I

XII Econornie
I
prin care se deruleaza relatiile economice dintre tlirile lumii Indeosebi economiei
I
Uniunii Europene, din care face parte Romania.
in elaborarea lucrarii autorii au fost orientati de convingerea ca performantele
economice, In conditiile transfonnarilor determinate de progresul tehn6- '
logic contemporan, sunt indisolubil legate de modul economic de, gandire al oame
nilor in toate deciziile actiunile lor. '
I
, ' '
Lectiile au fost elaborate dupa CUI!). urmeaZa:
I
Prof. dr. Ion Bucur: Capitolele X, XII, XVII, XX; " ' .'".
Prof. dr. Viorel Cornescu: Capitolele II, ill, IV, VII, Vill, IX, XIV, Xv, XVI;'
Prof. dr. Gheorghe Cretoiu: Capitolele I, V, VI, XI, XVllI, XIX, XXI, XXII, XXIII-
Fiind de perfectibilitatea cursului; cu anticipatie
tuturor celor care ne vor transmite observatii sugestii In aeest ' . '
I Autorii
I
I
I
I
I
'"
I
I
I

Capitolul I
ECONOMICA CALITATEA
ORGANIZARII VIETII ECONOMICE
,
1.1. Originea nopunii principalele etape ale devenirii economiei

Notiunea de eeonomie se In prezent, eu doua sensuri majore: '
a) activitatea # sistemul real prin care oamenii, coleetivitatile soeietatea
asigura cele necesare traiului;
b) :jtiinta care studiaza explica fundamentele legile acestei activitati.
Aeeastii nopune are originea In limba Greeiei Antice, fiind lansatii pein lucrarea
filosofului istoricului Xenophon (430-355 l.Ch.) intitulatii Oikanomia (Oeconbmicus),
In care erau analizate probleme ale adrninistrarii gospodariei (oikas - casa, gospodarie;
nomos - norma, lege). Analizele reprezentarile teoretiee s-au llirgit mdeosebi prin
Platon Aristotel, dar limitandu-se tot la eeonomia easniea la schimbul de bunuri
Indeosebi la eeea ce marele filosof Aristotel denumea "modalitatile naturale
modalitatile antinaturale, de dobilndire a bogatiei" (in luerarea "Politiea").
Din aeeste scurte referiri istorice rezulta ca, initial, economia ea nu se
diferentia de filozofie. fenomenele problemele economiee fiind tratate In eadrul
unor luerari de filozofie (sociala). In sustinerea acestei idei poate fi evocat faptul eli
fizioeratii care, la mijlocul seeolului al XVill-lea puneau importante pietre de
temelie, erau eonsiderati ca "filosofi iar eel care avea sa fie, mai tarziu,
eonsiderat parintele economice, Adam Smith, era inca profesor de filozofie
morala (la Glasgow - Scotia) cand a scris principala sa luerare ,,Avutia natiunilor".
In Evul mediu activitatea economica se dezvolta lent cu diferente mari de la 0
zona la alta. Ca abordare teoretica a acestor realitati, economia ramane subordonatii
eu precadere moralei; bogatia materialli, aeumularea de bani, dorinta de profit sunt
reprobate de ideologie, care era dominata de preceptele moralei religioase.
amplificarea comertului, dezvoltarea manufacturilor mai ales
revolutia industriala din Europa aveau sa impulsioneze tot mai puternie atat produqia
de bunuri materiale bogatiei, cat dezvoltarea nemaiintalnita acomer
Wlui pe planul intern al fiecarei tari, precum intre popoare. Ca urmare, s-au ir'ltensi
ficat preocuparile pentru Intelegerea acestor procese, a factorilor motivatiilor care
Ie determina.
Pe acest fond, incepe 0 a doua etapa In procesul de formare a eeonomice,
marcata prin eonstituirea unor curente de gandire economica prin aparitia primului
, tratat intitulat "Economie politica", publicat in 1615 de francezul Antoine de
Montchrestien, prin care s-a pus in cireulatie denumirea economiee a
2 Economie
Inceput procesul ei de autonomizare, in raport cu filosofia morala, proces consacrat
de cel ce avea sa-i devina parinte prin lucrarea "Avutia natiunilor", publicata In anu!
1776, Adam Smith.
Aceasta etapa a fost marcata de contributia jcolii jiziocrate Indeosebi de
gandirea clasica engleza, din care se vor desprinde apoi mai lnulte directii de

In jurul anului 1870 se deschide 0 noua etapa, a treia, care a durat pana la marea
criza economica mondiala din anii '30. Ea s-a caracterizat prin afinnarea marxismului
a celor trei de gandire neoclasica, precum prin formarea istorice
gennane a teoriei protectionismului. Totodata, a Inceput un proces de diferentiere a
economice, prin formarea unor domenii noi, alaturi de economia politica,
Intre care economia agrara, economia industriei, statistica economica, finantele,
istoria economica A patra perioada In evolutia economice este Incadrara
Intre anii '30 anii '70 ai secolului XX,' fiind marcata puternic de afinnarea lui
I.M. Keynes, care a fundamentat 0 noua orientare de gandire, dar de actiune econo
mica. In aceasta perioada s-au fonnat afinnat alte economice importante:
economia mondiaUi, istoria doctrinelor economice econometria.
In ultimele douadecenii din secolul XX, s-a deschis 0 noua etapa In procesul
dezvoltarii economice, caracterizata ca perioada confruntarii cu numeroase
dezechilibre economic,o-sociale, In cadrul multor economii, dar pe plan inter
national, precum a aparitiei unor exigente solicitari mari'ln raport cu teoria
economica.
in acest cadru, se apreciaza ca economica actuala se afla "in fata unei noi
situatii clasice" sau In fata unei "a treia revolutii In gandirea economica" bazata pe 0
noua ,paradigma: sinteza dintre cele doua - cea clasica, bazara pe teoria
echilibrului general cea modema, a dezechilibrului.
1
Fara Indoiala ca la granita dintre doua milenii, II ill, provocarile fata de
economica sunt mari complexe, Indeosebi sub actiunea pennanentei tensionari din
raportul nevoi-resurse echilibru-dezechilibru, dar din raportul dezvoltare econo
mica nationala-integrare intemationala-globalizare.
1.2. Principalele contribupi conceppi
Din ansamblul gandiriieconomice yom desprinde pe cele care tin prin excelenta
de demersul economiei generale (teoretice) care au c<;mtribuit la fonnarea
obiectului sistemului conceptual al acestei "
1. Mercantilismul a fost 0 doctrina economica ce avea In centrul sau ideea ca
aurul argintul reprezinra prima bogatie, atilt pentru indi vizi, cat pentru state. Sub
numele de sunt cunoscuti multi care In secolele XVI
XVII-XVIII (de la 1500 pana la 1750) au fonnat mai multe nationale care
militau pentru determinarea modalitll.tilor prin care statuI putea procure cantitati .
cat mai mari de aur argint. Se disting mai multe curente:
" Anghel N. Rugina, Principia oeconomica, Ed. Romane, 1993, p. 10 UIID.
$tiinfa economicii ji calitatea organiziirii vie!ii economice 3
Mercantilismul spaniol, care este cunoscut sub numele de bulionism. Principalii
autori: Ortiz, Olivares Mariana. Metoda preconizata de ei consta. In interzicerea
din tara a metalelor pretioase in exportului pentru intrarea de aur
argint In tara.
Mercantilismul jrancez, care se confunda cu ceea ce a capatat denumirea de
colbertism sau mercantilism industrial. Aceasta denumire are originea In faptul ca
Jean Baptiste Colbert, care a detinut functia de controlor general al finantelor
Frantei, in timpul lui Ludovic al XIV-lea, a initiat masuri proteqioniste pentru dez
voltarea industriei comertului, ca mijloc de promovare a exportului de achizi
tionare a aurului.
, in afara lui Colbert, In Franta-. mercantilismul a avut sustinatori s-a
caracterizat printr-o anumita diversitate de opinii. Astfel, unii au fost agrarieni, iar
Jean Bodin 0.530-1596) ramane renumit (ca de altfel italianul Devanzatti) pentru
ideea legaturii dintre abundenta monedei ridicarea preturilor. Antoine de
este cel care a dat numeIe acestei prin lucrarea sa intitulata
"Tratat de economie politica", publicata la 1615.
in Anglia Olandit, mercantilismul a avut 0 orientare prin excelenta comerciala,
fapt pentru care el a mai fost denumit "comercialism". Conform conceptiei
respective, abundentii de moneda, cheia prosperitatii natiunii, se realiza prin comertul
exterior. Principalii autori sunt: englezii William Petty (1623-1687), Thomas Mun
(1571-1641), Gregory King (1648-1712). englezi au fonnulat unele
idei care aveau sa fie dezvoltate ulterior de catre keynesism, prin recomandarea de a
adopt<.J, .rate scazute ale dobanzii considerand aceste rate pre!Ul banilor. Ei argu
mentau, de asemenea, ca abundenta monerlei, necesara pentru a realiza rate scazute
ale dobanzii, antreneaza preturilor.
intre contributiile mercantilismului englez mai trebuie mentionata teza for
mulata de Thomas (1519-1579), prezenta in literatura sub denumirea de
legea lui Gresham: "moneda rea alunga din circulatie pe cea buna", iar William
Petty ramane cunoscut atat prin introducerea notiunii de valoare, prin propunerea de
a se contracara prin scaderea salariului, cat prin cunoscuta formula prin
care 5e exprirna legatura dintre cei doi factori ai avutiei: "munca este tatal, iar
pamiintul este mama avu{iei". .
, Mercantilismul german sau "camaralist", care s-a formulat mai tarziu, pune In
centrul cercerarii indeosebi problemele tezaurului public prefigureaza In fapt
gennana.
2. Fiziocra{ii. Contrar mercantilismului, curentul fiziocrat, aparut la mijlocul
secolului al XVill-lea, a constituit 0 veritabila economica, avand, dupa cum se
remarca In literatura, un conducator, un manifest discipoli.\ Cel mai reputat dintre
fiziocrati, considerat corifeul curentului, a fost francezul Franrrois Quesnay
(1694-1774). "Manifestul" sau este reprezentat prin Tabloul economic, publicat de el
In 1758, In care se prezinta, pentru prima data, im model cantitativ al circuitului
economic al fluxurilor dintre ramurile economiei nationale.intre reprezentantii
I J.M. Albertini, A. Silem, Comprendre les theories economiques. Petit guide des grands
courants, Editions du Seuil, 1987, p. 16.
5
I
4 . Economie
I
acestui curent se numara discipolii lui Quesnay: Dupont de Nemours, Mercier de la
I
Riviere Jacques Turgot (1721'.. 1781), care, in timpul lui Ludovic al XVI 'a
detinut functia de controlor general al finantelor Frantei.
Conceptia fiziocratica se remarca printr-o serie de contributii idei importante,
intre care: critica argumentata a mercantilismului; formularea ideii cu privire la exis
I
tenta unei ordini naturale tn societate a unor legi naturale de dezvoltare a acesteia;
faptul Cll. agricultura este singura ramurll. productiva, in care se creeaza produs net se
sporesc cantitafi,le de resurse disponibile, celelalteactivitati fiind considerate sterile.
Conceptia de bazll. a fiziocratilor se caracterizeaza prin respectul proprietatii
private, libertatea schimbului de mll.rfuri caracterul echivalent al acestora
adoptarea unui impozit unie pe produsul net perceput de la proprietarii funciari.
I
3. Giindirea clasicii cea neoclasicii. Liberalismitl economic. La granita dintre
I
manUfactura marea industrie de fabrica s-a format s-a dezvoltat $coala clasicii IZ
economiei politice, care a pus bazele curentului de polititll. economicll.
denumit liberalismul economic. ,. , .'
I
Analizele de istorie a gandirii economice pim tn evidentli Iegll.turile ce exista intre
acest curent de gandire contributiile teoreticemai vechi, incepand cu distinctia
dintre 'valoarea de tntrebtiintare valoarea de schimb, oferita de filozofii greci
Aristotel Xenofon mai ales, cu ideile despre ordinea naturala a hlcrurilor, ca
I
fundament aI, armoniei intereselor - idei fundamentate tn "Incercll.ri de aritmetica
economica" (1680) a lui William Petty tn "Discursuri asupra comer1;ului exterior,
monedei dobanzii" (1752), apar1;inand lui David Hume.
Cei mai de seama reprezentanti ai acestui curent de gandire, prin contributia
I
adusll.tn economica, sunt: Adam Smith, David Ricardo, Thomas R. Malthus
John Stuart Mill. .
Adam Smith (1723-1790) se'lnscrie tn istoria gandirii economice ca
clasiceengleze, prin deosebita sa lucrare, intitulata ,,Avutia naliunilor, cercetare
asupra 'naturii cauzelor ei" (1776) prin fundamentarea ideilor libertlitii
economice a conceptiei liberschimbiste tn' relatiile cu alte tliri. Precedata de
I
"Teoria sentimeritelor morale" (1759);' aceasta lucnirecontine 0 analiza larga a
bazelor schimbului, a diviziunii sociale a muncii a teoriei valorii-munca.
I
David Ricardo (1772-1823) s-a remarcat atat prin activitatea teoretica, de analiza
fundamentare a uMr probleme de'baza ale cat prin cea prac
ticll., ca agent de bursa ca membru tn Cameta Comunelor, unde a
I
fost initiatorul sustinlitorul. unor legi de
prinzatorilor industriali(cum ar fi problema cerealelor problemele monetarey.
In 1817 Ricardo a publicat lucrarea sa fundamentala: "Principiile economiei poli
tice ale inipunerii". Tinand seama de Jaturile trasaturile activitatii contributiei
sale, cunoscutii exegeti francezi J. M. Albertini A. Silem afirma ca Ricardo a
reunit sociala cli pesimismul economic cu abstraetiurtea teoreticll..
1
I
Principalele componente ale gandirii sale economice sunt)considerate a fi: teoria
valorii-muncll., teoria rentei diferentiale, ideile Cll privire la scaderea ratei profitului,
la starea stationara a industriei teoria costurilor comparative.
I
1 J.M. Albertini, A. Silem, op. cit., p. 51.

