Tema 3.

DOCTRINA ECONOMICĂ FIZIOCRATĂ

1. Premisele apariției fiziocratismului

2. Fiziocratismul ca reacție critică față de mercantilismul francez.
3. Școala fiziocrată și reprezentanții ei de bază.
4. Ordinea naturală la fiziocrați
5. Repartiția produsului social la fiziocrați
6. Supremația agriculturii în crearea bogăției, repartiția și circulația produsului net în
”Tabloul economic” a lui Fr. Quesnay.
7. Fiziocrați versus mercantiliști
1. Premisele apariției fiziocratismului

• declinul accentuat al sectorului agricol, şi anume:

• prețurile scăzute la producția agricolă;
• exodul populației rurale spre oraș;
• creșterea suprafețelor agricole necultivate;

• economia devenea tot mai săracă pe măsură ce se acumula tot mai mult
numerar, identificarea banilor cu avuția.
2. Fiziocratismul ca reacție critică față de
mercantilismul francez.
Ca doctrină și politică economică fiziocrația a apărut, în principal, ca o reacție la
mercantilism în sensul că:

•  imoralismului mercantilist îi opune o filosofie umanistă și liberală;

•  protecționismul este înlocuit cu liber-schimbismul:

• bulionismului spaniol și îmbogățirii prin bani sau comerț îi opune o

agricultură puternică, singură considerată creatoare a unui surplus;

•  unui stat puternic și omniprezent îi opune un minimum de stat.

 2. Fiziocratismul ca reacție critică față de
mercantilismul francez.
FIZIOCRATISMUL - este o doctrină economică burgheză din secolul al XVIII-lea, având o aparență
feudală care admite existența unei ordini naturale în societate și a unor legi economice
independente de voința oamenilor. Această doctrină pune bazele analizei științifice a economiei
capitaliste și a politicii economice liber-schimbiste.

Cuvântul „fiziocrație” provine din limba greacă: ”physio”- natura și ”chratos” - autoritate, putere,
adică puterea naturii.

Denumirea de fiziocratism provine de la interpretarea fizică (naturală) a legilor şi proceselor

economice, deoarece, natura, legile naturale sau fizice, cu caracterul lor imuabil şi universal sunt
cele care trebuie să stea la baza existenței şi acțiunii umane.

Fiziocrații reprezintă prima Școală Economică organizată în adevăratul sens al cuvântului și au

fost recunoscuți ca primii ECONOMIȘTI.
2. Fiziocratismul ca reacție critică față de
mercantilismul francez.

Fiziocrații dau forma cea mai șlefuită noii paradigme.

Ei făuresc o nouă doctrina, în esență liberală. Punerea ei în

practică are nevoie de o nouă concepție despre mecanismul
economic de ansamblu.

Pregătirea terenului este făcută de un număr de economiști

francezi și englezi care manifestă predilecție pentru
abordarea  problemelor economice în termeni de circuit, fie de
expresie monetară, fie în expresie fizică.”
 2. Fiziocratismul ca reacție critică față de
mercantilismul francez.
François Quesnay afirma că “Prin legea fizică se înţelege cursul reglat de întregul
eveniment fizic al ordinii naturale, mai avantajos genului uman. Prin lege şi morală se
înţelege regula întregii acţiuni umane de ordine morală conform cu ordinea fizică,
evident cea mai avantajoasă genului uman. Aceste legi formulează ansamblul a ceea ce
numim legea naturală.” Fiziocraţii au considerat că ştiinţa economică este o ştiinţa
naturală, fizică şi că bogăţia se poate identifica cu natura pusă în slujba omului, iar
valoarea trebuie să fie natura, în forma ei de manifestare economică adică, pământul ca
producător de mijloace de subzistenţă.
3. Școala fiziocrată și reprezentanții ei de bază.

Francois
Quesnay
Dupont de
(1694-1774)
Nemours
(1739-1817) Jacques Turgot
(1727-1781)
Victor Riqueti
(1715-1789)
 3. Școala fiziocrată și reprezentanții ei de bază.

