1882.

Legea inspirată din modelul francez avea însă numeroase lacune ceea ce făcea ca sistemul
să fie extrem de rigid. În timp ce în Franţa monopolul curtierilor (persoane care se ocupa
cu negocierea operaţiilor de bursă) fusese desfiinţat, abrogarea nu fusese luată în calcul de
legislaţia românească.

Bursa funcţiona destul de greu, pe de o parte din cauza lipsei de pregătire a personalului,
iar pe de alta parte datorita faptului că agenţii făceau speculaţii pe cont propriu, iar
majoritatea afacerilor se tranzacţionau pe piaţa liberă. În noiembrie 1883 se constată
imposibilitate lichidărilor.

Denumit de presă „Crahul de la bursa din Bucureşti” acesta a cauzat ruinarea unor
bancheri şi a adus pierderi serioase deţinătorilor de valori mobiliare.

În urma acestor evenimente legislaţia a fost revizuită, s-a stabilit un singur mijlocitor iar
cursurile erau cele de pe piaţa formată de bancheri. Cu toate acestea rezultatele nu au fost
cele dorite, aşa că în 1904 se votează o noua lege ce aduce importante schimbări : se
înfiinţează Camera de Arbitraj, cu rol în soluţionarea diferenţelor, se stabilesc noi condiţii
pentru numirea mijlocitorilor, se instituie dreptul Comitetului Bursei de a întocmi
regulamente interioare şi se reglementează intrarea la Bursă prin instituirea unei taxe. În
acelaşi timp se dezvoltă industria şi comerţul ceea ce determină creşterea numărului
valorilor cotate la Bursă, dezvoltarea băncilor şi a altor instituţii de credit. Este de

15
menţionat că în perioada antebelică erau considerate fapte ilicite de la regimul bursier
numai răspândirea de informaţii false, nu şi efectuarea de tranzacţii sau introducerea unor
ordine care ar putea să inducă în eroare ceilalţi investitori.

În timpul primului război mondial Bursa a fost închisă, iar în perioada ce a urmat valorile
mobiliare au suferit deprecieri semnificative, în special acţiunile petroliere datorită
distrugerii sondelor. În octombrie 1918 Bursa a fost redeschisă, cursurile creşteau de la o
zi la alta, tot mai multe persoane fiind interesate să investească. Situaţia financiară ia însa
altă turnură: activitatea Bursei se restrânge drastic cursurile valorilor scad, volumul
operaţiunilor descreşte iar vizitatorii sunt din ce în ce mai puţini.

Prima parte a perioadei interbelice, din 1919 pana în 1925 ar putea fi caracterizată drept o
perioadă de creştere fiind impulsionată, pe rând, de diferitele categorii de valori: acţiunile
societăţilor de transport, apoi cele bancare şi ale societăţilor de asigurare. După primul
război mondial în România au existat trei regimuri legale privind bursele de comerţ.
Datorită diferenţelor dintre aceste sisteme s-a pus problema adoptării unei noi legi a
burselor. Aceasta a fost abrogată, lucru ce va duce la reprimarea concurentei ilicite. De
remarcat că prin legea din 1929 se reglementează pentru prima dată organizarea bursei de
valori separat de bursa de mărfuri, primele burse înfiinţate în România având caracter
mixt.

Crahul Bursei din New York care marchează începutul crizei economice din 1929-1933, a
avut influenţă asupra tuturor burselor europene, inclusiv în România, unde s-a instalat
panica. Astfel s-a produs o reorientare spre plasamente în efecte cu dobândă fixă, în timp
ce acţiunile erau din ce în ce mai puţin solicitate.

În 1933 Bursa a trecut printr-o serie de modificări. Iniţial, activitatea a fost ceva mai
redusă, cursurile rămânând în parametrii relativ normali. În urma intervenţiei unor
personalităţi ale vremii Bursa înregistrează un volum mare de tranzacţii. Cursurile urcă
din ce în ce mai mult, ca mai apoi, în urma unei declaraţii date de guvern care anunţă
menţinerea stabilizării cu orice preţ, să scadă. În anul 1933, erau înscrise la Bursa din
Bucureşti – singura din România Mare – doar 56 de societăţi pe acţiuni şi 77 de categorii
de rente şi obligaţiuni de stat, în timp ce bursele din Cluj şi Timişoara, deşi erau deschise
nu funcţionau din lipsă de activitate.