$tiinra economicii calitatea organiziirii vierii economice
Un alt economist englez at acestei perioade este Thomas Robert Malthus
(1766-1834), pastor protestant, ,care, in J 804, devine profesor de economie politica I;:>.
colegiul din Aisbebury (unde va preda timp de trei decenii). EI este cunoscut mai ales
prin lucrarea ,,Eseu asupra principiului populatiei", publicata pentru prima data in
1798, in care, formuland ideea ca populatia mai repede in raport cu produqia
bunurilor de subzistentli, explica sarll.cia existenta in epoca prin suprapopulatie. 0
alta lucrare importanta,,,Principiile economiei politice" (1819), abordeaza probleme
de baza ale liberalismului economic rentei motiveaza crizele prin subconsum.
John Stuart Mill (1806-1873)este economistul a carui teorie a gandirea
clasicll., punand insa in discutie unele din fundamentele acesteia. Lucrarea sa fun
damentala "Principiile economiei politice" (publicata in 1848), a reprezentat manua
lui de baza in universitatile engleze americane timp de 0 jumatate de secol, panll. la
apari!ia manualului lui Alfred Marshall. EI a ramas un partizan convins al micii
proprietati a considerat ca ideal starea stationara a industriei.
Pomind de la constatarile fficute, ca revolutia industriaia este tnsotita de
inegalitiiti sociale, ca de la inevitabilitatea opririi economice, Malthus,
Ricardo Mill au fost considerati
Spre deosebire de clasica franceza, reprezentata tndeosebi prin J.B.
Say, este considerata ca apartinand optirttismului clasic.
Jean Baptiste Say (1767-1832) a propagat, popularizat simplificat ideile lui A.
Smith pe continentul european, atragand atentia indeosebi asupra problemelor poste
rioare produetiei repartitiei consumului. In .1803 a publicat "Tratat de economie
politicii", tn 1821 "Catehism de economie politicii, iar in 1828, "Curs complet de
ecoriomie politicii".
EI este cunoscut in economia politic;i occidentala indeosebiprin ceea ce se
teoria sau legea aceasta este rezJlmata adesea prin urmatoarele: "pro
dusele se cumparll. contra produse" ca urmare, "orice ojertii ti creeazii propria
cerere". Prin aceasta,era negatii posibilitatea supraprodl1ctiei generale a crizelor, de
unde optimismul atribuit acestei viziuni asupra economiei de piatli capitalismului,
Una din laturileimportante ale activitlitii a critica ascutita a protec
tionismului economic, un loc 2parte. in acest sens ocupandu-I Frederic Bastiat
(1S01-1850). In S.UA, Henric Charles Carey prezintaparadoxul de a milita pentru
liberalismul economic pe plan intern pentru un protectionism mai radical decat cel
allui Fr. List pe plan extern.
Una din concluziile esentiale ale lui Adam Smith cu valoare de crez al libera
lismului 0 reprezinta cQncordanta sporitanlidintre interesul general interesele indi
viduale. Libcrtatea tuturorcomportamentelor economice (ale consumatorilor, produ
catorilor etc.) asigura, in aceasta viziune, cea mai buna productie la costul cel mai
mic. Pe aceasta bazli, se subliniaza cli ansamblul bunastiirii nationale estesuma buna
starii private, individuale.
Coordonatele jundamentale ,ale liberalismului economic sunt urmiitoarele:
a) Libertatea de aetiune a oamenilor ca agenti economici;
b) Indivizii au comportamente ra!ionale, fondate pe preocuparea pentru maximi
zarea raportului avantaje/dezavantaje (sau a raportului profitlcosturi) implicat de
orice act economic (ideea lui homo oeconomicus);
7 Economie 6
c) Pe piata se schimba mlirfuri contra mlirfuri ca urmare,moneda nu este decat
un val dincolo de care se afla procesele reale, economia reaLa;
d) Piata estemotorull'1'egllirii econorDiei, alcatuind acea ,,mana invizibiLii" care
ghideaza pasiunile, sentimentele alegerile (de solutii) individuale, spre binele tuturor.
Prin toate aceste explicatii s-a dat fundamentarea cea mai largadevizei fonnulate
Inca de fiziocrati ,,Laissezjaire, Laissez passer".
Mai trebuie subliniat ca liberalismul are 0 cerintli complementara indispensabiHi,
care, din pacate, de multe ori este uitata: responsabiLitatea; omul este libel' In actele.
alegerile sale, dar este responsabil pentru consecintele acestor acte;
e) 0 1atura a conceptiei Iiberaliste este liberschimbismuL, ca sistem in care schim
burile economice intre natiuninu sunt nu trebuie sa fie supuse controlului statului.
Marea Britanie a fost timp indelungat portdrapelul 1iberschimbismului, iar A. Smith
D. Ricardo sunt cei care i-au furnizat fundamente teoretice, sustinand ca 0 aSeme
nea orientare de politici economice este profitabila pentru toti partenerii de schimb.
Spre deosebire de liberschimbism, protectionismuL este conceptia sistemul in
care comertul industria unei natiuni sunt aparate de concurenta straina prin masuri
de ordin vamal nevamal, adoptate de stat. elemente ale unei asemenea gfuJdiri
mai ales practici se intillnesc la 'bazele acestei teorii au fost puseprin
lucrarea "Sistem nationaL de economie poLitica": (1841), scrisa de economistul
german Frederich List, care, in opozitie cu concePtia despre economia politica gene
rala cum era ea tratatli de gandirea clasica), fundamenteazli conceptia ca aceasta
este 0 care trebuie sa permitli cunoasca interesele eliile pe care
poate prospera.
Din analiza gandirii economice clasice, Gilbert ca de altfel alti
desprinde doua filiatiuni.1
Prima este cea a Lui K. Marx, care prin lucrarile sale prin "Capitalul"
(1867) se situeazli atat in continuarea gfuldirii clasice, cat intr-o separare de ea. De
aceea, in unele lucran el a: fosfconsiderat ca ,;disident" al grupului ricardian. Mentio
nam ca el a continuat dezvoltat teoria valorii-munca, a' analizat rolul formele
capitalului teoria profitului, procesul reproduqieisociale, iar economia a
fost reprezentatli ca sistem al relatiilor dintre clasele socialeilntagoniste. Spre deose
bire de conceptia clasica, laMani. legile au un caracter istoric, iar progresul economic
are un caracter contradictoriu.
Cea de-a doua filia(:iune este cea reprezentata de gandirea neociasica de margi
naLism. .
Economia poLitica neocLasica (denumita economia politic1i"standard") s-acon
turat in jurul anului 1870, ca rasptins la noile conditii ale economiei capitalis!e, deter
minate de nivelul ridicat al productiei de noile probleme ale desfacerii, dar la criti
cile tot mai active, formulate de pe diferite pozi(:ii'teoretico-fIlosofice la adresa liberalis
mului economic. Neoclasicismul aprofundeaz1i, dar reconsidera,'unele teze teoretice
smithiene, incercand totodatli transformarea economiei politice pozitiva
pura, ca a rationalitlitii economice, bazata pe utilizarea aparatului matematic.
I Gilbert Abraham-Frois, Economie politique. Quatrieme edition, Ed. Economica, Paris,
1980, p. vm (lucrarea este tradusa In lb. romftna la Ed. Humanitas, 1994).

$tiinta economica caLitatea organizarii vietii economice
Fundamentarea acestui curent de gandire vine aproape simultan din trei directii
diferite, caracterizate prin contribu(:iile a trei englezul William StanLey
Jevons, care in anul 1871 a publicat lucrarea intitulatli "Teoria economiei politice",
austriacul CarL Menger, care in an publica lucrarea "Fundamentele economiei
politice" francezul (stabilit in Elvetia) Leon WaLras, care in 1874 a lansat lucrarea
"Elemente de economie politieli pura".
Gandirea neoclasica marginalismul s-au format dezvoltat in cadrul a trei
de gandire, care se disting prin domeniul de aplicare al metodei respective.
a) $coaLa de La Viena sau utilitatiifinale, al elirei intemeietor este consi
derat Carl Menger, dar care numara printre reprezentanti pe F. Wieser, E. Boehm
Bawerk, iar mai tftrziu pe Ludwig von Mises Friedrich von Hayek. C. Menger E.
Boehm-Bawerk au fundamentat pe larg teoria subiectivist-marginalistli a valorii,
bazata pe utilitatea bunurilor, teorie opusa teoriei clasice a valorii-munca. Menger a
dezvoltat, de asemenea, ideea lui J.B. Say, potrivit careiaveniturile care se fonneaz&
in societatea bazata pe economie de piatli (salariul, profitul, dobanda renta) repre
zintli pretul Serviciilor aduse de factorii de productie (munca, pamantul capitalul).
b) $coaLa de La Lausanne, reprezentata prin Leon Walras Vilfredo Pareto,
cunoscuta indeoseoi pentru teoria general (static' respectiv dinamic)
fundamentat pe interdependenta a preturilor.
c) $coaLa de La Cambridge, care se mai :;lcoala echilibrului partial,
avand drept conducator pe Alfred MarshaLL 1942). Principalele lucrari ale lui
Marshall: "Teoria pura a cornertului international" (1879); "Principii de economie
po}itica" (1890); "Industrie comert" (1919); "Bani, credit comert" (1923). Dupa
cum se observa din aceastli enumerare, preocuparile lui A. Marshall s-au ieferit la
teoria economica generala, la istoria economic1i, la comequl international
Conturand 0 paralela intre gandirea dasieli gandirea neoclasic1i, se pot des
prinde urmatoarele irasaturi: a) neoclasicii sunt adversari ai teoriei valorii-munca
considerand eli aceasta este opusa ipotezei de baza a annoniei intereselor - adepti
ai teoriei valorii bazate pe utilitatea marginala; b) neoclasicismul deschide calea
cercetarilor baz'ate pe caLcuLuL marginaL pune accentul pe microeconomie, pe
cercetarea comportamentUlui agentilor economici, considerati in afara celorlalte
domenii ale' vietii sociale (teoria despre homo economicus); c) neoclasice
renuntli la cercetlirile asupra structurilor economice, atat de prezente in gfuJ
direa clasica, duc mai departe analiza proceselor economice in termenii echili
brului economic. ....
. Prin aceste cercetari se dau noi fundamente liberalismului economic.
ConceptuL de caLcul marginal. Trebuie mentionat eli nu exista 0 suprapunere intre
neoclasicism marginalism, exista 0 stransa legatura intre aceste doua con
cepte, iar reprezentantii de seama ai gfuJdirii neoclasice au fost
Neoclasicismul este un curent teore-tic care, intr-o perspectiva microeconomieli,
acorda un loc un 1'01 central calculului in termeni de utilitate mai ales de utilitate
finala in realizarea echilibrului economic.
Marginalismul releva 0 tehnica de anaLiza 0 metoda de rationainent, care
aprecierea avantajelor inconvenientelor care apar dintr-o
mica modificare a unui compoitament dat, modificare bazata pe luarea in considerare
9
,
I
8 Economie
a ultimei Subliniind ca la bazagandirii neoclasice se afla teoria valorii bazatii
pe utilitatea marginala (finala)- despre care Yom mai vorbi in cursul nostru - in cele
J'
I
ce urmeaza Yom preciza ca tehnica marginal consUl. in unnatoarele:
daca presupunemo serie compusa din n de marfa de fel, pe masurii ce
se adauga noi de marIa acestei serii, ele au 0 utilitate tot mai mica din punctul
I
de vedere al unui individ. Prin utilitate marginalii se sporul de utilitate pe
care-l adaugii seriei n 0 unitate suplimentara dintr-o anumita marfa.
Pe baza analizei metodei respective se ajunge la concluzia ca respectiva marime
- sporul de utilitate a unitap.i suplimentare - are 0 tendintA de scadere, de unde
decurge mai departe ca valoarea unei oarecare din seria respectiva este deter
minatii de aprecierea pe care 0 da individul a ultimei Pose
I
sorul trebuie sa yanda aceasta marfa - spun - la un care reprezinta
expresia in bani a acestei finale..
I
Toate cele spuse mai sus se refera atat la consumator, cat producator. Pentru
un individ fie ca este consumator, fie cii este produciitor, ceea ce conteaza
este deci nu numai totala (sau profitul total), ci aceea pe care i-o va
I
aduce ultima unitate consumatii sau produsa.
Aceastii metoda de analiza a alegerilor, individuale sau colective, poatefi aplicata
la toate activitatile economice, intrucat orice activitateare avantaje dezavantaje.
I
4. Keynesismul neokeynesismul. Keynesismul repreziritii un alt curent impor
tant de gandire econotnica, fundamentat in' deceniul IV al secolului XX cu
remarcilbile in unnatoarele decenii. El datoreaza numele fondatorului
sliu, economistul englez John Maynard Keynes (1883-1946), care s-a ocupat mai
I
intai de problemele monetare; dupa 0 lucrare cu mare ecou, intitulata "Consecinfele
ecoflomice ale piicii" (1919);. in 1930 el a publicat "Tratat despre monedii".
Lucrarea in care a fost fundamentata ce-ipoarta numeleeste "Teoria gene
ralii a folosirii mainii. de lucru, a dobiinzii a banilor", scrisa dupa criza din
I
1929-1932 publicata in 1936.
Keynes incepe lucrarea printr:'o criticii frontala la adtesa gandirii clasice a
unora dintre fundamentele ei, In primul rand a "legii formulata de J.B.
Say a teoriei echilibrului bazat pe utilizarea deplina a f0rtei de muncii. Scopul
acestei lucrari - subliniaza Keynes - "este de a opune caracterul argumentelor
concluziilor mete celor ale teoriei clasice
1
asupra problemelor tratate [...]. De la Say
Ricardo incoace, clasici ca oferta creeaza propria sa cerere"
I.
I
I
prin aceasta, intr-un mod sugestiv dar nu bine precizat, ca, pe ansamblu,
toate costurile fi cheltuite inevitabil, directsau indirect, pentru
cutnpararea produselor". .
Dupa ce mai alte postulate ale teoriei clasice, Keynes concluzio
neaza: "Cei care gandesc astfel se lasa de 0 iluzie optica, datoritii careia '.:Ii
I
I
;
I
l Referitor la sensul acestui concept, Keynes precizeaza: "Eu obinuiesc (...] sa includ in
b claSica pe. discipolii lui Ricardo, adica pe cei care au adoptat sub
aspect teoretic doctrina economica ricardiana, printre care se numlirli (de exemplu) 1.5. Mill,
Marshall, Edgeworth profesorul Pigou.", Teoria generalii a jolosirii mainii de lucru, a
dobiinzii a banilor, Ed. $tiintifica, 1970, p. 41.
II
$tiinJa economicii $i calitatea organiziirii viefii economice
doua diferite apar ca una presupun in mod eronat ca exista 0
conexiune care deciziile de abtinere de la un consum imediat cu deciziile de
asigurare il unui consum viitor; or, intre motivele care Ie determina pe acestea din
urma motivele care Ie determina pe cele dintai nu existii 0 legatura simpla".1
Analiza lui Keynes se face lanivel macroeconomic, in termenii miirimilor globale
- venit, economisire, investitii, consum, cerere ofertii globala, folosind un model
matematic bazat pe de echilibru:
a) Y == C + I
b) S == y - C
c) I S
in care:
Y == venitul national;
C =cheltuielile pentru'con,sum;
S = econom:iile (savings); .
I =investitiile.
In cazul in care Y =C + I iar I =S, cererea oferta se echilibreaza, se investesc
toate economiile se echilibrul care asigura ocuparea fortei de munca. .
Realizarea eChilibrului depinde de mai factori economici psihosociali. In
conceptiakeynesjsta, nivelul ocupiirii; (utilizarii) fortei de munca depinde, pe de 0
parte, de cheltu{elile consumatorului, iar pe de. alta parte, de nivelul investifiilor
Iacute de intreprinzatori. ." .
La randul lor, cheltuielile pentru conslim depind, pe de 0 parte, de nivelul
vmituriliJr, iar pe de altii parte, de propensiunea (tndinafia) pentru consum.
Investitiile curente depind de tndinafia (propensiunea) pentru a investi a tntre
prinderilor, iar aceasta,la randl,ll ei, este in functie de raportul dintre eficienJa mar
ginalii acapitalului rata dobiinzii. . .
In fine, rata dobiinzii este determinatii de oferta de monedii de preferin{a
pentru lichiditate.
Intrucat echilib.rul nu se realizeaza de la sine, putand sa intervina dezechilibre
subocuparea forte(de munca,."singurul mijloc posibilprin care se poate evitadistru
gerea formelor economice existente in ansamblul lor" este ,,0 extindere a funqiilor
ale statului" pentru a asigura "punerea in concordantA a inclinatiei spre
consum a imbolduluila investitii".2 In acest fel, Keynes legea debu
formulatii de J.B. Say, teorie a cererii efective. StatuI poate actiona
direct asupra cereri.i efective, prindinamicacheltuielilor proprii. Prin politica fiscala,
molletara el de sa consumulgospodiiriilor
intreprip.derilor. .
Neokeynesismul. In perioada de dupa cel de-al doilea riizboi mondial, teoria eco
I).omica a evoluat tinand seama de conditiile econoiniilor occidentale. Cei mai mari
ai decenii postbelice au fost putemic influentati de gandirea
keynesistii. Dnii dintre eisunt continuatori direcp. ai lui Keynes, altii au contribuit la
regandirea unora dmtre postulatele formulate de acesta. .
I I.M. Keynes, op. cit.. p. 55, 58.
2 p. 381-382: .
Economie 10
Pe aceasta baza a luat curentul neokeynesist de gandire economicii. El a
luat amploare giisit aplicarea in: mai toate tarile dezvoltate, avand ca de
reprezentanti pe Roy Harrod, Joan Robinson Nicolas Kaldor in Anglia,
Piero Sraffa Luigi Pasineti in Italia, A. Hansen, S. Morris, J.K. Galbraith m
S.U.A., Gunnar Myrdalin Suedia, A. Barrere, J. Boissonat, Jean Marchal, L. Stoleru
m Franta. Spre deosebire de Keynes, care punea pe primul plan al interventiei sta
tului ca factor al echilibrului, reglementarea creditului a dobiinzii, controlul statului
asupra intreprinderilor particulare, acorda 0 atentie sporita investitiilor
de stat, Imprumuturilor de stat, utilizarii politicii impozitelor controlului asupra
salariilor prerurilor, precum pietei de stat: bugetul de stat reprezinta, m aceastii
optica, un "stabilizator organic" al economiei.
5. Sinteza neoclasicii. NeoliberalismuL 0 forma de adaptare-a keynesismului la
conditiile perioadei postbelice 0 reprezinta teoria despre economia muta,
chiar de autorul ei, Paul A. Samuelson, laureat al premiului Nobel pentru economie,
"sinteza neoc1asica"; acestui curent Ii apaqine un alt detinator al premiului Nobel,
Robert Solow (ca alti corttemporanl).
Caracteriziind manualul sau ;,Economia" (Economics) aparot In 16 editii, cunos
cutul 'analist al curentelor contemporane -de giindire economicii, americanul Ben
Seligman, s1.!-blinia dl, prelilcrand acest manual timp de multi ani, Samuelson s-a
apropiat treptatde telul pe care I-a pus, de a realiza "marea sinteza neo
clasica", astfel meat "macroeconomia microeconomia se afla In In situatia
de a stabili relatii diplomatice".l
_ In timp, "economia mixta" implica, pe liingii Impletirea analizei microeco
nomice neoclasice -cu teoria macroeconomicii keynesist3. Imbinarea pietei cu
miisuri de interventie statalii; de aseinenea, formulele de echilibru cuprind, pe liingii
cheltuielile de consum investitii, cheltuielile publice, precum influenta progre
sului tehnic. -
Un loc aparte m cadrul giindirii postbelice 11 ocupa John _Kenneth Galbraith,
econbmist american care s-a bucurat de 0 largiipopularitateprin ciirtile sale. cum
Galbraith, daca In unele lucrans-a ocupat de cate 0 latura a
sistemului economic - subdezvoltarea serviciilor publice, repartitiaveniturilor, in
"Societatea (1958), respectiv lumea marilo'r corporatii In conditiile pro
gresului tehnic, In "Noul stat industrial" (i964) - in ,,$tiinta 'economica interesul
publtc", el i-a propus ca obiectiv reunirea acestora "pentru a reda sistemul -In
ansarttblu"; in aceastii lucrare, tema dominanta est: dezvoltarea inegala a diferitelor
sfere ale economiei in corelare cu inegalitatea vehiturilor: iar irlegalitatea veniturilor
nu se aflii intr-un raport necesar cu productivitatea sau cu eficienta, ci constituie
"rezultatlil distrlbuirii inegale a puterii".2
Mentionarid pozitia a lui Galbraith, J.M. Albertini da urmiitoarea carac
terizare sintetiCii a tontributiei sale: "Unii viid In el un econoirllst mai mult radical
dec1l.t keynesist. In el I-a reintegrat pe Keynes in traditia institutionalista
I Ben B. Seligman, Main Currents in Modem Economics. Economic Thought since 1870,
The Press of Glencoe, 1963, cap. N, p. 4.
2 J.K. Galbraith, $tiinfa economicii interesul public, Ed. Politica, Bucureti, 1982, p. 1, 3.

