Capitalismul este definit ca un sistem politico-economic care se

intemeiaza pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie si schimb.

In continuarea, capitalismul se formeaza prin intermediul afirmarii ideii
nationale, constituirea statelor noderne, extinderea schimburilor, dezvoltarea
tehnicilor de transport si productie, noi mentalitati.
Cartea lui Michel Baud, «Istoria capitalismului», descrie etapele
evolutiei capitalismului si ne ajuta sa intelegem mai bine importanta acestui
sistem – cu avantajele si dezavantajele sale.
Dezvoltarea capitalismului are la baza patru idei principale :
acumularea de avutie nationala, rolul statului si al guvernantilor in
raport cu rolul asociatiilor si mestesugarilor, evolutia corporatiilor,
ideilor si teoriilor economice proprice fiecarui secol si fiecarei etape de
dezvoltare a capitalismului.

1. Acumularea de avutie nationala :

Drumul spre capitalism incepe spre acumularea bogatiilor. Afluxul

acestora din secolele 16 si 17 se datoreaza in primul rand exploatarii
comorilor din America, existentei unui surplus de munca obtinut prin
intermediul negotului cu sclavi (mai ales exploatarea bastinasilor africani si
americani). Odata cu descoperirea Americii si a bogatiilor din aceasta zona,
oamenii devin dominati de dorinta de a avea tot mai mult, de aici rezultand
cruciadele si luptele dintr epopoare pentru autonomie.
Secolul 18 nu prezinta mari diferente fata de secolele anterioare insa se
remarca o dezvoltare a pietelor de desfacere. Sursa principala de inavutire
ramane aceesa supraexploatare coloniala, sub diferitele ei forme : jafurile,
sclavia, taxele, impozitele coloniale si extorsiunea surplusui de forta de
munca «taraneasca ». Aceasta are drept consecinta dezvoltarea fabricilor, a
pietelor interne si mondiale si cresterea productiei in urma dezvoltarii
schimburior comerciale.
Secolul 19 continua exploatarea coloniala : Marea Britanie devine cea
mai mare putere comerciala si coloniala din lume. Prin extorsiunea
surplusului de munca in profitul proprietarilor de pamant si al statului se
ajunge la subordonarea muncii (supunerea salariatului, a fabricilor fata de
capital – ex : negustori/fabricanti).

2. Rolul statului si al guvernantilor :

In secolul 18, statul are rolul de a crea conditiile pentru piata nationala, de
a incuraja si proteja innoirea productiilor. Acestea asigura ordinea societatii in
fata rabufnirilor protestatare si organizeaza cuceriri si dominatii in restul lumii.
Din punct de vedere politic si militar – se sprijina expansiunea comerciala
si coloniala si se iau masuri protectioniste prin acordarea de privilegii si
monopoluri.
Secolul 19 se remarca prin izbucnirea unor crize care au drept
consecinta mizeria si foametea. Burghezia detine rolul cel mai important in
constituirea ordinii statale, care, desi dorita, nu este infaptuita intrucat
ascensiunea burgheziei conduce la explotarea clasei muncitoare. Conditiile
de viata devin mizere, salariile scad iar zilele de lucru se prelungesc. Se

1
gasesc solutii de remediere destul de drastice, precum emigrarea. Statul
detine puterea nationala si mondiala.
In secolelel 16 si 17, statul este cel care creeaza unitatea nationala,
unificarea monetara, forta militara, si economia nationala si cel care coreleaza
totodata puterea cu infaptuirea de proiecte in interesul colectivitatii nationale.
Rolul fiecarei categorii sociale era bine definit, in conformitate cu
ierarhia: taranul cultiva pamantul si platea taxele, nobilul avea activitati ceva
mai placute, precum a petrece, a vana, a percepe taxe si impozite, iar regele
avea rolul de a domni si a se razboi.

