ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLODVA

FACULTATEA CONTABILITATE

Referat
Tema: Mercantilismul ca teorie și politică economică. Particularitățile
naționale ale mercantilismului.

Autor:
studenta gr. CON-182,
învăţământ cu frecvenţă redusă
Cimpoeș Iuliana

Conducător științific:
dr. conf. Filip Nolea

Chişinău – 2018
Cuprins:
 Introducere................................................................................................................3
1. Capitolul 1 Geneza și ideile comune ale mercantiliștilor...........................4-9
1.1 Premisele apariției mercantilismului..................................................................4
1.2 O privire de ansamblu asupra doctrinei mercantiliste .......................................5-7
1.3 Conceptul despre conținutul și izvorul bogăției.................................................7-9
2. Capitolul 2.Justificarea intervenției statului în viața economică............10-11
2.1 Statul – întreprinzător abil și ocrotitor de nădejde...............................................10
2.2Instrumente de realizare a obiectivelor economice............................................10-11
3. Capitolul 3. Particularitățile naționale ale mercantilismului...................12-14
3.1Mercantilismul bullionist spaniol – îmbogățirea prin atragerea metalelor
prețioase.....................................................................................................................12
3.2 Mercanstilismul industrialist francez – îmbogățirea prin crearea
manufacturilor............................................................................................................13
3.3 Mercantilismul comercial englez – îmbogățirea prin comerțul exterior............13-14
4. Capitolul 4. Idei mercantiliste în opera lui Dimitrie Cantemir (1673-
1723)...............................................................................................................................15-16
4.1 Despre atitudinea moldovenilor față de comerț și față de negustorii
străini..........................................................................................................................15
4.2 Consecințele dominației turcești asupra economiei Moldovei............................16
5. Capitolul 5. Concluzii.......................................................................................17
6. Bibliografie........................................................................................................18

2
 Introducere

Orice cunoaștere după natura sa este istorică, iar activitatea oamenilor se bazează pe experiența
generațiilor precedente.
Din studierea gândiriieconomice din diverse timpuri şi din variate spaţii, a contribuţiilor
diferitelor personalităţi şi şcoli de gândire economică se degajă o concluzie de o deosebită actualitate,
anume că numai confruntările libere au reprezentat şi reprezintă climatul favorabil creativităţii. În
lumea de azi, aflată în continua mişcare, adesea în direcţii şi cu scopuri concurente şi nu rareori
contradictorii, un asemenea climat este de natură să faciliteze reflecţia profundă, în scopul surprinderii
fundamentelor esenţiale şi durabile ale vieţii economice, al descifrării mecanismelor de desfăşurare a
acesteia în împrejurări istoriceşte determinate.
Referatul include premisele apariţiei doctrine mercantiliste, reprezentanţii ei principali,
problema centrală de cercetare, conceptele şi teoriile de bază, instrumentarul methodologic utilizat,
legătura dintre postulatele teoretice şi acţiunile practice în vederea promovării politicii economice.
Prin mercantilism este desemnat ca fiind prima doctrină economică, care a înlocuit scolastica
medievală cu o nouă mentalitate, în spiritual burghez, cu năzuința de prosperitate, îmbogățire, succes.
Mercantilismul fiind doctrina, care a încurajat intervenția statului în economie,, astfel contribuind la
formarea piețelor naționale, la adîncirea diviziunii sociale ale muncii, la susținerea progresului ethnic
și economic. În timp ce canoniștii și scolasticii medievali îndemnau la moderație, mercantiliștii au fost
primii care au declarat cu fermitate că îmbogățirea este o faptă lăudabilă, că dorința de a acumula
bani joacă un rol pozitiv, stimulator în activitatea economică.

