Fiziocratia

Termenul fiziocratie vine de la cuvintele grecesti fizios=natura si kratos=putere. Fiziocratia desemneaza suprematia naturii, a naturalului. Termenul fiziocratie a fost introdus de Du Pont de Nemours prin lucrarea sa din 1768 intitulata Physocratie ou Constitution naturelle de gouvernement le plus avantageux au genre humain. Ca doctrina si politica economica fiziocratia a aparut, in principal, ca o reactie la mercantilism in sensul ca: -imoralismul mercantilist ii opune o filosofie umanista si liberala; -protectionismul este inlocuit cu liberschimbismul: -bulionismului spaniol si imbogatirii prin bani sau comert ii opune o agricultura puternica, singura considerata creatoare a unui surplus; -conceptiei mondoeconomice statice si jocului cu suma nula ii opune o viziune dinamica; -libertatea schimbului si in general, libera circulatie a bogatiei se pot realiza in profitul tuturor; -unui stat puternic si omniprezent ii opune un minimum de stat. Fiziocratii au in vedere trei clase sociale(proprietarilor , productive sau fermierii , sterila sau stipendiata ) Doctrina fiziocrata a aparut ca o reactie critica la greselile generate de teoria si politica mercantilista, greseli care au provocat disproportii si un prodund declin economic. coala fiziocrata a fost prima scoala organizata: un fondator si un sistem notional distinct; de la recomandari practice s-a trecut la explicarea functionarii sistemului economic. i la fiziocrati obiectul cercetarii l-a constituit bogatia, ea fiind, insa, conceputa ca totalitatea bunurilor create de natura. Sfera crearii acestei bogatii era considerata agricultura, iar izvorul produsul net. Produsul net era determinat ca diferenta intre productia globala si avansurile anuale plus amortizarea avansurilor initiale. Factorii cresterii bogatiei erau considerati preturile bune la produsele agricole si majorarea avansurilor in agricultura. Deci, accentul se punea nu pe dezvoltarea cererii externe, bazata pe exportul bunurilor manufacturate, ci pe cererea interna, bazata pe schimbul produselor agricole. Prin intermediul circuitelor macroeconomice fiziocratii au studiat modalitatile de repartitie- circulatie a bogatiei intre clasele sociale, consumul lor interdependent, reducerea cheltuielilor din partea unei clase determinnd reducerea veniturilor celorlaltor clase si a venitului national in ansamblu. Aceste circuite reprezentau, de asemenea, sisteme autoechilibrate, care functioneaza in conditiile unei ordini naturale, ale carei piloni principali erau considerate proprietatea, libertatea si autoritatea. Ca urmare, fiziocratii au propus minimizarea functiilor economice ale statului, interventia minimala a statului in economie fiind denumita politica laisser faire.