$tiinta economica calitatea organiziirii vie/ii economice
11
americana. El a legat abordarea keynesistii de 0 abordare socio-politica, ce i-a dat 0
altii dimensiune. Om al Middle - West-ului, el a impulsionat mai mult decat alt
ii
studiul raporturilor de forta in capitalismul contemporan". 1
Continuiind reflectiile -asupra realitatilor sociale, economice politice actuale,
pomind de la premisa ca "responsabilitatea pentru buniistarea economica socialii
trebuie privita ca un concept general; transnational", mtr-o altalucrare (1996), intitu
lata "Societatea perfecta', J.K. Galbraith afirma ca, Intr-o societate perfecta, dar
realizabila, "fiecare cetatean trebuie sa se bucure de libertate individualii, de
buniistare, de egalitate rasiala etnica, de unei existente care sa-i ofere
Trebuie recunoscut cii 'nimic nu neagii atat de elar individuale
precum lipsa acutii de bani. Sau Ie diminueazii piinii dispar in totalitate".2
Un curent de gfu1direcare se bazeazii pe teoria c1asicii a liberalismului economic
In conditiile economiei postbelice este rieoliberalismul. Originile acestei de
idei se aflii In anii '20 ai secolului XX. El se opune colectivismului, in oricare forma
proclamiicredinta, in mecanismul prerurilor, m concurenta proprietatea privata.
Dupa neoliberali, concurenta libera nu este spontana, ci trebuie sa se sprijine pe 0
ordine legal realizatii, ceea ce implicii interventia statului, al carui rol insa trebuie sa
se limiteze la a crea cadrul juridic' deorganizare a concurentei, de funqionare
armonioasa a prerurilor pentru limitk-ea rolului marilor monopoluri.
In acest cadru, un loc aparte 11 ocupii monetarismul, ai- caroi promotor, Milton
Friedman, considerat de la Chicago, afirma ca determinanta primordiala a
starii cererii globale pe plan macroeconomic - daca va fi sau inflatie - 0
c0rlstituie banii; sau mai precis cantitatea acestora pusa In circulatie. De unde se
formuleaza coneluzia ca fenomenele de recesiune rezulta din deficientele politicii
monetare din interventia statului In economie; de aceea, lupta contra inflatiei
trebuie dusii prin mijloace monetare.
La anilor '70 In anii '80, In prim-planul confruntarilor de teorie
politica economicii se aflau care in America erau denumiti adep/i ai
ofertei, iar mFranta "noii
Reprezentantii acestui curent explicau dificultatile turbulentele din economiile
occidentale nu prin mecanismele economiei de prin liberalismul economic, ci
prin insuficienta, pietei a libertiitilor acesteia, prin interventia excesiva a statului,
prin manipularea permanentaa masei monetare a bugetului.
3
De asemenea, ei
reafirmii credinta in puterea indivizilor rationalicare fac calcule cu privire la raportul
costurilavantaje, urrniirind maximizarea satisfactiilor pe baza informatiilor de!inute.
Spre deosebire de keynesism, care pune accentul pe cerere, "noii au
mutat centrul de greutate pe stimularea ofertei, solicitiind reducerea drasticii a rolului
statului in economie.
I J.M. Albertini, Ahmed Silem, Comprendre les theories economiques, T.!., Cles de
lecture, Editions du Seuil, Paris, 1986.
2 J.K. Galbraith, Societatea perfectii, Ed. Eurosong & Book, 1997, p. 13
3 Jaques Garello, Jean-Yves Naudet, Abecedaire de science economique, Ed. Albatros,
Paris, 1991, 160.
13 12 Economie
6.lnstituponalismul. 0 contemporanii de gandire economica, indeosebi in
S,U.A., 0 reprezinta sau care, asemenea predeceso
rilor lor din secolul al XIX-lea, din istorica germana, dar unor
idei importante ale lui J.K. Galbraith, considerii ca incercarea neoclasica de a integra
toate aspectele relevante ale economiei intr-o singura teorie nu a dat rezultate.
Thorstein Veblen (1857-1929), unul dintre fondatorii (aUituri de John R. Commons)
acstui curent, afirma: "Limitele teoriei economice edificate pe ideea utilitll!ii
marginale sunt nete caracteristice [...J".
Pentro omul de modem fenomenele schimbare. sunt faptele
cele mai prezente mai observabile in viata economica. Pentru intelegerea
vietii economice modeme este de importanta primordialll progresul tehnologic din
ultimele doua secole, de exemplu, expansiunea artelor industriale; teoria utilitatii
marginale nu insa 0 atare problematica, dupa cum nici aceasta din urma
nu are efecte asupra teoriei utilitatii marginale".
I
Este caracteristic acestei sustine in continuare Veblen, ca "ori de cate ori
vreun element din contextul cultural, vreoinstitutie sau vreun fenomen institutional;
sunt implicate in faptele de care teoria se ocupa, asemenea fapte institutionale sunt
ori socotite de la sine intelese, ori tllgaduite, ori eludate".l ." .
I
Esenfa institutionalismului este confinutii In urmiitoarea "nu numai
mecanismele pietei, ci fntreaga structurii organizationalii a societiitii alocii efectiv
resursele distribuie veniturile". .
Opt idei exprima continutul principal al institutionalismului economic:
2
1) eco
I
nomia trebuie studiata ca un intreg,. nu ca entitllti separate izolate unele de altele;
I
2) ei accentueaza rolul institutiilor in viata economica}. 3) 1n analiza economica
trebuie folosita abordarea evolutionista, deoarece societatea institutiile din cadrol
acesteia sunt in continua schimbare; 4) resping ideea dominaIi-tlla
echilibrolui economic normal; 5) in locul armoniei sociale, recunosc
I
existenta conflictelor de interese insocietate; 6) au sustinut reformele democratice,
liberale, cu scopul asigurarii unei distributii mai echitabile a bogiitiei veniturilor:
7) se mai degraba abordarea a activitll!ii economice, decat cea
deductiva; 8) se respinge psihologia "placere-durere" propne Scolii austriece.
Daca "clasici" (Veblen, Commons,Mitcell s-au ocupat de
analiza economiei reale, concentrandu-se asupra conceptului de tranzactie, curentul
I
neoinstitutional (Coase, Knight, North, .Williamson, Buchanan adancit
aceastll orientare, contribuirtd la impunerea abordarii institutionale "ca un instrument
metodologic de neinlocuit in orice incercarede analiza a economice".4 .
I
I
\ Thorstein Veblen, Limitele teoriei utilitii/ii marginale,in "Filosofia economice.
Antologie", editata de Daniel M. Hausman, Ed. Humanitas, 1993, p. 159-160.
2 Gh. Popescu, Keynesism neoliberalism Ln economia secolului al XX-lea, Ed. Didactica
Pedagogica, 1999, p. 56-59.'
I
3 Prezinta un interes deosebit in acest sens lucrarea ."The Economic Institution of
Capitalism", de Oliver E. Williamson, The Free Press,-New York. London, Toronto, 1985.
4 Acad. Emilian Dobrescu, Tranzi/ia Ln Romii.nia. Abordiiri econometrice, Ed. Economica,
2003, p. 123.
II
$tiinfa economicii calitatea organiziirii viefii economice
"Toti au scris carti, dar 0 biblioteca mai pestrita nu s-a
pomenit... Pe toti i-a fascinat lumea din jurol lor, complexitatea ei aparenta ei
dezordine... Pe top i-a pasionat sa studieze comportamentul semenilor lor, mai
1ntai ca producatori de avutie materiala, iar. apoi ca ce se inghesuie bezmetic
sa apuce pentru ei 0 parte din aceasta... Marii erau incredintati ca
tocmai din astfel de fire aparent rara legatura se putea tese 0 unica tapiserie, ca de
la 0 distanta suficient de mare putea fi detectata in viermuiala lumii 0
ordonatii, iar In tumultul vietii cotidiene putea fi 0 armonie [...]
Aceastii ciiutare a ordinii rosturilor istoriei sociaIe formeaZii miezul
economice ... .. .
o imagine cuprinzatoare de inalt nivel asupra pri,ncipalelor teorii sisteme ale
economice contemporane se poate bbtine prin studiul discursurilor de receptie
de laureatii Nobel in Economie
1
, 1ndeosebi in ciomeniile: economica;
echilibro; econometrie; principiile maximului in economie; structurile economice;
alocarea optima a resurselor; piete financiare; progresul tehnologic
mondoeconomie relatii intemationale. In fine, un loc aparte revine in dezbaterile
actUale lucrarilor publicate in cadrul "Clubului de la Roma", cu
privire la probleme de baza ale economiei mondiale' contemponme, precum in
cadrol O.N.D., cu privire la dezvoltarea durabila.Prezinta interes studiile
analizele intemaponale: EM.!., Banca Mon(liala, a.M.C., a.C.D.E.
1.3. Repere ale gandirii economice in Romania
Si in Romania, formarea economice a fost un proces complex, ale caroi
inceputuri se plaseaza in gandirea econolnica afirmatll prin pravile, hrisoave
cronid, in care erau'cuprinse importante referiri la viata economica.
o prima reactie in domeniul culturii spirituale a reprezentat-o umanismul: in al
sau "Compendium juriscivilis", loan Honterus a forrnulat idei teoretice orientiiri
practice impotriva dreptului feudal. ldei mercantiliste in general economice se
gasesc in opera marelui invatat moldovean Dimitrie Cantemir, indeosebi in lucrarea
"Descrierea Moldovei", scrisa la solicitarea Academiei de Stiinte din Berlin denu
mita "Kilometrol'zero algandirii noastre economice".2 Aceasta a abordat 0 seama de
probleme ecortbmice importante, 'intre care: importanta rolul schimbului comer
tului, necesitatea potentialului financiar al tarii a asigurani unei balante
comerciale active, proprietatea feudala originea ei, geneza relatiilor de iohagie in
Moldova, raporturile dintre Moldova lmperiul otoman etc. .
Robert L. Heilbroner, Filosofii lucrurilor epocile ideile marilor
econom4ti, Editura Humanitas, 1994, p. 16-17.
I Lucrare care apare in volume, sub egida Academiei Romfute a Bandi Na!ionale a
Romfutiei coordonata de acado Tudorel Postolache prof. univ. Mugur Isarescu, Ed. Expert,
.
2 Costin Murgescu, Mersul ideilor economice la romani, vol. 1, Ed. i Encic1o
.11 pedica, 1987, p. 7.
,II: ..

...
Economie
14
in prima perioada a epocii moderne s-a intensificat procesul de dezvoltare a
economiei de schimb. In mod corespunzator s-a dezvoltat gandirea economica, cu
contribut
ii
notabile Inscriindu-se mai Intai D. Fotino, D. Golescu, N. Rosetti
Roznoveanu, iar mai apoi Indeosebi, Nicolae Balcescu, Alex. G. Golescu-Ariipilii,
Ion Ionescu de la Brad, Simion BlirilUtiu, Mihail Kogalniceanu, 'Dionisie Pop
Martian, George Baritiu, Enric Winterhalder Pe ideile multora dintre au
fost fundamentate programele revolutiei de la 1848 in Tiirile Romane, pe primul plan
aflandu-se desfiintarea iobagiei, eliberarea improprietarirea taranilor, iar mai
tmiu, problema dezvoltiirii industriei in general a economiei nationale.
Nicolae BCilcescu (1819-1852) a formulat 0 conceptie unitarii asupra dezvoltiirii
economico-sociale In Tiirile Romane, cu idei economice care au avut 0 mare impor
tant
ii
influentii asupra gandirii economice iar prin'lucrarea "Question
economique des Principautes Danubiennes", publicata In Franta, pe plan interna
tional. Ideea de baza a conceptiei economice social-politice a l1.!i N. Biilcescu este
aceea dupa care natura proprietatii determina caracterul societiitii.' In aceastii lucrare
el a acordat 0 importantii deosebita punctului 13 al Proclamapei de la Islaz, referitor
la desfiintarea iobagiei improprietarirea iranului a analizat continutul unor
categorii economice importimte ca: valoarea, renta (In mundl., In prodlis'e In bani),
claca, munca productivii consumul parazitaq.a. '
Dionisie Pop Martian (1829-1865) este socotit initiatorul economice pro
teqioniste al unui curent de gandire favorabil dezvoltarii industriei In tara noastra. I
In "Economia sociala" (scrisii In 1858) ca in cele doua reviste Infiintate de el in
1865 ,,Analele economice" "Analele statistice" - D.P. Marpana pus bazele "doc
trinei intereselor materiale ale societatii In activitatea sa conducandu-se,
cum avea sa sublinieze eI, dupa un principiu cardinal: emanciparea economicCi a
nariunii. El considera capentru aceasta este esenpala dezvoltarea industriei
agriculturii, realizate pe baza unei politici economice corespunzatoare, ridicandu-se
Impotriva liberschimbismului, care, dupll. el, dezarma yconomia nationalii In fata con
curentei straine. '
Moldovei cu Munteniade la 1859, Infliptuirea reformei.agrare la 1864
cucerirea independentei de stat (1877) au jucat un rol esenpcil In dezvoltarea
economico-sociala a Romaniei. In noile conditii; In fata irii s-auridicat numeroase
probleme In legatura cu diile modalitatile de realizare a progresului, econo
mico-social. Ele s-au reflectat In principalele cureIJ.te de gandire economidi ale
timpului, in cadrul carora s-au formulat teorii orientfui, diferite.
Liberalismul economicsau gandirea liberalista era'prezenta In aceaSta perioada
Indeosebi prin Ion Ghica. Enric Winterhalder, G. Baritiu, NicoJae Sut
u
, Ion Strat
Trebuie mentionat insa ca au existat deosebiri In cadrul acestui curent, unii dintre
considerand ca specificul dezvoltlirii economice a tiirii trebuie
sa-l constituie dezvoltarea agriculturii, altii preconizand dezvoltarea industriei, dar
fara masuri de protectie.
I N.N. Constantinescu (coord.), Istoria In Rom/lnia. $tiinte economice. Editura
Academiei Romane. 1982, p. 39.
/
/
1
$tiinra economicii calitatea organiziirii vietii economice' 15
Ideile formulate de D.P. Martian cu privire la necesitatea protejarii industriei 1
nationale au fost preluate dezvoltate de In ultimele trei
decenii jumll.tate ale secolului al XIX-lea, formandu-se un puternic curent de
gandire In acest domeniu, care cuprindea pe M. Kogiilniceanu, B.P.
I. BCiicoianu mai ales pe' P.s. Aurelian A.D. Xenopol. considerati,' pe buna
dreptate, ca ai acestei de gandire economicii.
Principalele coordOnate ale doctrinei curentului protectionismului In'Romania
au fast urmatoarele: dezvoltarea economica sta la baza tiirii; pentru aceasta
fortele productive alenatiunii trebuie sa se dezvolte armonios In cadrullntregii iri;
acest proces nu este posibil rarii 0 industrie autohtona modernii; Intrucat In conditiile
liberschimbismului este' puternicll. conclirenta, din partea tiirilor dezvoltate, pentru
dezvoltarea industriei proprii este necesar protectionismul intern extern; obsta
colele In calea dezvoltarii, In interior, legate mai ales de nerezolvarea problemei
agrare, iar In exterior de dependenta politicii economicii de unele tiiri striiine etc.
Petru S. Aurelian, dupii revenirea sa din Franta, unde flictit studiile superioare
In agronomie, a timp de 0 jumatate de secolo'prodtgioasa activitate caom
(a fost membru Academiei Romane), profesor, director la
$coala Centralii de Agriculturll. om politic (ministru prim-ministru In mar multe
guverne Iiberale). Ca publicist a Infiin!at condus publicaFi periodice de specialitate
("Agronomul" "Monitorul comunelor" In perioada refcrmelor lui Cuza "Econo
mia ruralii", "Revista "Etonomia nationalll."). Dintre scrierileecono
mice amintim: "Catehismul economiei politice", 18'71; ,;terra noastra", 1875; "Cum
se poate fonda industria In Romania", 1871; "Manual de agricultura" - editii
Intre 1888 1891; "Politica noastrll. comerciaill. fatii de conventiunile de tomerciu;',
1885; "Elemente de economie politicll.", 1882; "Politica noastra vamalll.", 185)0; el a
initiat, totodata, traducerea lucrll.rii lui Fr. List, "Sistem national de economie
politica", pentru care a scris 0 prefatii. ,
In aceste lucrari a abordat probleme cardinale..ale dezvoltll.rii Romaniei, Intrecare
rohil de;zvoltariiindustriei, impprtanta reformei agrare,raportul dintre cerintele
economiei politica economicll., necesitatea cll.il
e
obtinerii independen!ei econo
mice, iar prin manuale a realizat 0 popularizare propagare a
de economie.' '
Incheierea conventiei cu Austro-Ungaria pe principii iiberaliste(l878)' I-a
determinat pe P.S. Aurelian angajeze teoria economica In luptele politice, luand
atitudine criticii fai de, Jiberalismul economic. Rll.spunzand Invinuirilor care is-ali
adus, In tarll. peste hotare, P.S. Aurelian a arll.tat: "Mi adeseori cll. am un
spirit Ingust, cii sunt un care doresc izolarea Romaniei. Vorbe nimic mai
mult. N-am cerut niciodata decat 0 politica economica capabila sa protejeze industria
noastrll. sa provoace Infiintarea acelor industrii care pptlnflori in tara noastril. [...].
Am cerut cer, cu stll.ruinta ce 0 dll. 0 convingere serioasii, regimul protector pentru
industria noastra, un regim care sa asigure echilibrarea fortelor de lupta Intre
producll.torii r9.mani straini".1
I P.S. Aurelian, Viitorul nostru economic, in "Economia an VI, nr. 21,1890,
1
p.31O.
1
I
r
16 Economie
Dupa formarii statului national unitat roman, garrdirea economica in
Romania a fost pusa in fata unor probleme complexe majore ale dezvoltiirii, in
legiitura cu care s-au ample dezbateri teoretice s-au formulat teorii
conceptii diferite.Principalele teme de dezbatere au cuprins: rolul modaliHitile
de inraptuire a reformei agrare de dupa primul razboi mondial; pozitia fata de
capitalul strain rolul acestuia; geneza, natura structura economiei
rolul statului .' .
In toate aceste probleme s-au confruntat doua mari curente: neoliberaLismuL
reprezentat prin Ion N. Zeletin, Vintila Bratianu, Victor Slil.vescl1;
Mititii Constantinescu taran{smuL, reprezentat prin Virgil Madgearu, Ion Raducanu,
G. Zane, laaceastii reprezentantii gandirii socialiste.
Ion N. AngeLescu (1884:-1930) a 0 bogata activitate
didactica indomeniul istoriei, politicii. teoriei economice, ca profesor rector al
Academiei de inalte Studii Comerciale Industriale,. precum
conducerea Asociatiei din Romania. Intors in tara,dupa studii efec
tuate laUniversitatea dip. MUnchen, unde luat doctoratul in economice, el
a publicat numeroase intre care: "Originea
I