3
 Capitolul 1 Geneza și ideile comune ale mercantiliștilor

1.1. Premisele apariției mercantilismului

Mercantilismul ca teorie și politică economică apare
într-o perioadă când lumea rurală și meșteșugărească este
înlocuită cu o lume comercială și manufacturieră, când apar
state naționale unificate și puternice, care până la urmă
câștigă lupta cu biserica pentru prerogativele de autoritate
supremă. Aceste state se constituie sub forma monarhiilor
absolute. Cum spunea regele Franței Ludovic al XIV- lea, ,,
Statul sunt eu„.
În același timp cu formarea și întărirea statelor
centralizate, crește si nevoia de bani.
Astfel, regele își căuta bani mai mulți pentru a-și întări
forțele armate, populația – pentru a plăti impozitele, comercianții – pentru a acumula capital, a
procura materie primă, utilaje, dar și pentru a angaja forță de muncă.
Datorită faptului, că nevoia de monedă de aur și argint era în continuă creștere, a dus la
sporirea considerabilă în țările europene, mai ales pe teriotoriul Franței, a numărului alchimiștilor,
adică a persoanelor care transformau metalele în aur.
Tot o premisă a apariției mercantilismului reprezintă descoperirile geografice, și anume
descoperirea Americii de către navigatorul spaniol de origine italiană Cristofor Columb în 1492,
găsirea a noi drumuri către Asia și Africa. Astfel oamenii de afaceri au obținut acces la noi piețe de
desfacere, la surse de aprovizionarea a manufacturilor cu materie primă și chiar forță de muncă
ieftină. Un factor important ce a condiționat apariția doctrinei mercantiliste a fost, de asemenea și
revoluția intelectuală și morală din sec XV-XVI.
Mercantilismul avea în centrul său idea că națiunea/statul trebuie să aibă și să rețină cât mai
mult din activitățile economice manufacturiere/industriale în interiorul propriilor granițe, mai ales
cele industrial-militare.
Transformări revoluționare se produc chiar și în cadrul Bisericii. Potrivit lui Jean Calvin (1509-
1564) , care a răspândit ideile protestantismului în Franța și Elveția schimbând din temelie felul de a
explica succesul economic și setea de îmbogățire.
După ideile sale, soarta omului este pecetluită în ceruri, și doar analizând rezultatele activității
sale, el poate afla dacă îi este sortit să fie mântuit sau va arde în flăcările Iadului, dacă are venituri
mari, dacă afacerile îi merg bine, el va nimeri în rai.
Astfel succesul economic arată omului dacă este sau nu, alesul lui Dumnezeu.

4
 1.2.O privire de ansamblu asupra doctrinei mercantiliste

Mercantiliști sunt de regulă, oameni de afaceri (negustori, bancheri, industriași) și demnitari

de stat care, timp de trei secole (1450-1750), au dominat gândirea economică în întreaga Europă și
care apărau ideea că bogăția este valoarea supremă atât a unei națiuni, cât și a individului.
În opinia mercantiliștilor, a fi bogat însemna a avea, și anume a avea mult aur. Astfel
mercantilistul spaniol a declarat că ,,scopul și datoria Regelui este de a păstra , îmbogăți și a extinde
regatele(Aragon și Castilia), deoarece Dumnezeu a dorit să le încredințeze anume acestuia doar în
schimbul acestor condiții.Pentru îmbogățirea acestor regate, acesta credea că este necesar interzicerea
scoaterii monedelor din țară.
În Evul Mediu forma principală a bogăției erau latifundiile feudale și imobilele(palatele,
castele, case de locuit etc.) În epoca Renașterii, forma principală a bogăției devine, treptat aurul și
argintul.
Spre deosebire de spiritul moderator ce a caracterizat gândirea economică a scolasticilor
medievali, mercantilisml gravitează în jurul ideii de acumulare, prin orice mijloace, a unui stoc cât
mai mare de metal prețios și bani, pentru sporirea veniturilor statului și ale națiunii, și implicit, a
puterii acestora.
Prin urmare, putem considera că mercantilismului se bazează pe două principii:
 Principiul chrysohedonic sau dorința de a deține cât mai mult aur, putere și implicit
bogăție, pentru că, potrivit spuselor lui William Petty:,,aurul, argintul, bijuteriile nu pier, ele sunt
bogății în toate timpurile și locurile”;
 Principiul antagonismului de interese dintre națiuni, bazat pe stocul monetar, unde
banul constituie ”nervul războiului”.
Cuvântul mercantilist este de origine italiană, unde substantivul ,,mercante,, înseamnă
comerciant sau negustor.
Fiind primii care au studiat procesele economice în mod special, și nu parțial sau accidental,
cum se făceau în Antichitate și în Evul Mediu, mercantiliștii au investigat activitatea economiccă ca
un domeniu independent de cercetare.
Ideile comune împărtășite de toți mercantiliștii:
o Banii(aurul și argintul sub formă de monede ) erau recunoscuți drept esență a bogăției,
iar în unele cazuri, drept mijloc de sporire a acesteia.
o Factorii principali ai creșterii avuției unei țări erau socotiți:
a)Sporirea masei monetare aflate în circulație;
b)Crearea manufacturilor
c)Creșterea numărului populației.