 Prin lucrările lor fiziocraţii au adus în teoria economică o serie de idei novatoare, axate pe
evidenţierea principiului “ordinii naturale”, şi a noţiunilor de lege economică, produs net şi
circuit economic. Principiul “ordinii naturale” exprimă ideea de bază a gândirii fiziocrate.
Fiziocraţii sunt printre primii cercetători ai economiei care manifestă o concepţie netă asupra
știinţei sociale şi a legilor economice. În concepţia fiziocraţilor, societatea evoluează urmând o
serie de “uniformităţi”, “legi naturale”, “o ordine naturală” dată de divinitate pentru a asigura
fericirea oamenilor şi a-i face pe aceştia să le cunoască şi să se conformeze acţiunilor lor.
 4. Ordinea naturală la fiziocrați

 Ordinea naturală, în viziunea fiziocraților,  era "Constituția fizică pe care însuși Dumnezeu
a dat-o Universului". După cum natura se bazează pe legile eterne și universale stabilite
de Dumnezeu, susțineau fiziocrații, la fel și activitatea economică, ca parte componentă a
naturii, se supune acțiunii acestor legi naturale - legi ce trebuie cunoscute și respectate
chiar de regi. Bazându-se pe aceasta idee, Fr.Quesnay îl îndruma pe Ludovic al XVI: "Nu
faceți nimic, legile vor conduce în locul Dvs", de unde a și pornit vestitul postulat fiziocrat
“laissez-faire, laissez passer, le monde va lui méme”
 4. Ordinea naturală la fiziocrați

Pilonii care asigură apariția și menținerea ordinii naturale sunt :

 PROPRIETATEA, legată de înseși esența omului, fiziocrații delimitând proprietatea personală (dreptul de a
dispune de sine însuși), proprietatea mobiliară (dreptul de a dispune de roadele muncii sale) și proprietatea
funciară;
 LIBERTATEA, exprimată în egalitatea drepturilor de a activa în interesul propriu și înlăturarea oricăror piedici
din calea concurenței;
 AUTORITATEA, în primul rând a monarhului, care exprimă interesul general.

Bazându-se pe acești piloni, menționau fiziocrații, ordinea naturală permite atingerea a 3 scopuri majore:
 îmbogățirea statului pentru asigurarea ordinii economice;

 perfecționarea ordinii economice existente până la nivelul celei naturale;

 asigurarea prosperității agriculturii prin investiții masive în sectorul agrar.

 4. Ordinea naturală la fiziocrați
Existența este atât de clară încât spiritul uman nu o poate refuza, deoarece, “ordinea naturală” este
fondata pe: proprietate, libertate si armonia intereselor.
 Știința economica - o știință a “ordinii naturale”.
 Produs net- fiziocrații pornesc de la constatarea ca, orice operațiune productivă implică cheltuieli,
deci, consum de bogăție. Consumul de bogăție trebuie scăzut, din bogăția creată în urma
acțiunilor productive și numai diferența, excedentul, poate constitui o creștere reală de bogăție.
 Pământul- singurul factor productiv, întrucât el este cel care poate să furnizeze produs net.

Alte sectoare de activitate, precum industria si comerțul, sunt considerate ca sectoare “sterile” din
punctul de vedere al veniturilor, deoarece ele transformă bunurile fără a le multiplica și în consecință,
nu realizează produs net. Fiziocrații consideră și clasele sociale care nu sunt ocupate în sectorul agricol
ca fiind “clase sterile”.
 5. Repartiția produsului social la fiziocrați

 Ideea de bază a fiziocraților în legătură cu repartiția produsului social constă în faptul ca

procesul este declanșat de plata arendei de către fermieri proprietarilor de pământ, astfel
încât întregul „produs net” ajunge în proprietatea acestora din urma. Celelalte doua clase
sociale nu fac altceva decât sa-si recupereze cheltuielile de producție, inclusiv salariile,
creând astfel condiții pentru reluarea procesului de producție. În aceste condiții fiziocrații
susțin ca impozitul pentru asigurarea de venituri statului trebuie plătit de proprietarii
funciari din „produsul net” pe care și l-au însușit fără contraprestație. Impozitul funciar
unic produs de fiziocrați urmărea să nu stânjenească activitatea celor doua clase active:
fermierii si industriașii, deoarece ele nu dispuneau de alte resurse decât cele necesare
reluării procesului de producție.
 6. Supremația agriculturii în crearea bogăției, repartiția și circulația produsului net
în ”Tabloul economic” a lui Fr. Quesnay.