Legislaţia modificată de Carol al II-lea în 1936 prevedea pedepsirea răspândirii în public

de ştiri sau fapte neadevărate, exagerate sau tendenţioase care provoacă scăderea titlurilor
16
sau valorilor admise la bursă sau negociate în comerţ, ori scăderea sau creşterea lucrurilor
de primă sau generală necesitate, ori abţinerea de la cumpărarea sau subscrierea de titluri
sau valori.

Bursa a funcţionat şi în timpul celui de-al doilea război mondial, chiar pe un trend
ascendent, iar în 1945 a atins un nou nivel record al lichidităţii, dar pe fondul unei inflaţii
ridicate. Sfârşitul celui de-al doilea război mondial împreună cu deciziile ce vizau
România, a însemnat şi sfârşitul pieţei de capital şi a bursei de valori, lovitura finală care
a pus capăt acestui sector economic dinamic, constituind-o naţionalizarea economiei din
iulie 1948, care a făcut ca o dată cu dispariţia proprietăţii individuale să dispară şi
produsele specifice: acţiunile, obligaţiunile, titlurile de stat şi deci raţiunea de existenţă a
unei Burse. Legislaţia adoptată de către regimul comunist în 1968 nu prevedea
sancţionarea faptelor de inducere în eroare cu privire la valoarea titlurilor tranzacţionate
pe bursă, din simplul motiv că instituţia Bursei fusese desfiinţată.

4.2. EVOLUTIA BURSEI IN ROMANIA POST-COMUNISTA

Deşi în lume, există un număr mare de burse, totuşi, piaţa bursieră mondială este
dominată de triunghiul SUA- Japonia - Marea Britanie. Însumate, aceste trei pieţe
deţineau 74% din capitalizarea bursieră mondială în 1990 şi peste 77% în 1992.

În 2000 ele nu mai deţin decât un procent de 67 % deoarece în această perioada a avut loc
o dezvoltare foarte rapidă a burselor emergente şi înfiinţarea de noi burse în special în
ţările fostului bloc comunist.

După evenimentele din 1989 s-a ivit posibilitatea reapariţiei burselor în România.”Noua
lege a Burselor în România trebuie să facă distincţie clară între tranzacţiile reale, adică
cumpărări şi vânzări efective de acţiuni, valori de tot felul, mărfuri şi valute, tranzacţii de
echilibru şi care creează utilităţi sociale, fiind de folos atât economiei naţionale, cât şi
celor care participă la astfel de tranzacţii, şi tranzacţii nominale, adică speculaţii pure în
legătură cu preţul viitor al acţiunilor, valorilor, mărfurilor sau devizelor.”

Piaţa acţiunilor în România post decembristă a fost structurată de la bun început pe două
componente distincte: Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi Rasdaq (Bursa Electronică

17
 Rasdaq), care ulterior au fuzionat într-o singură piaţă, prin absorbirea Rasdaq de către
BVB.

La 27 aprilie 19941, un număr de 24 de societăţi de valori mobiliare au decis înfiinţarea

Asociaţiei Bursei de Valori Bucureşti, iar pe 20 noiembrie 1995 a avut loc prima şedinţă
de tranzacţionare la BVB, cu nouă serii de acţiuni. 1996 - cel de-al doilea an al Bursei de
Valori Bucureşti reprezintă, de fapt, primul an real de activitate. Datorită interesului
crescând al societăţilor de valori mobiliare, numărului membrilor Asociaţiei Bursei s-a
dublat. În favoarea acestui fenomen a fost şi finalizarea procesului de privatizare în masă
a societăţilor comerciale precum şi oportunităţilor oferite de acesta. Un prim efect a fost
creşterea numărul şedinţelor de tranzacţionare la două şedinţe pe săptămână. În această
perioadă se încheie acorduri de cooperare cu alte organisme similare precum Athens
Stock Exchange, Tokyo Stock Exchange şi London Stock Exchange, acestea deschizând
noi posibilităţi de natură să asigure încadrarea pieţei româneşti în tendinţele de
globalizare şi cooperare regională care se manifestă pe plan internaţional.