(1909); ,,<;:ooperatie socialismul in Europa" "Asigurarile sociale
, in stateIe moderne", (1913), conducerea pietei economice", (1914);
"Evolutia economicii a p.rilor Romane", (1916); "Politica economicii a Romaniei
Mari", (1919); "Politica eCOliorrUca a Romaniei fap. de politica economica impe
riallstii", (1923); "L'accroissement de la production et son influence sur les variations
I
duchaIJge.en Roumanie", (1924) publicatii limba engleza; ,,Puterea economicii
I
(1916) ',' ; "
Principalul promotor al pdliticii"prin noi afost VintiLa Briitianu, care a
pUblicato serie de lucrari importante: "Petrolul politica destat", (1919); "Situatia
financiara a Romaniei", (1923); "Refacerea consolidarea financiaril.", (1924);
I
"Politica financiarii, monetara economica a Romaniei", (1926) Locul central in
aceste lucrari 11 constituia dezvoltarea industrialii a j:iirii, de care depindea revigo
rarea celorlalte sectoare economice: Romania dispunea de mai multi factori favorabili
In acest' sens:bogatii ale iubsolului neexploatate; energie sub forma petrolului,
carbunilor, caderilorde apa plus ;;energia unui popor destoinic"; surplus de fortii de
mundi format in urma promoviirii reformei agrare.
I
V. Bratianutinea sa previrla impotrivaoriciirui unilateralism: "nu putem fi nici 0
tara exchisiv industriala, niciuna exClusiv agricola", deoarece Romania este ,,0 tara
mixtii". Dezvoltarea "prinnoi nu excludea colaborarea' cu capitalul strain, dar
aceasta trebuia sa se deSIa$oare in limite bine determinate sub controlul statului,
I
astfel incat sa se asigure fructificarea optima a conditiilorfavorabile de care dispunea
I
tara se stimuleze "destoinicia munca noastra". '
Virgil Madgearu, profesor reputat la Academia de inalte Studii Comerciale
Industriale din alti reprezentanti at curentuluip.ranist, promova teoria
"portilor deschise", precum teoria "statului taranesc".
I
Principalele lucriiri scrise de V. Madgearu sunt: "Agrarianism. Capitalism. Impe
rialism. Contributii la studiul evolutiei sociale (1936); "Evolutia econo
miei dllpa riizboiul mondial", (1940); "Formarea evolutia burgheziei
ramane", (1925); "Economie p6Iiticii", (1938, 1940).
..
I
$tiin/a economicii caLitatea organiziirii vie/ii economice
17
In studiul sil.u intitulat "Formarea evolutia burgheziei romane", ca in alte
1l1crari, VirgiLMadgearu sustinea ca, in Romania, ca in restul tiirilor din rasaritul
sud-estul european, de:z;voltarea economicil. se deosebea principiaI de cea din Europa
occidentalii, intrucat capitalul comercial era "creatiunea anexil. a capitalismului extern
invadant", industria romaneasca a avut parra la primul riizboi mondial ,,0 dezvoltare
, anemica" "lipsea 0 piatii de desfacere internil.suficientil., in buna mil.suril. tot datoritii
regimului agrar neoiobag".1
Ca doctrinar. al taranismului, V. Madgearu sustinea ca agricultura nu ar urma
legi de dezvoltare ca industria, iar la noi ea ar fi avut 0 cale proprie, nein
cadrarrdu-se in tipul capitalist de dezvoltare,gospodariile dovedindu":se
trainice in confruntarea cu marea productie agricola. Analizand situatia agriculturii
a economiei in raport cu tiirile industriale, V. Madgearu pl1nea in evidenta dezavan
tajele pe.care Ie aveau tiirile agrare in schimburile internationale; In vederea amelio
rarii acestei situatii, el a initiat 0 cooperare regionalil. pentru ca; prineforturi comune,
sa determine, o modificare favorabiUi de atitudine fata de schimburile cu produsele
p.rilor agrare. In discursuL intitulat "Europa agricola in fataSocietiitii Natiunilor",
pronuntat in 1930, din insarcinarea a opt state agrare din Europa, Madgearu solicita,
ca solut
ie
, un tratament preferential tiirilor dezvoltate.
Problemeleevolutiei dezYoltarii economiei au fost analizate
dezbatute mai tarziu de MihaiL ManoiLescu (1891-1950), profesor de economie
politicii la Politehnica In lucrarea "Rostul destinul burgheziei
(1942), el distingea trei etapeale dezvoltiirii capitalismului in Romania:
dupa'unstadiu primitiv, din 1829 s-a trecut la faza capitalismului'comercial; mai
tfu:ziu s-a ,trecut'la capitalismul industrial, "stiipanit de ideea valorificiirii pe loc a
bogatiilor p.rii, intr-un regim protectionist, dupa lui List"; apoi s-a trecut
la un capitalism organizat,in care marea finanp., pe de 0 parte statuI, pe de altii
parte, realizau in chip inCipient anticipativformele totalitare ale economiei.
2
Mihail Manoilescu ocupa un loc important in gandirea economica romaneasca
intemationala, indeosebi prin conceptia fundamentatacu privire, la schimburile
economice intre p.rile tiirile agrare, in lucrarea intitulata "Teoria pro
tectionismuLui a schimbuLui international' publicatii pentru prima datil. la Paris, in
anul 1929, despre care se va vOrbi in capitolul XXII, paragraful 8 al cursului. De
asemenea, merita mentionat faptol ca, in 1937, ,,Revue Economique Intema
tionaLe" din Bruxelles a initiato circularil. trimisa la 30 de oameni de
din diferite tiiri cu lema: "Schimbul produselor agricole contra produselor
industriale este avantajos cum sustineau Smith Ricardo - amt pentru tiirile
I Virgil Madgearu, Evolu/ia dupii riizboiul mondial, 1940. Citat dupa
publicata in 1995 de Eel. ingrijita de Daniela Poenaru, p. 19-22.
2 Mihail Manoilescu, Rostul destinul Ed. Cugetarea,
1942, p. 71-72. Pentru dezvoltarea gandirii economice in aceastiiperioada, prezinta 0
importanti deosebita u'tmiitoarele lucriiri: acado N.N. Constantinescu, Istoria gandirii econo
mice Studii, Ed: Economica, 1999; Costin ,Murgescu, ,Mersul ideilot economice La
romlini, Ed. $tiintificii Enciclopedica, vol. 1, 1987 vol. II, 1990; Ivanciu
Nicolae-Viileanu, Tratat de doctrineeconomice, Ed. RAMO, .J996; Sultana Suta-Salajan,
Doctrine economice contemporane, Ed. Economicii
19
Economie
18
agricole, dit pentrU cele industriale, sau - cum sustine Manoilescu - el reprezinta
un dezavantaj pentru tarile agricole?". In iulie, an, Manoilescu a fost invitat la
Congresul International al Economice, unde a prezentat comunicarea
"Necesitatea unei terminologii unificate pentru economica", in care propunea
elaborarea unui dictionar international al. notiunilor economice, fiind ales
conducatorul biroului permanent pentru centralizarea lucrarilor pregatitoare pentru
elaborarea "Vocabularului International al Economice".l
In finalul acesteisuccinte caracterizari a evolutiei gandirii economice in Romania,
mentionam conceptia formulata de Nicholas Georgescu-Roegen, profesor ame
rican de origine [omana, care, matematician prin formatie a devenit un foarte reputat
economist, intrand in domeniul economiei "pe poarta gandirii neoc1asice", dar
ulterior distantfuldu-se amt de aceasta, cat de Keynesism
Gandirii neoclasice absolutizarea lui "homo oeconomicus", neglijarea
raportului economie-natura mai ales, faptulca este.,o teorie inaplicabila la
conditiile societatilor agrare suprapopulate. Keynesismului i-a imputat, indeosebi,
transformarea cheltuielilor guvetnamentale In factor inflationist faptul ca acestea
s-ar transforma tntr-un mijloc al promisiunilor demagogice in lupta politidi.
Aceste consideratii s-au formulat in paralel cu, constrUcti
a
unui
conceptual de mare profunzime amploare, denumit BIOECONOMIE; care'are la
baza urmatoarele coordonate:
2
1) universalitatea legii entropiei, datorita careia orice
proces de evolutie in sisteme inchise, .absorbind entropia joasa avand ca rezultat
entropia imilta, se soldeaza cu degradarea energiei materiei; 2) procesul de
productie este un proces natural, deci entropie, iar evolutia economica - prin inovatii,
se aseamana cu evo1utia biologica; 3) tehnologiile se disting, inainte de toate, prin
modul de procurarea energiei; 4) pentrU prevenirea crizelor este nevoie de un nou tip'
de tehnologii variabile, bazate pe resurse regenerabile; 5) noua a termodi
namicii a debutat este, in esenta, ca 0 fizidi a valorii econornice.
1.4. Definipa trasaturile economice
notiunea de economie politica a fost lansata, cum s-a aratat, in anul
1615,0 perioada relativ lunga de timp ea a fostputin
Treptat, indeosebi prin lucrarile ale celei neoc1asice, termenul a
intrat - cum s-a V3.zut din succinta analiza, a evolutiei gandiIji economice - in
circulat
ia
internationala s-,a consacrat ca atare prin m;meroase lucrari.
Odata cu aparitia istorice germane, economia politica a devenit "sistem
national de economie politiea" sau "economie nationala", iar prin W.S. Jevons
::.I.
I Mai'multe despre contribup.ile romani la dezvoltarea gandirii economice,
vezi in: "Endclopedia marilor descoperiri, invenp.i, teorii sisteme din istoria,
cultura romaneasca" - capitolul 18, Ed. Geneze; vol. L 2002; Enciclopedia marilor
personalita!i din istoria, cultura romaneasca... , vol. I-V; 'Ed. Geneze; 1999-2003
(Coord. General Ion Vaduv'a-Poeriaru).
2 Nicholas Georgescu-Roegen, vol. I, Omul opera, Colectia Bancll Nap.onale, Ed. Expert,
1996, p. 16-18.
$tiinla economicii calitatea organizarii vielii economice
Alfred Marshall el a luat, in lumea saxona, forma de "economics" - denumire sub
care economia politica are 0 larga circulatie astlizi in universitatile americane
engleze.
1
John Neville Keynes, logician economist (1852-1949), profesor la Cambridge'
(tatal lui John Maynard Keynes) remarca la inceputul lucrarii sale "Domeniul
metoda economiei politice" (Londra 1917),0 anumita ambiguitate a termenilor eco
nomic economie.
S-a spus nu de putine ori nu numaidin partea criticilor ca prinacest concept
s-ar urmari fie inlaturarea, fie disimularea ideologiei din economidi, pre()
cupare justificata pana la un anumit nivel, tinand seama de faptul ca excesul de ideo
logizare a influentat sau poate influenta mult nivelul conc1uziile teoriei economice..
In timprrebuie tinut seama ca aceasta preocupare nu este identica cu trecerea
la 0 economica pura. Esteinteresant deremarcat ca Joan Robinson, care a
scris 0 cunoscuta lucrare consacrata filosofiei economice In care propunea sa
contribuie la dezideo10gizarea economice, ajungea la conc1uzia ea "ideologia
de a pune capat s-a Teoria economiea ("economics") a rede
venit economie politica. .. ... .
In schimb, cunoscutul economist iImerican, Robert L.. Heilbroner, profesor
al departamentului de economice la "New School for Social
Research" din New York, considera ea, trebuie sa explice lucrurile
independent de valorile subiective ale observatorului, implicand deci neutralitatea
fata de sistemele de valori, economistul se afla, fatli de subiectul sau, intr-o relatie
fundamental diferitli de cea a cercetatorului din naturii: in interpretarea
datel()i: el trebuie' sa faca judecati de valoare, intrUcat "spre deosebire de lumea fiziea;
evenimentele sociale nu sunt simple interactiuni ale foqelor, ci confruntarea
voinle[or, .iar comportamentul agentilor economici nu seamana cu comportamentul
acului busolei, la contactul cu un magnet". Iar "legea" suverana in materie de
comportament, spune autorul, care pare sa se aplice asemanator la consumatori, la
salariati la patronii sau de intreprinderi, este ca toti urmaresc maximizarea:
consumatorii - autilitatilor,salariatii- a veniturilor, iar Intreprinderilor - a
profiturilorobtinute.3 Ca urmare a dezbaterilor in practiea au circulatie urmatoarele
concepte: economie, economie politiea, teorie economica generala, toate cu continut
similar sau foarte apropiat.
PentrU definirea economieiprezinta importantli deosebitli precizarea obiectului de
studiu a finalitatii pe care 0 aceastli
F'ara a incerca 0 inventariere nid 0 clasificare exhaustiva (unii
disting trei, a1tii patru categorii), yom spune ca 0 prima serle 0 reprezinta concepliile
formulate de reprezentanlii giindiriiclasice care defmeau economia politica drept
a avuliei sau bogaliei, ce propune punerea in evidentli a cailor
I 0 analiza cuprinzatoare a istoriei altemativelor conceptului de economie politica a
realizat Prof. dr. A. Neguciolu (coord.) tn Economie Politicii, vol. I, Ed. George Baritiu,
Cluj-Napoca, 1998, p. 99-120.
2Ioan Robinson, Economic Philosophy, Cambridge, Penguin Books, 1970, p. 73.
3 Robert L. Heilbrons:r, Despre economica. Problemes economiques, nr. 1.353,
2 ian. 1974. .
.-------- -
21
,

ltt
20 Economie
mijloacelor de multiplicare a acesteia. Amintim in acest sens ell. lucrarea principala a
lui A. Smith este intitulata ,,Avu(ia natiunilor, cercetare asupra naturii cauzelor
ei", iar J.B. Say, in "Tratatul de economie politicii", intelegea sa expuna prin aceasta
lucrare "modul in care se fonneaza, se distribuie se consuma bogatiile".
-
o a doua grupa 0 reprezinta cei care au definit definesc economia politica drept
a schimbului de marfuri, a mecanismelor bazelor acestuia. 0 asemenea
definire s-a fundamentat cu deosebire in operele reprezentantilor gdndirii neoclasice,
pentru care bunurile nu au. valoare in sine, intrucat valoarea nu apare dedt In prin
schimb, ill cadrul caruia se verifidi utilitatea bunurilor; de vreme ce schimbul
genereaza in mod necesar pretul, economia este, inainte de toate, care se ocupa
- cu studiul preturilor almodalitap.lor de fonnare a acestora, al raporturilor ce se
'."t
fonneazaintre preturi. 0 asemenea definire se in prezent. Astfel;
.,.,.,,/',' Kenneth E. Boulding afirma: "Definesc economia drept segmentul sistemului social
I
I
global care se ocupa prioritar de schimb institutiile sale bunurile serviciile
care scapa schimbului.
1
care i se aduce unei asemenea definiri a economice este ca ea

lasll. in afara obiectului de studiu bunurile care se repartizeaza Tara a imbraca forma
de marIa tara interventia pretului. Mai recent, asemenea observatii au fost
formulate cadrul unui raport catre Clubul de la Roma, elaborat de Orio Giarini
2
care releva ca economieli nu se poate rezuma numai la studiul economiei
monetarizate, lasand ill afara obiectuluiei serviciile sociale care nu se realizeaza prin
I
piatii
o alta conceptie este cea care integreaza in proble
I
mele gestiunii resurselor, mai ales a celor rare. Astfel, .illJucrarea sa ,;Eseu asupni
naturii semnificatiei economice?' (1947), Lionel Robbins defmea economia
ca care studiaza comportamentul uman ca relatie intre scopurile mijloacele
rare cu utilizare alternativll.. De asemenea, Raymond Barre afirmll. ca economia este
I
resurselor rare; ea studiaza formeIe pe care Ie iacomportamentul uman in
utilizarea acestor resurse, analizand explicand modalitatile in care un individ sau 0
societate aloeli resurse limitate pentru satisracerea nevoilornumeroase nelimitate".
In aceastii conceptie, economia politicii este definita ca a alegerilor eft."
I
ciente. Sustinand un. asemenea punct de vedere, Lloyd Atkinson afinnll. eli economia
studiazll. modul .in care resursele limitate sunt alocate in societate pentru satisfacerea
unor objective alternative, ea reprezentil.nd studiul moduluiill care bamenii efec
tueaza alegerile lor in condip.ile utilizarii unor resurse limitate.
I
o definitie care integreaza principalele. elemente.. c.uprinse in cele anteribare, a
realizat Paui A. Samuelson, dupll. care "economia (teoria' economicll.) este
despre modul in care societatea resurselerare pentru producerea bunurilor
a repartiziirii acestora intre oameni.
3
. .'
I 1 Kenneth E. Boulding, Economics as a Science, University Press of America, Boston,
I
. 1988, p. 17.
2 9rio Giarini, Dialogue sur fa richesseetle bien-etre, Econortlica, 1981.
3 R. A. Samuelson, Economics, Fifteenth Edition, 1995, MCGraw-Hille.CoJ:!lp. Inc, 1995,
p.48.

