Fiziocrații

2.1 Introducere
 2.2 Instituirea cultului raiunii şi ordinii naturale;
2.3 Ideile principale ale doctrinei fiziocrate;
2.4 F. Quesnay-fondatorul şcolii fiziocrate şi autorul ,,Tabloului economic”.

Introducere
. Viata economica este extrem de complexa, dinamica si cu omare diversitate si
varietate de problematici. Ea este studiata atât înansamblul ei de o serie de stiinte
în special economia politica cât si adomeniilor si segmentelor sale de stiintele
economice de ramura.Pe de alta parte, aceasta studiere a vietii economice
poate avea în vedere faptele, procesele, categoriile si institutiile economice
saustudiul ideilor, gândirii economice. De acest ultim aspect, adica
alstudiului ideilor si a gândiri economice se ocupa istoria gândirieconomice sau
altfel spus doctrinele economice.Daca economia politica si celelalte stiinte
economice au caobiect de studiu cercetarea faptele economice reale, a
rationalitatiactivitatii economice, istoria gândiri economice prin specificul ei areca
obiect studiul diferitelor conceptii, teorii, ideologii si doctrine carereflecta în chip
diferit nuantat sau direct partinic aceeasi realitateeconomica.Studiul realizat de
doctrinele economice se fundamenteazapeprincipiul istoricitatii care are în vedere
analiza, cercetarea ideilor,conceptiilor economice înca din cele mai vechi timpuri
pâna înprezent, corelat cu fiecare formatiune si perioada istorica începând
cusclavagismul pâna în epoca contemporana.2. De asemenea doctrinele economice
au în vedere modul în careteoriile si ideologiile elaborate au influentat
viata economica, aucondus-o spre progres sau au conservat elemente si
aspecte contrarenecesitatilor si legitatilor sociale, sau chiar au jucat un rol
retrograd.3. În acelasi timp, istoria gândirii economice are în vederefixarea si
evidentierea de elemente, aspecte perene, statorniceprogresiste si care au influentat
mersul ideilor economice.4. Doctrina economica nu se pot limite numaila
prezentarea siconstatarea unor fapte, fenomene, procese ci menirea ei este
sa înfatiseze caile si metodele utilizate pentru îmbunatatirea sau ridicareacalitativa
a întregii activitati economice

1 Instituirea cultului rațiunii şi ordinii naturale;

În secolul al XVI-lea, gândirea economică în Europa a suferit schimbări semnificative: o căutare

teoretică activă a început pentru surse de bogăție capitalistă. Această eră turbulentă este pe bună
dreptate considerată perioada acumulării primitive a capitalului, perioada în care statele europene și-
au început expansiunea comercială și politică etc. În acest moment, burghezia și-a recâștigat poziția
nu numai în politică, ci și în economie.

Apoi a avut loc tranziția la așa-zisa învățătură clasică în Franța, unde a apărut școala de fiziocrați,
fondatorul căreia era faimosul Francois Quesnay.
Conceptul de "fiziocrație" provine din fuziunea cuvintelor grecești "physis", care este tradusă ca
"natura" și "kratos", ceea ce înseamnă putere, putere, dominație. Fiziocrația este numele uneia dintre
cele mai populare domenii ale așa-numitei economii politice clasice, iar fiziocrații sunt reprezentanți
ai acestei direcții. În ciuda faptului că școala însăși își are originea în Franța la jumătatea secolului al
XVIII-lea (în anul 1750, conform celor mai multe surse), atunci când criza sistemului feudal a
crescut rapid în țară, termenul "fiziocrați" a început să fie folosit numai în secolul al XIX-lea. A fost
pus în circulație de către Dupont de Nemours, care a publicat lucrări ale fondatorului acestei școli de
economie franceză, F. Quayne. Reprezentanții direcției au preferat să se numească ei înșiși
"economiști" și teoria pe care au dezvoltat-o și a cărei adepți erau "economie politică". Fiziocrații
sunt susținători ai "ordinii naturale" din viața economică a societății, care a apărat zelos ideea că
natura, pământul, este singurul factor independent de producție.