3. Evolutia corporatiilor

Dezvoltarea capitalismului a fost determinata in primul rand de averile

imense dispuse de burghezia bancara si negustoreasca si de
dezvoltarea retelelor bancare si financiare (sec 16). Pe langa acestea au
contribuit si factori precum nasterea unor noi concepte despre viata.
Deoarece in acea perioada incepe sa se pune accentul pe imbogatire si
prosperitate.
Cauzele care au condus la aparitia corporatiilor au fost urmatoarele :
infiintarea manufacturilor si dirijarea muncii mestesugarilor – actiuni care
au drept consecinta acumularea de stat (drumuri, poduri) si acumularea
burgheza (bani, metale pretioase). Primele corporatii nationale s-au
constituit in Olanda si Anglia in secolul 17.
Compania olandeza a Indiilor Orientale detinea monopolul asupra
comertului cu Indiile si avea prerogative regale, astfel incat, in scurt timp,
Olanda devine dominatoare . Datorita economiei sale infloritoare si a
expansiunii teritoriale, Karl Mark a numit-o chiar «natiunea capitalista prin
excelenta ».
In secolul 18, capitalismul se consolideaza datorita evolutiei de la
manufacturi la fabrici. Averile personale ale burghezilor si stocurile de
marfuri cresc, ceea ce duce la o forma a capitalismului productiv (materii
prime, masini, fabrici). Revolutia industriala deschide epoca ascensiunii
capitalismului prin dezvoltarea schimburilor, extinderea pietelor, modernizarea
agriculturii prin noi tehnici si noi forme de organizare a productiei, precum si
prin producerea unor noi inventii tehnice si stiintifice (cum ar fi masina de
aburi a lui Watt).
In secolul 19 are loc dezvoltarea capitalismului industrial. Se fac
remarcate in mod deosebit : industria mecanizata, industria metalurgica (mai
ales a fantei prin producerea sinelor de cale ferata) si industria textila
(industria bumbacului – in Anglia). Toate acestea conduc la dezvoltarea
fabricilor (in Anglia, Belgia, Franta, Elvetia, Germania si SUA), la urbanizarea
si cresterea locurilor de munca.

2
 4. Metode si teorii economice

Secolele 16 si 17 se remarca prin formarea unor concepte noi (care isi

au radacinile, in mod evident, in cele vechi) : preocuparea pentru
eficacitate, urmarirea castigului si imbogatirea personala a familie, cu
alte cuvinte o anume logica negustoreasca. Insa ideile care predomina
societatea raman : asigurarea existentei proprii, dobandirea si sporirea puterii
si a bogatiilor.
Noua logica a secolului 18 consta in ideea ca munca productiva va
permite constituirea unor «aconturi » care vor permite stimularea
productiei. Principiile cultivate de negustori si burghezi sunt libertatea
economica (de a face comert, de a produce si a plati mana de lucru) si
libertatea politica (suprimarea privilegiilor).
Normele ideologice care predomina in secolul 19 constau in
respectarea proprietatii, a celor bogati, a religiei si a statului si in evidentierea
superioritatii omului si a culturilor occidentale.
Exista doua utopii predominante : utopia liberala care are drept deviza
« Lasati lucrurile sa mearga de la sine » si care promite o lume a armoniei in
care libera initiativa face lucrurile sa mareaga SI utopia socialista, care va fi
transformata intr-o asa-zisa « necesitate istorica ».
Karl Mark analizeaza capitalismul in carti de specialitate iar in una dintre
ele, intitulata «Capitalul », explica cresterile si crizele, progresia bogatiilor si a
saraciilor, a monopolurilor si a dominatiei la scara mondiala.
Puterea transformatoare a capitalismului in conceptia lui Karl Mark, are
tendinta de a revolutiona productia si societatile. De aceea, se considera o
eventuala prabusire a capitalismului si inlocuirea lui cu comunismul.

CONCLUZII

Odata cu revolutia industriala si industrializarea, capitalismul a dobandit o

putere de-a dreptul transformatoare. El se amplifica si se consolideaza cu
ajutorul noilor valori existente in societate. Un model de sustinere este acela
de a asigur aun echilibru intre eficienta, empatie si egalitarism.
Trecutul ne arata cate lucruri ingrozitoare s epot intampla atunci cand una
dintre componente capata puteri prea mari : Biserica in Evul Mediu, Partidul
Comunist in anii 1950, etc. Astfel s-a creat capitalismul global care se vrea a fi
bazat pe valoare si pe respectarea acesteia.
Pentru crearea unui sistem productiv este importanta umanizarea acestuia
printr-o participare activa, si nu reglementarea pietelor, asa cum considera
anti-capitalistii zilelor noastre. Metoda lor va avea drept consecinta doar
micsorarea pietelor. In prezent, se poate afirma ca avem capitalismul meritat
din trei motive: salariile mari, preturile mici si ratele inalte de castig ale
investitiilor.