5
 o Domeniul de activitate în care se înmulțește bogăția unei țări este în primul rând,
comerțul exterior, mai precis o balanță monetară activă, în rezultatul căreia cantitatea de monedă
intrată în țară este mai mare decît cea care părăsește țara.
o În rezultatul creșterii numărului populației, are loc reducerea salariilor și a costurilor de
producție, ceea ce face ca producția manufacturilor naționale să devină mai competitivă pe plan
extern.
o Creșterea masei monetare în circulație reduce rata dobânzii, fapt care sporește
rentabilitatea investițiilor și amplifică potențialul de export al țării.
o Politica comercială a statului trebuie să fie una potențial protecționistă.
o Statul este obligat să încurajeze crearea manufacturilor, să stimuleze importul de
materie primă și exportul de produse manufacturiere.
Cei mai de seamă reprezentanți ai mercantiliștilor sunt:
 Jean Bodin (1530-1596)

Antoine de Montchrestien (1575-1621)

 Jean-Baptiste Colbert (1619-1683)

6
 Thomas Mun (1571-1641)

 William Petty (1623-1687)

1.3.Conceptul despre conținutul și izvorul bogăției

Mercantiliștii au fost primii care,au declarat că îmbogățirea este o faptă lăudabilă. Ei afirmau
că principala preocupare ale oamenilor și a statului este întreprinderea activităților pentru sporirea
avuției.

