1. Economia nationala.

Istoricul construirii, concepte definitii:

A. Istoricul construirii:
Economia nationala reprezinta un sistem complex legat de aparitia si consolidarea relatiilor de productie de tip
capitalist.
In Evul Mediu economiile erau de tip sistem inchis; in epoca moderna ele au devenit de tip sistem deschis. In
Olanda secolului al XV-lea, au aparut relatiile bazate pe diviziunea muncii in procesul de productie. Odata cu marile
descoperiri geografice, noi piete au fost inculse in circuitul economiei mondiale; economiile au inceput sa se
deschida; au aparut breslele (era un monopol al acestora), si apoi manufacturile.
Diviziunea muncii in cadrul atelierelor mestesugaresti: specializarea pe operatiuni a dus la o reducere a timpului
de realizare a productiei finite, ducand la cresterea productivitatii. Diviziunea muncii a dus la aparitia fabricilor.
Revolutia industriala aparuta in Anglia, 1780 si apoi in alte state. Anglia domina piata mondiala, prelucra cel mai
mult si cel mai bine.
Principalele tari capitaliste, au inregistrat nivele diferite de dezvoltare si de crestere, din punct de vedere al
productiei industriale; tarile care au trecut mai devreme la industrializare: Anglia si Franta, au pierdut din
productivitatea lor in timp, pe cand cele care au inceput relativ mai tarziu, respectiv SUA si Germania, au surclasat
tarile cu traditie, pentru ca ele foloseau tehnologie de ultima ora. Anglia detinea suprematia in ceea ce priveste
imperiul colonial, comertul exterior, flota comerciala si exportul de capital. Londra continua sa fie un mare centru
comercial si financiar la lumii.
Secolului al XXI-lea ii apartin teoriile economice potrivit carora importanta economiei nationale a scazut
considerabil si a crescut rolul economiilor regionale, zonale sau continentale.
Conceptul de economie nationala exista dinainte de secolul al XVIII-lea, de la curentul liberal = Adam SMITH
si David RICARDO.
Adam SMITH pentru un stat sunt importante toate ramurile economice, deoarece toate contribuie la avutia
nationala. El a prezentat teoria avantajului absolut in cazul a doua tari care produc si comercializeaza intre ele doua
bunuri. Practic, o tara trebuie sa urmareasca prin specializare obtinerea produselor la costurile cele mai scazute,
urmand ca prin exportul acestora sa se achizitioneze din alte tari marfuri ale caror costuri ar fi fost mai ridicate in
tara respectivaAcest concept a fost folosit de Anglia.
David RICARDO Teoria avantajului relative - conform careia, o tara trebuie sa produca si sa exporte doar
acele bunuri la care este relativ mai productiva decat alte tari si sa importe marfurile la care alte tari sunt relativ mai
productive.
Conceptul de economie nationala a fost emis de germanul Frederich LIST (sec.XIX), care insemna
industrializarea ca forta productiva intr-un sistem protectionist in fata concurentei straine. Frederich LIST a
sustinut industrializarea si protectionismul (prin taxe vamale percepute pentru produsele externe).
In sec.XX au inceput sa se modifice lucrurile apar teoriile post-industriale. In anii 70 au loc socurile
petroliere. Au fost afectate in primul rand statele cu regimuri democratice. Apare conceptul de dezvoltare durabila;
dezvoltarea economica si protectia mediului. Au fost trecute in prim plan sectoarele tertiare (economiile nationale s-
au orientat catre dezvoltarea serviciilor) si apoi cele cuaternare (cercetare si dezvoltare). In acel moment omenirea a
trecut in al treilea val (primul val revolutia industriala, al 2-lea val socurile petroliere si trecerea pe plan secundar a
industriei grele).
In secolul XXI conceptul de economie nationala este perimat, acesta a fost sustituit cu conceptul globalizarii.

B. Conceptul de economie nationala in gandirea economica romaneasca

Gandirea economica ansamblul tuturor conceptelor teoretice de organizare a activitatii economice dintr-o
anumita perioada( in spatele economiei trebuie sa existe concepte, idei).
Nicolae BALCESCU: la mijlocul sec. al XIX-lea, sustinea ca este nevoie de ramura unei economii nationale.
Pentru el era agricultura. O industrie agricola o agricultura performanta insemna introducerea de tehnologie in
agricultura. Erau vizate dezvoltarea si modernizarea cailor de comunicatie, in special cele de tip feroviar. Progresul
presupnea investiti, deci era nevoie si de infiintarea/dezvoltarea institutiilor de creditare. Lipsa capitalurilor era o
problema pentru economia romaneasca a acelei vremi
Caile ferate au revolutionat activitatea economica; marfurile erau transportate mult mai usor, mai in siguranta,
marfurile ajungeau in colturile lumii cele mai indepartate, mult mai rapid.
Alexandru D.XENOPOL :
- sustinea dezvoltarea industrii nationale;

1
- crearea unei industrii in functie de zona, de resurse;
- crearea unei agriculturi capitaliste;
- pericolul Romaniei sa ramana o tara agrara. Romania aplica tactica pasilor marunti in desvoltarea economiei
dezvoltarea in cote a activitatilor industriale. Productia agricola(investitiile si pretul produselor obtinute) este mult
mai ieftina decat cea industriala(aici investitiile care trebuiau facute erau consistente si nu existau romani care sa
dispuna de asemena capital financiar).
Petre S. AURELIAN (din perioada moderna):
crearea unei piete romanesti; crearea unei economii nationale;
economia nationala sa fie in stransa legatura cu economia mondiala
ideea centrala solidaritatea dintre economie si agricultura.
Virgil MADGEARU interbelic:
adept al curentului portilor deschise
necesitatea dezvoltarii unei agriculturi moderne
sprijin din partea statului prin parghii economice, financiare si fiscale.
Mihail MANOILESCU:
adept al curentului prin noi insine, curent liberal.
in comertul exterior teoria productivitatii sociale a muncii.
sustinea patrunderea libera a capitalurilor straine
din punct de vedere comercial, sustinea politica liberului schimb.
a sustinut industrializarea, introducerea capitalurilor straine sub forma tehnologica si dupa aceea sub forma
financiara, iar un procent din profit sa fie reinvestit in economia romaneasca.
scoala braziliana economica ii poarta numele.

Economia nationala o entitate care reuneste in limitele teritoriale ale unui stat, o retea de activitati la nivel
micro, macro si mezoeconomic, coordonate printr-un mecanism propriu de functionare, in vederea satisfacerii
trebuintelor unui popor.

C. Elementele care compun economia nationala :

resursele naturale;
resursele umane, stiintifice, tehnologice si financiare
sistemul relatiilor de productie;
politica comerciala etc.

D. Caracteristici ale sistemului economic national:

legatura dintre sistemul economic, politic, ideologic si social;
legatura dintre economia nationala si economia mondiala;
legatura dintre sistemul economic si mediul inconjurator = protectia mediului, dezvoltarea durabila.

2. Independenta si unitatea de stat factori fundamentali ai formarii si consolidarii complexului economic

national

A. Economia romaneasca 1750 1848

Anul 1829 a consemnat inlaturarea monopolului otoman asupra comertului exterior romanesc.
Incepand cu 1711 in Principate au fost instaurate domniile fanarioare. Functia de domnitor era cumparata de la
Inalta Poarta pentru perioade scurte de timp, in medie de 2,5 ani. Domnitorul la randu-i trebuia sa-si recupereze
banii si o facea vanzand functiile in stat si aplicand noi impozite sau marind pe cele existente. In plus, in perioada
regimului fanariot, comertul din Principatele se afla sub monopol otoman. Ca urmare aveau voie sa-si vanda
produsele doar pe piata turca. Preturile practicate la export erau preferentiale si stabilite tot de negustorii turci. In
aceste conditii economia nu avea cum sa se dezvolte, intrucat castigurile nu erau mari si nici nu era interes pentru
investitii.
Dupa rev.lui T.Vladimirescu (1821) s-a revenit la domniile pamantene; domnii erau numiti din randul boierilor
locali pe o perioada de 7 ani, ceea ce echivala cu stabilitate politica si economica.

2
 In secolul al XIX-lea Principatele se aflau la confluenta a trei mari imperii: tarist, otoman si austro-ungar.
Acestea isi disputau influenta asupra Provinciilor romanesti, de cele mai multe ori, conflictele armate dintre acestea
se desfasurau pe pamant romanesc.
Dupa pacea de la Adrianopol (1829) s-a putut exporta in toate regiunile ne mai fiind restrictii dictate de
Imperiul Otoman (nici preturi preferentiale). La conferinta de pace Marile Puteri au stabilit iesirea Principatelor de
sub tutela turcilor si trecerea sub potectorat rus. Modificarea a deschis calea organizarii in interior: in acesta
perioada s-au elaborat vestitele regulamente organice, care prevedeau separarea puterilor in stat.
Turci au trebuit sa inapoieze Principatelor orasele portuare Giurgiu, Braila si Galati. Odata revenite in
administratia principatelor, fostele raiale turcesti au primit statutul de porto-franco (zona libera in ziua de astazi). S-
au facut investitii pentru dezvoltari portuare, pentru constructia unui santier naval si s-a primit acordul pentru a crea
o flota proprie, iar dupa cucerirea independentei s-a putut naviga sub pavilion propriu.
Atelierele mestesugaresti bresle manufacturi - Dupa 1829 s-a deschis si calea dezvoltarii manufacturilor: s-
au infiintat atelierele mestesugaresti in care activitatea era bazata pe diviziunea muncii. Munca era manuala
bineinteles, dar a aparut specializarea pe actiuni ceea ce a dus la cresterea productivitatii si profitului; se faceau
astfel primii pasi catre revolutia industriala. Dupa 1850 acestea au fost inlocuite cu bresle.
Comertul era de tranzit, intern si extern. Cel intern se facea prin sistemul de targuri, balciuri, iarmaroace si
vanzatori ambulanti.

B. Economia romaneasca intre 1850 1914

Reformele din timpul lui Al.I.Cuza (reformele sunt aceel legi care au un impac deosebit asupra societatii in
sensul evolutiei in plan economic, social si politic)
Secularizarea averilor manastiresti 1863, averile manastiresti au fost trecute in proprietatea statului
terenurile arabile. Se facuse o statistica si se constatase ca, aproape un sfert din totalul terenurilor arabile ale
Principatelor, apartinea manastirilor si, ca urmare, statul nu beneficia de rezultatul folosirii acestuia. Cum se
ajunsese in aceasta situatie? Raspunsul este urmatorul: de-a lungul timpului diverse persoane(boieri, domnitori -
proprietarii initiali ai acelor terenuri) le-au inchinat muntelui Athos pentru a-si rascumpara pacatele(exista aceasta
practica). Aceste manastiri aveau obligatii materiale fata de cei carora le-au fost inchinate; perioadic ei plateau sub
forma de bani sau produse. Cum aceste bogatii nu erau ale statului roman, s-a decis trecerea acestora in patrimoniul
statului. Manastirile nu au cedat de buna voie ternurile; au facut diverse presiuni asupra Principatelor pentru a
renunta la aceasta reforma. Puterile Garante au fost cele care au mediat conflictul care se crease intre manastiri si
conducerea Principatelor, reforma a facut obiectul unei Conferinte a Puterilor Garante, in care s-a stabilit cu ce suma
trebuie sa despagubeasca manastirile. Legea fost importanta dpdv economic si teritorial: statul si-a marit suprafata
teritoriului in proprietate, pregatind terenul pentru a realiza reforma agrara.
Reforma agrara 1864, a avut efecte pe termen scurt si lung, prin improprietarirea taranilor functie de
numarul de vite avute in ograda (conditia era pusa pentru ca statul sa aiba garantia ca taranul are cu ce sa munceasca
pamantul). O alta prevedere a constituit-o eliberarea taranilor- acestia deveneu liberi din punct de vedere juridic (nu
mai aveau acele obligati feudale). Din sec. al XVII-lea taranii erau legati de glie- nu aveau voie sa se mute de pe o
mosie pe alta, nu aveau pamant si, pentru a supravietui, erau obligati sa munceasca un lot de pamant de pe mosia pe
care se stabilisera. In schimbul pamantului in arenda, ei aveau o serie de obligatii fata de proprietari (bani, zile de
munca si produse ), fata de biserica si fata de comunitate (erau obligati sa participe la construirea drumurilor, a
edificiilor etc.). Eliberarea taranilor a deschis calea migrarii acestora catre alte mosii si catre zonele urbane(cea ce
implicit a determinat dezvoltarea manufacturilor, a stabilimentelor industriale datorita existentei fortei de munca).
Au aparut astfel salariatii, lucratorii, dar nu numai in mediul urban, ci si in cel rural
Proprietarii, care se bazau pe munca taranilor ce locuiau pe mosia lor au fost nevoiti sa angajeze lucratori, astfel
au aparut salariati in mediul rural. Salariile platite celor care munceau pamantul erau cheltuieli in plus pentru boieri,
ceea ce i-a determinat sa investeasca pentru a obtine recolte mai bune; ei au inceput sa transforme mosiile in ferme
de tip capitalist.
Pe termen lung reforma a avut ca efect creterea necesitatii de forta de munca, iar ca efect negativ: sistemul
faramitarii proprietatilor datorat mostenirilor (proprietarul a 10 hectare de teren le lasa mostenire copiilor si de aici
divizarea terenului in parcele).
Reforma invatamantului, nu este legata in mod direct de activitatea economica, ci indirect. S-a stabilit
obligativitatea si gratuitatea a 4 clase invatamantul primar, cu scopul maririi gradului de alfabetizare al populatiei.
Taranii erau pusi in situatia de a semna contracte si era necesar ca ei sa stie sa si sa citeasca(sa semneze). Obiectivul
era alfabetizarea, dar aceasta s-a realizat 100 de ani mai tarziu, in perioada regimului comunist. Desi legea fusese
promulgata, ea nu s-a putut aplica din mai multe motive: nu existau cladiri care sa adaposteasca scolile, nu exisatu