Conform celor mai mulți istorici britanici, ruși și germani, fondatorul economiei politice este Adam
Smith. Cu toate acestea, oamenii de știință francezi resping această opinie, argumentând că apariția
acestei științe este meritul exclusiv al școlii de fiziocrați. Ei susțin că el însuși a vrut să-și dedice
principala sa lucrare "Bogăția națiunilor" liderului recunoscut al fiziocraților, Francois Quesnay.

Fiziocrația a înlocuit așa-numitul mercantilism, care era mai mult un sistem decât o teorie. În plus,
mercantilistii nu au reușit să creeze o doctrină științifică deplină. Prin urmare, fizicienii merită să fie
recunoscuți ca adevărați fondatori ai economiei politice. Ei, pentru prima dată în istorie, au prezentat
principiul că viața societății este determinată de ordinea naturală. În opinia lor, este suficient să se
descopere legi care afectează viața economică și va fi posibil să se creeze teorii de reproducere și
distribuire a beneficiilor între membrii societății. Metoda lui A. Smith, precum și a altor reprezentanți
proeminenți ai economiei politice "clasice", este foarte asemănător cu metoda lor deductivă.

Ideile principale ale doctrinei fiziocrate;

Fiziocrații sunt oponenți ai mercantilismului care au reușit să creeze o știință economică generală. Ei
și-au exprimat interesele fermierilor mari, capitaliști, și au susținut că agricultorii (agricultorii) sunt
singura clasă productivă în societate.

Ideile principale ale fiziocraților sunt următoarele:

1. Legile economiei diferă prin caracterul lor natural, adică fiecare persoană este capabilă să le
înțeleagă. În cazul celei mai mici deviații de la aceste legi, procesul de producție este în mod
inevitabil perturbat.
2. Doctrina economică a fiziocraților se bazează pe ipoteza că sursa bogăției este sfera de
producție, în special agricultura.
3. Industria a fost privită ca o sferă lipsită de bogăție.
4. Fiziocrații se referă, de asemenea, la activitatea comercială neagră.
5. Produsul pur al fiziocraților a fost considerat ca fiind diferența dintre totalitatea bunurilor
produse în agricultură și costurile necesare pentru producerea lor.
6. După analizarea părților reale ale capitalului, fiziocrații (reprezentanți ai intereselor
fermierilor) au remarcat că este necesar să se facă distincția între "avansuri anuale" (capital
de lucru), "avansuri primare" (capital fix) și costuri anuale, care, în opinia lor, constituie
fondul principal al organizării fermelor .
7. Numerarul nu a fost inclus în niciunul dintre tipurile de avansuri de mai sus. În ciuda faptului
că "capitalul de capital" este un concept pe care teoria economică modernă o desfășoară
foarte des, fiziocrații totuși nu l-au folosit, argumentând că banii sunt sterilii, ci doar rolul lor
media. Mai mult, sa crezut că banii nu pot fi economisiți, deoarece după retragerea lor din
circulație își pierd singura funcție benefică, fiind un mijloc de schimb de bunuri.
8. Problema impozitării a fost redusă la predarea fizicoctelor prin trei principii:
- impozitarea se bazează pe sursa de venit;

- impozitele trebuie să corespundă în mod necesar veniturilor;

- Cheltuielile de percepere a impozitelor nu trebuie să fie excesive.

Quesnay-fondatorul şcolii fiziocrate şi autorul ,,Tabloului economic”.

Componenta economică a societății franceze din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea a fost
pătrunsă de idei care au fost exprimate și diseminate printre masele de fiziocrați. Reprezentanții
acestei tendințe de economie politică clasică au rezolvat întrebări cu privire la modul în care ar trebui
să se desfășoare relațiile economice ale oamenilor într-o ordine naturală, precum și la principiile
acestor relații. Fondatorul școlii de fiziocrați a fost Francois Quesnay, care sa născut în suburbiile
Parisului în 1694. Profesionist nu era economist, ci a servit ca medic la curtea lui Ludovic al XV-lea.
El a devenit interesat de problemele economice când avea șaizeci de ani.