Piaţa Naţională a Valorilor Mobiliare Rasdaq a fost lansată la 26 octombrie 1996, ca

rezultat al necesităţii unui cadru instituţional şi tehnic pentru tranzacţionarea tuturor
acţiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masă. Proiectul Rasdaq este
rezultatul direct al colaborării romano-americane, legiferate prin semnarea, în 1994, a
unui Memorandum de către guvernele României şi SUA.

La începuturile activităţii sale, Bursa din România se confrunta cu condiţii precare2: nu

exista infrastructura necesară pentru cotarea, tranzacţionarea, şi transferul acţiunilor,
exista o înţelegere limitată a noţiunii de deţinere în proprietate a acţiunilor şi a rolului
pieţei de capital, nu existau echipamente (hardware) şi programe (software), nu existau
organisme de autoreglementare autorizate în acest domeniu de activitate, iar
reglementarea activităţii societăţilor de valori mobiliare privind transparenţa şi
credibilitatea era de asemenea limitată. Până în prezent situaţia s-a îmbunătăţit în mare
măsură, s-au dezvoltat specialişti în domeniu, sisteme de tranzacţionare performante
( ARENA la Bursa de la Bucureşti şi platforma ELTRANS a Bursei de la Sibiu) şi chiar
website-uri disponibile pentru investitori (www.e-bursa.ro, www.v-market.ro).

Evoluţia celor două pieţe a fost asemănătoare, fiind influenţată în mod vizibil de
evoluţiile economice dar mai ales politice din România acelei perioade. După un start
1
2

18
excelent, suprapus unei schimbări politice la nivel înalt (1996), cu un maxim al valorilor
tranzacţionate şi a valorilor cotaţilor stabilite în vara anului 1997, a urmat un declin de
proporţii, atât ca valoare dar şi ca durată, a pieţei acţiunilor româneşti. Evoluţia
descendentă a avut numeroase cauze, printre cele mai importante putând fi enumerate:
“supraîncălzirea” pieţei (1997) pe fondul unor achiziţii masive de acţiuni ce aveau la baza
fonduri speculative, nerealizarea obiectivelor de politică economică promovate în
campania electorală, de noua conducere politică a României, neimplicarea reala a pieţei
de capital în procesul de privatizare, neîncrederea instituţiilor financiare ale statului în a
lucra cu şi pe piaţa de capital românească, politica monetară impusă de BNR şi Ministerul
de Finanţe, evoluţia slabă de ansamblu a economiei româneşti.

„Anul 1998 a fost unul slab pentru BVB. Ştiu că evoluţia bursei din 1997 a fost
influenţată negativ de criza din Asia, iar cea din 1998, de criza din Rusia” susţine Stere
Farmache.

Sfârşitul anului 2000 poate fi considerat ca piatra de hotar ce a marcat inversarea

trendului evoluţiei pieţei acţiunilor. Principala cauză a stopării declinului poate fi
considerată atingerea unor minime de tranzacţionare incredibile pentru o piaţă bursiera
normală. De asemenea, ieşirea cu bine din criza financiară a anului 1999 precum şi
schimbările politice produse în anul 2000 au fost factori de natură să impulsioneze
evoluţia de ansamblu a pieţei bursiere. Vara anului 2001 a marcat revenirea pieţei
acţiunilor la un trend crescător, o dată cu scăderea dobânzilor pe piaţa bancară şi mai ales
prin perceperea unei predictibilităţii şi pe viitor a acestui fenomen. De remarcat că
politica fiscală de încurajare a exporturilor româneşti (prin impunerea unei cote mult
reduse profitului rezultat din astfel de operaţiuni) a avut şi ea un rol important în
îmbunătăţirea evoluţiei societăţilor cotate şi implicit a atractivităţii lor pentru investitori.

