Capitalismul

Capitalismul este un sistem economic în care oamenii dețin și folosesc mărfuri

conform propriilor interese, iar prețurile se formează liber în funcție de cererea și oferta de pe
piață. Ca atare, este vorba despre un ansamblu de elemente interconectate care permit
producerea, distribuția și consumul de bunuri necesare vieții comunităților umane. Prin
urmare, capitalismul este atât un sistem economic, cât și o organizație socială. Astăzi,
capitalismul este sistemul economic dominant în lume și cel care a dat naștere fenomenului
globalizării.

Acesta poate avea 3 mari abordari:

1) Abordarea clasică agreată de majoritatea instituțiilor internaționale – F.M.I. și Banca
Mondială – în care capitalismul este identificat ca economie de piață. De exemplu, în
clasificările internaționale, țările considerate „capitaliste” sunt denumite „economii
dezvoltate”, „economii majore dezvoltate” (G7), „economii de piață emergente și în curs de
dezvoltare” etc. În acest context, capitalismul este definit ca proprietate privată a capitalului
(instrumente de producție), întreprindere liberă, dreptul de a transfera bogăția și
reglementarea economiei prin intermediul pieței. Alte caracteristici derivate din cele de mai
sus sunt descentralizarea luării deciziilor economice (fiecare își decide liber contribuția la
producție, bunurile pe care dorește să le consume, modul în care își cheltuiește veniturile) și
coordonarea deciziilor individuale prin mecanisme automate de piață, în special prin
informatii de utilizare a sistemului de preturi. 1

2. Abordarea marxistă consideră capitalismul ca un „mod de producție” în care relația socială

de bază este cea dintre capitaliști și muncitorii salariați. În acest caz, o societate este
capitalistă atunci când o parte a populației (proletariatul) își vinde puterea de muncă. Astfel,
conform economiștilor marxişti, principalele trăsături ale capitalismului sunt transformarea
forţei de muncă în mărfuri (al căror preț este salariul) și exploatarea clasei muncitoare prin
dobândirea liberă a plusvalorii de către capitaliști. Poate fi și schimbul de mărfuri între
producători individuali care își folosesc munca pentru a produce ei înșiși mărfuri (mini-
producție de mărfuri). Poate fi avută în vedere o economie bazată pe proprietate privată în

1
Ideea că piaţa este ordine, nu haos, a fost demonstrată strălucit de L. Mises. El a numit ştiinţa carestudiază ordinea pieţei
„catalactică”. (Ludwig von Mises, Acţiunea umană. Un tratat de teorie economică,Partea a patra: Catalactica sau economia
societăţii de piaţă, http://mises.ro/43/).Acest proces de auto-organizare constituie una din problemele fundamentale ale ştiinţei
economice,deoarece face ca sistemele economice să fie rezultate ale acţiunii umane, nu ale unui proiect uman. De
aceea,procesul respectiv i-a preocupat în permanenţă pe marii economişti de la A. Smith la L. Walras, L. Mises şi F.Hayek. După cum
demonstrează acesta din urmă, proprietăţile emergente ale unei economii (preţuri, structură,creştere etc.) sunt rezultatele
scopurilor diverse şi disparate ale indivizilor dintr-o anumită comunitate. (HayekF., The use of knowledge in society, American
Economic Review, Vol.XXXV, 1945, p. 519–30,http://www.aeaweb.org/aer/top20/35.4.519-530.pdf.). În general, în spatele tuturor
fenomenelor sociale nustă un individ sau un grup social, ci o totalitate de acţiuni care au loc în cadrul unui sistem extrem de
complex.(Hayek F., Constituţia libertăţii, Institutul European Iaşi, 1998). În acest contxt, Hayek a propus termenul de„catalaxie” ca
alternativă la cel de „ştiinţă economică”
care munca salariată și relații de schimb au un rol secundar. Multi, asa cum este si o celebra
zicala, sunt de parere ca dogma marxista leninista „naste capitalism su burghezie permenant,
zi de zi, ceas de ceas, spontan si in proportii de masa”, cum insusi V.I. Lenin spunea.2