7
 Ca urmare fiind conștienți sau chiar inconștienți, aceștea au ignorat celelalte forme ale avuției,
cum ar fi pământul, construcțiile, bunurile de consum și altele, plasând stocurile de aur și de argint
în vârful celor mai importante obiecte ale bogăție.
Englezul Willliam Petty, considerat a fi întemeietorul economiei politice clasice, a ajuns la
concluzia că valoarea banilor de care dispunea Anglia la moment constituia doar 3% din totalul
avuției.
Deși mercantilismul la prima vedere observăm că este doctrina, care acorda o importanță
deosibită banilor, unii mercantiliști aveau alte păreri privitor la adevăratul obiect al bogăției.
Fiind și el cu spirit mercantilist, Jean Bodin susținea, că ,, oamenii sunt singura bogăție a unei
țări”. Un al mercantilist Antoine de Montechrestien era de părerea că ,, suficiența lucrurilor
necesare vieții” reprezintă principala bogăție.
Conform mai multor păreri ale mercantiliștilor mijlocul cel mai bun de obținere a unei cantități
mai mari de aur și argint este circulația mărfurilor, mai ales în afara țării, dar și războaiele erau
considerate drept izvor, într-u cât prin intermediul acestora se puteau cuceri noi colonii.
Teoria metalistă a banilor era susținută de mercantiliști ca: Thomas Mun(1571-1641) care
analizează moneda în strânsă legatură cu comerțul – banul ajuta comerțul, iar comerțul mărește
bogăția în bani.
În evoluția sa mercantilimul cunoaște două etape mai importante determinate în funcție de
modul de interpretare și aplicare a politicilor economice emise în acea perioadă. Prin urmare avem
de-a face cu mercantilismul timpuriu și dezvoltat.
Acestei perioade îi este caracteristică preocuparea pentru realizarea unor balanțe comerciale
active, al unui excedent al intrării de monedă față de ieșiri. În acest contest sunt remarcate masurile
de ordin administrativ impuse de către stat, în sensul limitării, chiar pînă la interdicție, a importului
de mărfuri și stimulării, pe cât posibil, a exportului, cu scopul atragerii unei cantități cât mai
însemnate de monedă și metal prețios. Indeferent aspirațiilor marilor gânditori economici, comerțul
exterior era considerat drept sfera principală de sporire a bogăției.
Mercantiliștii apărau ideea unei abundențe de bani în țară, declarând chiar că ,nimic nu trebuie
să fie mai ieftin, cu excepția banilor”.
Unul din meritele mercantiliștilor este faptul că aceștea au demonstrat faptul că exportul de
produse manufacturiere este mult mai avantajos decît exportul produselor agricole, deoarece primele
sunt mai puțin supuse riscurilor climaterice. Astfel prin această idee, mai apoi a fost susținută
activitatea de creare a manufacturilor.
Toate aceste preocupări, au dus la apariția unei teorii a francezului Jean Bodin, și anume teoria
cantitativă a banilor potrivit căreia există un raport direct proporțional între cantitatea de monedă
în circulație și nivelul prețurilor. În măsura în care crește sau scade masa banilor în circulație, cresc

8
sau descresc prețurile, adică puterea de cumpărare a monedei este invers proporțională cu cantitatea
ei. Această formă naivă, simplistă, a teoriei cantitative a monedei este exprimată prin formula:
M = T * P,
unde M este cantitatea de monedă,
T volumul tranzacțiilor
P nivelul prețurilor.
Considerand pe T invariabil, variația lui M determină covariația lui P.
În opinia lui Thomas Gresham ,,banii răi îi alungă din circulație pe cei buni”,care înseamnă
că agențiie conomici sunt înclinați să păstreze moneda cu o valoare bună, sub formă de tezaur, iar
moneda cu valoare mică contunuînd să rămână în circulație.

9
 Capitolul 2 Justificarea intervenției statului în viața economică
Deoarece procesul de constituire a noilor economii naționale nu se încheiase și cum acestea nu-și
puteau procura banii necesari doar din mijloace economice private, se apelează la sprijinul statului.
Analizând această situație, Antonio Serra propune o serie de măsuri pe care statul ar trebui să le aibă
în vedere pentru stimularea exportului, în condițiile unui import restrictiv.

2.1. Statul – întreprinzător abil și ocrotitor de nădejde

Mercantiliștii considerau că regele și funcționarii de stat trebuie să se comporte asemenea unui
întreprinzător abil și eficient, care își ruinează concurenții, își sporește avuția și iese totdeauna
învingător.
Doar prin intermediul unei politici economice active, statul este capabil să asigure creșterea
avuției țării.
Este caracteristic și legătura
strânsă formată între Rege și
comercianți, și anume Regele avea
nevoie de susținerea acestora în lupta
contra marilor feudali, iar în schimb
comercianții primeau garanții din
partea Regelui, că se vor îmbogați fără
limită, prin intermediul noilor piețe de
desfacere, surse de materie primă.
În viziunea mercantiliștilor, statul are câteva obiective de bază:
Asigurarea creșterii masei monetare în circulație, în special prin promovarea unei politici
comerciale protecționiste;
Stimularea dezvoltării manufacturilor private și crearea de manufacturi publice;
Stimularea creșterii numărului populației și reducerea costurilor de producție, prin
încurajarea imigrației, fixarea salariului la un nivel redus.