Legiferarea unui nou cadru legislativ pe parcursul anului 2002, mult mai bun decât cel
precedent, a avut darul de a consacra piaţa bursieră ca alternativă viabilă pentru plasarea
fondurilor investitorilor, iar odată cu acest fapt a născut speranţa ca piaţa de capital
românească să fie capabilă de a juca rolul său fundamental în economie. În acest context,
anul 2002 a însemnat un an de maxime pentru piaţa bursieră românească, atât la nivelul
valorilor tranzacţionate şi a indicilor bursieri, dar mai ales la nivelul percepţiei publicului
larg faţă de fenomenul bursier. A urmat o perioadă de boom, în anii 2003, 2004, 2005 şi
2006 piaţa bursieră a bătut record după record şi a început să se contureze un scenariu
respectat cu destul de mare fidelitate în fiecare an: creşteri accelerate în primele luni,
19
corecţii spectaculoase în primăvară, o perioadă de relaxare, urmată de noi creşteri cu noi
maxime istorice în ultima parte a anului. Din ce în ce mai multe fonduri străine s-au
îndreptat spre România, încurajate de apropiata aderare la Uniunea Europeană, de
dezvoltarea economică a multor companii de talie mare (raportarea unor rezultate
financiare în creştere), de privatizări, de dizolvarea unor asociaţii PAS etc. Totodată au
crescut investiţiile autohtone, numărul de tranzacţii, numărul de conturi deschise, rulajele
efectuate pe bursă, capitalizarea pieţei.

Cu o dezvoltare rapidă pe parcursul a câtorva ani, piaţa de capital a redevenit atractivă şi

vizibilă în acelaşi timp, pe măsură ce inhibiţia generată de evenimentele din trecut se
diminua şi în condiţiile în care dobânzile bancare deveneau din ce în ce mai puţin
satisfăcătoare.

Un element comun al anilor 2003-2004 au fost repetatele delistări de societăţi de la bursă.

Legislaţia de atunci obliga acţionarii care depăşeau pragul de 90% să lanseze oferta
publică de preluare în vederea delistării societăţii, astfel că mulţi acţionari au iniţiat astfel
de oferte.

În ultimii ani au mai fost o serie de evenimente ce au influenţat piaţa de capital,

enumerând succint câteva dintre ele: privatizarea Petrom (cea mai mare companie din
România) prin achiziţia pachetului de control de către OMV Austria, fuziunea celor doua
burse, prin absorbirea Bursei Electronice Rasdaq de către Bursa de Valori Bucureşti,
privatizarea Băncii Comerciale Române (nelistată, dar la care SIF-urile aveau cate 6%,
deci cu impact asupra segmentului SIF) şi, nu în ultimul rând, aderarea României la
Uniunea Europeană (cu toate că piaţa a reacţionat cu mult înainte ca această aderare să
aibă loc efectiv, la 1 ianuarie 2007).

În ceea ce priveşte perspectivele anului 2008, acesta „va fi un an plin de surprize pentru
jucătorii de pe bursă. Evoluţia bursei în 2008 va fi influenţată foarte mult de evoluţia
burselor americane şi europene” susţine preşedintele firmei KTD Invest, Iulian Panait.

Ca o concluzie la cele de mai sus, putem afirma că în ceea ce priveşte Bursa din România
aceasta a cunoscut de-a lungul existenţei sale atât perioade de avânt cât şi de regres,
determinate de factori interni sau internaţionali şi a reuşit de fiecare dată să revină pe un
trend ascendent în ciuda numeroaselor situaţii dificile. Piaţa de capital din România,
distrusă după cel de-al doilea război mondial, a renăscut datorită unor specialişti din
domeniile economice, iar modul în care aceasta a reuşit să se refacă poate fi considerat
20
una dintre cele mai mari realizări de după 1989. Dezvoltarea continuă a pieţei de capital
din România este bine să fie abordată ca o prioritate de către factorii de putere care, prin
decizii politice şi economice adecvate, pot influenţa hotărâtor gradul de atractivitate pe
care economia românească îl poate căpăta în faţa ofertei de capital internă şi
internaţională, căreia are datoria de a-i oferi o gamă tot mai largă de oportunităţi de
investiţie, în condiţiile unor sisteme performante, sigure, transparente şi eficiente.

5. Studiu de caz – ALBALACT SA

Alba Iulia

5.1. PREZENTAREA GENERALA A COMPANIEI „ALBALACT”

21
Compania Albalact este unul dintre principalii producatori de lapte si produse lactate din
România, având ca si principal obiect de activitate colectarea laptelui si producerea de
produse lactate.