3
invatatori, manuale; in plus, taranii nu-si lasau copiii sa merga la scoala datorita mentalitatii sau ca nu avea cine sa
mai munceasca pamantul.
Constitutia din 1866, prima din spatiul romanesc, parea prea democrata din societatea romaneasca; in
alcatuirea ei s-au inspirat din constitutia belgiana(1833). Conform noii Constitutii, Principatele Unite, asa cum erau
ele recunoscute nominal de puterile europene, isi iau denumirea de Romania. Forma de guvernamant era monarhia
constitutionala. In cadrul ei erau stipulata separatia puterilor in stat, drepturi si libertati democratice pentru cetateni,
dreptul de a elabora legi(acestea se raportau la Constitutie).
Prima lege monetara promulgata in 1867 LEUL. Moneda este liantul activitatii economice si simbul al
independentei politice; ea poate fi emisa doar de un stat independent(pe ea se afla insemnele statului respectiv).
Principatele, care isi vor castiga independenta peste 10 ani, au putut sa faca acest lucru dupa negocieri cu Imperiul
Otoman(IO), sub a carui suzeranitate de afla, si cu concursul Puterilor Garante. Din 1829 pana in 1856 Principatele
au fost sub protectia ruseasca, apoi au intrat sub garantia Marilor Puteri europene. In 1856, congresul de la PARIS
ne-a recunoscut independenta administrativa, dar toate deciziile de politica externa trebuiau aprobate de acestea.
Principatele negociasera cu IO sa emita trei tipuri moneda: aur, argint si bronz. Pe monezile din aur si argint trebuia
sa se imprime insemnele IO, ca dovada ca Principatele se afla sub suzeranitate turceasca, dar despre monezile de
bronz nu se specificase nimic in aces sens. Astfel ca, Principatele(Moldova si Tara Romaneasca.) au emis doar
monezi de bronz (care aveau insemne romanesti) din 1867 pana la declararea independentei in 1877.
Declararea Independentei dpdv politic la 9 mai 1877. Am aplicat politica faptului implinit, la fel ca si in
cazul dublei alegeri a lui Cuza si a unirii politice si adminstrative a Principatelor, din timpul domniei acestuia.
Bucurestiul dorea obtinerea independentei, unii pe cale pasnica, altii pe calea armelor.
Guvernul roman incepuse sa pregateasca terenul pentru recunoasterea independentei, prin acordarea de avantaje
economice unor state. In 1875 Principatele au semnat acorduri comerciale i vamale cu Rusia i Imperiul Austro-
Ungar(IAU). Romania acorda Austro-Ungariei clauza natiunii celei mai favorizate in schimbul recunoasterii
independentei, in cazul in care reuseam s-o dobandim. In 1877 s-a declansat razboiul ruso-turc, la care Romania a
participat. Independenta a fost recunoscuta ulterior prin tratatul de la Berlin. Recunoasterea s-a facut cu o conditie:
modificarea articolul din Constitutia Romaniei potrivit caruia doar populatia de religie ortodoxa avea dreptul al
cetatenia romana. Pe teritorul romanesc se stabilisera evrei care dispunea de stabilimente industriale si alte
proprietati, iar conform legi ei nu erau considerati cetateni romani. La Presiunea Puterilor Garante, in special al
Imperiului Tarist, s-a modificat acel articol, acei evrei fiind consierati ei ei cetateni romani, desi pentru statul roman
acest lucru a insemnat costuri economice intrucat acestia erau bogati.
Prima lege de incurajare a industriei romanesti -1887. In activitatea economica se aplica politica pasilor
marunti. Prin aceasta lege se incurajau investitiile in economie, prin acordarea de facilitati fiscale celor care
investeau in industria romaneasca (scutiri la impozite la importul de tehnologie, posibilitate de concesioanre teren pe
o perioada de 90 de ani). Au beneficiat, de urma acestei legi, capitalurile straine care aveau resursele necesare pentru
investitii de anvergura. Industria chimica si cea petroliera erau dominate de capitalul strain. In preajma primului
razboi mondial, Romania ocupa in lume locul 7 in ce priveste exploatarea si prelucrarea petrolului.
Primul tarif vamal protectionist in 1886. Intarzierea cu care introdus aceasta bariera protectionista este
explicata prin existenta tratatelor comerciale (clauza natiunii celei mai favorizate) cu imperiul Austro-Ungar, Rusia
si Anglia, incheiate pe 7 ani. Dupa cei 7 ani acordul comercial cu IAU nu a mai fost prelungit si ei ne-au declaratat
un razboi comercial(cresterea taxelor vamale la produsele romanesti ) care au durat 10 ani.
Transportul feroviar
Transportul maritim
Banca Nationala a Romaniei a fost infiintata in 1880, pentru a gestiona piata monetara. Ea a deschis calea
crearii bancilor comerciale. In 1874 era o singura banca comerciala, iar in 1913, erau 187 de banci. La Bucuresti s-a
infiintat Bursa de valori, care a fost pentru perioada cea mai importanta bursa din Sud-Estul Europei. Capitalul
autohton era investit in agricultura

3. Urmarile primului Razboi Mondial asupra economiei nationale

Pierderile materiale cauzate de conflagratie au fost estimate de guvernul roman la suma de 74 miliarde lei aur.
Aliatii insa au apreciat ca pierderile s-au ridicat doar la jumatatea sumei declarate(32 miliarde lei).
Desi am fost in tabara invingatorilor a trebuit sa platim despagubiri de razboi pentru ca: la incheierea
ostilitatilor, imperiul Austro-Ungar aflat in tabara invinsilor si care trebuia sa plateasca despagubiri, s-a destramat.
La conferintele de pace ce au urmat, Marile Puteri invingatoare au stabilit ca in acest caz, datoriile sa fie platite de

4
tarile care au avut de castigat de pe urma desfiintari acestuia, proportional cu beneficiile teritoriale obtinute.
Romania a trebuit sa plateasca despagubiri in contul Bucovinei si Ardealului castigate ca teritorii.
Statul roman a primit despagubiri de razboi de la Bulgaria sub forma de produse, dar acestea nu au fost
insemnate.
Din punct de vedere economic, datorita razboiului, Romania a inregistrat un regres de 12 ani, deoarece ne-au
fost distruse (de razboi sau ca tactica de razboi) stabilimante industriale, caile ferate, suprafete de exploatare a
petrolului etc. In Plus, Germania, ca forta de ocupatie, a instituit la Bucuresti Statul Major Economic care a
exploatat timp de 2 ani, resursele tarii noastre(in special petrolul). Au infiintat deasemena Banca Generala Romana
care a emis leul greu care nu avea acoperire in aur, alimentand in acest fel inflatia.
Autoritatile de la Bucuresti, retrase la Iasi, au trebuit sa contracteze imprumuturi externe pentru a importa hrana
si echipamente militare necesare dotarii armatei romane. In acea perioada s-a consumat rezerva de cereale,
ajungandu-se la sfarsitul razboiului(1919) sa mai dispuna de doar 10% din aceasta si sa se importe grau pentru hrana
populatiei si pentru insamantariile din acel an.
La toate aceste s-a mai adaugat si pierderea tezaurului. In urma unui acord cu puterea tarista(acord garantat e
ministrul francez Clemanceau), se stabilise ca, pe perioada ostilitatilor, tezaurul romanesc(aur, acte de proprietate,
bunuri de patrimoniu) sa fie trimis la Moscova, spre a fi pastrat pana la sfarsitul razboiului. Astfel ca in iarna 1916 si
primavara 1917(in doua transe din motive de securitate), acest a fost transporat la Moscova. La sfarsitul razboiului
insa nu am mai primit nimic(in oct 1917 avusese loc revolutia bolsevica si fusese inlaturata monarhia, cea cu care
guvernul roman negociase pastrarea temporara a tezaurului). Abia in 1956 am primit o mica parte a acestuia: closca
cu puii de aur, tablouri de patrimoniu si acte de proprietate, regimul sovietic a vrut prin acest act sa-si arate
bunavointa, fata de conducerea comunista de la Bucuresti.
Productia industriala s-a redus cu 50% fata de nivelul antebelic, cu variatii de la o ramura industriala la alta;
datoria publica in 1921 era de circa 21 miliarde lei (17 miliarde lei datorie externa); pierderi umane au fost estimate
la 1 milion de persoane. Avantaj politic- crearea statului national unitar roman.
In 1919 pe teritoriul Romaniei existau mai multe monede: leul, rubla, florinul, astfel ca se impunea o noua lege
monetara:- in 1921 au fost retrase toate monedele straine de pe piata monetara romaneasca, leul ramanad unica
moneda.

4. Potentialul economic al Romaniei

Teritoriu/populatie: in anul 1918, Romania dispunea de o suprafata de 137.903 km si de o populatie de 7,5
mil.locuitori. In anul 1919, dupa Marea Unire, cand vechiului regat (Moldova si Tara Romanesca) i s-au alipit
Bucovina, Transilvania si Basarabia, Romania avea o suprafata de 295.049 km si o populatie de 14,67 mil.locuitori
Potentialul industrial a suferit si el modificari cantitative si structurale, dupa Marea Unire, aportul vechii
Romanii a fost de 41% din numarul intreprinderilor si de 55% din valoarea productiei. Cel al Transilvaniei a fost de
37% din numarul intreprinderilor si 27% din valoarea productiei.
In vechiul Regat avem ca resurse: petrol, sare si carbune. In Transilvania si Banat carbune, minereu feros si
neferos, gaz(aici industria era dezvoltata si se prelucra resursele solului si subsolului). Basarabia a adus ca si aport
terenul arabil, slab dezvoltata economic(imperiu rus, sub stapanirea caruia fusese provincia, era slab dezvoltat dpdv
economic).
In 1919 s-a impus o aliniere a tuturor legilor regiunilor componente: indiferent de originea capitalului (privat
sau de stat) s-au trecut in proprietatea statului, cu scopul refacerii economiei nationale. In 1924 s-a dat posibilitatea
transferului acestui capital(de stat) catre zona privata.

5. Economia nationala intre Marea Unire si al 2-lea Razboi mondial

A. Industria in primul deceniu interbelic

Masuri legislative:
- 1921 unificarea monetara. Dupa razboi, pe teritoriul Romaniei, circulau mai multe monede. In Transilvania si
Banat era florinul, in Basarabia era rubla, in vechiul Regat leul romanesc si leul greu- emis de forta de ocupatie in
timpul razboiului. A fost nevoie de aceasta masura pentru a putea organiza activitatea economica functie de o
moneda unica- leul romanesc. In 1921 au fost retrase din circulatie monedele straine de pe teritoriul tarii si impus
leul romanesc ca moneda unica.
- 1923 s-a infiintat Societatea Nationala a Creditului Industrial cu 20% participatia statului, 30% BNR si restul
prin subscriptie publica (capital privat); ea a fiintat in perioada interbelica. In 1922 era la guvernare Partidul
National Liberal; acesta aplica in politica economica deviza prin noi insine. Astfel, ei sustineau dezvoltarea
economica a tarii prin forte proprii, in speta prin incurajarea si sprijinirea capitalului romanesc. In acea vreme nu