Principalul merit al lui F. Quesnay a fost crearea celebrului "tabel economic". În lucrarea sa a arătat
cum produsul total creat în agricultură este împărțit între clasele existente în societate. Quesnay a
evidențiat următoarele clase:

- productivi (agricultori și agricultori);

- sterile (comercianți și industriași);

- Proprietarii (proprietarii de pământ, precum și regele însuși).

Potrivit lui Quesnay, mișcarea anuală a produsului agregat constă în 5 etape de bază sau acte:

1. Agricultorii cumpără mâncare în valoare de 1 miliard de livri de la fermieri. Ca urmare a

acestei acțiuni, 1 miliard de livre sunt returnate agricultorilor, iar 1/3 din produsul anual
dispare din circulație.
2. Pentru un miliard de bani primiți de către proprietari ca chirie, proprietarii de teren
achiziționează produse industriale produse de clasa "stearpă".
3. Industriașii, pentru milioane, cumpără alimente de la fermieri (din clasa productivă). Astfel,
fermierii primesc următorul miliard și deja 2/3 din produsul anual dispare din circulație.
4. Agricultorii cumpără produse fabricate de industriași. Costul produselor achiziționate este
inclus în prețul produsului anual.
5. Industriașii pentru miliardele primite achiziționează materii prime de la fermieri pentru
producția de bunuri. Astfel, mișcarea produsului anual contribuie la rambursarea fondurilor
utilizate în industrie și, desigur, în agricultură, ca principală condiție pentru reluarea
procesului de producție.

În ceea ce privește impozitele, F. Quesnay credea că ar trebui colectate exclusiv de la proprietari.

Impozitul ar trebui să fie, în opinia sa, de 1/3 din produsul net.

F. Quesnay a dezvoltat conceptul ordinii naturale, principala idee fiind aceea că legile morale pe care
statul și fiecare cetățean o urmează nu trebuie să contravină intereselor societății în ansamblu.
Ideile principale ale fiziocratului A. Turgot
A. Turgot sa născut în 1727 în Franța și a absolvit Facultatea de Teologie din Sorbona. În paralel, el a
fost fondul economiei. Timp de doi ani, din 1774 până în 1776, A. Turgot a fost controlorul general
al finanțelor. Lucrarea care a adus faima fizicianului este numită "Reflecții asupra creării și
distribuției bogăției", care a fost publicată în 1770.

Ca și alți fiziocrați, A. Turgot a insistat să asigure libertate completă în activitatea economică și a

susținut că singura sursă de produs excedent a fost agricultura. El a fost primul care a identificat
lucrătorii, angajații și antreprenorii din clasa "fermierilor" și clasa "artizani".

A. Turgot a formulat "Legea reducerii fertilității solului", potrivit căreia fiecare investiție ulterioară
în teren, fie că este vorba despre muncă sau capital, are un efect mai redus decât investiția anterioară
și la un moment dat o limită are loc atunci când este pur și simplu imposibil să se obțină un efect
suplimentar.

Alți reprezentanți proeminenți ai fiziocrației

Rolul jucat de fiziocrați în economia franceză nu poate fi subestimat. Ideile lor se reflectă în lucrările
unor astfel de personalități celebre, cum ar fi, de exemplu, Pierre Lepezan de Boisguillebert și R.
Cantillon.

Pierre de Boisgilbert este cunoscut pentru istorie ca omul care a pus faimosul principiu al "Laisser
faire, laisser passer", care a devenit mai târziu principalul principiu al economiei. El a criticat brusc
teoria mercantilistului, dar în același timp a susținut ideile pe care școala de fiziocrați le-a dus la
mase. Reprezentanții mercantilismului, conform lui Boisguillebert, ar trebui să își reconsidere
viziunea în domeniul economiei, care nu corespunde realităților actuale ale vieții.