Fabrica de la Alba a fost înfiintata în anul 1975, transformata în anul 1990 prin luare în
proprietate a patrimoniului întreprinderii de industrializare a laptelui din Alba Iulia, iar în
anul 1999 a fost privatizata, prin licitatie publica deschisa, constituindu-se astfel într-o
societate cu capital integral privat al carei presedinte este Raul Ciurtin , de atunci fiind o
prezenta cu notorietate pe piata româneasca.

Primul mare succes a fost înregistrat de Albalact cu marca Fulga, care a propulsat compania
dintr-o pozitie modesta pe piata laptelui din România direct în topul primilor cinci jucatori de
pe piata româneasca a lactatelor. Acest succes a schimbat practic filozofia si comportamentul
companiei, obligând-o sa se raporteze la viitor într-un alt mod, unul mai profesionist, mai
vizibil si mai atragator – atât pentru clienti, cât si pentru parteneri. Astfel, Albalact a început
un proces de rebranding capabil sa armonizeze portofoliul de produse cu obiectivele pe
termen lung ale business-ului si cu asteptarile clientilor.

Albalact a investit aproximativ jumatate de milion de euro pentru promovarea Fulga.

Investitia s-a dovedit una extrem de profitabila având în vedere ca în primul an de la lansarea
gamei vânzarile companiei s-au dublat, cifra de afaceri pentru anul 2005 fiind de 11 milioane
de euro, adica dublu fata de anul 2004.

Ca urmare a acestui succes, compania a operat în anul 2005 schimbari importante în structura
de productie, directionând materia prima si vânzarile în special catre laptele 616h75g
ultrapasteurizat (UHT) Fulga, o inventie a companiei suedeze Tetra Pak, considerata cea mai
de baza inovatie în domeniul alimentar în ultimii 50 de ani. Bineînteles ca eforturile societatii
nu au însemnat numai lansarea gamei Fulga, dar acest brand a reusit propulsarea societatii
Albalact în topul celor mai buni procesatori de lapte din tara. Datorita succesului de care s-a
bucurat Fulga, societatea a investit într-o noua gama de produse, intitulata Zuzu, care a fost
lansata pe piata în 18 variante de gramaj si ingrediente. Zuzu a câstigat o importanta cota de

22
piata, mai ales pe segmentul iaurturilor. Albalact a investit peste doua milioane de euro în
liniile de fabricatie Zuzu.

Dezvoltarea activitatii a fost sustinuta de extinderea capacitatii de productie, dar si de

îmbunatatirea retelei de distributie. Compania detine 7 centre de distributie la nivel national,
iar pe segmentul lactatelor proaspete, circa 50% din vânzari sunt realizate prin intermediul
lanturilor de magazine internationale.

Rezultatele financiare ale companiei au depasit toate asteptarile în 2006, dupa ce compania a
lansat brandul Zuzu, cu 23 de sortimente de lactate proaspete si creat pentru un segment mai
mare si mai diversificat de consumatori în comparatie cu produsele UHT Fulga. Datele
preliminare pentru întreg anul 2006 arata ca cifra de afaceri a companiei Albalact a crescut cu
70% fata de anul 2005, de la 16.826.930 euro în 2005, la 29.088.177 în 2006. Aceleasi
estimari raportate la finele anului 2006 indica o majorare a profitului cu 64%, de la 850.000
de euro în 2005, la 1.300.000 euro în 2006. Rezultatele obtinute de Albalact se datoreaza
investitiilor facute de companie, atât în calitatea produselor si într-o noua fabrica, dar si într-o
strategie de marketing foarte bine gândita.

Tot în 2006 Albalact a facut investitii masive în marketing si publicitate. Cheltuielile pentru
promovarea brandurilor Albalact au ajuns anul trecut la 1.300.000 de euro, iar în acest an vor
continua sa creasca.

Capitalul companiei Albalact Alba Iulia a fost majorat la începutul anului 2006 cu
10.855.253 RON (3.192.721 euro). Toti actionarii companiei au aprobat aceasta majorare a
capitalului social de la 9.439.350 RON la 20.294.603 RON, prin emisiunea unui numar de
108.522.532 actiuni nominative.