5
existau insa surse de finantare si cetatenii romani nu puteau investii. Aceasta societate a fost infiintata pentru a veni
in sprijinul romanilor care erau dispusi sa inceapa o afacere. SNCI acorda credite pe o perioada de timp indelungata
si cu dobanda mica, doar cetatenilor romani care faceau dovada folosirii creditului in actiuni productive (la
contractarea imprumutului se prezenta proiectul de afacere). Nu se acordau credite pentru economisire/tezaurizare
sau pentru achizitionare, ci doar pentru investirea intr-o activitate productiva. Prin infiintarea acestei institutii, statul
roman a vizat impulsionarea investitiile autohtone; rezultatele nu au intarziat sa apara: Inginerul Malaxa avea 3
stabilimente industriale, unul producea motoare electrice si fusese premiat la o expozitie internationala; aceste
motoare electrice au fost utilizate vreme indelungata la locomotivele Diesel.
- 1923 o noua Constitutie-bogiile solului i subsolului aparin statului. Dupa razboi teritoriul tarii se marise, se
dublase numarul persoanelor (de la 7 mil. la 14 mil.) si aparusera minoritatile nationale. Se impuneau deci
modificari in legea fundamantala a statului (constitutie). In plus, se dorea corectia legii promulgate in 1887, prin
care se incurajase dezvoltarea industriala la tarii prin facilitati fiscale, scutiri de taxe la importul de tehnologie si
catre stat, concesionarea exploatarilor pana la 90 de ani. Concesionarea exploatarilor se facea doar cu conditia ca
investitia sa se realizeze pentru dezvoltarea acelei ramuri a industriei si nu ca statul sa obtina vreun beneficiu. Ca
urmare a acestei legi, in industria chimica si petroliera, capitalul majoritar era cel strain. Profitul obtinut de aceste
corporatii straine nu era reinvestit in dezvolarea ec. romanesti si statul roman nu beneficia in nici un fel din aceste
investitii straine. Prin Constitutie s-a modificat gradul de participare al capitalului strain la o afacere desfasurata pe
teritoriul Romaniei. Conform noii Constitutii bogatiile solului si subsolului au trecut in proprietatea statului.
- 1924 legea minelor (codul minier) a fost o urmare a Constitutiei si a detaliat prevederea conform careia statul era
proprietarul bogatiilor solului si subsolului, inclusiv a apele minerale. Cu alte cuvinte, statul putea sa exploateze
direct aceste bogatii sau prin concesionare catre anumite societati care indeplineau urmatoarele conditii:
1). 60% din capital detinut de cetateni romani- se promova capitalul autohton, ceea ce a determinat o reactie
puternica a cercurilor financiare straine; s-au facut presiuni asupra guvernului roman si pana la urma s-a ajuns la
procentul de 51%;
2). 70% din personal cetateni romani;
3). 2/3 din Consiliul de Administratie si presedintele societatii sa fie cetateni romani.
Daca nu se indeplineau aceste conditii se semna un acord ca in termen de 7 ani sa se ajunga la indeplinirea lor
efectiva.
4). 15% din profit urma sa fie varsat intr-un cont destinat efectuarii unor imbunatatiri in favoarea salariatilor
intreprinderilor. Se interzicea munca in mine a tinerilor sub 18 ani si a femeilor.
Efectul acestor legi l-a constituit marirea numarului de stabilimente industriale realizate cu capital romanesc.
Intre 1925 -1928 din 10 rafinarii primele 3 erau detinute de romani. In aceasta perioada capitalul romanesc investit
in economie a crescut progresiv: de la 25% in 1925, la 57% in 1927 si la 60 % in 1928 - dupa cum aprecia Virgil
Madgearu.
Alte masuri legislative:
- 1924 - legea pentru comercializarea si controlul intreprinderilor economice ale statului a dat posibilitatea
transferului proprietatilor statului catre capitaul privat. Masurile stabilite in aceasta lege:
- s-au stabilit dispozitii privind administrarea si controlul intreprinderilor;
- masuri concrete de constituire si gestionare a capitalurilor;
- masuri de impartire a beneficiilor.
- 1924 legea energiei - Forta motrice a economiei o constituia energia; pentru producerea acesteia se consuma
petrol si carbune de calitate superioara. Pentru a reduce consumul celor doua resurse, statul roman a acordat
facilitati, pana la concesionarea zonelor exploatate (pentru 90 de ani), celor care obtineau energie din alte surse:
caderi de apa si carbune de calitate inferioara - cu conditia ca statul sa primeasca un procent din castig si sa-l poata
folosi cum crede de cuviinta.
- 1924 legea regimului apelor.
Tarife vamale:
- 1924 taxele vamale (protectioniste) - se calculau in leiaur si se percepeau in lei-hartie. In 1924 s-a ajuns al
concluzia ca moneda romanesca este supusa inflatiei. Aceasta afecta si valoarea reala a taxei vamale, motiv pentru
care se decisese acest sistem de calcul /plata taxa vamala. Paritatea era de 1 leu-aur = 30 lei-hartie si se faceau
corectii al fiecare 3 luni (implicit valoare taxelor vamale se schimba la 3 luni). Aceasta metoda s-a aplicat pe durata
intregii perioade interbelice.
- 1926 modificare a tarifului vamal la produsele din industria metalurgica si textila. S-a impus cresterea gradului de
protectie a industriei textile si metalurgice autohtone, fata de produsele venite din afara tarii. Taxele au crescut cu
50% / produs din aceasta clasa.

6
- 1927 tariful Manoilescu (Manoilescu Mihai seful guvernului care a aplicat aceasta masura)- tariful era minimal
pentru tarile care aplicau acelasi tratament Romaniei si superioare cu 50%, fata de cel minimal, pentru tarile care nu
aplicau acelasi regim Romaniei. Acest tarif se mai particularizeaza si prin aceea ca utilajele industriale beneficiau de
reduceri la import; utilajele agricole au fost asimilate cu cele industriale, beneficiind si ele de scutiri la importuri.
Toate aceste masuri legislative au fost aplicate in primul deceniu al perioadei interbelice si au avut ca efect
dezvoltarea activitatilor economice.
Procesul refacerii economice se defasura lent, iar evolutia pe ramuri era inegala.
In 1928 forta motrica (tehnologia) era dispusa astfel:
- 27,5% in ind.alimentara; 17,5% in ind.metalurgica; 13,7% in ind.chimica.
In 1928 valoarea industriei mari prelucratoare era:
- 30,5% reprezenta cea a ind.alimentare; 18,6% ind.chimica.
In 1929 in ierarhia mondiala, Romania ocupa locul 7 in productia si prelucrarea de petrol. Pe plan intern s-a
dezvoltat domeniul rafinarii petrolului. Era pusa la punct si instalatia pentru exportul petrolului: se realiza pe cale
fluviala si maritima. Se incercase si tranportul pe cale terestra (feroviara), dar nu existau lini duble la caile ferate
(deci nu se putea circula simultan in cele doua sensuri) si acest lucru implica un orar foarte riguros al mersurilor
trenurilor. S-a incercat construirea unei conducte Ploiesti-Giurgiu; petrolul ajuns pe conducta la Giurgiu se depozita
in bazine de colectare si de aici se incarca pe barje.
Pe plan intern se dezvoltase ramura rafinarii petrolului: 95% din totalul titeiului extras se rafina in tara (60 de
rafinarii).

B. Agricultura
1919 1921 reforma agrara proprietatea funciara mica si mijlocie a devenit predominanta. In timpul
primului razboi mondial armata romana a fost constituita in tarani; guvernul le promisese compensatii celor care se
alaturasera armatei (pentru a-i motiva). Recompensarea s-a facut prin impoprietarirea cu pamant si prin acordarea
dreptului de vot (exista si pana la acest moment acest drept, dar el se exercita doar functie de avere, in mod direct
sau prin delegati). In 1919 guvernul roman a promulgat legea votului universal- aveau drept de vot doar barbatii de
peste 21 de ani.
Prin reforma agrara s-a rezolvat acuta nevoie de pamant a taranului roman de dinainte de razboi (rascoala din
1907). In Romania proprietatea era garantata si inviolabila inca de la elaborarea Constitutiei din 1866.
Inca din 1919 a inceput pregatirea acestei reforme prin alcatuirea fondului funciar (marirea suprafetei de teren
aflata in proprietatea statului) si prin modificarea Constitutiei. Statul a recuperat terenuri de la marii proprietari
contra unor compensatii pentru a putea impoprietarii taranii.
Improprietarirea s-a facut functie de terenul da care dispunea statul in zona respectiva. Loturile de pamant erau
in medie de 4-5 hectare, doar in Basarabia suprafetele erau de 10 - 50 hectare (fondul funciar era mare in aceasta
regiune si guvernul, prin oferirea de loturi mai mari, dorea sa atraga populatia in aceasta zona). Au fost
improprietariti participantIi la razboi, orfanii si vaduvele de razboi. Noii proprietari trebuiau sa plateasca TAXE
statului pentru acest teren functie de dimensiune si fertilitate. In acest fel s-au acumulat datorii ale taranilor catre
stat.
- 1923 1924 a fost atins nivelul antebelic al recoltelor, suprafetele cultivate au crescut progresiv.
In primul deceniu interbelic randamentele la hectar sunt direct proportionale cu factorul climateric si dotarea
agriculturii cu inventarul necesar. Agricultura s-a practica in aceasta perioada: intensiv (s-a inceput dotarea
agriculturii prin investitii in sisteme de fertilizare, in dotari d.p.d.v. tehnologic, in irigatii. S-au creat in spatiul
romanesc stabilimente industriale care produceau utilaje agricole: la Copsa Mica, Arad, Cugir) si esxtensiv(atragerea
de noi terenuri pentru agricultura din domeniul padurilor, al fanetilor, ceea ce adus la scaderea septeului-> a
numarului de animale).
- 1924 Camerele Agricole Judetene; 1926 Institutul National Zootehnic. Creditul agricol a fost in mica
masura in atentia autoritatilor. Se reincepe exportul produselor agricole;
Modul de distributie al utilajelor in 1927 era urmatorul: 1 plug revenea la 7,5 ha; o grapa la 11 ha; un tractor la
3550 ha; o masina de recoltat la 224,4 ha si o masina de treierat la 974 ha ceea ce indica o lipsa majora a dotarilor
cu utilaje in agricultura. Randamentele la ha: porumbul in medie de 10 10,5 q/ha; graul in medie de 9 9,2 q/ha.
Cum predominante erau gospodariile de dimensiuni medii(10 Ha), taranii nu puteau sa-si achizitioneze utilaje(care
erau foarte scumpe). Forta de munca in agricultura era platita foarte prost si de aici si imposibilitatea de a dispune de
astfel de sume. La acestea s-a mai adaugat si plata impozitelor pe terenuri catre stat (=>cresterea datoriilor).

C. Marea criza economica din 1923 1933

7
Industria
- 1929 in industria romaneasca se manifesta primele fenomene de stagnare a productiei ;
- Scaderea numarului de intreprinderi; Scaderea numarului de angajati;
- Scaderea valorii productiei industriale; Criza a afectat diferit ramurile industriale.
Caderea bursei americane (de la New York) a declansat in noiembrie 1929 marea criza economica. Au existat
manifestari care prefigurau acest moment. Cauzele declansarii crizei se regaseu in modul de organizare al economiei
de piata - paradigma(ansamblul de mijloace, de metode de gestionare a economiei si relatia acesteia cu institutia
statul). In sistemul pietei pretul se forma la intalnirea cererii cu oferta; statul nu intervenea, el era doar garant.
Imediat dupa primul razboi mondial au fost economisti care au tras semnalul de alarma prin care anuntau ca
economia nu mai merge de la sine. Keyns a spus ca economia va intra in colaps datorita modului in care este
organizata economia mondiala. Astfel, s-a inregistrat o crestere a stocurile, unele intreprinderi si-au redus
activitatea, altele au falimentat. Anul de varf al crizei a fost 1931. Preturile la produsele agricole au scazut cu 50%
fata de anii anteriori si mult mai repede decat preturile la produsele industriale. V.Madgearu spunea ca trebuiau sa
vanda de doua, 3 ori mai multe produse agricole pentru a importa acelasi produs industrial. Au fost afectate mai ales
tarile care aveau economia bazata pe agricultura (Romania). Statele industrializate au fost afecate in mai mica
masura. Ele si-au luat masuri protectionise: au sistat importurile la produsele agricole. Per ansamblu productia
industriala a scazut, la fel si numarul de intreprinderi (cu 22%). Multe stabilimente industriale au fuzionat pentru a
putea continua activitatea, ceea ce adus la o crestere tehnologica. Totusi, ele nu au fost atat de afectate intrucat in
1934 incepeau sa aiba rezultate pozitive.
In industria romaneasca numarul intreprinderilor s-a redus cu 30%. Registrul Comertului nu ne furnizeaza date
statistice concrete pentru a afla cate au fuzionat si cate au falimentat. Industria chimica romaneasca si-a crescut
productia deoarece petrolul era destinat exportului si astfel Romania isi gasea o supapa prin care putea sa-si
plateasca datoriile externe.
Dpdv al utilizarii fortei de munca, situatia critica a fost atinsa in anii 1931-1932.Valoarea productiei industriale
a cunoscut scaderi, in medie situandu-se la 67,3% fata de cea a anului 1928.
Agricultura
- un fenomen nou a fost inregistrat cel al datoriilor agricole.
- Decembrie 1931 legea privind suspendarea executarii silite. Taranii luasera bani cu imprumut de la camatari si,
nu putand sa returneze datoriile, camatarii confiscau bunuri din proprietatea datornicului pentru a-si recupara banii;
in acest fel au rezultat conflicte sociale. Cu aceasta ocazie s-a legiferat camata.
- Aprilie 1932 legea asanarii datoriilor agricole - statul a preluat a jumatate din datoria proprietarilor ce detineau
10 ha, restul urmand ca acestia sa-l plateasca esalonat pe o perioada lunga de timp.
- Ministerul Agriculturii si Domeniilor s-a implicat mai mult in directia modernizarii de ansamblu a agriculturii
- 1931 a fost inaugurata politica de valorificare a produselor agricole: sistemul primelor de export; sistemul statul
cumparator; un sistem mixt, format din primele doua.
- Dupa 1935 s-a introdus un pret minimal de cumparare a produselor agricole
In cei patru ani de criza situatia politica romanesca a fost caracterizata de inconsecventa: s-au schimbat 4
guverne si s-au facut 12 remanieri guvernamen.