 “Tabloul economic” (1758) a lui François Quesnay reprezintă prima încercare făcută în
teoria economică pentru a da o reprezentare cantitativa a mecanismelor vieții
economice.
 Pentru ca sistemul economic sa funcționeze, trebuie ca vânzarea produselor să permită
reconsiderarea capitalurilor. Prin urmare, este necesar, ca veniturile obținute din
producție sa fie cheltuite în mod normal. “Prețul bun” al produselor agricole asigură
circulația permanentă a capitalului și reconstituirea “avansurilor”, denumite ulterior
“capitaluri avansate”. Prin așa-numitele “avansuri”, fiziocrații înțeleg, sumele de bani
utilizate în fiecare perioadă de clasa producătoare pentru a-și procura mijloacele
necesare obținerii produsului net, aceste sume urmând a fi recuperate la sfârșitul fiecărui
proces de producție.
 6. Supremația agriculturii în crearea bogăției,
repartiția și circulația produsului net în ”Tabloul
economic” a lui Fr. Quesnay.
În Tabloul economic a lui Francois Quesnay este prezentată o schița a modului cum funcționează economia modernă de piață în
vederea reluării continue a reproducției capitalului social la aceiași scară. Acest tablou a fost primul model macroeconomic din
istoria gândirii economice.
În aceasta lucrare cercetările efectuate se bazează pe următoarele premise:
1. Circulația produsului și distribuirea veniturilor se efectuează între 3 clase: clasa productivă (arendașii și muncitorii agricoli) care
produc produsul net; clasa proprietarilor (regele, proprietarii funciari, funcționarii de stat, clerul) care însușește produsul net sub
forma rentei și a impozitelor; clasa sterilă (meșteșugarii, manufacturierii, negustorii) care transformă și transferă produsul net.
2. Tot pământul este acordat de clasa proprietarilor în arenda clasei productive; prin aceasta mijloacele bănești care ar fi fost
necesare cumpărării pământului sunt utilizate pentru cumpărarea mijloacelor de producție necesare prelucrării eficiente a
loturilor funciare.
3. Pentru a asigura claritatea modelului se face abstracție de oscilațiile de prețuri, de comerțul exterior și de circulația în cadrul
aceleiași clase.
4. Toate veniturile sunt cheltuite integral pentru consum.
  
“Tabloul economic” a lui Francois Quesnay
 6. Supremația agriculturii în crearea bogăției, repartiția și
circulația produsului net în ”Tabloul economic” a lui Fr.
Quesnay.
Tabloul economic cuprinde cele trei clase sociale și bogățiile lor anuale și descrie comerțul ce se
efectuează între ele, după cum urmează:
 1. Prima circulație - are loc între clasa productiva și clasa proprietarilor. Ea prezinta doua
momente:
 a) Este plătita renta funciara de către arendași și agricultori proprietarilor de pământ sub forma rentei în
valoare de 2 miliarde livre (sub formă băneasca).
 b) În al doilea moment, clasa proprietarilor plătește cu o parte din banii primiți, respectiv jumătate din
suma, pe produsele agricole de care are nevoie pentru consumul lor individual, în valoare de 1 miliard
livre.
 6. Supremația agriculturii în crearea bogăției, repartiția și
circulația produsului net în ”Tabloul economic” a lui Fr. Quesnay.

 2. A doua circulație, cu caracter perfect, ce se desfășoară între toate cele trei clase ale societății,
prezintă și ea tot doua momente:
 a) La primul moment, cu restul de bani primiți sub forma rentei funciare, respectiv 1 miliard livre, clasa
proprietarilor cumpără mărfuri manufacturiere de la clasa sterila.
 b) Într-un al doilea moment, cu banii obținuți de la clasa proprietarilor, clasa sterila cumpără de la clasa
productiva mijloacele de subzistenta în valoare de 1 miliard livre.
 3. A treia circulație, cu caracter imperfect, se realizează doar între clasa productiva și clasa sterila în
doua momente, după cum urmează:
 a) Într-un prim moment, clasa productivă cumpără de la clasa sterila mărfuri manufacturiere necesare
agriculturii în valoare de 1 miliard livre. Aceasta suma rezultă din banii obținuți anterior de clasa productiva
de la clasa sterila ce cumpărase mijloace de subzistenta în valoare de 1 miliard livre.
 b) În al doilea moment, cu banii obținuți de la clasa productivă, clasa sterilă cumpără și ea de la clasa
productivă materiile prime necesare, în suma totala de 1 miliard livre.
 6. Supremația agriculturii în crearea bogăției,
repartiția și circulația produsului net în ”Tabloul
economic” a lui Fr. Quesnay.
Concluziile pe care le putem face în privința acestui circuit sunt următoarele:
 Tabloul lui Quesnay pune în evidență un dublu circuit: fizic si monetar.
 El descrie o stare staționară, procesul de producție fiind efectuat în aceleași proporții.
 El reprezintă un model dinamic, deoarece cuprinde variabile ce aparțin unor perioade diferite  (de exemplu,
veniturile anterioare ale clasei proprietarilor sunt cheltuite pentru consumul în perioada curentă).
 El este un model teoretic, un ideal care, prin abstracțiile introduse, nu reflectă întru totul realitatea
economică.
 Modelul lui Fr. Quesnay reprezintă un sistem macroeconomic autoechilibrat, care funcționează
independent, fără intervenția statului, în condițiile așa-numitei "ordini naturale".
6. Supremația agriculturii în crearea bogăției, repartiția și
circulația produsului net în ”Tabloul economic” a lui Fr.
Quesnay.