Suplimentarea capitalului social este necesara, în conditiile în care compania va deschide la

mijlocul acestui an, o noua fabrica la Alba Iulia – una dintre cele mai moderne unitati de
productie lactate din Europa de Est. Costurile amenajarii noi fabrici, care respecta toate
cerintele Uniunii Europene în domeniu, se ridica la aproape 8 milioane de euro. Albalact va
investii de asemenea în logistica si marketing pentru a sustine dezvoltarea si extinderea
parteneriatelor cu diferite canale de distributie.Familia Ciurtin va detine pachetul majoritar de
actiuni si dupa procesul de majorare a capitalului. Petru Ciurtin si Raul Ciurtin vor avea
52,2% din capitalul social. Anterior acestui proces cei doi detineau 61% din actiunile
companiei.
23
Albalact este singura societate importanta din România, care activeaza în domeniul
produselor lactate, care nu a fost preluata de una dintre marile companii internationale. Au
existat intentii de preluare, însa au fost respinse de actionarii majoritari, adica Raul si
respectiv Petru Ciurtin, care au dorit sa îsi pastreze independenta.

Familia Ciurtin a vândut însa, chiar înainte de începutul perioadei de subscriere un pachet
important de actiuni. Restul actiunilor sunt detinute de alte persoane fizice (29,8%) si
persoane juridice (17,9%), dintre care se detaseaza un fond de investitii din Cipru.

5.2. ACTIUNILE COMPANIEI „Albalact” LISTATE

PE PIATA RASDAQ

Pachetul majoritar de actiuni la compania Albalact SA Alba Iulia îl detine în continuare cei
doi frati Ciurtin, Raul si Petru, care înainte de marirea de capital de la începutul acestui an
aveau 61% din actiuni, iar în prezent familia Ciurtin detine 52,2% din totalul actiunilor emise
de Albalact. Restul de actiuni sunt detinute în proportii mai mici atât de persoane fizice, cât si
de persoane juridice.

In anul 2006 compania Albalact a tranzactionat 10,7 milioane de actiuni pe piata RASDAQ,
ce au fost cumparate imediat de un fond de investitii din Cipru “RC2 Limited”, care detinea
înainte de cumparare 5,2% din capitalul social al producatorului de lapte. Dupa derularea
afacerii fondul cipriot detine aproximativ 14% din pachetul de actiuni al companiei.Valoarea
totala a acelor 10,7 milioane de actiuni a fost de circa 115 miliarde lei vechi, respectiv peste 3
milioane de euro.

Foarte probabil suma obtinuta din vânzarea actiunilor va fi utilizata pentru finantarea
viitoarelor investitii în dezvoltarea societatii. Fabrica de procesare a produselor lactate
reprezinta în acest moment singurul producator de acest gen din România care nu este în
proprietatea companiilor multinationale si care a înregistrat bilanturi pozitive în ultimii ani.

Intentia actualilor actionari majoritari este aceea de a-si pastra statutul de independenta fata
de companiile straine care controleaza la ora actuala piata de produse lactate din tara noastra.

In 2006 actiunile Albalact listate pe piata RASDAQ au ajuns sa fie printre cele mai lichide
actiuni de pe bursa. Conform analistilor actiunile ALBZ sunt printre cele mai interesante de
pe piata RASDAQ, dupa un minim de 0,47 lei/actiune înregistrat în martie 2006, pretul a
24
crescut continuu pâna la finele anului trecut, astfel încât în decembrie 2006 o actiune ALBZ
Albalact se tranzactiona cu 1,27 lei. Aceasta evolutie a continuat si în anul 2007, astfel încât
pretul unei actiuni a ajuns la 1,6 lei. Astfel se poate observa ca în numai un an pretul acestor
actiuni a crescut cu 35%.

Daca anul trecut actiunile au crescut pentru ca erau subevaluate, de acum cresterea depinde
de ceea ce face emitentul în continuare, mai precis cum va evolua profitabilitatea companiei,
ele depinzând si de proiectele de investitii anuntate pentru anul 2007 de catre actionarii
majoritari, si anume deschiderea unei noi fabrici la standarde europene.