D. Economia naional n al doilea deceniu interbelic

Industria
Ca si in primul deceniu al perioadei interbelice, incercarile guvernelor romane de a elimina decalajul in
dezvoltarea industriala, fata de tarile occcidentale, a fost stopat de un eveniment international izbucnirea celui de-
al doilea razboi mondial si de ajustarile teritoriale din 1940.
Msuri legislative:
- Intervenionismul statal punctul maxim al crizei economice a fost in anii 1931, 1932 functie de ramura
economica; economia nationala a inceput apoi sa se refaca si, datorita interventiei statului, sa inregistreze dupa 1933
avant economic. John Maynard Keyns, economistul englez de convingere liberala, a facut parte din delegatia Marii
Britanii la Conferinta de pace de care a incheiat ostilitatile primului razboi mondial. Inca din acea perioada el a atras
atentia legat de paradigma economica mondiala (totalitatea masurilor, instrumentelor, mijloacelor de organizare si
gestioanre a activitatii economice) intrucat, inca de pe atunci erau semne ce prefigurau declansarea crizei economice
mondiale. Keyns a incercat sa gaseasca solutii pentru dezvoltare economiei de piata si a elaborat paradigma dirijista
sau keynes-ista, in virtutea careia statul intervenea limitat (in activitatea pietei) cu anumite reglementari legale,
pentru rezolvarea problemelor economice existente, pentru prevenirea crizei. Statul dirija/trasa calea pe care
trebuiau sa mearga agentii economici; acest traseu fusese elaborat de stat in baza previziunilor, statisticilor si a
informatiilor obtinute la nivelul de ansamblu al economiei. Desi calea era trasata de catre stat, fiecare agent

8
economic decidea modul de realizare/de inscriere pe acel traseu. Noua conceptie economica a fost pt prima data
publicata in lucrarea Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzilor si a taxelor, publicata in Franta si
apoi in SUA, unde s-a bucurat de succes.
Perioada 1934-1938 a fost de avant economic. Economia romaneasca a fost liberala in organizarea ei s-au
regasit ideile lui Keyns. S-au luat o serie de masuri legislative care vizau:
- incurajarea dezvoltarii unor ramuri industriale;
- sporirea unor taxe vamale la import;
- sporirea volumului comenzilor de stat acordate industriei romanesti, in deosebi industriei apararii;
- inlesnirea finantarii intreprinderilor industriale care lucrau pentru stat, prin acordarea de avansuri asupra
comenzilor (cand facea comanda ferma, statul platea un avans din suma totala); masuri fiscale.
- 1936 Decretul-lege pentru prelungirea i completarea Legii ncurajrii industriei naionale. Este vorba de legea
din 1887 care era modificata in functie de noile realitati: acum erau prioritare alte ramuri industriale cele care
lucrau pentru industria de aparare (extractia si prelucrarea metalelor, materialele de constructii). Inca de pe atunci se
prefigura izbucnirea unui razboi mondial, iar industria nationala de aparare care avea mari lacune. In primul deceniu
interbelic se mersese pe plasarea de comenzi (necesare echiparii armatei) in afara tarii, iar in deceniul doi s-a luat
hotararea construirii in tara de stabilimente care se produca armament si munitie. In plus, s-au realizat planuri de
convertire a industriei romanesti de la productia de pace la cea a industriei de razboi. Se acordau facilitati pentru
capitalul autohton investit prin acordarea de scutiri de taxe si impozite de la 25 % pana la 50 %, mai ales pentru
cazul in care majoritatea personalului era romanesc.
- Crearea Fondului Industrial- alimentat dintr-o taxa de 1% stabilita asupra importurilor facute de stabilimentele
industriale care beneficiau de scutiri de taxe vamale. Fondul era destinat ajutorarii cu masini si utilaje pentru
stabilimentele industriale mici si mijlocii. Statul achizitiona masinile/utilajele respective si le ceda intreprinderilor
amintite.
- Iulie 1936 Decretul privitor la nfiinarea de fabrici pentru produse nefabricate n ar - se acorda conditii de
monopol in producerea bunurilor respective pe o perioada de 12 pana la 36 luni (chiar cu o prelungire de 20 de luni),
pentru ca investitorii sa-si poata recupera investitia si sa obtina profit. Ca urmare a acestei legi au aparut fabrici
inexistente ce au dus al diversificarea/dezvoltarea industriei romanesti. Au inceput sa se produca tuburi de otel,
Aluminiu, cabluri optice, electrice, acustice.
- Aprilie 1937 Legea pentru scutirea de taxe a mainilor, prilor i accesoriilor de maini interesnd aprarea
naional;
- Martie 1937 Legea privitoare la organizarea i ncurajarea agriculturii. Intreprinderile care foloseau materie
prima autohtona beneficiau de reducerea de pana la 25% a impozitelor catre stat, deci aprovizionare se facea la
preturi minime; alt scop al acestei legi il constituia incurajarea cresterii suprafetei cultivate cu plante industriale.
- Aprilie 1936 Legea pentru nfiinarea Consiliului Superior Economic. Aceasta institutie a functionat pe langa
Guvern consiliul de ministrii). Isi baza actiunile pe ajutorarea Camerei de Agricultura si comert; aviza toate
activitatile economice: de export, de import/export; probleme sociale, de preturi sau salariati; superziva actiunile
legislative (de la guvern sau parlament). Realizase un plan economic general care avea ca obiectiv recuperarea
decalajului fata de Occident. El propunea dezvoltarea economiei nationale functie de realitatile economice pentru
fiecare zona in parte; mai erau necesari 10 ani pentru a recupera acest decalaj. Un plan asemanator a fost elaborat in
anii regimului comunist.
- Aprilie 1938 nfiinarea Ministerului Economiei Naionale (uneste in fapt Ministerul Agriculturii cu cel al
Economiei si al Comertului). Acestui minister i-au fost acordate atributii privind organizarea industriei, coordonarea
si incurajarea dezvoltarii fortei productive, distributia productiei prin comertul intern, indrumarea si supravegherea
importului, modificarea legilor privind domeniul industrial, al comertului si cel bancar. Noul minister avea dreptul
sa acorde avantaje industriei nationale in mod diferentiat. Pe primul loc se afla industria indispensabila (cea care
avea legatura cu industria de aparare), pe locul II se situau stabilimentele industriale ce folosea materii prime
indigene; pozitia a treia o ocupa industriile indispensabile care utilizau materie prima din import. Functie de aceste
prioritati se acordau anumite avantaje.
Chiar inainte de 1938 se punea problema modului de organizare a economiei nationale de la productia de pace
la cea de razboi; era nevoie de cresterea stocului de materie prima considerata vitala pentru stabilimentele care
lucrau pentru industria de aparare; trebuia tinuta evidenta detaliata a produselor de stricta necesitate; trebuia
cunoscut locul in care erau amplaste stabilimnetele industriale vitale, daca acestea erau sau nu expuse atacurilor(in
caz afirmativ acestea trebuiau mutate in zone unde li se putea asigura securitatea), cine lucreaza acolo, cine/cum
asigura securitatea lor, cum se aprovizioneaza etc.
Momentul 1938, cand garantii securitatii Europei: Franta si Marea Britanie au cedat Cehoslovacia Germaniei, a
fost unul de soc pentru securitatea Romaniei. Politica externa a Romaniei era bazata pe aliantele defensive cu tarile

9
vecine: Mica Intelegere (Romania, Iugoslavia si Cehoslovacia) si Intelegerea Balcanica( Grecia, Turcia, Romania si
Iugoslavia). In plus, Romania avea lansate comenzi pentru industria de razboi in Cehoslovacia (renumita pentru
industria de armament de care dispunea). Carol al II-lea a vizitat Berlinul pentru a discuta cu lideri germani legat de
onorarea acestor comenzi (raspunsul a fost afirmativ, dar el nu s-a concretizat).
Autoritatile de la Bucuresti au cerut Marii Britanii si Frantei sa se implice mai mult in sprijinul material acordat
Romaniei. Carol al II-lea a vizitat Paris-ul si Londra pentru a discuta cu liderii acestor tari cu scopul de a obtine
garantii diplomatice si economice; la intoarcere a trecut prin Germania si a purtat discutii si cu liderii germani.
Contextul international a obligat Romania sa se orienteze catre economia germana si in mai 1939 a incheiat un
tratat prin care se stabileau relatii foarte stricte cu Germania- Romania era inclusa in spatiul vital European al
Germaniei (cu scopul crearii Marii Germanii)

Evoluia industriei:
- Creterea potenialului economic al industriei mari i accentuarea procesului de concentrare a produciei. In
aceasta perioada s-a dezvoltat industria metalurgica si cea a materialelor de constructii -determinata de cresterea
cererii in domeniul constructiilor civile si a planurilor de modernizarea civica. Numarul de intreprinderi a crescut,
multe dintre acestea erau competitive cu cele de Vest in ce priveste dotarea, tehnologia, specializarea personalului,
productivitatea si calitatea produselor (Astra Brasov, Astra Arad, Malaxa, Vulcan motorul electric folosit de
locomotivele Diesel).
Factorii care au contribuit la sporul industriei metalurgice:
-activitatea intens din domeniul construciilor;
-modernizarea cilor ferate;
-modernizarea armatei;
-afluena de capital.
- 1938 capitalul strin n totalul capitalului social din industria metalurgic o pondere de 37%.
In privinta participarii capitalului strain in industria metalurgica, volumul a crescut in unele ramuri si a scazut in
altele (trendul era descendent, cu variatii pe ramuri industriale). Capitalul strain per ansamblu, in 1938, detinea 37%
din totalul capitalului social in industria prelucratoare. Investitiile de capital in metalurgie veneau si din partea
statului prin plasare de comenzi; BNR intervenea prin scaderea ratei de scontare.
- Industria extractiv: petrolul reprezenta 20% n 1929 i 40% - 55% n anii 1934-1938 din totalul exportului
Romniei. A fost singura industrie care a inregistrat cresteri in timpul crizei pentru ca petrolul era unul dintre
putinele produse pe care Romania le-a exportat in acea perioada. Statele industriale decisesera sistarea importurilor
bunurilor provenite din agricultura. In industria extractiva capitalul strain detinea 60% din capitalul social, cu
deosebiri de la o ramura la alta (55% extractia de petrol, 71% extractia de carbune, 19 % extractia de de aur si
argint).
- 1938 industria autohton acoperea 80% din cererea intern de bunuri. In 1938 economia romaneasca a trecut de
la o economie preponderant agrara (la inceputul deceniului II interbelic) la o economie agrar-industriala.
- 1938 venitul naional se producea astfel: 30,8% industrie si 38,1% agricultur.

Agricultura
- 1934, Biroul pentru Exportul de Cereale Statul a intervenit si a inceput sa ia o serie de masuri de redresare a
economiei, mai ales a agriculturii care fusese afectate de criza. Astfel, si-a propus sa elimine decalajul care exista
intre industrie si agricultura in ce privesc exporturile. Statul colecta produsele agricole de la producatorii interni si
apoi le exporta (exista un pret minimal perceput sub care nu se putea trece).
- Legea Mihalache circulaia liber a bunurilor agricole. O problema majora pentru cei care au fost improprietariti,
dupa primlul razboi mondial, era ca nu puteau vinde trenurile agricole decat dupa o perioada de 30 de ani (le puteau
lasa mostenire). Aceasta lege permite vinderea acestor terenuri.
- 1937, legea pentru ncurajarea agriculturii- se faceau scutiri de taxe la importul de utilaje pentru agricultura si se
acordau facilitati fiscale(scutiri de taxe) stabilimentelor care foloseau materie prima din intern. Efectul legii->
cresterea suprafetei cultivate si a productivitatii la hectar datorita tehnologizarii.
- 1937, Creditul agricol naional
- Ministerul Agriculturii, s-a implicat mai mult n direcia modernizrii de ansamblu a agriculturii:
- au fost deschise credite anuale extraordinare;
- au fost nfiinate centre agricole nzestrate cu maini agricole moderne, ferme model, coli de agricultur,
terenuri experimentale etc.
- reorganizarea camerelor de agricultur;
- distribuirea gratuit de material selecionat pentru culturile de cereale;

10
- 1938, Centrala Cooperativ de Import i Export.
Suprafata arabila a crescut, atat cea destinata cultivari cerealelor cat si cea cultivata cu plante industriale; raman
constante suprafetele cultivate cu plante alimentare si plante de nutret.
- Creterea suprafeelor cultivate; numarul de utilaje agricole a crescut si el.
- Cerealele dein locul cel mai important;
- Suprafaa cultivat pe locuitor continu s scad;
- Culturile de cereale dominate de cultura porumbului (45%);
- La sfritul perioadei agricultura romnesc, era capabil s asigure hrana populaiei i nsemnate disponibiliti
pentru export.
- Creditul i bncile: -Sistemul bancar i de credit, era format din: BNR, bncile comerciale, bncile specializate pe
domenii, instituii de credit ale salariailor pe lng departamente i creditul cooperatist;
- n deceniul II interbelic BNR a dus o politic de ieftinire a creditului, rata scontului a cunoscut o micorare
permanent; 9%-1930; 4,5%-1935-1937; 3,5%-1939;
- Mai 1934, legea pentru organizarea i reglementarea comerului de banc. Creat Consiliul Superior Bancar el
putea lua decizii legat de infiintarea/defintarea unei banci, fuzionarea bancilor, sistemul de creditare si dobinzi
aferente.