10
2.2. Instrumente de realizare a obiectivelor economice.
Primul obiectiv economic al
statului era stimularea creșterii
masei monetare, care a început a
fi realizat prin intermediul
interzicerii scoaterii monedei
din țară și atragerea acesteia din
exterior. Acest obiectiv se
efectua prin 2 intermedii:
1. Cuceririle coloniale;
2. Încurajarea importului de
aur și argint de pe alte
continente, în special America.

În scopul stabilirii unei balanțe comerciale active, statul a fixat taxe vamale înalte la import, la
marfuri de lux în special, precum și la bunurile care puteau face concurență bunurilor manufacturiere
autohtone. Exportatorilor din contra au obținut înlesniri fiscale și anume credite cu dobândă mică,
ș.a. Datorită acestor măsuri protecționiste, nu doar creștere numărul maselor monetare, ci
manufacturile autohtone erau protejate de concurenți străini.
În Franța încurajarea manufacturilor de făcea prin intermediul invitarea maeștrilor străni
iscusiți.

11
 Capitolul 3 Particularitățile naționale ale mercantilismului

3.1. Mercantilismul bullionist spaniol – îmbogățirea prin atragerea metalelor

prețioase.

Mercantilismul spaniol care este

cunoscut sub numele de bulionism. În Spania
economiștii s-au preocupat de conservarea
metalelor prețioase provenite din noile
continente cucerite și de interzicerea scoaterii
din țară a acestora.
Aici avem de-a face cu un mercantilism
metalist. Descoperirea și colonizarea Americii
a adus Spaniei rezerve imense de metale
prețioase, obținute fără mari eforturi, ea atingând în decursul unei perioade scurte de timp un nivel de
bunăstare care, in alte tări, cerea mari eforturi de muncă, mijloace și timp. Însă abundența monetară a
creat doar iluzia bogăției. Acei factori care au contribuit la măreția Spaniei au constituit și cauzele
decăderii economiei
În tările europene vecine puterea centrală se baza pe legătura statului cu burghezia în
crestere. În Spania, însă, puterea se baza pe nobilime care manifesta un dispreț deplin față de munca
și, în primul rând, munca industrială.
Statul spaniol ocrotea nu manufacturile și comerțul național, ca în țările vecine, ci biserica. Pe
lânga cavalerii fără griji figura centrală a vieții spaniole erau călugării trândavi. Exportatorii spanioli
erau obligaţi să exporte mărfuri spaniole şi să repatrieze sumele încasate din vânzari, iar importatorii
de produse străine erau obligaţi să le plătească cu produse spaniole.
Se crease o situație anormală, în condițiile lipsei industriei proprii ți afluxului enorm de metale
prețioase a provocat o creștere masivă a prețurilor. Pentru a preîntâmpina nemultumirea maselor,
Spania a început să stimuleze importurile. Ca urmare, banii din metale prețioase au părăsit țara, iar
puținele activități naționale, distruse de concurența mărfurilor străine, au dispărut cu totul. La această
dispariție au contribuit și enormele impozite stabilite de stat, mai ales asupra activităților industriale.