Cu ocazia maririi capitalului la începutul acestui an, titlurile producatorului de lactate s-au
scumpit cu 13,1%, fata de ultima cotatie si au dominat piata RASDAQ cu schimburi de 1,12
milioane RON.

5.3. ANALIZA TEHNICA A ACTIUNII „Albalact”

IN PERIOADA 2006 – 2007

Analiza tehnica înseamna studiul istoricului graficelor cu scopul de a determina directia

viitoare a pretului. Adeptii analizei tehnice considera ca toate evenimentele economice,
politice sau de alta natura, care ar putea influenta piata sunt deja reflectate în evolutia
graficului, facând astfel inutila analiza fundamentala.

Istoria se repeta, si deci, miscarile pietei urmaresc anumite tipare care pot fi anticipate sau cel
putin cuantificate. Aceste tipare generate de miscarea pretului poarta denumirea de semnale.
Scopul analizei este de a descoperi semnalele în evolutia actuala a pretului pe baza analizei
semnalelor din trecut. De asemenea analiza tehnica sustine faptul ca pretul se misca în
trenduri, prin urmare miscarile pretului nu sunt întâmplatoare. Pretul poate sa aiba trei
directii: crescator, descrescator si stagnant (miscare oarecum orizontala într-un interval foarte
restrâns). Odata ce pretul a intrat într-un trend acesta continua în acea directie pentru o buna
perioada.

Analiza tehnica a actiunii care face obiectul studiului de caz va porni de la câteva grafice, pe
care le voi utiliza pentru a identifica trendurile pe diferite perioade ale activului bursier
ALBZ. Aceasta prescurtare reprezinta simbolul pentru actiunile emise de SC ALBALACT
S.A., actiuni care se tranzactioneaza de putin timp pe piata bursiera bucuresteana.

25
Initial voi supune atentiei graficul pe trei luni, în forma liniara, apoi voi exemplifica modelul
“stock” de grafic pentru analize bursiere, tot pentru aceeasi perioada. Apoi voi repeta
demersul pentru o perioada de sase luni. Facând analiza în acest mod voi încerca sa surprind
care dintre graficele prezentate, esentiale pentru orice analiza bursiera, este mai elocvent
pentru activul în cauza.

Fig. nr. 1 – Grafic liniar pe o perioada de 3 luni

Se poate observa în aceasta reprezentare grafica cum a evoluat cotatia activului pe perioada
05.02.2007 – 05.05.2007. Este foarte vizibila caderea de curs aferenta sfârsitului lunii
februarie, dar mai multe nu se pot spune privind graficul prezentat.

26
 Fig. nr. 2 – Grafic “stock” pe o perioada de 3 luni

Acest tip de grafic ne ofera câteva informatii în plus fata de cel anterior prezentat, si anume
faptul ca în momentul caderii de curs din luna februarie nu au existat tranzactii cu actiunea
respectiva. In perioada de la sfârsitul lunii februarie a avut loc majorarea capitalului Albalact.

In continuare voi face acelasi demers prin prisma unei perioade mai lungi si anume de sase
luni, deoarece graficele de mai sus nu permit previziuni ale cursului si nici identificare unor
modele grafice care sa furnizeze imagini ale evolutiei pretului actiunii analizate.

Fig. nr. 3 –
Grafic liniar pe o
perioada de 6 luni

Din graficul de mai

sus se poate
observa
aparitia unei
formatiuni
grafice de tipul double top, adica doua vârfuri de pret aproximativ la acelasi nivel, iar linia

27
care uneste cele doua vârfuri este considerata ca fiind linia de rezistenta a pretului. Acest
grafic permite si observarea celor doua praguri, cel de rezistenta si cel suport, acesta din urma
fiind unul foarte puternic.

Fig. nr.
4 – Grafic de tipul “stock” pe o perioada de 6 luni

La fel ca si în cazul graficului liniar se observa comportamentul pretului în cele doua pozitii
indicate.

5.4. CONCLUZII

Piata bursiera româneasca s-a raportat permanent la evolutia mediului economic românesc,
gradul în care si-a îndeplinit obiectivele si performantele atinse de indicatorii sai fiind strâns
corelate cu evolutia acestuia.