Comerul:
- 1931, Oficiul Registrului Comerului;
- 1938, Romnia avea relaii comerciale cu 45 de ri de pe toate continentele;
- 1938, se exportau 8 tone de mrfuri pentru fiecare ton importat;
- 1930 9,6% ponderea materiilor prime n totalul importurilor;
- 1939 33,4% ponderea materiilor prime n totalul importurilor;
- 1930 65% ponderea produselor finite n totalul importurilor;
- 1939 33% ponderea produselor finite n totalul importurilor

- Pierderile teritoriale din vara anului 1940:

-teritoriul s-a redus cu 19,2%;
-numrul ntreprinderilor s-a redus cu 26%;
-suprafaa arabil s-a redus cu 36,5%.

6. Evolutia economiei Romaniei intre 1945 - 1989

A. Urmarile razboiului si refacerea economiei
Urmarile razboiului
Al doilea razboi mondial a luat sfarsit la 9 mai 1945. In ultimile 6 luni ale razboiului, Romania a luptat de
partea Puterilor Aliate (la 23 august 1944 a parasit tabara germana); ea si-a adus contributia de ambele parti, prin
alocarea de resurse umane si materiale insemnate. Specialisti afirma ca, trecerea armatei romane de partea Aliatilor,
a scurtat razboiul cu 6 luni.
- Conventia de armistitiu din 12 septambrie 1944; consecine: teritoriale, militare, materiale.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial teritoriul romanesc a fost suferit ajustari in favoarea a 3 dintre
vecinii sai. In vara anului 1940 am pierdut Banatul, Nordul Bucovinei si tinutul Hertei in favoarea URSS; prin
dictatul de la Viena ni s-a luat Nord-Vestul Transilvaniei; Bulgariei i-au revenit 3 judete in sudul tarii. Prin actul de
la 23 august, autoritatile de la Bucuresti se asteptau sa incheie un tratat cu aliatii, prin care Romania sa fie
recunoscuta ca putere cobeligeranta. Lucrurile au tergiversat si conventia s-a semnat abia dupa 3 saptamani.
Prelungirea semnrii conveniei militare i civile, de la 23 august pn la 12 septembrie (1944), a fost in defavoarea
Romaniei si a permis trupelor sovietice, care intrasera pe teritoriul Romniei, sa se comporte ca nite trupe de
ocupaie (distrugeau, pradau). La 12 sept. delegaia romn a fost convocat la Moscova, iar Romniei i s-a
recunoscut statutul de ar nvins. Tratatul cuprindea clauze teritoriale, politice, militare si plata de compensatii
pentru distrugerile provocate URSS.
Prin aceast convenie, Romnia a fost obligat la plata de despgubiri Uniunii Sovietice.
- Clauza militara- i s-a impus Romaniei sa continue lupta alturi de armatele Puterilor Aliate pe o perioad de 6 luni
(sept. 44 - mai 45)- pana la incheierea razboiului. Astfel, armata romana a participat la eliberarea de teritorii din
Austria, Cehia, Ungaria. In ce priveste aportul uman si material in timpul conflagratiei, Romnia a fost situat pe
locul 4 ca pierderi evaluate, dupa Marea Britanie, SUA si URSS.

11
- Clauza politica consemna de fapt intelegerea facuta inainte de sfarsitul razboiului ( in feb. 1945) la Yalta unde a
fost decis mprirea sferelor de influen: Romania intra sub influena URSS-ului.
- Clauza teritoriala Romania pierdea Banatul, Nordul Bucovinei si tinutul Hertei in favoarea URSS, iar in Nord-
Vest i se recunostea granita avuta inainte de dictatul de la Viena.
- Consecinte matriale- despgubiri n produse ealonate pe 6 ani.
Romnia era obligat la plata unei despgubiri de rzboi pe o perioada de 6 ani ctre Rusia, considerat ca fi
principala cauza a pierderilor ruseti, alturi de Germania. Despgubirile constau n produse (nu n bani). Exista un
calendar foarte strict cu cantitatilre zilnice care terbuiau platite, indiferent dac acestea existau sau nu, iar n caz de
ntrzieri, se percepeau penaliti (cuantumul datoriei se ridica la 300 mil.$). Dupa incheierea tratatului de pace in
1947, suma care trebuia platita URSS a consemnat o marire, asftel ca Romania a platit despgubirii pana n 1956, iar
valoarea acestora a reprezentat mai mult de jumtate din producia intern. Pentru ca URSS sa fie sigura ca va
recupera aceste despagubiri, a intervenit in economia romaneasca si a creat asa-zisele societati mixte romano-
sovietice numite SOVROM-uri (sovrom gaz, sovrom petrol, sovrom banc, sovrom transport, sovrom chim, lemn,
metal etc). Cooperarea economica s-a facut in baza unui acord ntre Romnia i URSS, prin care sovieticii se
angajau sa sprijine reconstrucia economiei romanesti distruse de razboi. In realitate aceste societi mixte aveau
doar contributie romn (tehnologie, capital social), desi participarea trebuia sa fie egala; rusii au contribuit in fapt
cu tehnologia germana existenta pe teritoriul Romniei si pe care ei o confiscasera; in acest fel sovieticii controlau
producia interna si activitatea din fiecare ramura a economiei romanesti. La sfarsitul platii despagubirii- 1956,
sovromurile au fost desfiintate (eliminarea lor s-a facut gradat ntre 1952-1956).
La 6 martie 1945, generalul trupelor sovietice (Guinski) l-a obligat pe regele Mihai I s-l numeasc prim-
ministru pe comunistul Petru-Groza, lucru care a ridicat semne de intrebare (atat in societatea romaneasca, cat si in
randul aliatilor) legat de legitimitatea guvernului (comunist bineinteles) pe care acesta si l-a alcatuit, intrucat nu
fusesera alegeri democratice. Acest eveniment a fost primul pas facut de sovietici pentru instaurarea unui regim
comunist in Romania.
Zona de langa grania de vest a Romaniei (Carei) a fost eliberat de armata romn la data de 25 octombrie
1944. Sovieticii insa nu au acceptat introducerea unei administraii romneti, desi normal ar fi fost ca armata care a
eliberat teritoriul sa se ocupe de administrarea lui; sovieticii au insaturat in zona respectiva administratie ruseasc de
ocupaie. Abia dup instaurarea guvernului Petru Groza s-a accepat introducerea unei administraii romneti (ca
rsplat).
Apar reacii din partea forelor aliate (Anglia i Frana) ca urmare a impunerii guvernului; li se reprosa
sovieticilor ca ajungerea la putere a guvernului Petru Groza nu a fost rezultatul unui scrutin electoral. Guvernul
Petru Groza trebuia sa organizele alegeri pe care sa le castige, pentru a fi recunoscut de Puterile Aliate. Comunistii
erau contienti c nu vor ctiga alegerile si au nceput o campanie menita sa le creasc simpatia in randurile
populatiei.
Trecut din 1921 in ilegalitate, PC in Romania nu se bucura de foarte multi simpatizanti (erau aproximativ 800
de membrii in perioada interbelica). Cum comunistii nu erau populari, era exclusa organizarea alegerilor in 1945. S-
au gandit ca un pachet de legi populiste ar fi menite sa sensibilizeze populatia. Cum 80% locuiau in zona rurala,
guvernul a venit cu Legea agrara in 1945. Aceasta a avut un cu dublu scop populist- castigarea simpatiei in randul
taranilor i de reducere a proprietatii. Marii proprietari erau expropriatii fara sa li se plateasca nici o despgubire
(statul devenea proprietar), exceptie faceau proprietarile apartinand regalitatii si bisericii datorita impactului negativ
pe care l-ar fi avut asupra populatiei. Taranii au fost improprietariti cu pana pn la 5 ha contra unei pli ealonate.
Alegerile au fost organizate abia n noiembrie 1947 si nu au fost ctigate de Partidul Comunist; acest lucru a
dus la fraudarea lor (prin inversarea procentelor electorale). Prin urmare un regim totalitar s-a instalat n Romnia,
nu ca urmare a unui eveniment, ci ca ca o nlnuire de evenimente incepand cu 23 august si care a culminat cu
abdicarea regelui la 30 decembrie 1947. Renuntarea fortata la tron a lui Mihai I fost echivalenta cu schimbarea
formei de guvernare: trecerea de la monarhie constitutionala la republica-> Republica Populara Romana. Trei ani le-
au trebuit sovieticilor si PCR-ului (perioada 23 august 1944 - noiembrie 1947) sa introduca regimul totalitarist in
Romania.
- Industria peroliera si caile ferate au fost cele mai afectate. Zona Prahova-Dmbovia, a fost tinta
bombardamentelor trupelor aliate pentru a lipsi armata germana de combustibil. Cile ferate, un mijloc de transport
utilizat de armata nazista, au fost si ele bombarde (mai ales nodurile principale de legatura), pentru ca mrfurile s
nu mai fie transportate ctre Germania.
Statistic, la sfritul rzboiului, economia romneasc funciona n medie la 50% - 55%.
- Agricultura probleme complexe. n 1945 recolta a fost bun, dar datorit naintrii frontului din rasarit si
ajungerea operatiunilor pe teritoriul Romaniei, aceasta nu a putut fi recoltat si nici nu s-a pregatit recolta pentru

12
anul urmator, multe hectare ramanand necultivate. La acestea s-au adugat i asigurarea hranei pentru armata
romna pe perioada rzboiului.
Distrugerile au fost evaluate la 1,2 miliarde de $ (pn la 23 august 1944), la care s-au mai adugat nc 1,3
miliarde pn la finalul rzboiului (in 1938 1$ = 30 lei). In aceast valoare nu este inclusa datoria ce o aveam de
pltit ctre Rusia; pierderile umane s-au cifrat la 1 milion de persoane.

Refacerea economiei
Economia a fost afectat de seceta din anii 1945-1946-1947, afectnd puternic agricultura.
n 1945 au fost luate msuri de tip etatist (ele urmareau sa creasc simpatia statal n rndul opiniei publice si
erau menite sa exercite un control mai strict al productiei, comertului si circulatiei monetare): Legea pentru
reglementarea salariilor (salarii unitare pe ramuri); nfiinarea economatelor (magazine ce comercializau produse de
baza la preturi mai mici), Legea agrar, Legea de reglementare a regimului preurilor i circulaiei mrfurilor, Legea
de reprimare a speculei ilicite i a sabotajului (lipsa hranei alimenta specula; inflatia era galopanta; s-au luat masuri
de fixare de preturi unice). In `45 a fost infiintat Institutul National al Cooperatiei care achizitiona produse agricole
de la populatie si le comercializa pe piata interna. A urmat introducerea unor cote obligatorii n agricultur
(desfiinate dup 1957, dar reintrodu-se n anii `80)- cei care detineau terenuri agricole sau animale trebuiau sa
plateasca o cota catre stat din productia obtinuta.
S-au infiintat SOVROM-urile (intreprinderi mixte sovieto-romane).
n agricultur s-a realizat reforma agrar din 20 martie 1945 cand s-a realizat si inventarul agricol.
De asemenea, n decembrie 1946 s-a fcut etatizarea Bncii Naionale a Romniei (statul i-a impus controlul
stric asupra sistemului financiar la acordarea de credite, la limitarea obtinerii lor), pregtindu-se terenul pentru
reforma monetar, realizat n vara anului 1947, prin care banii au fost schimbai (introducerea banilor albatrii) ce a
avut dublu rol: stoparea inflaiei i egalarea din punct de vedere material prin stabilirea unui plafon maxim de
schimbare n mas monetar nou 3000 lei. Egalizarea era unul din conceptele economiei centralizate promovata
de comunisti. Trsturile economiei centralizate: controlul statului, proprietatea n comun.
La 11 iunie 1948 s-a realizat naionalizarea stabilimentelor industriale: stabilimentele de pe teritoriul Romaniei
treceau in propprietatea statului indiferent de proprietar (care nu primea nici o despagubire). La o inventarire
realizata in oct. 1948 in industrie, 75% capital apartinea statului. Se mergea pe principiul toti lucram, toti sa
beneficiem de rezultate. Asa ne explicam ca dupa 1989 urmasii proprietarilor proprietatilor nationalizate l-au
revendicat si au cerut despagubiri statului roman.
n 1948 s-a nfiinat i Comisia de Stat a Planificrii care realiza o planificare centralizata anuala pn n 1950,
iar din 1950 (cnd s-a considerat atins nivelul din 1938) s-a trecut la planurile cincinale (fiecare cu cte un slogan).
In plan earu specificare cantitatile, tipurile de bunuri care trebuiau produse de fiecare stabiliment in parte si cu ce
costuri trebuiau produse si cu ce preturi comercializate.
n 1949 a fost introdus monopolul de stat asupra comerului exterior: cu cine, la ce pre, ct i ce s se exporte.
n aprilie 1948 a fost adopotat prima Constituie a Republicii Populare Romn.