$tiin!a caiitatea organizarii vie{ii economice
"Noii economiti" au largit obiectul economiei politice, considerand ca aceasta
trebuie sa cuprjnda ansamblul situatiilor de raritate, fiind 0 a alegerilor
rationale care trebuie fiicute intr-o lume dominata de raritate; ea domeniile
nepecuniare, astfel fiind posibila de exemplu analiza aspecteloreconomice ale
unor asemenea probleme cum sunt: crima, casiitoria sau aspectele politice.
1
In definirea economi,ei politice, unii au pus accentul pe faptul ca ea
studiazii nu activitatile individuale, ci raporturile dintre oameni In procesul de pro
ductie,repartitie schimb al bunurilor. Astfel, profesorul Virgil Madgearu formula
urmatoarea definitie: "Economia politica este 0 sociala. Eanu studiaza
economia unui individ sau a unor indivizi traind izolat, ci raporturile sociale care se
nascintre oarrieni, cu prilejul activitatii lor economice. Obiectul economice
este viata economicii".
Iar Mih-ail Man:oilescu aprecia ca economia este 0 sociala, intrucat ea nu se
ocupa eu fenomene individuale, ci cu fenomene de masa, cu fenomene cu caracter
social care au un aspect predominant de materialitate. EI aprecia ca aceasta trasaturll.
sta la baza denumirii ei, mai ales a celei de-a doua componente a sintagmei respec
tive (politica).
3
In concluzie, se poate spune cii economia este 0 sociala. care studiaza
procesele fenomeneleeconomice In stransa legiitura cu factorii Imprejuriirile
care Ie determinii. productia, reparti/ia, Schimbul consumul de bunuri servicii,
In vederea desprinderii,zegilor raporturilor de condifionare, interdependen!a
functionalitate a punerii In eVidenfii a metodelor solufiilor de utilizare eficientii
a resurselor a mobilurilor care Ii anima pe agen/ii economici In activitatea
economicii. '
Subliniind caracterul complex al economice, Roegen a subliniat cii aceasta
nu poate face abstractie de contributia perena a naturii, ca de faptul ca izvoarele
. acp.unii economice - trebuintele, credintele, anticiparile, institup.ile, nu sunt fietiuni,
"intrucat de acesteelemente luam direct, adica mai bine decat de oricare
din "observabilele" economice - preturile, vanziirile, producp.a
In fine, trasaturile economiei politice, trebuie spus ca ea este inainte de
toate 0 teoreticii, caracteristica, ce rezulta din chiar definitia ei. Ea utilizeaza
se sprijina pe evenimente concrete, din practica economicll., dar preocuparea
ei principalao constituie explicarea acestor fenomene, concretizarea concluziilor fn
concepte legi contributia la formarea gandirii economice. Intr-un manual
consacrat modului economic de gandire, in care rationamentele se formuleaza pe
baza uneibogate informatii privindfaptele indicatorii economici, se subliniazii cii
teoria economica este cea care conferii economice aproape toata puterea lor
I Jacques Garello, Jean-Yves Naudet, Abicedaire de science economique, Albatros, Paris,
1991,p.93. ".
2 Virgil Madgeaiu; Curs de economie politica, Institutul de Cercetari Economice, 1944,
p.7. .'. .
3 Mihail Manoilescu, lncerciiri fn filosofia economice, Imprimeria
1938, p. 16.
4 N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei procesul economic, Ed. Politica,
1979, p. 538.
22 Economie
de anticipalie sau de clarificare: "farateorie - afinna prof. Paul Heyne -'ar trebui sa
ne cautam, pe dibuite, ca orbul, calea printre problemele econornice, opinii conflic
tuale $i propuneri politice opuse. I
Aceasta cerint:ll. este cu atat mai acutli pentru economia politica astazi, cand
rolul teoriei economice, iaqtiinra economica este reprezentata printr-un'mare numar
de discipline aparute ca urmare a cre;;terii complexitafii viefii economico-sociale ;;i a
procesului de cunoa;;tere.
Sistemul :jtiinrelor economice cuprinde: a) ;;tiinfe econornice genetal-teoretice ;;i
istorice (economia politica, istoria economiei .istoria gandiriieconomice);
b) $tiinfe economice teoretico-aplicative, care la randul lor cuprind: $tiinfe econo
mice speciale (finante, moneda $i banci, economia muncii $.a.), $tiinfe economice de
ramura (economia industriei, economia agriculturii etc.), $tiinfa intreprinderii, econo
mia mondiala;c) $tiinfe de masurare $i funqionale (statistica, managementul, marke
tingul) $i $tiinfe economice de granifa (econometria, sociologia econbmica, cibeme
tica economica etc.).
1.5. Conceptele legile economice
prime$te cea mai inalta expresie, in teoria economica, prin definirea
de nOfiuni $i legi economice. Ea are drept scop sa indice clar ;;i exact
nofiunilor, confimitul procesului exprimat, raporturile cu alte concepte $i modul cum
fiecare dintre concepte se integreaza in sistemul general al $tiintei.
Pana in secolul al XVIII-lea, "legile economice" nu erau decat constatari
late pe baza practicii $i care trebuiau luate in seama in adoptarea unor masuri de
politica economica (de exemplu, legea lui Gresham).
Odata cu fiziocrafii$i cu $coala c1asica intra in teoria econ6mica nop-unea de legi
"naturale", care deterrnina ordinea naturalii in economie ..Jca $i in natura - $i pe care
puterea trebuia sa Ie respecte.
Dar reaqiile nu intarzie saapara. $coala istorica gennana le-a negat. Chiar $i
adepfii lui A. Smith au admis ca legile "naturale" nu aveau acela$i caracter imperativ
ca legile fizicii $i chimiei. lar J. Stuart Mill avea sa afinne,apoi, eii legile care
guvemeaza produqia pot fi infirmate de 0 transfonnare voluntara a comportamen
telor umane.
In dezbaterile ulterioare, s-au conturat alte doua orientari: a) ceicare considera ca
legile economice deriva dintr-un rafionamentabstract, din ipoteze (teoretice) de
lucru; b) cei care accepta legile statistice, considerate ca legi-tendinfe ce permit sa se
evidenfieze efectele economice ale evolufiilor de lunga durata $i care pot sa fie
relevate prin analiza statistica. .
In prezent, economi$tii ultraliberali' abordeaza legile economice drept "regularitlifi
in comportamentul oamenilor, $tiind foarte bine ca deciziile acestora sunt numeroase
$i variabile, in funcfie de schimbarile care intervin in mediul nostru ;;i mai ales in
I Paul Heyne, Modul economic de gandire. Mersul economiei de piara libera,
Ed. Didactica $i Pedagogica, Bucure$ti, 1991, p. XII.


I
$tiinra economica :ji calitatea organiziirii vierii economice 23
. institutii; legile economice indica intensitatea $i sensul acestor reactii, demersul $i
calculul fiecarui om cand este plasat in fara unei probleme de gestiune".l
I
Literatura econornica subliniaza insii cii oricum ar fi abordate legile, este
important fapml ca "economi.$tii tind sa descopere legi, automatisme, ejecte
fenomene de reglare. Daca 0 vrea sa iasa dintr-o simpla descriere sa se
I
orienteze catre acriune sa prescrie solufii, 0 asemenea cercetare (care sii puna in
evident:ll.legi n.n.)este necesara?
Legile economice exprimii raporturi esenfiale, durabile, cu un grad ridicat de
repetabilitate, mtre procese :ji fenomene economice. Cele mai multe dintre aceste
I
raporturi sunt de cauzalitate, altele exprimajuncfionalitatea sistemelor economice,
iar unele sunt raporturi de interdependenra:ji variarie reciprocii afenomenelor.
Trecand dincolo de trasiiturile "specifice" fiecarei abordiiri se poate spune ca intre
legile economice se' situeaza: legea cre$terii $i diversificarii nevoilor (trebuintelor) I
economico"sociale; legea cre$terii productivitafii, legea randamentelor neproportio
nale, legea raritlifii resurselor, legea cererii $i ofertei, legea valorii $:a.
Legile econornice actioneaza in contexte economico-sociale determinate. Ca
I
unnare, fonnele $i mecanismele prin care ele se manifestli $i aqioneaza pot sa difere.
Continutul, exprimat prin raporturile cauzale, functionale sau de interdependentii, se
menfine, cu condifia sa existe necesare pentru aceasta. De exemplu, in
conditiile concurenfei pure $i perfecte, pretul unui produs se fonneaza in functie de
I
raportul dintre cerere $i aferta, el tinzand sa creasca sub acp-unea cererii $i sa scada in
cazul cre$terii.
In economica se subliniaza ca aqiunea legilor economice nu limiteaza
libertatile $i inifiativa subiectilor economici. Indivizii pot tine sau nu seama, intuitiv I
sau in mod calificat, de ele, pe baza concluziilor trase din experientii, dupa cum pot
sa adopte $i decizii care sa porneasca numai de Iii interesele lor. In acti vitatea sa,
omul va intra insa in contact $i cu interesele altora $i cu posibilitafile oferite de
I
economia sau piata in care/pe care aCfioneaza. Daca un vanzator nu va fine seama
insli de un principiu simplu, potrivit ciiruia din vanzarea produselor sale, la pre\Urile
care se formeaza pe piatii, sa-$i recupereze cheltuielile de producfie $i circulafie, mai
devreme sau mai tarziu el va ie$i de pe pia!8., se va ruina.
I
Caracterizand foarte sugestiv acest raport, Robert L. Heilbroner afirma: "Piara
care reprezint1i culmea libertafii economice individuale este totodatli cel mai riguros
dispecer supraveghetor. POfi contesta dispozitiile unui organism de planificare $i
poti obtine 0 dispensa din partea unui ministru; in schimb, presiunile anonime ale I
mecanisrriului pietei nu cunosc contestari ;;i dispense. Se vede astfel cli libertatea
econornidieste mai iluzorie deca.t poate parea la prima vedere. Pe pia!8. fiecare poate
sa faca ce vrea. Dacii face ceva ce piata dezaproba, pretul libertiitii economice va fi
3 ' " I
ruinarea economicii. ..
I Jacques Garello, Jean-Yves Naudet, Abecedaire de science economique, A1batros, 1991,
I
p.139. .
2 1. M. Albertini, A. Silem, Comprendre les theories economiques, tome I, Editions du
Seuil, 1986, p. 244-245. .
3 Robert L. Heilbroner, Filosofii lucrurilor Ed. Humanitas, 1991, p. 61-62.
I
;1
I
I
24 Economie
I
Ca urmare, cum se remarca in literatura noastra economic1i, "extinderea
, amplificarea libertiitii economice nu afecteaza cu nimic nici statutul ontologie al
necesitatii economice nici manifestarea ei ca imperativ. Amplificarea libertatilor
I
nu va duce nici la restrangerea nid la largirea hotarelor necesitatilor
obiective. Ele vor afecta mecanismele de inraptuire a acestei necesitati, contribuind la'
ridicarea gradului lor de rationalitate a nivelului eficientei, reducand costurile de
timp, munca materiale de inraptuire a necesitatii".1
I
1.6. Principii ale analizei in economia politidi
I
Formarea, explicarea ordonarea conceptelor, precum punerea in eviden!il. a
legiloreconomice, sunt rodul muncii de investigare
I
In demersul un rol esential revine metodologiei, principiilor proce
deelor folosite de metoda respective. J.M. Albertini, de exemplu, considera ca
intre criteriile pe baza carora se poate aprecia caracterul al unei teorii
(caracterul sau pe primulloc se situeaza soliditatea metodologicii.
2
I
Baza economiei politice in general, a economice 0 reprezinU\ studiul
realitatii" al faptelor datelor reale, analizate in timp spatiu, in stransa legatura cu
imprejurarile care Ie condip.oneaza.
I
a) Relapa logic-istoric. Abordarea proceselor fenornenelor se face pomind de
la istoria lor reala, de la imprejurarile factorii producerii. Economia politica este
insa 0 teoretica, ea .utilizand prjoritar metoda logicii abstractizarea 1
/ificii, in care gandirea lasll. la 0 parte elementele secundare sau inffimpHitoare. .
I
Prin abstractizare gandire teoretidi elaboreaza sisteme de idei, teorii;
concepte abstracte, structurate nu neaparat in ordinea producerii feno
menelor analizate, ci in cea a legaturilor esenp.ale, de cauzalitate sau funcp.onalitate, a
raportului dintre mijloc scop.
I
b) Deducpa inducpa reprezinta procedee de metoda larg utilizate in
economia politic1i. Prima se bazeazape capacitatea teoretica deintelegere a unor
manifestari sau fenomene pe baza esentei acestora; complex de
I
fapte, se face abstraqie de cele secundare sau accidentale se formuleaza concluzii
pe baza faptelor retinute pentru analiza. . ,
Inductia realizeaza esentei sau principiilor plecand .de la observarea
unor manifestari sau fenomene concrete, prin ,jntroducerea in gfrndire a unui nou
complex de fapte, din care, dupa colectare clasificare, se trage 0 concluzie.
I
Metoda deductiva este mai fecunda. presupuneurmll.toarele trei faze: a) selec
tarea notiunilor, adica definirea lor stabilirea unor axiortle; b) din postu
late a deduqiilor logice, pe calea rationamentului; c) verificarea teoriei ill realitate.
II
c) Enuntul ipotezelor. "Adevarata dificultate a economiei - subliniaza Gilbert
Abraham-Frois - rezida nu in abstractizare, care s-a dezvoltat pdatli ell progresul
ci mai degraba in faptul ca fiecare dintre nDi are asupra acesteia 0 anumita
lAurel Negucioiu, Gh. Ditu, Anton Dragoescu, Sabin Pop, Economie Politidi, vol. I,
Ed. George Baritiu, 1998, p. 98.
2 I.M. Albertini, A. Silem, op. cit., p.331.
.'
II
.
Stiin/a economicii calitatea organiziirii vie/ii economice
perceptie directa, oreprezentare intuitiva, de bun simt, care este contrastanta cu
reprezentarile teoretice abstracte necesare progresului reflectiei".1
De aceea, prima grija a economistului trebuie sa fie definirea ipotezelor. 0 prima
grupa de ipoteze este destinata a preciza condip.ile de aplicare a teoriei de referin!il., de
exemplu, dac1i este yorba de 0 economie inchisa sau deschisa spre exterior sau daca
procesele sunt analizate la un nivel dat al tehnicii sau la 0 tehnica in schimbare
o alta serie de ipoteze se poate referi la comportamentul reactiile mediului
analizat, cum ar fi, de exemplu, comportamentul de consurn, de economisire
investire,sau preferinta pentru lichiditate.
Toate aceste considerente pun in eviden!il. rolul deosebit al demersului teoretic, al
teoriei. Grice teorie este fn realitate 0 abstractizare a realului; ea este fnsii
utiIii dacii reprezintii fn mod veridic util elementele esenfiale.
Se disting variabile instantanee(de exemplu, prettil se modifica pe pia!il., dar
pentru studiu se de la pretul mediu 0 perioada de timp), sau variabile
de stoc (analiza capitalului de care dispune fntreprinderea sau economia la un
moment dat) variabile de flux, care au 0 dimensiune temporala, sesizabila pe 0
perioada de limp. .
De asemenea, formularea teoriei impune operarea unei distinqii intre variabilele
endogene, decurgand din cauze "interne variabilele exogene determinate de factori
extemi procesului. ' '. .
d) Anillizii staticii dinamicii. In analiza dezvoltarii economice, reprezentantii
clasice au fost preocupati de realizarea unui echilibru stabil. Procesele feno
menele sunt abordate in acest caz in special in mod static, cum se prezinta eco
nomia in abordarile pe termen scurt sau foarte scurt. Integrarea timpului concret
istoric in cercetari a fost in eel mai bun caz un fenomen partial, care s-a accentuat
odatll. cu dezvoltarea teoriilor marginalismului echilibrului walrassian. .
Abordarea dinamicii a fenomenului mai ales a echilibrului s-a bazat pe operarea
- teoretica - a unei distinqii clare intre viziunea pe termen scurt cea pe termeD;
lung, distinctie pusa in evidenta mai ales de Alfred Marshall, iar prin J. Schumpeter
adeptiisai s-au conturat mai elar preocuparile pentru abordarile structurale - prin
definitie dinamice - pentru construirea unei dinamiei generale a structurilor. .
e) MiCroeconomia, macroeconorrua mondoeconomia. Reprezinta modalitati
de abordare distincte a realitatiieconomice. In cazul analizei microeconomice, cerce
tarea analiza se localizeaza la nivelill unitatilor economice $i pun accentulin prin
cipal pe comportamentul individual al acestora. In literatura economica se mentio
neaza ell. accentul pus de microeconomie pe comportamentele individuale (cele ale
de intreprinderi, ale comerciantilor, deponentilor la bll.nci ale bancilor) fac
din aceastll. metoda un instrument privilegiat pentru gestiunea firmelor deciziile
de investitii.
Alte cercetari se situeaza la nivel intermediar, adica la nivelul ramurilor, sectoa
relor zonelor (regiunilor) economice.
Macroeconomia reprezinta ansamblul formelor de economie din cadrul unei !il.ri,
privite in unitatea lor in interdependenta cu procesele care se la nivel
microeconomic.
I Gilbert Abraham-Freis, Conomie politico, Ed. Humanitas, 1994, p. 14.
26 Economie
Spre deosebirede microeconomie, macroeconomia considera economia nationala
in intregul ei drept spatiul de aqiune a legilor de manifestare a faptelor, deciziilor
evolufiilor economice, operand indeosebi cu concepte macroeconomice cu indi
catori agregati - produsulnational, venitul national, masa monetara
Mondoeconomia cuprinde studiaza economiile nationale in interdependentele
lor multiple complexe indeosebi procesele fenomenele care se formeaza Iii.
scara economiei mondiale tot mai globalizate.
t) Analiza sintezll. Matematica modelele in economie. Stiinta economica
este analitica; ea descompune procesele fenomenele in elemente componerite
pentru a Ie studia in esenta, structura functionalitatea lor.
Practica economica este insasintetica; ea se realizeaza prin integrarea interde
penden(a tuturor factorilor componentelor intr-un tot organic inseparabil.
De aceea, econornica utilizeaza sinteza, ca metoda de cercetare, studiind
sistemele organismele economice in complexitatea, unitatea integritatea actiunii
functionarii 10r.Ea tine seama de faptul ca in viata economica reala fenomenele nu
apar izolate, ci sunt conexe interdependente.
Interdependen!ele influentele factoriale au 0 determinare cantitativa. Ca
urmare, ecohomice utilizeaza in cercetarea fenomenelor economice un variat
tot mai bogat aparat matematic. Relatia dintre teoria economica matematica se
bazeaza pe faptul ca. fenomenele economice sunt evaluabile masurabile se
caracterizeaza prin raporturi cantitative. .
Analiza cantitativa trebuie sa se i:Ubine cu cea calitativa., singura capabila sa
permiillformularea de concluzii, legi economice. . .
Metodeie matematice joacaun rol important indeosebi in analiza factorilor.de
influen!ii asupra eficientei economice, in teoria echilibrului economice $.a.
In acest cadru, un loc aparte revine modelelor modtdiirii proceselor economice. Un
model este 0 reprezentare simplificat:l. a unui proces sau sistem economic.
g) Finalitate valoare. Raportul economic-juridic in economie. Economia
politid este, cum s-a aratat anterior, 0 sociala. Ca urmare, ea abordeaza
econornia via!a economica in stransa legatura cu sfera sociala. Produqia de bunuri
servicii scop in sine, ci se subordoneaza satisfacerii trebuin!elor
valorilor social-umane. ,:Stiin!a economicanu poate ignora finalita!ile valorile. Ea
se intereseaza, ca alte umane, de comportamente aqiuni umane. Cum sa
Ie descrii sa Ie explici tara a lua in seama sensullor, finalitatea lor?".1
Pentru caracterizarea masurarea proceselor fenomenelor, economia politica
unitati de masurli indicatori fizici, comuni specifici, precum indi:
catori expriltlati in unitati monetare; ea de asemeneauniill!ile de munca.
Caracterizand insa specificul economice, Mihail Manoilescu punea in
evidentii rolulhotarator al omului valorii: "Unitiifile specijice (de masura n.n.) eco
nomiei politice sunt douii: unitatea om si unitatea de valoare;
Omul are in economia politica doua aspecte: omul ca mijloc social omul ca
scop social. Omul' ca mijloc social este produciitorul, iarca scop social este
I J.M. Albertini, A. Silem, Comprendre les theories iconomiques, tome I, Editions du
Seuil, 1986, p. 331.
$tiinta economica .ji calitatea organizarii vietii economice 27 .
consumatorul. In amandoua sensurile, omul este cea mai interesanta unitate pentru
economia politica".l
De aici decurge nu numai necesitatea racordarii economiei la finalitatea sociala, ci
cerinta abordarii raponurilor de interdependenp. $i condi!ionare dintre economie
societate, dintre rela!iile economice cele sociale.
1
Aceasillcerinra decurge din complexitatea fenomenelor economice, care au
dimensiuni multiple: tehnica, economica propriu-zisa, sociala, juridica..
Este edificatoare in acest sens analiza procesului de producere a bunurilor.
Din punct de vedere economic, cercetarea economica are in obiectiv, inainte de
toate, modul in care se asigura, se combina se utilizeaza factoriide productie,
productivitatea costurile de produqie, nivelul preturilor eficienta proceselor de
produclie circulalie.
Sub aspect tehnic, economistul are in vedere, inainte de toate, nivelul, calitatea
structura aparatului de produc!ie, ale tehnicii tehnologiei implica!iile acestora
asupra parametrilor de eficienra economidL
Din punct de vedere social, economia analizeaza sistemul rela!iilor econo
mico-sociale in care se productia, condi!iile de munca, nivelul de califi
care, salarizarea motiva!ia muncii etc. :
Din punct de vedere juridic, econoriria politidi nu poate face abstractie de nor
mele juridice care reglementeazi activi'tatea agentilor economici, atiit interiorul
productiei, cat in afara acesteia, indeosebi pe piap. in raport cu teqii. Dupa cum
nici juridice' nu pot omite faptul ca pentru a determina normele activita!ii
economice trebuie 'cunoscute procesele economice avute in vedere.
R:aporturile de complexitate au insa 0 alta latura, anume ele pun in eviden!a
necesitatea $i utilltatea pregiitirii economice a tuturor celor care participa, direct sau
indirect, la activitatea economica, indiferent ca sunt ingineri sau matema
ticieni,agronomi sau constructori. Dupa cum este valabilli foarte actuala nu numai
cerinta unei pregatiri temeinice de specialitate, ci aceea a asigurarii unui spectru
larg de fiecarui economist.
h) Economie pozitiva economie normativa. Scopurile sau funetiile
sunt, sau pot fi, explicative predictive. Aceste doua funetii se pot intrepatrunde sau
pot fi abordate'separat. Dupa anumite opinii, $tiinra ar trebui sa fie numai explicativa
sau numai predictiva.
In literatura de specialitate se insa de doua feluri de de fapt de
doua tipuri de abordare: pozitiva sau explicativa i, respectiv, normativa sau
prescriptivii. 0 definire concisa a celor doua tipuri se realizeaza intr-o
mare recenta lucrare de economie pozitiva: ,,Afirmatiile pozitive se reJera la ceea
ce este in Japt sau ceea ce va fi; ele sus/in i descriu realitiiti evidente din universul
fn care traim. Afirmatiile normative se reJera la ceea ce ar trebui sa fie; ele depind
de judecatile noastre de valoaredespre ceea ce este bun sau rau. Astfel, ele sunt
legate indisolubil cu opiniile noastre filosofice, culturale i religioase".
2
I Mihai Manoilescu, incercari in jilozojia .jtiin{elor economice, Monitorul Oficia1, Impri
meria Statului, 1938, p. 44.
2 Richard G. Lipsey K. Alec Chrystal, Economia pozitiva, Ed. Economica, 1999, p. 56.
1
29
Economie 28
-
In realitate nu se poate spune ca arice teza sau afinnatie din poate fi
incadrata categoric intr-una din cele doua categorii: ori "pozitiva", ori "normativa".
Numeroase, dad nu cele mai multe dintre ideile sau afinnatiile economice