Desi considerata un vehicul de realizare a privatizarii din România, bursa de valori si întreaga
piata de capital româneasca s-a dovedit a avea o implicare limitata în acest proces,
comparativ cu alte metode si mecanisme de privatizare folosite în realitate.

Ca urmare, piata bursiera româneasca nu a reprezentat sau nu a fost folosita ca un mecanism

declansator si catalizator al procesului de privatizare, si desi si l-a asumat, în România nu si-a
îndeplinit decât sporadic acest rol specific pietei de capital în perioada de emergenta a
economiei de piata.

Evolutia recenta a pietei de capital românesti pare sa confirme asteptarile privind rolul sau în
finantarea activitatii economice. Bursa de Valori Bucuresti a reprezentat în ultimii trei ani
28
scena unor oferte publice primare, atât de obligatiuni, cât si de actiuni, emise atât de catre
municipalitati, cât si de corporatii. Insa aceasta evolutie este bazata în principal pe modul de
pregatire si de informare a traderilor care actioneaza pe bursa din România, acestia urmarind
modul de desfasurare a tranzactiilor de pe principalele burse internationale, dar si modul în
care analiza tehnica este cea care joaca rolul primordial în succesul tranzactiilor pe bursa.

Analiza tehnica a patruns peste tot în lumea financiara, din pacate foarte superficial în
România. Cei care deja s-au familiarizat cu analiza tehnica de calitate nu se mai întorc în
lumea zvonurilor. Piata româneasca este într-un stadiu începator, în ciuda unor statistici care
o încadreaza în categoria burselor „mature”. Cu toate acestea analiza tehnica se aplica cu
mult succes si la Bursa de Valori Bucuresti, dar si la bursa de produse derivate de la Sibiu.

Analiza tehnica este o stiinta si o arta în acelasi timp. Daca aceste doua lucruri sunt separate
cu siguranta investitorul va pierde la bursa. Analiza tehnica se foloseste împreuna cu
psihologia maselor si a individului, cu o strategie de control a riscului si a capitalului. De
exemplu, formatiunile grafice care au fost identificate si categorisite de-a lungul a peste 100
de ani, reflecta anumite modele care apar pe graficele de pret. Aceste modele ne dezvaluie
psihologia bullish sau bearish a pietei. Daca acestea au functionat bine în trecut, se presupune
ca vor continua sa lucreze bine si în viitor. Ele se bazeaza pe studiul psihologiei umane, care
tinde sa ramâna neschimbata. Desi viziunea care sta la baza strategiei de dezvoltare a pietei
bursiere românesti este ambitioasa, si anume construirea celei mai performante piete de
capital din regiune, odata cu aderarea României la Uniunea Europeana, pozitia ocupata de
piata bursiera româneasca în clasamentul burselor central est-europene reprezinta si o
confirmare a faptului ca indiferent de strategia folosita nu se poate ajunge la stadiul de cea
mai performanta bursa fara a se obtine si statutul de cea mai performanta economie.

6. BIBLIOGRAFIE

29
• Anghelache, Gabriela – “Piata de capital. Caracteristici, evolutii, tranzactii”, Editura
Economica, Bucuresti, 2004;
• Ciobanu, Gheorghe – “Bursele de valori si tranzactiile la bursa”, Editura Economica,
Bucuresti, 1997;
• Dardac, Nicolae; Basna, Cezar – “Bursele de Valori – Dimensiuni si rezonante social
economice”, Editura Economica, Bucuresti, 1998;
• Murgu, Nicolae; Lazar, Constantin; Isarescu, Mugur – “In zgomotul bursei”, Editura
Albatros, Bucuresti, 1982;
• Popa, Ioan – “Bursa. Vol. I”, Colectia Bursa, Bucuresti, 1993;
• ***Bursa de Valori Bucuresti (BVB) – Regulamente si proceduri;
• ***Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu – Regulament de functionare si
tranzactionare;
• ***http://www.bvb.ro;
• ***http://www.bursanoastra.ro;
• ***http://www.bmfms.ro;
• ***http://www.infobursier.ro
• ***http://www.kmarket.ro

30