3. Abordarea neoclasică pune accent pe factori culturali și politici. Această abordare a fost
dezvoltată de reprezentanții moderni ai școlii austriece , după care democrația și capitalismul
sunt inseparabile. Explicația acestei legături izbitoare dintre democrație și economia de piață
este că ambele sunt modele de organizare socială care țin cont de voința majorității. Astfel,
trăsăturacaracteristică a economiei de piaţă este dependenţa necondiţionată a agenţilor
economici desatisfacerea Totuși, munca în sine, oricât de conștiincioasă și competentă ar fi,
este doar o pierdere de timp, material și forță de muncă dacă nu este folosită pentru a produce
bunuri și servicii care să răspundă cerințelor consumatorilor în ceea ce privește calitatea și
prețul. Prin urmare, piața este arhetipul oricărui sistem democratic. Puterea supremă este în
mîinile cumpărătorilor, iar vînzătorii reuşesc doar atunci cînd satisfac în cel mai înalt grad
posibil dorinţele, gusturile şi preferinţele cumpărătorilor. Însăşi proprietatea privată asupra
factorilor de producţie (mai precis, riscul de a pierde această proprietate) obligăproprietarii -
întreprinzători să slujească dorinţele consumatorilor.
Filmul Kapitalism 3 încearcă să răspundă la întrebările cum au făcut primul milion de
dolari Mongolia precum Dinu Patriciu, George Copos, George Becali, Dan Voiculescu,
Dan Diaconescu, Ion Niculae, George Pădure sau Dan Ioan Popescu dar și cum s-a
transformat capitalismul de stat în capital privat. Se pornește de la ideea fictivă că fostul
dictator Nicolae Ceaușescu ar face o vizită în România anului 2009. Miliardarul Dinu
Patriciu, care a înființat în anul 1990 prima firmă privată din România, și anume biroul de
arhitectură Alfa și care a obținut 2 miliarde de euro din vânzarea companiei Rompetrol,
sintetizează evoluția capitalismului românesc desenând pe o coală de hârtie un rechin, o
balenă și o caracatiță. Ioan Niculae, patronul firmei de îngrășăminte chimice InterAgro,
recunoaște că a activat în poliția secretă comunistă și că a speculat după Revoluție
cunoștințele dobândite cât timp a lucrat în comerțul exterior. George Pădure, celebru în
anii ’90 prin societatea Gepa Electrocenter, este un afacerist a cărui carieră a intrat în
declin și care deține în prezent un magazin de mobilă nerentabil, pe care intenționează să îl
închidă. Dan Diaconescu este considerat un model de succes în mass-media, câștigând 15
milioane de euro din postul de televiziune OTV. Ovidiu Tender și Sorin Ovidiu Vântu,
care au refuzat să fie intervievați, apar numai în imagini de arhivă de când erau cercetați
de către DNA în afacerile RAFO Onești și respectiv FNI.
Documentarul descrie parcursul nostru de la comunism la o economie originală de piaţă.
Filmul îi adună laolaltă pe cei mai mari magnați din România şi încearcă să afle ce i-a
mânat pe ei în luptă. La noi, Capitalismul reprezintă un mix de banii, puterea şi trecut
comunist. Ideea de la care a plecat realizarea acestui film este una bună, însă modul în care
a fost transmisă, pe mine una, m-a deconcentrat puțin de la esența acestuia. Capitalismul
este un sistem economic și social de liber schimb în care diferitele componente ale
producției, cum ar fi capitalul și resursele naturale, aparțin unor companii private, în timp
ce munca aparține unor persoane private.