B. Evoluia sectorial a economiei

Industria
Intre 19501989 dezvoltarea economiei a fost centrat pe dezvoltarea industrial.
n perioada 1950-1959 a fost considerat perioada avntului economic, n care dezvoltarea economiei a fost
centrat pe dezvoltarea industrial. n 1950 s-a elaborat un plan economic general care avea stabilit ca obiectiv
major transformarea Romniei intr-o ar industrial-agrar; mai trziu s-a dorint transformarea ei ntr-o ar
predominant industrializat i cu o economie eficienta.
Investitiile efectuate in economia nationala inregistreaza o tendinta de crestere permanenta. S-a investit in
tehnologie moderna, pana-n anii 1970. Dupa 1970 nu s-a mai investit in retehnologizare.
ntreprinderile din Grupa A(cele 5 ramuri metalurgia, siderurgia, constructia d emasini, chimia ) au beneficiat
de cele mai mari investiii, de peste 80% n ntreaga perioad. Cele din grupa B (bunri pentru consum al populatie:
ind. alimentara, textila etc) au beneficiat n medie de aproximativ 11% din investiiile industriale.
Planul economic general isi propunea dezvoltarea unitar a economiei pe intreg teritoriul (uniformizare ca
distributie geografica); autoritatile considerau ca trebuiesc luate masuri pentru eliminarea decalajelor dintre
diferitele sectoare economice si se urmarea dezvoltarea unitara a tuturor ramurilor. Strategia nu a inut cont insa de
realitile economice existente in fiecare zona, de resursele i de specializarea forei din teritoriu si de stabilitatea
economica. De aici s-a ajuns la plasarea unor stabilimente industriale care nu avea legtur cu resursele din zona i,
implicit, a presupus un cost foarte mare legat creare si functionare stabiliment.

13
 Dezvoltarea a fost n special n tehnologie, pn n anii 70`, mai ales n industria grea. Dup aceast perioad s-
a sistat aceasta investitie si iar lipsa retehnologizarii a dus la o uzur accelerat. Viziunea era conservarea a ceea ce
exista si acest lucru a impus cheltuieli importante pentru intretinere si ineficienta in productie
Dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial in tarile democratice s-a folosit modelul keyns-ist, care punea accent pe
dezvoltarea ramurilor grele mari consumatoare de energie i resurse, dar producatoare de bunuri care ajutau la
redresarea rapida a economiilor nationale dup rzboi.
Sistemul comunist a mers pe aceeai concept (dar cu implicarea statului la intalnirea cererii cu oferta) i
mergeau pe aceiasi directie - a dezvoltarii industriei grele la nivel naional, dorind s dovedeasc lumii occidentale,
c urmresc i ei procesul de liberalizare. Lucrurile s-au schimbat nsa in rile occidentale odat cu ocurile
petroliere din anii 70`, cand s-au pus n discuie caracterul neregenerativ al resurselor si de protectia mediului.
Aceste lucruri a dus la schimbarea politicilor economice pentru aceste state. Clubul de la Roma a intocmit
rapoarte cu privire la evolutia omului, a resurselor si a dezvoltarii economice. Concluziile erau unele destul de
pesimiste i astfel a aprut conceptul de dezvoltare durabil a economiei, care ia n calcul cele trei variabile:
resursele, economia naional i mediul. rile occidentale au trecut la al treilea val, pe cnd cele totalitare au
rmas constante, dorind s arate ca sunt capabile s susin aceste politici. In plus ele erau membre CAER
(guvernat de URSS). Aici piata era de tip clearing, nu una reala bazata pe eficienta. Moscova stabilea cine cu cine
sa faca schimb. Romania a reactionat la planul Valev in care URSS stabilise ca tarile membre sa se specializeze, iar
Romania sa devina furnizor de produse agricole, in acest fel neavand posibilitatea sa se industrializeze.
In industiile din Grupa B s-a investit doar 11 % ceea ce a determinat populatia din mediul rural sa migreze catre
zonele industriale unde erau mai bine remunerati si dispuneau de mai multe facilitati. Dezvoltarea activitii
industriale a produs o schimbare la nivelul structurii populaiei, o mutare benevol a acestora, de la mediul rural
ctre cel urban, unde forta de lucru era absorbita de industrie (ce oferea anumite avantaje: un loc de munc, un
salariu mai bun).
n 1950 procentul era de 74% n mediul rural, iar n 1989 procentul era de doar 27%. Crearea centreleor
industriale se realiza pentru dezvolatrea economica, dar si cu scop de propaganda. Condensati intr-o anumita zona
oamenii erau mai usor de indoctrinat i de supravegheat.
Dupa `70 mare parte din bani erau alocati pentru intretinere tehnologie existenta (prelungirea durata de viata) si
pentru cresterea numarului de stabilimente industriale.

Agricultura
La 23 martie 1945 reforma agrar; realizat cu dublu scop populist (castigarea simpatiei populatiei -
aproximativ 80% din populatie locuia in mediul rural) si pentru minimizare proprietate.
Inventarul agricol (tractoare, combine, batoze etc.) care a aparinut proprietilor expropriate a fost trecut n
proprietatea statului.
Peste 91,1% din proprieti erau reprezentate de gospodrii cu maxim 5ha.
Suprafeele naionalizate i inventarul agricol, au stat la baza formrii gospodriilor agricole de stat (GAS) i
staiuni de maini i tractoare (SMT).
In 1949 a nceput procesul de colectivizare declarat ncheiat n 1962. S-a continuat si dupa 1962. In presa se
dadeau exemple concrete dupa acest an. Procesul de colectivizare nu a acoperit toata suprafata tarii (10% au fost
exceptate de la acest proces zonele montane si subcarpatice).
In 1974 s-au nfiinat Consiliile Unice Agroindustriale de Stat i Cooperatiste (CUACS). Aceste organizatii
care aveau ca obiectiv cresterea productivitatii si a spiritului de cointeresare al lucratorilor din unitatile agricole
componente, cu scopul de a utilizare in mod judicioas fondurile materiale si banesti, pentru reducerea cheltuielilor
de productie si aplicarea unui regim sever de economii. In aceasta perioada Romania era pe locul 19 in Europa la
realizarile/ha. Au crescut terenurile irigate ca si suprafata.
Concluzie: agricultura din Romania nu era una performanta: activitatea unui taran in Romania oferea hrana
pentru 8 locuitori de la oras, pe cand in America erau 50 locuitori de la oras.

Transporturile i telecomunicaiile
Tendina reducerii transportului feroviar i cea a creterii ponderii celui auto;
Transportul maritim a tendin de cretere mai ales cu ani 70;
Investiiile alocate transporturilor au deinut, n medie 10-12% din totalul investiiilor realizate n
economie;
n telecomunicaii investiiile au fost mici, 0,7% din totalul investiiilor din economie;

14
 Comerul interior, prestri de servicii i turism
n aceast perioad comerul interior poart amprenta interaciunii a trei elemente:
- creterea populaiei (s-a produs o crestere normala, 49 51%, dupa care in 1965 a scazut, a venit decretul prin care
se interzicea avortul);
- industrializarea - a crescut nevoia de consum a cetatenilor;
- investiiile alocate n vederea industrializrii;
Politica preurilor;
n anii 1950 i 1951 a nceput procesul de unificare a preurilor;
O gam relativ redus de servicii prestate ctre populaie;
n privina turismului nr. unitilor de cazare turistic a crescut cu circa 46%.

Comer exterior
Mai 1945 s-a semnat Acordul sovieto-romn privind schimbul de mrfuri i colaborare economic;
Au fost create societi mixte sovieto-romne-SOVROM;
n 1980 datoria extern a Romniei atinge 10,2 miliarde dolari;
Structura exportului:
-Grupa maini, utilaje i mijloace de transport, cunoate o cretere de la 4,2% n 1950 la 29,3% n 1989;
-Grupa produse chimice, ngrminte, cauciuc a nregistrat o cretere, de la 1,7% n 1950 la 9,9% n 1989;
-Grupa materii prime nealimentare i produse prelucrate prezint o curb descendent, de la 28,9% n 1950 la
4,1% n 1989;
Structura importului:
-Creterea ponderii importului de maini, utilaje i mijloace de transport n intervalul 1950-1970 de la 38,3% la
40,3%;
Aria geografic a comerului exterior a evoluat n funcie de contextul politic i economic european i
mondial;
Principalul partener n anii 50 a fost URSS care deinea 60% din exporturi i 43% din importuri;
Dup un deceniu, principalii parteneri i constituiau rile membre CAER;
n 1989, Romnia ntreinea relaii comerciale cu 59 de state.

Populaia, Fora de munc

ntre 1950-1989 efectivul populaiei a sporit;
Industrializarea a avut ca efect, n domeniu demografic a migraie a populaiei ntre mediul rural i cel
urban;
Aspecte demografice:
Natalitatea a fost maxim n 1949 cu 27% la 1.000 de locuitori i minim, cu 14,3% n 1966 i 1983;
Tendina general a ratei de natalitate a fost de scdere;
n scdere a fost i rata fertilitii care n 1989 a atins 2,2
Resursele de munc:
Volumul resurselor de munc se determin pe baza urmtorilor indicatori:
-populaia cuprins n limitele vrstei de munc (a);
-populaia cuprins n limitele vrstei de munc, dar inapt de munc (b);
-populaia din afara limitelor vrstei de munc, dar care lucreaz (c);
Resursele de munc= a b + c
Balana resurselor de munc, cuprinde urmtorii indicatori sintetici:
I. Resursele de munc;
II. Populaia ocupat pe ramuri;
III. Rezerve de munc (elevi i studeni, militari n termen, alte rezerve, omeri, casnice etc.)

ntre indicatori exist relaia: I = II + III.

Numrul salariailor:
Un indicator care se refer la persoanele care i desfoar activitatea pe baza unui contract de munc;
Industrializarea rii este reflectat de schimbarea structurii populaiei ocupate, astfel:
-n 1950 industria deinea 12% din totalul populaiei ocupate, iar agricultura 74,1%;
-n 1970 ponderea a fost aceea de 23% n industrie i 49% n agricultur;

15
 -n 1989 ponderea a fost aceea de 38,1% n industrie i 27,5% n agricultur.

Evolutia investitiilor
Volumul investitiilor in economie a cunoscut o crestere pana in 1986, dupa care a intrat in declin.
Investitiile au fost concentrate in proportie de 50% in industria grea, pentru dezvoltarea ramurilor grupei A -
metalurgie, siderurgie, industria constructoare de masini si cea chimica. S-a investit in special in tehnologizare. Pana
la inceputul anilor 70 s-a achizitionat tehnologie noua si se mergea pe principiul tarnsformarii Romaniei intr-o tara
puternic industrializata, dorindu-se totodata eliminarea decalajelor dintre regiuni, in ce privesc investitiile in
dezvoltarea industriala a zonelor. Dupa anii 70 nu s-a mai investit in tehnologizare, ci in conservarea celei deja
existente si in cresterea numarului de stabilimente industriale. Rezultate acestei strategii economice nu au intarziat
sa apara: costuri mari cu intretinerea si produse neperformante. Economia romaneasca era in criza de la inceputul
anilor 80. La aceasta s-a adaugat, incepand cu 1986 si criza regimului politic, care a avut ca rezultat declinul
economic al tarii. Acestea s-au datorat investitiilor neperformante, nerecuperarii investitiilor, construirii de
stabilimente industriale care nu au produs in final nimic si necesitatii stringente de a platii datoria externa (aceasta s-
a realizat prin marirea exportului in detrimenul consumului intern; ramursarea datoriei externe s-a facut cu mari
sacrificii din partea populatiei obligata sa suporte o rationalizare a consumului la alimente si energie
electrica/combustibil).
Din totalul investitiilor circa 45% au fost destinate industriei, iar ramurile din grupa A, au absorbit 85-90%
din totalul investitiilor din industrie. Investitiile in domenii de interes national au fost foarte limitate. Investitia in
stiinta si deservire stiintifica au reprezentat numai 0,5 1,0% din totalul investitiilor, iar cele n nvmnt 0,1-
0,5%. In domeniul sanatatii situatia a fost aceiasi. Efectele acestor decizii s-au vazut in timp. Deasemenea, se
constatau discreptante intre nivelurile salariale pentru anumite categorii de personal: ca renumerare s-a pus accent pe
categoria care producea bunuri de consum, deci pe clasa muncitoare (cine munceste trebuie sa beneficieze), iar
profesiile intelectuale erau pe locul 2.
Agricultura a beneficiat numai de 13 17% din fondurile totale de investitie. S-au creat IMS-uri cu scopul
ridicarii gradului de mecanizare al agriculturii iar unele utilaje nici nu functionau. A crescut suprafate terenurilor
irigate (cereale ), dar costurile erau mari si profiturile reduse.
Investitii alocate transporturilor au detinut, in medie, 10 12% din totalul investitiilor in economie.
Problema este legata de faptul ca majoritatea drumurilor contruite erau prin localitati si prezentau doar cate o banda
pe sens si nu exista posibilitate de modernizare/extindere a acestora. Unul din punctele care se iau in calcul, in
momentul in care un investitor isi propune sa investeasca intr-o regiune, il reprezinta infrastructura( transport pe apa,
rutier, cai ferate si aerian- numarul de aeroporturi), iar tara noastra nu are atuuri in acest sens. Avem iesire la mare,
dispunem de o zona fluviala si ar trebui sa fructificam aceste avantaje pentru a atrage investitiile.
In transporturile feroviare s-a investit in electrificarea acestora, lucru care a dus la cresterea vitezei de
transport a marfurilor.