:.
sunt cele analitice explicative prin unnare, valoarea lor de adevar depinde
numai ge regulile logicii ale metodelor de analiza.

1.7. Importanta 'insu!jirii cuno!jtintelor economice

principiilor teoriilor formulate de economica este necesara
pentru orice membru activ al societiitii. Ea provine in ultima instanta ,,[...] din faptul
ca fiinta umana tinde minimizeze efortul pe unitatea de efect uti!, sau cu alte
cuvinte, maximizeze rezultatele pe unitatea de efort. Drept unnare, ea (teoria
economico-sociala) tinde sa rationeze asupra practicii, sa-i selecteze elementele
esentiale sa Ie combine logic spre a scoate concluzii care sa fie de folos".1
I
In condWile economie.i contemporane, modalitiitile de utilizare a resurselor de
I
organizare, a activitatii la orice nivel devin mai variate imai complexe, iar marimea
eforturilorsau cheltuielilor antrenate pe masura. Ca unnare, atat individul,
cat societateain ansamblul ei pun mereu tot mai impetativ
intrebliri asupra modului in care urmeaza, orienteze activitatea sau
,
fundamenteze deciziile alegerile. Libertatea alegerii solutiilor optime nu poate avea
alta bazi mai solida decat soliditatba asupra proceselor fenomenelor
care au loc in jurul nostru, asupra posibilitiitilor de optimizare a raportului
,
cheltuielilutilitati. "Economia este, cu siguranta, un studiu,'
liber. Fiecare are nevoie sa putina economie, deoarece ea explica cadrul prospe
rita!ii, iar 0 viajIl libera este posibila numai atunci c:and exista prosperi tate [...]. Chiar
astiizi, numai acolo unde economia este putemica se pot int1llni oameni crutati de
I
productie, care sa creeze obiecte frumoase, sa picteze tablouri nemuritoare sau sa
compuna melodii nepieritoare. Cel mai umil muncitor din astfel de societati este
innobilat de munca sa, deoarece numai ea face posibila cultura timpurilor lui".2
Totodatii, in economia de piata in general, in lumea contemporana, suntem
J
confruntatimereu Cll schimbliri mari numeroase, cu evolutii imprevizibile
incertitudini.
Rolul (i "secretul") economice consta in a avea in vedere nu doar efectele
imediate"ci pe cele de duratiiale oricarei aqiuni sau politici.
I
lar acestea nu pot fi sesizate, anticipate convenabil decat prin calcule
rationamente alternative 0 preglitire economica temeinica.
Pregatirea economica a celor ce activeaza in economie, in intreprinderi insti
tutii, In gospodaria personalli, precum i la nivelul economiei nationale stii la baza

intregii organizari a viep,i economico-sociale. "Cheia prosperitiilii economice este

data de 0 organizar:e economica sanatoasii. Tarile care adop,ta politici ce lncurajeaza
I Acad. prof. N.N. Constantinescu, Nevola actualii de teorie economicii, in ,,Restructurarea
'
teoriei economice, Invatiimantul in fata unor noi provocari", Ed. Economica, 1996,
p.17.
2 Geoffrey Whitehead. Economia, Ed. Sedona, 1997, p. 401.
-
-
$tiinla economica calitatea organizarii vierii economice
creatia de avutie vor progresa, ,in vreme ce, cele care nu 0 vor face, var continua
sa stagneze.
Lucrul acesta este adevarat in ceea ce natiunile bogate, industrializate, cat
in ceea ce Ie pe cele sarace, in curs de dezvoltare. Viitoarea prosperitate a
ambelor categorii de na/iuni se afla tntr-o stransii rela/ie cu calitatea organizarii lor
economice. Acesta este mesajul central al teoriei economice moderne".l
I James D. Gwartney, Richard L. Stroup, Economie prosperitate. fntroducere in teoria
practica progresului economic, Ed. Alutus, 1995, p. 126.
261
I
Capitolul XIV
I
I
REPARTITIA FORMAREA VENITURILOR
14.1. Recompensarea factorilor de producpe
-
I Una dintre cele mai disputate probleme in cadrul teoriei economice, cu repercu
siuni deosebite in practica economica, sociaUi politica, este formarea veniturilor
distribuirea lor in cadrul Aceasta problema a aparut din momentul in care
omul, datorita dezvoltarii tehnicii tehnologiei, a inceput sa produca mai mult decat
c
era necesar pentru propria lui intretinere. Era firesc ca rezultateleactivita!ii
umane sa se distribuie intre cei ce participa, intr-un fel sau altul, la

,
acestor activitati. Daca avem in vedere economia modema, cum 0 azi,
desprindem existenta unor fluxuri economice care pun in eVidenta modul de
distribuire a bogatiei nete implicit, a veniturilor (fig. nr. I). Pomind de la faptul ca
produqia, nu numai ea, este rezuItatuI combinarii celor trei factori (munca,
pamant, capital),
1
este normal ca fiecare factor sa primeasca 0 parte din veniturile
create, deoarece, in caz contrar, dispare motivatia economica a participarii factorilor
la activitatile necesare societalii. .
taxe si irnpozite
I renta, salarii, dobiirida, profit (reeornpensa faetorilor)
I ...
transfer faetori
F' I I Menaje I
Irme r
I
I I(indivizi)
.,.
eerere eonsum I
-
lmprumuturi
si investitii I I eeonomll
Band
disponibilita!i eredite
1 f eheltuieli soeiale
-
eontraete ajutoare I I
taxe irnpozite
I Guvern
I
Fig. nr. 1
I
Implicarea factorilor in activitatile economice atrage recompensarii
lor, aparand astfel urmatoarele venituri: salariul, care revine factorului munca; renta,
care revine factorului pamant; dobanda, care revine factorului capital; profitul, care
'r revine intreprinzatorului (posesor de capital sau nu) pentru riscul asumat
, Consideram neofaetorii ea fiind deriva!i din faetorii tradi(ionali.

I.
Reparti{ia $iformarea veniturilor
activitatea depusa. Posesorii factorilor de productie primesc veniturile sub formeIe
amintite, drept plata pentru factorii la dispozitia firmelor. Daca nu primesc 0
asemenea plata, dispare motivatia economica a participarii factorilor la activitati'e
necesare societatii. Reamintim ca toti factorii sunt indispensabili productiei
celorlalte activitiiti economice. Disponibilitatea lor determina in ultima instanta
nivelul productiei nationale.
Firmele, in functie de obiectul activitatii lor, au interes in a atrage, combina
utiliza factorii in anumite proportii, corespunzator nivelului productiei pe care
propus-o celui mai redus cost de productie. Avand in vedere aceste obiective,
firmele nu vor ezita in substituirea factorilor intre ei, astfel incat costul lor de
productie sa fie cat mai mic. Cererea de factori desigur, substituirea unui factor cu
altul sunt determinate de pretul factorilor pe piata, de veniturile pe care Ie pretind
.posesorii factorilor. Diferentele intre veniturile obtinute de factori (sau pretinse de
posesorii lor) depind de variatiile pretului pentru fiecare factor de cantitatea de
factori oferita. Cu alte cuvinte, exista 0 piata a factorilor, al carui comportament este
identic cu pia!a celorlaite marfuri.
Pe piata factorilor se intalnesc ofertantii de factori cu cei care cauta factori, res
pectiv intreprinzatorii. din urma vin la piata cu scopul de a cumpara facton.
Ca alti consumatori de marfuri, ei se intereseaza de prettIl factorilor estimeaza
pentru fiecare productivitatea pe care 0 pot obtine prin cumpararea utilizarea lor.
Desigur, problema care se pune este de a cumpara acele cantitati de factori care sa Ie
aduca avantajele cele mai mario Pentm aceasta ei estimeaza productivitatea marginala
a fiecarui factor. Pe de alta parte, ofertantii de factori urmaresc sa ob!ina cel mai bun
pretpeniru serviciile pe care Ie vor aduce factorii lor. In confruntarea dintre ofertantii
de factori consumatorii lor se prettIl fiecarui factor intr-un anumit
moment desigur, pe 0 anumita piala. Analiza pietei factorilor pune in eviden}8.
caracteristici ca in cazul pietei celorlalte bunuri. Respectiv, piata factorilor
poate fi privita la randul ei atat ca piata cu concurenta perfecta, cat ca piata cu con
curenta imperfectii, corespunzator condiliilor concrete existente. In conditiile de azi,
eu toate elementele de imperfectiune existente, jocul liber al pietei continua sa
influenteze nemijlocit cererea, oferta pretul factorilor.
In aceste conditii, putem spune ca pretul fiecarui factor se (se
determina) identic ca pretul celorlaite marfuri, prin intillnirea ofertei cu cererea. Ceea
ce este specific in cazul factorilor este ca cererea este 0 cerere derivata. Factorii sunt
ceruti de intreprinzatori, nu pentru ca sunt necesari consumului propriu, ci pentru ca,
prin intermediul lor ei pot organiza produqia de (sau servicii)
capabile sa satisfaca cerintele de consurn existente in societate. Intreprinzatorul
cumpara un factor numai daca acesta este capabil sa creeze mai muita valoare decat
costa el. In caz contrar, nu-I va cumpara. Comportamentul intreprinzatorului este
determinat de obiectivul principal allui - maximizarea profitului. Pomind de la acest
obiectiv, el va procura combina factorii de produqie [ntre ei, substituind acolo
unde e posibil un factor cu altul. De pilda, daca factorul munca este foarte scump,
intreprinzatorul va fi orientat spre procurarea de utilaje, care sa substituie
munca - desigur, daca acestea sunt mai ieftine. Deci sa nu pierdem din vedere ca
cererea de factori este 0 cerere derivata din cererea de bunuri :;;i servicii la a carei
productie participa factorii.
263
'
'
'
'
.<:-::'
i,