12
 În concluzie, această practică, a mercantiismului spaniol, a demonstrat teoreticienilor și
practicienilor mercantilisti că a avea aur încă nu înseamna prosperitate garantată. Puțin câte puțin
iluzia monetară este abandonată, căile dezvoltării economice fiind văzute fie în industrie, fie în
comerț.
3.2. Mercanstilismul industrialist francez – îmbogățirea prin crearea
manufacturilor

Mercantilismul francez asemeni

mercantilismului spaniol urmărea creșterea
numărului de metal prețios, dar aplicând
altfel de metodă și anume, încurajarea
dezvoltării manufacturilor. Acest fapt a
salvat practic Franța de la o cădere
economică, asemeni Spaniei.
Manufacturierii aveau ca misiune crearea marfurilor în primul rând pentru export.Antoine de
Montchrestien era convisn că ,,toate țările bogate au industrie”, și că ,,fericirea oamenilor constă
în bogăție, iar bogăția în muncă”.
În Franța au început să se elaboreze un șir de programe de dezvoltare a manufacturilor și
private. În cazul exportului de mărfuri acește beneficiau de un șir de privilegii fiscale și subvenții.
Mai tîrziu Jean-Baptiste Colbert (1619-1683), ministrul de finanțe francez a semnat decretul prin
intermediul căruia se interzicea muncitorilor francezi să părăsească țara. În 1667 este adoptat un tarif
vamal protecționist, care prevedea:
 Interzicerea importării mărfurilor străine ce concurau cu cele franceze;
 Scutirea materiei prime importate de tarifele vamale;
 Încurajarea exportului de mărfuri manufacturiere.
Timp de 10 ani, aplicând politica de încurajare a industriei și comerțul extern, Colbert reușește să
dubleze veniturile obținute de Rege, transformând Franța în cea mai puternică țară din Europa.
De aici se trage și sinonimul mercantilismului – colbertism.

3.3. Mercantilismul comercial englez – îmbogățirea prin comerțul exterior

Aici au actionat unii din cei mai importanti teoreticieni ai mercantilismului, literatura
mercantilistă fiind mult mai substantiala decat a oricarei alte tarii. Thomas Mun afirma că pentru a
spori cantitatea de bani din țară, nu e neapărat nevoie de a interzice ieșirea banilor din ea. Acest

13
obiectiv poate fi realizat mult mai simplu și mai efficient în urma unui comerț exterior activ.
Deasemenea T. Mun scria ,,Mijlocul normal pentru a ne spori bogăția și cantitatea de metal prețios
este comerțul exterior…”.
A rămas celebră în acest sens comparația pe care Mun o face între rolul banilor și rolul
semințelor: ,, Dacă noi l-am judeca pe agricultor numai prin prisma momentului semănatului am
putea să-l considerăm nebun. Dar dacă ne amintim în acel moment și de secerat, care este scopul
activității sale, atunci am putea judeca cum se cuvine munca lui și belșugul care decurge din ea”.
Acesta considera că producerea culturilor desinestătător cum ar fi: cânepa, inul, tutunul, pe care le
import de peste hotare, import care le ruinează țara.
Comerțul exterior era practicat prin intermediul navelor maritime construite în șantierele
engleze, care aparțineau armatorilor englezi și pe care serveau echipaje și ofițeri englezi.
Măsurile protecționiste și anume apariția Legilor Navigației (1651), semnate de conducătorul
revoluției burgheze din Anglia (1648), Oliver Cromwell (1599-1658), flota maritimă britanică
obținea dreptul de exportare a marfurilor autohtone, și de importare a mîrfurilor străine, astfel
încurajînd crearea unei flote maritime puternice, care prestând servicii altor țări, s-a transformat într-
o sursă important de bani pentru statul englez.