Potrivit lui Boisguillebert, numai impozitele care nu sunt în contradicție cu ordinea naturală, dar care
promovează dezvoltarea activității economice sunt perfecte. El a vorbit împotriva ingerinței
nerezonabile a statului și a regelui în viața economică și a cerut, de asemenea, ca oamenilor să i se
dea dreptul de a comert liber. În plus, el a fost unul dintre autorii teoriei muncii de valoare,
argumentând că valoarea reală a unei mărfi ar trebui să fie determinată de muncă, iar măsura valorii
trebuie determinată de timpul de lucru.

R. Cantillon era un localnic din Irlanda, dar de foarte mult timp locuia în Franța. În 1755 a fost
publicată lucrarea sa principală, Experiența Naturii și Comerțului. În eseul său, el a identificat o serie
de pericole care amenință țara dacă urmează teza "cumpăra-o mai ieftină, vinde-o mai scumpă". R.
Cantillon a remarcat că există discrepanțe între cererea și oferta existentă de pe piață, datorită cărora
este posibil să se cumpere ceva mai ieftin și să se vândă, respectiv, mai scump. Oamenii care folosesc
această oportunitate în propriile lor interese, el a numit "antreprenori".
Diseminarea teoriei fiziocraților în afara
Franței
Fiziocrații nu sunt numai francezi, care au fondat școala de fiziocrație și și-au apărat ideile în țară.
Germanii Shlettvein, Springer, Movillon, italienii Bandini, Delfico, Sarkiani, Schefferul elvețian,
Olaf Runeberg, Hidenius, Brunkman, Westerman, polonezii V. Stroynsky, A. Poplavsky și mulți alții
s-au considerat fiziocrați.

Ideile fiziocraților au fost găsite mai ales în Germania de către mulți suporteri. Cel mai faimos a fost
Karl-Friedrich, care a încercat să reformeze sistemul fiscal. Pentru a face acest lucru, alegerea mai
multor sate mici, el a eliminat toate impozitele anterioare și a introdus în schimb o singură taxă în
cuantum de 1/5 din "venitul net" primit din lucrările de teren.

În Italia, teoria fiziocraților a avut un impact enorm asupra reformelor pe care le-a adus la viață
Leopold de Toscana.

În Suedia, fiziocrația a câștigat, de asemenea, poziții înapoi. Mercantilismul a început să slăbească

puternic și fiziocrații nu și-au pierdut șansa. Reprezentantul lor cel mai proeminent a fost Hidenius,
care a vorbit despre sursa și cauzele sărăciei de stat. În plus, a fost fascinat de problema emigrării. El
a încercat să identifice cauzele acestui fenomen și să elaboreze măsuri pentru eliminarea acestuia.

În ceea ce privește Polonia, trebuie remarcat faptul că în această țară agricultura a reprezentat o
ocupație prioritară a populației încă din secolul al XVI-lea. De aceea, aici i-au găsit foarte repede
ideile care au susținut fiziocrații francezi. În economia poloneză au avut loc schimbări calitative, iar
nivelul de trai al straturilor medii ale populației a crescut semnificativ.

Echipe ale fizioocrației în Rusia

Deși nu existau pur reprezentanți ai fiziocrației în Rusia, anumite prevederi ale acestei tendințe au
influențat, într-o anumită măsură, domnia lui Catherine al II-lea. De exemplu, în primii ani de
dominație, împărăteasa a desființat monopolul fabricilor asupra producției unui anumit produs, iar la
17 martie 1775 a publicat un manifest care a proclamat principiul liberei concurențe. În 1765, a fost
creată Societatea Economică Liberă, al cărei membri erau suporteri ruși ai fiziocrației aplicate. Unul
dintre ei a fost agronomul Andrei Bolotov.

Dmitri Golitsyn a fost un reprezentant rus la Paris și a participat adesea la întâlniri cu fiziocrați
francezi. Inspirat de ideile lor, el a recomandat ca Catherine II să trimită o invitație lui Quesnay
Pierre de la Riviere pentru a vizita Rusia. Venind în țară, Rivière a concluzionat dezamăgitor că
sistemul de iobagi a contrazis "ordinea naturală", exprimându-și în mod incorect opinia și, în cele din
urmă, după 8 luni a fost trimis înapoi în Franța.