262 Economie
14.2. Piata factorilor de producpe productivitatea marginaHi
cum am vazut, intreprinzatorul, atunci cand se decide sa cumpere un factor,
estimeaza productivitatea marginala a utilizarii factorului. Sa vedem ce reprezinta
aceasta notiune. Productivitatea marginalii a unui factor reprezinta In
venitul total al firmei. care se obfine pe seama atragerii Tn producfie a unei unitiifi
suplimentare din factorul respectiv.
Teoria productivitatii marginale incearca sa explice ce sta la baza recompensarii
factorilor respectivi. cum se prettil factorilor, care este marimea lui. Pentru
aceasta, sa facem abstractie de imperfeqiunile pierei sa ne imaginam situatia pietei
cu concurenta perfecta.
Pe piata factorilor se observa intalnirea a doua puncte de vedere diferite. Unul
este punctul de vedere al cumparatorilor de factori (partea cererii), care vizeaza,
productivitatea marginala a factorilor, celalalt este punctul de vedere al ofertantilor
de factod (partea ofertei: muncitori, proprietari de pamant, investitori) care urmaresc
maximum de avantaj net de pe Llnna vanzarii factorilor.\ Sa incercam sa analizam
ambele situatii:
a) Prima situatie are in vedere productivitatea marginala a factorilor. Teoria pro
ductivitatii marginale ne arata ca factorul va fi rasplatit bine sau prost in raport cO
contributia pe care 0 adoce la productia totala a finnei sau la venitul firmei. Teoria se
refera la productia suplimentara sau venitul suplimentar obtinut de finna antrenand 0
cantitate suplimentara de factori. In productie este adesea denumita. pro- j
ductia fizicii marginalii (PFM), iar in venit este denumita venitul marginal
al produsului (VMP). Pentru intelegere, sa ne imaginam 0 fmna care functioneaza iIi
conditiile pietei cu concurenp perfecta. care angajeaza succesiv lucrlitori (a se vedea
tabelul nr. I).
Dupa cum observam, salariul este fix de 20 uniUiti monetare. In
concurentei perfecte, salariul este fixat de piatli pentru fiecare categorie de salariap
(Iucratori), intreprinzatorul nedispunand de forte pentru a-I modifica. Sa ne amintim
ca, in cazul pietei cu concurenta perfecta, se inmlnesc pe piatli multi producatori, talia ;
lor este mica, astfel incat cererea de muncitori a fiecaruia dintre ei este relativ mica in
comparatie cu cererea totala care exista pe piata. La 0 cerere mica, intreprinzatorul nu
poate modifica pretul factorului muneli. Pentru finna salariul este un cost. Ea este
interesata a care este costul marginal pe factor (CMF). Acesta reprezinta costUl
unei unitati suplimentare de factor. In cazul pietei cu concurenta perfecta CMF
pentru fiecare unitate suplimentara de factor este acel'Wi, fiind egal cu pretul',
factorului. Deci, CMF:= P
r
. Linia salariului in grafic (fig. nr. 2) este in timp
curba (linia) costului marginal pe factor (CMF). Curba CMF pentru factorul muncli
este de fapt curba ofertei de munca pentru finna respectiva ea este perfect elastica.
I Geoffrey Whitehead, Economics. W,A. Allen, London, p. 173,
Repartilia formarea veniturilor
Tabelul nr. 1
Nr. de
lucriitori
Unitati de
productie
Productia fizica
marginala (productie
obtinuta pe muncitor
angajat In plus)
, Venitul marginal al
produsului (produqia
obtinuta pe muncitor
angajat in plus)
Salariulln
unitl'iti
monetare
I 5 5 25 20
2 12 7 35 20
3 22 10 50 20
4 33 11 55 20
5 43 10 50 20
6 50 7 35 20
7 55 5 25 20
8 59 4 20 20
9 62 3 15 20
10 64 2 10
In exemplulde mai sus, venitul marginal al produsului este dat de productia
realizatli de fiecare munciiorangajat in plus, exprimata in bani. Fiecare unitate de
produs are valoarea de 5 baneti. Datele tabelului nr. 1 pot fi reprezentate
grafic, obtinandu-se figura nr. 2:
z
60
curba venitului marginal
.-- al produsului (VMP)
.50
.::;
40
.- ::>
C-o
.., 0
> ... ._ a.
30
"'"

<'0 C 20

<'0
S
10
-
0 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Lucratori
Fig. nr. 2
Ce putem observa din grafic? In primul rand faptul cli venitul marginal al
produsului la lnceput, atingand un punct maxim (Z) cand 4 muncitOli sunt
angajari. In al doilea rand, sesizam ca al cincilea muncitor angajat produce un VMP
de 50 unitari baneti, care este mai mic decat cel obrinut de al patrulea muncitor, dar
in timp este suficient de mare in condiriile in care salariul este de 20 unitati
monetare. Dupa aceasta logica, este profitabil pentru finna sa angajeze muncitori
panli la punctulln care curba venitului marginal intersecteaza linia salariului (punctul X).
I
.
.
.
'.
I
I
264 Economie
Cand VMP scade sub linia salariului (20 unitati monetare) nu mai este profitabil a se
face angajari. Deci, firma se poate opri la numarul de 8 muncitori, in acest caz pe
grafic, aria situata intre punctele 8X20 reprezinHi salariul total, a carui valoare este de
100 monetare. Venitultotal se reflecm in aria OYZX8 este egal cu 295
unitati monetare (suma veniturilor marginale ale produselor).
Acelea,5i sunt valabile pentru oricare din factorii de productie.
Folosirea pamantului de ditre antreprenor $i respectiv cererea de pamant va
depinde de productivitatea marginala a pamantului, dupa cum folosirea capitalului $i
cererea de capital va depinde de productivitatea marginala a acestuia. Daca venitul
obtinut, de piIda, prin folosirea pamantului este mai mare decat il cosm pe intreprin
zator obtinerea pamantului, atunci acesta va fi interesat sa pamant; daca
nu, va cauta un pret mai mic, sau va incerca sa substituie acest factor cu altul. Daca
venitul pe care il va obtine prin utilizarea capitalului va depli$i rata dobanzii (ceea ce
trebuie sa plateasca pentru imprumutarea capitalului), intreprinzatorul va imprumutiJ.
capitaL Daca nu, el va amana proiectul investitiei pana cand capitalul se ieftine$te.
I
b) A doua situatie se refera la punctul de vedere al ofertantilor de factori. A$a
cum am aratat, oferta de factori depinde de atingerea maximului de avantaj net pentm
ei. Acest maxim de avantaj poate fi privit atat din punct de vedere blinesc, cat din'
punct de vedere nebanesc. De piIda, un lucrator poate renunta la un salariu foarte
mare $i sa accepte unul mai redus in cazul in care locul de mundi este foarte aproape
de casa. Daca acest avantaj (neblinesc) nu il tenteazii, atunCi el accepta postulla firma
care foarte bine, suportand naveta sau mutandu-se foarte aproape de firma.
Urmfuirea maximului de avantaj este de fapt mobilul posesorilor de factori de a'
I
intra in competitie, pe de 0 parte intre ei, pe de aIm parte intre ei $i cumparatorii de'
facwri. In cazul acestor confruntari se realizeaza actele de vanzare-cumparare de
factori se stabile$te pre!UI acestora, precum $i cantitatea din fiecare factor ce poate
fi cumparata de 0 firma sau alta.
Arata timp cat VMP este mai mare decat CMF, firma i$i asigura cre$terea
profitului prin angajarea de cantimti suplimentare de factor. Cand pretul factorului'
I
este mai mare decat VMP, atunci devine neprofitabil pentru firma a angaja 0 cantitate'
suplimentara de factor. Nivelul convenabil este atunci cand VMP pentru un factor
este egal cu CMF, deci:
I
VMP=CMF
I
In cazul pietei cu concurentli perfecta am vazut ca CMF este egal cu pretul .
factorului (CMF =P
t
), deci nivelul de maximizare a profitului este nivelul in care
VMP
r
= Pt. Aceasta inseamna ca, pe grafic, curba VMP este curba cererii firmei

pentru factorul respectiv. Observam ca la intersectJ.a curbei VMP cu linia salariului

se determina numarul de muncitori ce pot fi angajati (in conditii profitabile) de ditre
firma. Putem trage conc1uzia ca procesul de decizie pentru ;maximizarea profitului la
nivelul firmelor, in raport cu un anumit factor, este similar tu cel pentru determinarea
nivelului maxim de productie pe care trebuie sa-I realizeze firmele.
A$a cum ne reamintim, fiecare unitate de produs este privim in funqie de
ei la venitul total al 'firmei $i la costul total al acesteia. 0 f111llii produce
..
'I
Repartitia $i forma rea veniturilor 265
pana la punctul la care costul marginal (CM) al unei suplimentare
de produs este egal cu venitul marginal (VM). In perfecta, venitul
marginal este egal cu pe al produsului finit Firma, in loc sa determine cu
cat contribuie 0 unitate suplimentara de la cost $i la venit, poate sa ana
lizeze cat adauga 0 unitate suplimentara de factor la produqie $i cat la venit. Pasul
urmator este de a vedea care este pretul pe care trebuie sa-l plateascli pentru a adauga
o unitate suplimentara de factor $i sa-I compare cu contributia acesteia la productia
firmei la venit. Revenind la exemplul nostru, firma respectiva poate angaja mu.n
citori pana cand suma de bani (salariul) pe care trebuie sa 0 pUiteasdi ultimului
muncitor angajat egaleaza venitul pe care firma il obtine in urma angajfuii lui.
Fiecare producator urmare$te sa producli cu costuri cat mai mici. Pentru aceasta,
fiecare in parte cauta sa realizeze acea combinare intre factorii antrenati in productie
care sa-i asigure cea mai ridicata productivitate $i costul cel mai mic.
Combinarea factorilor in conditiile celui mai mic cost are loc atunci cand PPM a
unui factor egaleaza PPM a oricarui alt factor antrenat in produqie de catre 0 firma:
PFM F1 PPM F2 PPM FN
---=---=---
Pfl P
F2
P
FN
14.3. Modifidiri in cererea de factori
Daca nu se asigura egalitatea de mai sus, atunci firma se va orienta spre factorii
cei mai ieftii1i, mcercand substituirea unora cu altii.
A$a cum am vazut, curba cererii unui factor ne aratli cum schimbarea pretului
factomlui respectiv afecteaza cantitatea de factori cerutli. Intrebarea pe care 0 punem
este cea referitoare la elementele care stau la baza modificlirii curbei cererii unui
factor anume, respectiv cine determina modificarea insli$i a curbei cererii? Raspunsul
este simplu. Elementele care duc la modificarea curbei cererii unui factor sunt:
schimbarile care se produc pe piata privind cererea de produse ale firmei, modifi
clirile in productivitatea celorlalti factori sau in pretul acestora.
a) Modificari fn cererea productiei. Orice schimbare in cererea pentru produqia
la care participa un factor determina modificari in cererea derivam pentru factoml
respectiv, datorita faptului ca se afecteaza pretul produsului finit.
. b) Modificiirile fn productivitatea unui factor determina schimbari $i in cererea
pentru factorul respectiv,evidentiate in deplasarea curbei cererii. Modifidirile in
productivitatea factorilor au loc datorim actiunii diferitelor variabile, cum ar fi: imbu
natatirea calitatii resurselor utilizate de firma, cre$terea calificarii personalului anga
jat in cadrul firmei; perfectionarea tehnologiei de productie $.a. Oricecre$tere iore
gistrata in productivitatea unui factor duce la deplasarea curbei VMP spre dreapta,
deci $i a curbei cererii pentm factorul respectiv. In caz de descre$tere a produc
tivitatii, sensul mi$clirii este invers.
e) Prelul altor factori. In economia de piata pre!Urile produselor se intercoreleaza;
modificarea pretului unui produs atrage dupa sine modificarea pre!Ului altor produse,
afectand cererea pentru ele. $i in cazul factorilor de' produqie, cre$terea sau
::.
266 Econornie
pretului unui factor conduce la sau cererii pentru
,
alti factori, atata timp cat exista posibilitatea substituirii factorilor. Acest lucru este
cunoscut sub numele de eject de substituire. Situatia ideala ar fi atuncicand se
respecta relatia amintita mai sus anume:
PPM FI PPM F2 PPM FN
---=---=--
P
F1
P
Fl
P
FN
De asemenea, schimbarea In prettil unui factor conduce la modificarea nivelului
productiei firmei la care se poate obtine profitul maxim. Astfel, daca prettil unui.
factor produqia firmei va scadea invers. Aceasta sau
conduce la eject al productiei In cererea pentru alp factori. Daca efectul
productiei este mai mare dedit efectul de substituire, atunci cererea pentru un factor
va scadea dod pretul unui alt factor Similar, scaderea pretului unui factor va .
duce la cererii pentru alt factor (daca efectul de produqie este mai mare
decat efectul de substituire).
14.4. Cererea pietei
Dupa cum am vazut, cererea de cum se manifesta pepiatli, este cerere
derivata. In acest caz, determinarea curbei' cererii pentru un factor este destul de'
complicata, mai complicata decat determinarea cererii pentru un
oarecare. cum s-a vazut la timpul cuvenit, curba cererii In acestdin urma caz este
data de suma curbelor cererii individuale pentru produsul respectiv. Pentru factori
putem judeca In mod. .
Daca presupunem ca In cadrul unei ramuri nivelul salariilor scade la un moment,
dat rata imigratiei deci oferta de fortli de munca), atunci vor fi angajap
mai multi lucratori In Intreprinderile ce apartin unei ramuri, sau chiar la nivelul
Intregii industrii. Consecinta acestui fapt este urmatoarea: de
muncitori va avea ca efect produqiei totale a ramurii evident modificarea
pretului produselor. Are loc schimbarea punctului de deci a prettilui de
echilibru. De mentionat faptul cli daca acestemodificari aulac la nivelul unei singure
firme, In conditiile pietei cu concurenta perfecta, nu se vor produce modificari ale
pretului produselor, dar daca este afectata intreaga productie a unei ramuri, atunci
evident se produc modificari In pre!. 0 mai a cantitatii de produse
oferite datorita angajarii de mai muM fortli de munca determina, rara doar poate,
scaderea pretului pe pradus. Aceasta duce la scaderea venitului marginal al
sului (VMP) deci la miqorarea cererii pentru produsele !respective. Curba VMP a
firmei se deplaseazli In jos. Astfel, In cantitatea d factor ceruta nu este atat
de mare pe cat pare initial. in figura nr. 3 se poate observa cum curba cererii este
derivata din aceste circumstante.
Din grafic sesizam ca daca nivelul salariului scade, se produce 0 reaqie In lant .'
care determina ca cererea pe piatil. pentru factorul munca sa fie mai pupr. elastica
decat cererea la nivelul unei firme. Caud nivelul salariului este SI piata produsului
I
Reparti{ia .yiformarea veniturilor 267
este In echilibru la punctul 1; firma cererea factorului incepand de la
I
punctul I, iar ramura, de la punctul A. Cand salariul se reduce la nivelul S2, fiecare
firma va angaja mai multi muncitori. Deoarece intreaga produqie aceasta nu
mai poate fi vanduta la prettil PI. Modificarea in oferta de la 0pI la Op2 determina ca
echilibrul pietei sa se deplaseze la punctul 3, iar pretul produsului sa scada la nivelul I
P2 Pentru ca pretul produsului determina venitul marginal al acestuia (VMP), curba
VMP se va deplasa In jos de la VMP
1
la VMP
2
iar numarul de muncitori angajap se
va gasi la punctul4. Punctul B ne arata echilibrul de pe piata factorilor, iar curba care
I
face legatura Intre punctele A B arata modifidrile ce au rezultat din aceste
evenimente In cererea de pe piata muncii.
PI
P2
Sa recapitulam: caud nivelul salariului este SI firma angajeaza M
1
muncitori.
Daca toate firmele sunt identice, prin multiplicare cu numiirul firmelor din ramura
se obtine punctul A din desenul "c", care pune In evidentil. cererea pietei. La nivelul
salariului S, In cadrul ramurii, cererea de muncitori va fi 1\11' Cand prettil muncii
scade la S2, atunci se produce efectul descris mai sus asupra curbei VMP. Aceasta se
deplaseaza In jos (spre stanga), de la VMP
I
la VMP2. Firma este dispusa, In loc sa
?pteze pentru cantitatea de munca M2, sa se opreasca asupra cantitatii de mund MI.
Inmultind cu numiirul de firme din ramura, se obtine punctul B din
QI Q
2
Fig. or. 3a. Piata produsului
8
1
I
I
1__.... __.
82t-------: B:
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
M
I
M
2
M
3
Fig. or. 3c. Cererea pietei pentru munca
I
J