7. Economia Romaniei la finele anului 1989

Exista doua pareri cu privire la situatia economica a Romaniei la finele anului 1989:
- o perioada de mari realizari in plan economic;
- regimul precedent a lasat economia in ruina, un morman de fiare vechi;
Nici una din alternative una corespunde realitatii; ambele sunt exagerari, prezentari aflate la cele doua extreme.
In anii 50 se plecase bine in cadrul activitatii economice prin stabilirea acelui plan general: transformarea Romaniei
intr-o tara puternic industrializata era un lucru bun. Punerea in practica a obiectivelor a lasat insa de dorit, pentru ca
nu s-a mers consecvent pe realizarea acestora, pe valorificarea resurselor existente si pe specializarea fortei de
munca din diferite regiuni. In plus, dupa socurile petroliere din anii 70 Romania nu si-a modificat politica in
concordanta cu tarile necomuniste (renuntarea la dezvoltarea ramurilor industriei grele mari consumatoare de
materie prima si energie) si costurile pe care le implicau cu alimentarea ramurilor energofage au crescut. Romania
nu mai reusea sa acopere cererile de materie prima si o importa, ca si petrolul, de la URSS, care-si aliniase preturile
la cele ale pietii mondiale. Preturile mari ale materiei prime se resfrangeau asupra preturilor produselor, care oricum
nu mai erau performante (slabe calitativ), datorita tehnologiei invechite utilizate. Stabilimentele enegofage au facut
sa creasca cheltuielile cu materie prima si energie si sa la scada profitul, devenit in timp ineficiente. Decizia luata in
anii 70 pe linie economica facea nota comuna cu cea tarilor cu un regim totalitar. Modelul economic adoptat
mergea tot pe dezvoltarea stabilimentelor industriei grele, mai ales pentru a demonstra ca socialismul multilateral

16
dezvoltat era superior si-si permite sa continue pe aceasta linie. Neadaptarea activitatii economice la realitatile
vremii au dus la pierderi in plan financiar si au afectat si regimurile politice.
Criza economiei romanesti s-a declansat in intervalul 1982 1985, agravanu-se in 1987 1989 (dupa expertii
Bancii Mondiale). Ea a fost una structurala- la nivel de organizare conceptul de evolutie stabilit nu tinea cont de
realitatile/evolutia economiei mondiale. Anul de varf al declinului a fost 1989.
S-a manifesta un decalaj si intre PS (Produs Social) si VN (Venit national). PIB-ul, ca sinteza a mersului
economiei, a fost in anul 1989 cu 18,1 miliarde mai redus ca in anul 1984 si cu 19,4 miliarde mai redus ca n 1985.
Dup 1985 cheltuielile materiale au sporit mai rapid dect venitul naional:
1980 Vn-40,8% CM-59,2%
1985 Vn-36,5% CM-63,5%
1989 Vn-32,8% CM-67,2%
Din regres in regres activitatea economica a scazut simtitor. Cauzele sunt multiple:
-scderea continu a investiiilor productive- nu s-au mai construit stabilimente industriale care sa produca
bunuri, ci stabilimente care nu au functionat niciodata.
-creterea investiiilor n ramuri sau sectoare inerte;
-scderea rezultatelor economice, ex. producia industrial a sczut cu 11% numai ntre 1987-1989;
Se observa o rentabilitate scazuta intre anii 70 si 80. Nivelul resurselor de materii prime si energie a
evoluat in contrasens cu investitiile pentru cresterea productiei, astfel la un grad de acoperire de circa 70% in 1985, a
scazut la 57% in 1989. Diferenta se importa din URSS la un cost ridicat ce se reflecta in pretul produselor. Situatia
financiara, pierderile intreprinderilor se ridicau la circa 431 miliarde. Expl: investitia facuta in stabilimente
neperformante - centrala de la Anina a inghitit bugetul de investitii al sanatatii, culturii si invatamantului pe o
perioada de 5 ani si ea nu a fost folosita niciodata. S-au inregistrat pierderi foarte mari - 89 miliarde credite
neperformante.
Cele mai Mari pierderi au ajuns la finele anului 1989 inghitite de ramurile industrie grele, deciziile luat in
anii 70 s-au dovedit nefaste pentru economia tarii:
- ntreprinderile din metalurgie 40-45% din total;
- materialele de construcii 45-50% din total;
- chimie 35%;
- lemn 50%;
- sectorul minier 55%.
Acelasi rezultat l-au avut si celelalte tari comuniste. Asa cum se observa in tabelul de mai jos, crestere
economica semnificativa a avut loc in perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial. Nivelul
productie a consemant o scadere mai ales in deceniu 80 in toate tarile CAER.
Nivelul investitiilor a scazut datorita deciziilor luate in anii 70 in tarile comuniste: ele au declansat o
actiune de perfectionare a mecanismului economic Noul Mecanism Economic, prin care se dorea a se demonstra
superioritatea societatii comuniste. Nu s-au constentizat insa efectele tocmai pentru ca tarile avea o piata externa
impusa de la centru, unde nu exista o adevarata competitie.
In anii 80 agravarea crizei energetice si de materii prime a lovit in evolutia industriei tarilor comuniste ;
In 1989, nivelul PIB-ului pe locuitor in Romania era 1000 $, penultimul loc din Europa. La acestea s-au
adaugat distrugerea satelor si mutarea fortata a populatie in anumite zone, cu scopul uniformizarii si al maririi
suprafetei destinate agriculturii.

8. Modele concrete de economie de piata

A. Modelul clasic al economiei de pia
A aparut in secolul al XVII-lea, dar trasaturile lui sunt valabile si astazi, cu adaptari la realitatile fiecarei
perioade.
Caracteristicile acestuia sunt:
- aspiraia spre libertate- daca nu deti libertate de gandire si de actiune nu poti progresa, ingradirile nu-ti
dau voie sa-ti pui in practica ideile de afaceri; fara libertate nu ai cum sa inregistrezi o evolutie a activitatii
economice intr-o economie de piata. Economistul austriac Friederich Kaeh, care a cunoscut in Austria doua tipuri de
organizare economica (comert liber si protectionist), afirma ca libertatea este mai importanta si decat prosperitatea
economica. Daca esti liber, in limitele legi, poti desfasura activitati economice care sa-ti asigure prosperitatea
materiala.
- proprietatea privat temelie a economiei moderne de pia; ea este suportul practic al libertatii; fara ea
neexistand interesul de a desfasura activitati economice in speranta obtinerii unor foloase materiale. Proprietatea
privata motiveaza agentii economici sa depuna efort pentru cresterea profitului, a prosperitatii;

17
 - individualismul- cele mai bune decizii pot fi luate de fiecare agent economic in parte, in functie de
interesele lui; aceasta este o trasatura specifica economiei de piata, in care agentul economic, in interior, stie care
sunt cele mai bune decizii de luat in vederea minimizarii costurilor pentru cresterea productivitatii. Acest
individualismul se refera la o actiune generala, care se impune si la nivel national, in sensul ca nici macar statul nu
trebuie sa se amestece in treburile interne ale agentilor economici. Keyns, in perioada interbelica, vorbea de
dirijism, ceea ce presupunea interventia statului in desfasurarea activ. Economice. Interventia statului se realiza doar
pentru stabilirea unor cai in vederea atingeri obiectivelor in plan economic si nu dicta modul in care acestea vor fi
atinse, acest lucru ramanad la latitudinea agentilor economici.
- concurena este considerata un stimul al activitii economice. Concurenta dintre agentii economici este
ghidata si de semnele /semnalele pe care le da piata; concurenta nu tine cont numai de ceilalti producatori ci, in
primul rand, de cerintele consumatorului, care este centrul activitatii economice, consumatorul determina evolutiile
in cadrul pietei si decide raportul balantei cerere-oferta.
- oscilaia preurilor- care apare in functie de raportul schimbarilor intre cererea si oferta de bunuri si banii
de pe piata; ea este o trasatura specifica economiei de piata; aceste preturi variaza, nu constante ca in economia
centralizata.
- principiul hedonismului se refera la preocuparea fiecaruia de a obtine avantaje/ profituri (beneficii) cat
mai mari, cu eforturi cat mai mici; principiul este valabil si astazi. Se considera ca agentul economic este acela care
isi procura materia prima (la preturi cat mai mici), factorii de productie, tehnologia, informatiile legate de
concurenta si clienti pentru a avea un cost de productie cat mai mic, totul realizandu-se in limitele legale.
- sintagma homo oeconomicus (om economic): se refera la comportamentul rational/ eficient al agentilor
economici care are in vedere exploatarea informatiilor existente in plan economic, pentru a-si maximiza profitul.
Are legatura cu principiul hedonismului. Se urmareste cu atentie ce se intampla in cadrul pietei, care este contextul
intern si intrenational, care sunt preferintele consumatorului cu scopul obtinerii unor avantaje.
- rolul statului n activitatea economic- este o trasatura care, de-a lungul evolutiei, a cunoscut modificari.
Initial, statul trebuie sa aiba rolul de supraveghetor si garant al activitatii economice. Teoretic, statul trebuia doar sa
creeze cadrul legal, institutional in care sa evolueze o economie, sa elaboreze legislatia care sa guverneze activitatea
economica, sa garanteze ca nimeni nu atenteaza la proprietatea privata si sa fie un garant al respectarii concurentei
loiale.
- politica liberului schimb - (in relatiile comerciale): aceasta trasatura a cunoscut modificari prin aparitia
politicii protectioniste (care sa o combata la nivel international), prin prisma strategiile adoptate influentand relatiile
economico-comerciale intre state. Cand exista competitori cu acelasi nivel de dezvoltare al activitatii economice, al
agentilor economici al economiei nationale se poate opta pentru o combinatie de doua variante de organizare
comert: politica liberului schimb si protectionism. Tarifele vamale sunt cele care dicteaza politicile protectionoiste.
Dintre trasaturile amintite anterior, care au stat la baza aparitiei modelului clasic in secolul al XVIII-lea,
majoritatea sunt utilizate si astazi. Rolul statului si politica liberului schimb au cunoscut modificari datorita evolutiei
activitatii economice. La trasaturile existente s-au adaugat si unele noi dintre care amintim:
- rolul cheie al psihologiei i comportamentului individului consumator pe pia- introdus de liberalii
neoclasici in sec. al XIX-lea si cunoscut sub denumirea de comportamenul consumatorului. Specialisti in
domeniul economic, adepti ai gandirii economice liberale, si-au dat seama ca in activitatea lor nu se tine cont de
consumator, desi parea ca el are un rol determinant in organizarea activitatii de productie. Preferintele
consumatorului trebuiesc luate in calcul de agentii economici prin studiul pietei, pentru ca in acest fel agentul
economic sa-si poata pastra segmentul de piata.
- activizarea statului contemporan n plan economic - neoliberalismul- (elaborata in perioada interbelica de
neoliberali, dupa criza economica din `29-`30) se refera la implicarea statului in activitatea economica, in
contradictie cu teza initiala liberala de neimplicare a statului intrucat este imposibil ca sa se manifeste dezechilibre la
intalnirea dintre cerere cu oferta. Ulterior s-a contatat ca se pot produce dezechilibre profunde in ce privesc
fluctuatiile preturilor la materie prima si se pot inregistra inegalitati cerere-oferta. Organele abilitate ale statului
intervin (este vorba de o interventie limitata) pentru a preveni aparitia acestor dezechilibre.