Golitsyn, la rândul său, a prezentat ideea de a asigura libertatea individuală pentru țărani și a le
conferi dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile. Sa propus să părăsească pământul în
proprietatea proprietarilor de terenuri care să-i închirieze țăranilor.
Din anii '70. Secolul al XVIII-lea, Catherine II își schimbă dramatic mintea cu privire la fiziocrați.
Acum, ea începe să se plângă că sunt plictisiți de sfatul ei intruziv și, ori de câte ori este posibil, îi
numește "țipi" sau "proști".

Dezavantajele predării fiziocratice

Atât mercantilistii cât și fiziocrații au fost deseori critici pentru ideile lor. Dintre principalele
neajunsuri ale școlii de fizicieni, trebuie remarcat următoarele:

1. Principalul dezavantaj al teoriei prezentate de fiziocrați este asociat în principal cu ideea

eronată că agricultura este singura zonă de creare a bogăției.
2. Costul forței de muncă, acestea determinate exclusiv în agricultură.
3. Fiziocrații au susținut că închirierea de terenuri este singura formă de produs excedentar.
4. Ei răspândesc opinia eronată că, împreună cu forța de muncă, sursa de valoare este și ea
teren.
5. Ei nu au reușit să realizeze o analiză completă și cuprinzătoare a procesului de reproducere,
deoarece nu au considerat producția industrială drept o sursă de valoare.

Punctele forte ale învățăturilor Fiziocraților

Printre aspectele pozitive ale teoriei fiziocraților se numără:
 1. Una dintre principalele realizări ale fiziocraților este aceea că au reușit să transfere cercetarea
în sfera de producție. Exemplul lor a fost urmat de întreaga economie politică clasică.
2. Formele de producție burgheze au fost considerate de fiziocrați ca fiind fiziologice, adică
naturale și independente de voința umană sau de ordinea politică a societății. Acesta a fost
începutul teoriei obiectivității legilor economiei.
3. Ei au apărat punctul de vedere potrivit căruia bogăția este folositoare, nu bani.
4. Erau primii oameni de știință care propuseseră să distingă munca productivă de cele
neproductive.
5. Ei au definit conceptul de "capital".
6. Ei au justificat divizarea societății în trei clase principale.
7. F. Quesnay, în "masa economică", a făcut o încercare de a efectua o analiză cuprinzătoare a
procesului de reproducere.
8. Ridicând tema echivalenței schimbului, Fiziocrații au dat o lovitură gravă învățăturilor
mercantilistului și au dovedit că schimbul în sine nu este o sursă de bogăție.

Deoarece fiziocrații dețineau ideea de a crea bogăție exclusiv în agricultură, ei au cerut guvernului să
elimine toate taxele din sectorul industrial. Ca rezultat, au apărut condiții pentru dezvoltarea normală
a capitalismului.

 
6
5. Concluzie :
Din cele mentionate mai sus observam ca ,,Scoala fiziocrata
„‟
 a jucat un rol destulde important in dezvoltarea stiintei economice. De exemplu
:Quesnay( fiind unreprezentant al Scolii fiziocrate) a fost primul care a descris ceea
ce noi
astăzi
 numim
venit na
ţ
ional
dar raportat doar la venitul agricol,considerat ca fiindsingurul venit important , sau
a introdus capitalul în teoria
economică
 ca
 bogăţie
 
acumulată
 înainte de începerea
 producţie
i, etc. Deci concluzia este ca
fiziocraţii,
 ca
şi
 predecesorii lor
mercantiliştii,
 s-au axat pe studiul ofertei, neglijând cererea. Înceea ce
 priveşte
 nivelul analizei economice efectuate,
fiziocraţii,
 spre deosebirede
mercantileşti,
 pun accentul pe latura
microeconomică
.
6.Biografie :
1.http://www.scribd.com/doc/15112594/Doctrine-economice 
 
2.Cartea ,,Doctrine si economisti celebri‘’ de Dumitru Moldovanu
 3. http://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/fiziocratismul-si-
reprezentantii-lui-284090.html 
 
7
Anexa 1
 
8
Anexa 2