14
 Capitolul 4 Idei mercantiliste în opera lui Dimitrie Cantemir (1673-
1723)

4.1. Despre atitudinea moldovenilor față de comerț și față de negustorii străini

Dimitrie Cantemir, cărturar de talie europeană, cea mai marcantă perosnalitate din cultura
românească medievală, fiind primul gânditor, care a remarcat și condamnat una din calitățile ale
moldovenilor, și anume, accea de a glorifica munca agricolă, și a trata cu dispreț activitatea
comercială.
În anul (1716), Dimitrie Cantemir și-a expus doctrina mercantilistă în lucrarea sa ,,Descrierea
Moldovei”, lucrare cerută de Academia Germană și care îl va primi ulterior pe Cantemir ca membru
al său. Particularitățile doctrinei mercantiliste a lui Cantemir decurg din axarea acesteia pe
principalele probleme politico-economice ale statului feudal românesc, aflat la răscrucea marilor
drumuri comerciale și sub influența a trei mari imperii: rusesc, turcesc și austriac.
Din cadrul doctrinei sale ideile importante sunt:
 Necesitatea realizării unității românilor;
 Organizarea unui stat centralizat în care să fie instituită monarhia ereditară;
 Înlăturarea asupririi străine care împiedica dezvoltarea țării prin subminarea
posibilităților de acumulare a avuției.
Cantemir mai arată că nu este destul ca o țară să fie înzestrată cu resurse naturale pentru ca ea
să fie bogată, ci avuția ei sporește numai în măsura în care crește hărnicia poporului său și se
intensifică activitatea comercială, concomitent cu reducerea consumului de lux și fastul puterii
regale.
Căutând un răspuns la întrebarea de ce Moldova, exportând mai mult decît importând, duce
mereu lipsă de bani?!, Cantemir scria că ,, Negustorii străini (turcii, evreii, armenii), care-s numiți
deobicei gelepi, au luat în mâinile lor tot comerțul Moldovei din pricina nepăsării populației.
Prin intermediul comrcializării cu una din cele mai principale bogății ale Moldovei, și anume
vitele și boii, negustorii străini practic obțineau profituri imense din procurarea acestor marfuri cu
puțini bani și exportândule în alte țări la prețuri uriașe. La fel se proceda și cu alte mărfuri, cum ar fi
vinul moldovenesc, mierea de albini, carnea. Cea mai solicitată carne fiind, carnea de oaie, pe care
negustorii turci o importau în cantități enorme, în special pentru curtea sultanului.

15
4.2. Consecințele dominației turcești asupra
economiei Moldovei
Dimitrie Cantemir studia în permanență analiza factorilor
care rețineau procesul de a spori bogăția Moldovei. Era convins că
un popor nu poate fi bogat, dacă este dominat de către alt popor. El
scrie că de-a lungul timpului turcii au gasit noi și noi prilejuri de a
mări tributul plătit anual Porții, dar pe lângă aceasta, ,,Moldova
este obligată să dea Sultanului un dar numit peșcheș, de 12500 de imperiali și două blănuri, una de
samur și una de râs, un peșcheș pentru mama sultanului și altele.
Cantemir consideră că unul dintre factorii care rețin dezvoltarea economică a Moldovei este
lăcomia boierilor și a domnitorilor, care le îi ruinează până la sărăcie lucie pe țăranii lor, silindu-i să
plătească atâtea dări, câte voiește domnia sa să-i spuna.

16
 Capitolul 5 Concluzii

În concluzie pot spune că doctrina mercantilistă a lăsat în urma sa consecințe atât cu aspect
negativ, dar și pozitiv. Meritul ce le aparține este formularea teoriei cantitative a banilor, a
conceptului de balanță comercială și noțiunea de politică comercială protecționistă. Un alt merit a
fost smulgerea societății europene din relațiile economice și politice medievale, grăbind
transformarea economiei naturale în economie de schimb, mult mai eficientă, datorită teoriei și
politicii sale economice. Dar în final, cu sacrifiicii au apărut și consecințe negative simțite de mai
multe țări din Europa, unde a avut loc scăderea nivelului de trai și o diferențieire majoră dintre cei
bogați și săraci.

17
 Bibliografie
 Manual ,,Doctrine și Eonoomiști Celebri” , autor Dumitru Moldovanu;
 http://feisa.usch.md/wp-content/uploads/2016/11/conspect-la-doctrine-
economice.pdf;
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Mercantilism;
 https://conspecte.com/Gindirea-economica-premoderna/mercantilismul.html;

18