2
Lenin V.I. Stîngismul, boala copilăriei comunismului, Ed. PCR, Buc., 1948.
3
https://www.youtube.com/watch?v=H0jIgkYJdIg
 Acest sistem impune guvernului să urmeze o politică de laissez-faire, unde nu ar trebui
să intervină în afaceri economice. Într-o economie de piață capitalistă, fiecare proprietar de
avere este cel care își determină investițiile și luarea deciziilor. Capitalismul implică faptul
că piețele pot funcționa autonom, acolo unde legea cererii și ofertei este cea care stabilește
prețurile produselor de bază, stocurilor și monedelor. Firmele dintr-un mediu capitalist
operează în competiție între ele și sunt în mare parte libere de orice control al statului.
Capitalismele postsocialiste se apropie cel mai mult de ultimul mod de manifestare
weberian şi implică realizarea de profituri însemnate prin intermediul şi sub directa
oblăduire a politicului.
Aşadar, din punct de vedere istoric, fenomenul nu este nou. Concret, în centrul şi estul
Europei „capitalismul politic“ implică convertirea fostei puteri politice în putere
economică şi obţinerea de profituri economice însemnate prin politic ori sub protecţia
acestuia (de exemplu, cazurile parlamentarilor ori ale oficialilor guvernamentali, care sunt
în acelaşi timp oameni de afaceri de succes datorită funcţiilor deţinute în sistemul politic).
Spiritul capitalismului postcomunist este opus spiritului capitalismului raţional (ori vestic):
mulţi dintre capitaliştii postcomunişti au o gândire orientată pe termen scurt, ce vizează
obţinerea imediată a unor profituri uriaşe, prin aşa-numitele „tunuri“. Capitaliştii
postcomunişti au succes doar în condiţii de protecţionism economic ori monopol. Statul şi
sifonarea resurselor statului reprezintă cheile succesului noilor capitalişti. În absenţa
statului şi a contractelor ofertante oferite de acesta, mulţi dintre capitaliştii postcomunişti
nu ar exista. Munca asiduă şi reinvestirea profitului – elemente weberiene definitorii ale
eticii protestante şi ale capitalismului raţional – sunt străine multor capitalişti postsocialişti
care par a fi animaţi doar de dorinţa de a epata prin consum ostentativ ori lux.
Potrivit lui Weber, „capitalismul politic“ nu conduce la creştere economică şi
bunăstare pe termen mediu şi lung. Dintre cele trei ideal-tipuri de capitalism discutate de
Weber – capitalism tradiţional, capitalism politic şi capitalism raţional – doar ultimul
ideal-tip (cel vestic) are efecte pozitive asupra dezvoltării economice şi bunăstării. Prin
logica şi mecanismele sale, capitalismul politic generează disparităţi economice uriaşe,
sărăcie şi stagnare. În al doilea rând, repulsia est-europenilor faţă de noile realităţi
economice este generată de faptul că principalii câștigători ai tranziţiei post-comuniste
sunt indivizi care au deţinut funcţii de răspundere în comunism.
În întreg spaţiul central şi est-european, comunismul a fost perceput ca un regim
nelegitim, instituit prin forţă la finele celui de-Al Doilea Război Mondial de către fosta
URSS. Susținătorii capitalismului consideră că datorită competiției se oferă produse mai
bune, se creează o puternică creștere economică, se oferă productivitate și prosperitate
societății. Capitalismul a fost însă criticat pentru stabilirea puterii în mâinile unei
minorități, clasa capitalistă care este susținută prin exploatarea unei clase muncitoare
majoritare; pentru prioritizarea profitului peste binele social, resursele naturale și de mediu
și pentru a fi un motor de inegalitate economică.
Prin prima antreprenorilor, capitalismul este ideea revelatoare care le ofera benefecii,
deci in cele ce urmeaza voi analiza capitalismul din perspectiva lor, ei reprezantatn un
actor social important.
Capitalismul este un sistem economic bazat pe proprietatea privata si oportunitatea de a
castiga din oferirea de produse si servicii catre consumatori, pe o piata libera. Rolul
capitalismului este sa produca orice bunuri isi doresc consumatorii: mai mult, mai bun, mai
ieftin, mai eficient. In capitalism, oamenii au roluri. Sa luam un exemplu practic: Popescu
vrea sa-si faca o brutarie in satul natal. E nevoie de o investitie pentru construirea brutariei
(bani, teren). Mai apoi, e nevoie de o investitie in materie prima (faina, drojdie etc). Exista
costuri cu angajatii, cu chiria, cu vanzarea painii intr-un magazin – alti bani care trebuie
investiti. Rolurile sunt urmatoarele:

Capitalistul — este cel care a economisit bani si acum ii investeste. Vom considera ca

parintii domnului Popescu sunt cei care vin cu banii in afacere. Ei sunt capitalistii. Fara ei, nu
ar exista afacere, locuri de munca, paine. Risc mediu, castig mediu.Antreprenorul – este cel
care isi asuma un risc si creeaza o afacere. Popescu este in acest caz antreprenorul. El are
ideea unei brutarii si munceste pentru a o pune pe picioare. Riscul sau este foarte mare: daca
ii merge afacerea, Popescu va castiga bine. Daca nu ii merge, va pierde tot ce a investit:
munca, timp si bani. Risc mare, castig mare.

Muncitorul – este angajatul, care isi vinde munca. Alaturi de restul utilajelor si

ingredientelor, munca sa este considerata un factor de productie. Fara munca nu iese painea.
Cu cat pregatirea muncitorului este mai inalta, cu atat munca sa e mai scumpa, salariul e mai
mare. Un brutar experimentat va castiga mai mult decat vanzatorul de paine. Risc mic, castig
mic.

Consumatorul – este clientul care isi cumpara painea produsa de brutarie. El nu risca

nimic, dar are un cost, banii dati pe paine. Capitalismul nu rasplateste strict inteligenta. Poti fi
un inventator extraordinar, poti sa ai un flux de idei geniale, asta nu iti va aduce bani. Ai
nevoie de inteligenta, dar ai nevoie si de actiune, de capital si de clienti. Doar cand reusesti sa
transformi o idee geniala intr-un produs genial vandut genial catre omul de rand care isi
doreste sa-l cumpere, vei castiga in jocul capitalist. Capitalismului nu-i pasa de
intelectuali. Majoritatea oamenilor cu o inteligenta peste medie, cu diplome, cu titluri, cu
articole publicate pretind, prosteste, sa fie rasplatiti economic pentru capacitatea lor
intelectuala. Cata vreme capacitatea lor nu se traduce printr-un produs sau un serviciu
cumparat de ceilalti oameni, ea este un bun neeconomic, nu valoreaza bani. Intelectualul cu
pretentii este tratat ca oricine altcineva – in mod corect! Practic, pe mine ma ajuta mult mai
tare brutarul de la colt sau instalatorul sau inginerul de la service-ul auto decat o face vreun
studios adormit in studio.

Capitalismul nu impune valorile unora in detrimentul altora. In fata unei piete libere si a
proprietatii private, e imposibil sa ii obligi pe toti sa-ti respecte valorile sau credintele proprii.
Capitalismul nu te face mai crestin si nici mai ateu, nu te face mai roman si nici mai anti-
roman, nu te face mai familist si nici mai singuratic, nu e biserica si nici partid. Cand este
lasat sa functioneze, capitalismul impune moralitatea generala, deoarece respecta libertatea si
alegerile fiecarei persoane si ofera ocazia tuturor sa-si castige cinstit un trai mai bun.
Capitalismul nu ne face pe toti egali. Ambitia nebuneasca de a face toti oamenii egali
defineste socialismul. In mod evident, oamenii nu sunt egali, ci unici. Fiecare om e unic, deci
diferit ca fizic, ca optiuni, ca idei, ca pasiuni, ca aspiratii. Societatea in care toti suntem facuti
egali cu forta este una anti-umana. Capitalismul in schimb este cea mai mare forta de
omogenizare economica, a oportunitatilor si a accesului la o viata mai buna pentru toti.
Comparati SUA, Elvetia si Singapore cu Venezuela, Coreea de Nord sau Cuba. E o
comparatie a societatilor profund capitaliste cu cele profund comuniste, in care se predica
egalitatea.