B. Modele contemporane de economie de pia

Modelul anglo-saxon (economii tipice: SUA, Anglia, Canada etc.):
- economiile sunt preponderent liberale fiind putin inclinat spre dirijism si sustin mai ales intreprinderile
private si libera initiativa;
- economiile sunt preponderent concureniale i flexibile- mecanismele pietei sunt cele care reglementeaza
deciziile agentilor economici, iar interventia statului este acceptata decat daca promoveaza concurenta, drept
conditie a functionarii eficiente a economiei;

18
 - sectorul privat este predominant- acesta ocupand cam 90% din forta de munca disponibila, pe cand
sectorul public fiind foarte putin dezvoltat;
- intervenia statului in acest model economic se realizeaza prin instrumentele politicilor fiscal-bugetare,
monetare i de credit; statul promoveaza o politica economica in favoarea expansiunii intreprinderilor private;
- sectorul public detine un loc neglijabil in comparatie cu celelalte tipuri de economii (protectia sociala nu
este dezvoltata in acest model)- mai ales cu modelul european. Aici se pune accent pe proprietatea privata, pe libera
initiativa.

Modelul vest-european (economii tipice: Italia i Frana):

-economiile sunt mixte se refera la promovarea atat a interventiei statului in sectorul public, cat si
planificarea in plan economic;
-economii concureniale flexibilitatea mecanismelor de piata din aceste economii este mai mult sau mai
putin afectata de interventia statului, care introduce anumite rigiditati in functionarea economiei;
-sectorul privat coexist cu cel public (considerat destul de puternic) si cu unul mixt;
-ntreprinderile intreprinderile si institutile de stat sau cele aflate sub controlul statului, au o poziie
dominant sau majoritar n sectoarele cheie, statul intervenind in domeniul distribuirii factorilor de productie, in
distribuirea materilor prime considerate strategice si in promovarea cresterii economice;
-modaliti de intervenie a statului: planificare, programare i prognoza economic.

Modelul economiei sociale de pia (economii tipice: Germania, Austria i Olanda):

- expansiunea economiei n strns legtur cu soluionarea problemelor sociale, economice i chiar
politice. Atributul social este considerat un element de baza al functionarii libere a pietei si un element important in
armonizarea intereselor diverselor categorii sociale (protectia sociala);
- specificitatea interveniei statului sistemul codeciziei i cogestiunii- se refera la imbunatatirea formelor
de organizare si conducere la nivel microeconomic si introducerea sistemului codeciziei si cogestiunii);
- intervenia statului aceasta interventie este emanatia actului legislativ, statul intervenind si prin folosirea
parghiilor financiare, prin intermediul institutilor bancare centrale (idei emise de Keyns in perioada interbelica:
statul trebuie sa intrevina prin parghii financiare si institutii abilitate).

Modelul nordic (Suedia, Norvegia i Danemarca ri ale socialismului democratic):

- economie de pia contractual cooperarea ntre sectorul privat i cel de stat;
- intervenia statului este simtita mai ales in plan social, statul avand rolul de stat protector.

Modelul paternalist (Japonia)- imbina tarsaturile traditionale cu cele clasice externe:

-conserv elemente tradiionale i naionale prin favorizare dezvoltarii competiiei i a spiritului de
iniiativ. Desi are o economie puternica, Japonia nu joaca un rol atat de important pe plan mondial intrucat nu isi
propune acest lucru. Tara duce o politica pacifista extrema; pana si securitatea le este asigurata de SUA. In ultima
perioada a inceput sa dezvolte o armata proprie si sa participe alaturi americani la actiuni militare in zona.
-conducerea meritocratic att la nivel micro, ct i la nivel macroeconomic;
-intervenia guvernamental mbinarea iniiativei locale i a conducerii centrale;
- predominaia sectorului privat o caracteristic a economiei. Marile economii dar si cele mici, sunt
grupate fie pe orizontala (specializate intr-un domeniu) fie pe verticala, axial (in jurul unei banci) acest lucru
dezvoltand spiritul de grup, de apartenenta.
-existena spiritului de grup;
-sectorul public (ntreprinderi publice) puin dezvoltat, aproape ca un exista;
-principiul paternalismului se aplic la toate nivelurile economice(micro, macro, mezo, local, central);
-la nivelul firmei exist o distincie ntre salariaii permaneni (angajati pe viata si beneficiaza de diverse
avantaje) i cei temporari;
-firmele japoneze nu se concureaz pe piaa extern, ele fac front comun impotriva celorlati din celelalte
state.

Modelul orientat spre exterior i dependent de acesta (Coasta de Filde)

-o opiune pentru statele mici, independente sau foste colonii, dezvoltate sau subdezvoltate; ele isi propun sa
rezolve problema decalajului economic si intentioneaza sa faca acest lucru prin exploatarea resurselor naturale;
-adopt dou principii fundamentate:
-liberalismul economic-stabilirea si transferul capitalului si a fortei de munca;

19
 -deschiderea spre mediul economic extern.
-statul are un rol important realizarea unei creteri economice, statul exploateaza resursele tarii;
-statul practic planificarea ca instrument principal de orientare i dirijare a dezvoltrii economice i sociale.

9. Reformarea sistemului economic national:

A. Reformarea sistemului instituional- rolul statului in procesul de tranzitie
Primul pas il constituie modificarea institutiilor existente (functie de modul de organizare existent: de la ec.
centralizata-> descentralizata). Statul are un rol important in aplicarea unor masuri pentru restructurarea la nivel
micro, mezo si macroeconomic: se iau masuri legislative si institutionale pentru a crea o referinta la care sa raportezi
activitatea economica. Strategia este elaborata de catre institutii pe termen scurt, mediu si lung. Un cadru legislativ
viabil si coerent, ce vizeaza desfasurarea activitatii economice, este una din conditiile pe care investitori straini o iau
in calcul atunci cand decid sa investeasca intr-o afacere pe teritoriul unei tari.
Statul trebuie sa initieze actiuni de sprijin in anumite domenii, cum ar fi:
-incurajarea acumularii de capital (daca tranzitezi de la economia centralizata la cea de piata, prima
problema de care te izbesti esta cea a lipsei capitalului financiar necesar privatizarii/ lipsa lichiditatilor. Asa se
explica faptul ca in Romania au fost privatizate primele stabilimente producatoare de bunuri de consum, unde
circulatia de capital era mare. Incurajarea in acest caz este echivalenta cu creare unor institutii care sa acorde
credite avantajoase investitorilor/agentilor economici autohtoni);
- cresterea numarului de agenti economici pentru stimularea pietii (statul trebuie sa sparga monopolurile, sa
le diminueze puterea in domeniul respectiv si sa stimuleze ceilalti producatori; trebuie sa aplice politici comerciale
protectioniste pentru a proteja agentii economici interni, iar dupa ce acestia ajung la nivelul celor externi, sa elimine
aceste bariere protectioniste pentu a incuraja competitia;
- impunerea unei discipline financiare si contractuale riguroase (prin politica financiara poti determina ca
profitul sa fie reinvestit; poti realiza planuri economice, le aplici si urmaresti cu consegventa realizarea lor);
- transferul proprietatii (dupa 89 statul a supravegheat in domeniul agriculturii mai ales);
- concurenta loiala sa fie respectata, statul trebuie sa pastreze sub control anumite aspecte negative ale
reconversiei si anume SOMAJUL si INFLATIA.

Elemente privind strategia dezvoltrii economiei Romniei:

Statul trebuie sa tine cont de realitatile intrene si de cele ale pietii pentru a elabora strategii/ obiective pe
anumite perioade de timp, iar ele trebuie sa vizeze interesul national. Statul precizeaza obiectivele si le separa n
obiective scop, obiective mijloc i obiective intermediare.
In 1991 Tudorel Postolache, specialist in domeniul economic, a elaborat o prima strategie economica in
care s-au precizat cele trei tipuri de obiective mai sus mentionate. Din nefericire, statul nu a fost consegvent in
aplicare acesteia.
Obiective scop:
-democraie pluralist - are in vedere aspecte privitoare la respectarea drepturilor omului, elaborarea Constitutiei,
recunoasterea partidelor/formatiunilor politice (trebuie sa existe cel putin doua), sa prevada situatia alternantei
acestora la conducere, sa existe un regim democratic, separatia puterilor in stat;
-descentralizarea nivelului decizional;
-dezvoltarea potenialului demografic( la noi s-a inregistrat un regres);
-creterea PIB-ului pe locuitor;
-dezvoltarea economica durabila in conditiile de protectie a mediului si crutare a resurselor epuizabile etc.
Obiectivele economice se fixeaza tind cont de cele trei elemente: evolutia activitatii economice, protectia mediului si
caracterul epuizabil al resurselor. Acest concept se aplica mai ales in spatiu european.
Obiective mijloc:
-creterea nivelului de motivare n activitile economice (profit pentru agentii economici, salariu pentru cei ce
desfasoara activitati productive);
-asigurarea concurenei loiale (statul sa sparga monopolurile; sa intervina prin politici fiscale si legi);
- incurajarea cercetarii stiintifice- mai ales in domeniul tehnologic (investitii in domeniul informational, al
comunicatiilor);
-agricultur-reducerea strii de atomizare a proprietii asupra terenurilor. Atomizarea se refera la incheierea punerii
in posesie a proprietarilor cu teren agricol; legiferarea arendei si a liberei circulatie a terenului; privatizarea este
prima consecinta a restructurarii in agricultura gospodariile sunt doar gospodarii de subzistenta foarte multe

20
parcele sunt sub 2 ha; unele parcele se afla la distante mari si sunt probleme generate de lipsa
automatizarii/mecanizarii.

B. Privatizarea prima consecin a restructurrii:

-s-au inregistrat o serie de dezechilibre funcionale:
-in agricultur gospodriile sunt doar gospodrii de subzisten (parcele fiind mici nu-ti permiti sa
achizitionezi utilaje pentru a lucra pamantul; in plus nu exista un sistem de colectare/comercializare/ valorificare a
produselor obtinute in astfel de gospodarii);
-in industrie: -schimbarea structurii de proprietate;
-modificri n sistemul legislativ menite s favorizeze investiiile strine;
-n industrie sectorul privat a evoluat mai lent- proprietatea privata s-a manifestat mai ales in
domeniul bunurilor de consum datorita rotatiei capitalului.
La inceputul perioadei de tranzitie o serie de specilisti au afirmat ca Romania ar trebui sa fie atenta la investitorii
straini, mai ales ca statul avea datorie externa 0. Din nefericire nu a existat o coerenta si un control in acest sens.
n perioada decembrie 1990 decembrie 2006 domeniile n care au fost nfiinate societi: comer interior,
servicii, activitatea de import-export i activitatea de producie;
Din punct de vedere al distribuiei teritoriale s-au inregistrat inegaliti:
- capitala 53,1% din nr. societatilor comerciale i 47,8% din cap. social, urmat de Timi, Cluj,
Constana, Bihor, Braov. La polul opus, cu un procent de 0,2% din nr. societatilor comerciale, s-au situat judetele
Buzau, Calarasi, Vaslui.
n perioada decembrie 1990 noiembrie 2000 au fost nmatriculate 79.614 societi comerciale cu
participaie strin de capital.
Dup domeniile de activitate declarate prin actele constitutive:
- 51,7%-activiti de comer interior;
- 17,7% operaiuni de import-export;
- 15,2% activiti de producie;
- 13,8%-activiti n sfera serviciilor;
- 1,6%-activiti de construcii.

Agricultura:
-sectorul privat din agricultur (rep. de gospodriile populaiei, asociaii agricole cu sau fr personalitate juridic) a
continuat s dein cea mai mare pondere n valoarea adugat brut a ramurii (95,9%).
-sectorul privat din agricultur reprezenta aproximativ 35% din populaia ocupat total din economie.
-contribuia acestei ramuri la formarea produsului intern brut a fost de numai 14%.

Industria:
-privatizarea a evoluat destul de timid, agenii economici nou nfiinati orientndu-se mai ales ctre uniti mici din
domeniul produciei de bunuri de consum.
-din total ntreprinderilor existente n 2000, 76% aparineau grupei 0-9 salariai, 18% grupei 10-49 salariai.
-firmele private din industrie erau astfel repartizate:
-27% indus. alimentar i de bunuri;
-21% indus.uoar;
-8% indus. construciilor metalice etc.

Transporturile:
-la transportul de mrfuri transportul privat deine o pondere destul de sczut.
-transportul privat urban deine o pondere mai ridicat datorit nfiinrii de rute interurbane care funcioneaz
paralel cu cel feroviar, pe aceleai itinerarii sau destinaii.

Comerul cu amnuntul:
-este ramura din sectorul serviciilor cu gradul cel mai ridicat de privatizare.
-n 2000, sectorul privat deinea 150.000 uniti, o mbuntire a distribuiei teritoriale a unitilor, mrirea
suprafeei comerciale, utilizarea mai eficient a spaiilor existente.

Comerul exterior:
-gradul de acoperire a importurilor prin exporturi, este de circa 75-80%.

21
22