Cu toate limitele sale “Tabloul economic” a lui François Quesnay a fost apreciat de o
serie de economiști. In acest sens, Denise Flouzat comenta opera lui Quesnay in
termenii următori:
 “In tabloul său economic, Quesnay, efectuează prima cercetare cu caracter
științific a economiei. El a fost primul care a descris ceea ce noi astăzi numim
venit national dar raportat doar la venitul agricol, considerat ca fiind singurul
venit important”
 6. Supremația agriculturii în crearea bogăției, repartiția și
circulația produsului net în ”Tabloul economic” a lui Fr.
Quesnay.
Diferența dintre industrie și agricultură are în concepția fiziocrata și o serie de influențe de
factură teologica. Astfel producția agricolă este considerată a fi opera divinității, pe când
bunurile create în sectorul industrial, fiind rezultatul efortului uman.

 Fiziocrații nu au înțeles nici că producția agricolă, ca și cea industrială, se desfășoară având la

bază legea prețurilor de piață. Astfel, atunci când prețul de piață scădea, produsul net
dispărea, iar, în asemenea condiții, din teoria fiziocrata nu se mai înțelegea nimic.
 Tocmai dintr-o asemenea perspectivă, François Quesnay arata că: "Abundența și ieftinătatea
nu-i bogăție. Lipsa și scumpetea este sărăcie. Abundența și scumpetea este îmbelșugare.”
 “Tabloul economic” al lui François Quesnay a trezit în mod deosebit admirația
contemporanilor săi, dar și a posterității.
 7. Fiziocrați versus mercantiliști

 Ostilitatea fiziocraților față de mercantiliști i-a determinat să respingă concepția

despre bogăție și sursa ei. După părerea fiziocraților, bogăția nu consta numai în
primul rând bani, respectiv în metale prețioase, ci în produsele utile care puteau
satisface diferite trebuințe ale oamenilor.

 În opoziție cu mercantiliștii, fiziocrații susțin că bogăția sau avuția poate fi creata

numai în sfera producției, mai precis în agricultură. Prin aceasta ei au meritul de a-i
fi obligat pe economiști sa acorde o atenție mai mare producției și legilor naturale
care o guvernau. Ei susțineau că numai în această ramură poate spori bogăția,
susținând că toate celelalte ramuri ale economiei, inclusiv industria erau sterile, în
sensul de incapabile să asigure un spor peste cheltuielile de producție.
 7. Fiziocrați versus mercantiliști
 Spre deosebire de mercantiliști, care au pus accentul pe comerț, bani, prețuri, fiziocrații, preocupați
de producție, pun accentul pe fluxurile economice, începând cu repartiția produsului social,
continuând cu circulația premiselor pentru reluarea procesului de producție la aceeași scară, adică
reproducția simplă.
Fiziocrații au în vedere trei clase sociale:
 clasa proprietarilor – care încasează renta funciară, respectiv „produsul net”(surplus de produse și
implicit de valoare peste cheltuielile de producție), clasa în care intră și guvernanții și clerul,;
 clasa productiva sau fermierii – care organizează producția, obțin „produsul net” pe care sunt
obligați sa-l cedeze proprietarilor funciari pentru permisiunea de a folosi pământul;
 clasa sterila sau stipendiata în care intră toate celelalte categorii de oameni, inclusiv cei care lucrează
în industrie, despre care fiziocrații cred ca nu produc „produsul net”.