:" 4;"i
I I
I I I
I I I
I I I
I I I
V4j-p
I I I
J I I I

I I
m
1
m
2
m
3
Fig. or. 3b. Cererea finnei pentru rnuncli
J
1
II

268
Economie
Cantitatea de munca ceruta va fi M
3
. Daca se trage 0 linie intre punctele A B,
sesizam 0 inclinare mai mare a curbei cererii pietei pentru munca (CM2 fatii de curba
individuala VMP). Cu alte cuvinte, nu are loc doar 0 simpla multiplicare a curbei
cererii unei firme.
Daca pretul unui factor rezultatul va fi invers. Firmele vor angaja mai
put
ini
lucratori deci vor oferi mai putine produse pe piata, ceea ce va avea ca efect
pretului de produs. Un pret mai mare inseamna un VMP mai mare pentru
firma. Curba VMP la nivelul firmei se va deplasa in sus (spre dreapta). Cererea pietei
pentru factorul respectiv va fi mai putin elastica dedit in cazul firmelor individuale.
Factorii care influenteaza elasticitatea sunt, in principal, urmatorii:
a) timpul. Elasticitatea este mai mare daca ne raportiim la 0 perioada mai lunga de
timp, in cadrul careia firma va putea lua masuri de adaptare corespunzatoare evolutiei
preturilor factorilor de productie;
b) ponderea costului factorului fn costul total al produc/iei. Daca ponderea este
mica, modificarea pretului factorului influenteaza prea putin asupra costului total, iar
cererea pentru el este putin elastica i?i invers;
I
c) elasticitatea cererii produsului. Daca cererea pietei pentru produsul finit este
elastica, tot va fi cererea pentru factori;
d) substituibilitatea. Efectul In modificarea pretului factorilor depinde in buna
I
parte de abilitatea firmei de a substitui un factor cu altul. In general, cu cat exista
posibilitateasubstituirii factorilor, cu atat va fi mai mare elasticitatea cererii pentru
acei factori de productie.
14.4.1. Monopolul
I
In cazul situatiei de monopol, in buna parte in cazul oligopolului, se poate
vinde de catre firma monopolista mai multa produqie prin scaderea pretului produ
!
selOL Venitul marginal al produsului va scadea din cauza reducerii atat a produqiei
fizice marginale (PFM) cat a pretului pe produs. Prin urmare, curba VMP,
respectiv curba cererii, va fi mai inclinata decM in cazul In care firma ar functiona in
conditiile pietei cu concurenp. perfecta.
CapitoluI XV
SALARIUL PROFITUL
15.1. Salariul: definipe forme
Salariul apare ca venit ce revine factorului munca ca urmare a participarii acestuia
la activitatea economica. Salariul, ca forma de venit, nu a existat in toate timpurile,
cu toate ca factorul munca a participat in toate timpurile la procesul de produqie. EI
este 0 forma de venit ce a aparut in anumite conditii social-economice, odata cu apa
rilia in societate a unor oameni lipsili de toate conditiile necesare pentru organizarea
productiei, sau a altor activitiiti economice, cu exceptia muncii lor, .
care era singurul mijloc de existenta.
Notiunea de salariu nu reflecta toate tipurile de venituri obtinute de factorul
munca de-a lungul timpultii, el nu apare ca forma-tip a venitului, ci ca venit ce revine
factorului munca in anumite conditii social-economice. Aceste conditii sunt acelea in
care posesorul factorului munca nu poseda altceva decat aptitudinile lui fizice i?;
intelectuale, priceperea lui, capacitatea lui de a munci, care reprezinta singura lui
sursa de existenta. Lipsit de ceilalti factori de productie, el este lipsit de mijloacele
necesare traiului. Singura alternativa a sa este inchirieze forta de munca, unicul
bun pe care i'1 poseda, de pe urma caruia sa obtina venitul necesar traiului. Dar acest
lucru II poate face numai daca este cetiitean liber, egalin drepturi cu toti ceilalp.. Dadi
nu ar fi cetatean liber, ci sdav sau iobag, el nu i?i-ar putea inchiria fO$ de munca,
deoarece aceasta aPartine de drept stapanului de sdavi sau feudalului, iar rezultatele
muncii lui vor fi de catre acei?tia in virtutea posesiei factorului munca.
In condi(iile in care posesorul factorului munca devine liber din punct de vedere
juridic desigur, lipsit de mijloace de existentii (deci liber din punct de vedere
economic), el Wva inchiria - pe baza unui contract - aptitudinile de a munci celor
care poseda celelalte conditii (faetori) de producp.e. Acest lucru se realizeaza inOran
duirea capitalista, unde se creeaza cele doua conditii amintite mai sus. "Conditiunile
juridice ale noii oranduiri sociale (ale capitalismului, s.n.) au decretat pe lucrator
cetatean liber, egal indreptap.t ca toti ceilal(i. Starea economica I-a impins rnsa
inapoi, la raportul de dependenta anterioara ([ipsa mijloacelor de existenta, s.n.),
lucratorul fiind sHit sa yanda pe piatii forta sa de lucru, prin rncheierea unui contract,
legal, liber, cu proprietarul mijloacelbr de produc(ie, cu mtreprinzatorul". 1
In urma incheierii acestui contract rezulta drepturile ale lucratorului,
consecin(a a inchirierii capacitiitii lui de a munci a muncii prestate. Deci, salariul
apare ca venit obtinut de catre posesorul factorului munca drept urmare a inchirierii
folosirii acestuia de catre cei care dispun de ceilalti factori de productie. Salariul

I Virgil Madgearu, Curs de economie politicii, edi(ia 1944, Institutul de Cercetari &ono
mice "Virgil Madgearu", p. 240:
270 Economie
nu este un venit oarecare, ci "pretul unei munci inchiriate fntrebuinfate de un
antreprenor".
1
Deci, salariul "nu constituie decat un mod de remunerare nu absolut unic, ci
relativ recent in istoria economica, care nu s-a generalizat decat odatli cu organizarea
capitalista patronala modema".2
In conditiile contemporane, salariul reprezinta cea mai frecventa forma de venit
(dupa P. Samuelson, el reprezinta cca. 80% din venitul national altarilor dezvoltate),
a unui numar insemnat de persoane. EI' exprima atat retribuirea muncii de executie a
lucratorilor cat remunerarea muncii celor ce execuJli activitati de
conceptie Numitorul comun este dat de faptul cli se inchiriaza capaci
tatea de munca a unora a altora de catre cei ce au nevoie de ea. din urma
pIatesc pretul necesar pentru obtinerea folosirea capacitapi de a munci a poseso
rilor acesteia. Deci, salariul apare nu pur simplu ca pret al muncii, ci ca pret al
lnchirierii factorului muncii, a capacitiitii de a munci a unor oameni liberi juridic
economic desigur, ca pret al serviciilor aduse prin munca depusii de catre
oameni. cum arata P. Samuelson, "omul este mai mult decat 0 marra, cu toate ca
este adevarat ea el inchiriaza serviciile pentru un pret. Acesta este nivelul
salariului, care este de la distantii cel mai important prer.
3
Pentru practica economica intereseaza mai putin cu privire la definirea'
salariului mai mult modalitatile prin care se determina marimea acestuia pentril
fiecare salariat. Formele de sa!arizare sunt modalitii{i de plata, respectiv de
determinare a partii din produsul muncii ce revine salariafilor. Formele de
salarizare realizeaza legatura dintre marimea produsului muncii, partea ce revine'
salariatilor activitatea depusa. In aceste conditii, prinintermediullor se determina
cat de mare este salariul fiecarui lucrator.
Pe parcursul evolupei sale, saiariul a cunoscut diverse forme de plata. In esenta,
ele se pot reduce la trei forme de baza: a) salariul dupa timpul lucrat; b) salariul in
acord; c)salariul mlxt.
Salariul dupii timpul !uerat, sau fn regie, este forma de salariu prin care plata
muncii se face In functie de timpul lucrat: ora, zi, saptamana etc. De regula, il
intalnim in cazurile in care munca este complexa dificil de normal. Singura
litate de determinare a drepturilor cuvenite salariaplor este timpul de mund!
lucrat de fiecare, ,
Salariul in acord (cu bucata, pe operatii etc.) este forma de plata pe individ sau In
grup, in funqie de cantitatea de obiecte realizate de individ sau de grup, sau de
operatiile executate. EI se aplica la acele activitati unde se poate norma munca,
respectiv muncacheltuita se masoara prin cantitatea de produse lucrate sau numarul
de operatii executate. Fiecaredintre acestea sunt pIatite dupa un anumit tarif. La.
randul lui, salariul in acord s-a diversificat, imbradind diyerse forme (acord direct,
acord progresiv, acord global etc.). Este firesc acest lucru, ideoarece fiecare firma are
I Charles Gide, Curs de Economie Politicii, Tipografiile Romline Unite, i925,
vol. 2, p, 379. '
2 Idem, p. 380.
l P. Samuelson, Economics, ed. a IX-a, Mebrow-Hill Bask Company, 1973, p. 570.
'
'
I
Salariul profitu! 271
dreptul de alege modalitiiple de plata corespunzator conditiiIor ei concrete i
conceptiei proprii despre propriilor salariati. I
Sa!ariu! mixt este forma de plata care fmbina elemente din cele doua forme
aratate mai sus. Se constituie dintr-o suma de bani fixa care se acorda pe unitatea de
timp lucrata (de exemplu, zi de munca etc.) i dintr-o suma variabila ce se acorda
I
corespunzator cu Indeplinirea unoI' condWi tehnice, tehnologice,organizatorice etc.
de catre salariat. Aceste condiFi se cuantifica prin intermediul unoI' tarife, astfel fncat
ele pot fi <!eterminate banesc, ca in cazul salariziirii in acord.
Exista numeroase sisteme de salarizare, care, pomind de la cele doua forme de
I
baza de la progresele in productiei i a muncii asigura calculul sala
riului in conformitate cu contribupa exacta a fiecarui salariat la rezultatele intreprin
derii. In aceste condipi, este firesc sa intiilnim sisteme in care cele doua forme de
salarizare se fmbina fntre ele i, mai mult, acestea se fmbina cu alte modalitati de sti I
mulare, cum ar fi participarea la profit, stimularea bazata pe factori psihosociali etc.
Indiferent de formele prin care se determina salariul, acesta caplita 0 expresie
baneasca. Sub acest aspect, salariul este cunoscut ca salariunominal. Acesta este
I
reprezentat de suma de bani pe care salariatul 0 primete in urma Inchirierii capa
citatii sale de munca. Miirimea salariului nominal depinde de 0 multitudine de
factori. cum vom vedea mai depar:te, in cadrul acestui factor de produqie
munca - intervin procese reglatoare ale pietei, care ii pun amprenta foarte puternic
I
asupra dimensiunii salariului nominal.
AHituri de salariul nominal, categoria de salariu rea! vine lntregete imaginea
asupra dimensiunii salariului. Salariul real reprezinta cantitatea de mijloace de
subzisten!i de servicii pe care salariatii i Ie pot procura cu salariul nominal. Mai I
bine spus, marimea lui depinde de doi factori, anume: marimea salariului nominal
nivelul preturilor tarifelor marfurilor i serviciilor.
I
15.2. Determinarea salariului
Pentru practica economidi prezinta interes, alaturi de problemele teoretice ale
I
salariului, aspectele legate de detenninarea acestuia corespunzator situatiilor de piatii
existente. Din acest punct de vedere intalnim urmatoarele situatii:
1. Cazul concurentei perfecte. In economia de piatii determinarea nivelului
I
salariului nu se poate face fn afara mecanismului pietei sau ignocand acest mecanism.
cum am vazut cand am discutat despre piata, existliun segment al acesteia care
este piar
a
muncii. Fenomenele care au loc in cadrul acestei piete determina atat canti
tatea de munca angajata de fiecare firma, cat nivelulsalariului. Amintim faptul ca
J
in cazul pie!ei cu concurenta perfecta fntlUnim un numar mare, atat de ofertanli cat i
de cumparatori de f0rta de mund.
Daca cunoatem cererea i oferta de munca (Ja nivel de industrie sau ramura
.1
industriala i la nivel de firma), nivelul salariului se determina urmarind unde este
punctul de echilibru rezultat din intersectarea celor doua curbe (fig. or. I). Punctul de
echilibru E ne determina atiit nivelul salariului cat cantitatea de mund necesara.
273
.
sa
.

Economie
:3
.:;
:;
I
272
'I!!!'

"5
:::
]1
I
.,
'" .,
:;
:;
-.;
-.;
>
z
>
Z
I
0
1
II
C
1 0
1
I
I
Cantitatea de munca Q
M
A. Industrie
Fig. nr. 1
I
Pentru simplificare, consideram ca de muncii existenta este omogena din'.
I
punct de vedere al pregatirii, ca a altor caracteristici. Deci, fiecare lucrator va avea'
un identic cu al lucratori.
In desenul A, curba cererii (C
l
) este derivata din curbele venitului marginal alL
produsului (VMP) tuturor firmelor din industrie. Ca In cazul tiIturor curbelor d
cerere, ea este orientata In jos spre dreapta. Curba ofertei, In schimb, se Inscrie Ii
sus spre dreapta. Aceasta deoarece este necesar a salariul pentru a atrage
I
foqa de round In industrie din celelalte sectoare ale economiei. In desenul B, cererea.
unei firme oarecare pentru munca este reprezentata de curba VMP specifica firmei,
I
care este ea Inclinata In jos spre dreapta. Curba ofertei este perfect elastica,
deoarece, la de al muncii, firma poate angaja oricata cantitate de munca
La un nivel dat al salariului, curba ofertei este identid cu cea a costului'
marginal pe factor (CMF). Atata timp cat firma poate oricata cantitate de"
I
mund la (nivelul salariului existent pe curba oferteide,
munca va fi 0 linie orizontala. Cantitatea de munca pe care 0 angajeaza 0 firma
competitiva va fi determinata de interseqia dintre curba cererii curba ofertei,..
respectiv de punctul E
F
: Identic se petrec lucrurile pe total industrie.
Punctul E
1
va determina cantitatea de mund (QM) care poate fi angajata In
industrie. Corespunzator punctului E
l
se determina nivelul salariului (S) la care se
I
angajeaza cantitatea de mund respectiva (Qw,.
Firma nu are control asupra nivelului salariului existentpe muncii, In schim!):

ea poate ajusta cantitatea de munca pe care 0 angajeaza In acord cu venitulul:'
marginal al produsului (VMP). Pentru a maximiza profitul, firma va trebui
angajeze acea cantitate de munca la care VMP egaleaza nivelul salariului de pe
2. Cazul monopolului. In ce muncii, situaliei de monopol
poate afecta alocarea resurselor, la fel ca In cazul de monopolln produqie,
de monopol, In cazul muncii, are In vedere monopolul In oferta de
munca. Un asemenea monopol este asumat de regula de sindicate, care urmaresc sa
C
F
O,CFM
C
F
Cantitatea de mund QM
B. Finna
Salariul :ji profitul
ridice nivelul salariului deasupra celui care domina pe cu perfectli.
Aceasta,ln condWi normale, Insearnna ca numarul de lucratori este mai mic
decat In cazul perfecte. Reducandu-se numarul celor deci redu
candu-se oferta, va nivelul salariului. Desigur, sindicatele au un rollnsernnat nu
numai asupra salariului, ci asupra ocuparii fo*i de munca a de munca.
3. Cazul Monopsonul reprezintli un singur cumparator al unei
resurse, care fixeaza atat cantitatea, cat pre1ti1. In cazul factorului munca, monop
sonul poate sa apara, de exemplu, In unei unde 0 singura firma
domina economid, avand cel mai mare numar de de locuri
de mund nu au posibilitatea de a opta.
Celelalte economice, sociale, de etc. din ofera
un numar mic de locuri de munca, a caror pondere este insignifianta. ill aceste
marea majoritate a lor se angajeaza la firma ce joaca rol de monopson, la UD
salariu stabilit de aceasta.
Monopsonul nu poate angaja nici el decat un numar lirnitat de persoane, fapt ce
duce la intensificarea pe muncii. Curba ofertei de munca este
identica In cazul monopsonului cu oricare curba a ofertei. Monopsonul,
dad are nevoie de mund, poate ridica nivelul salariului In vederea atragerii de noi
muncitori, pana la punctul In care costul marginal pe factor (CMF) egaleaza venitul
marginal al produsului (VMP), respectiv pana la punctul F (fig. nr. 2).
.:;
:;


:; SF
:::
-.;
>
z
QM QE
Numar de lucratori
Fig. nr. 2
Costul marginal pe factor, dupa cum este costul la care angajam sau cu care
cumparam 0 cantitate de factor. Cand firma este In de cu
perfecta, CMF egaleaza factorului. Cand este monopson, CMF este
mai mare decat pre1ti1 factorului.
cum este ilustrat In grafic, curba cererii de munca a monopsonului este curba
venitului marginal al produsului (VMP). Necesarul de lucratori a fi respectiv
SE
Economie
274
nivelul salariului nu rezulta din punctul de echilibru E, in care se intersecteazli curba ofer
tei cu cea a cererii, respectiv cu VMP. Fiind singurul cumparator de munca dintr-o anu
mitli zona, monopsonul nu tine seama de punctul de echilibru E. El poate, de exemplu,
marl salariul pentru a atrage cat mai multli munca din zona, sau salariul sub
nivelul SE, corespunzator punctului E. Daca avem in vedere regulile generale, monop
sonul ar trebui sa plateasca un salariu de nivel SF, corespunzator punctului F, de inter
sectie intre costul marginal pe factor (CMF) venitul marginal al produsului (VMP).
Acest punct, dupa cum am vazut, reprezinta maximum pana la care monopsonul
poate ridica nivelul salariului. Dar, in determinarea nivelului efectiv al salariului,
monopsonul se ghideazli dupa curba ofertei, deci salariul va fi citit pe curba ofertei,..
corespunzator punctului M nu pe curba costului marginal al produsului, cum se
intamplau lucrurile in condi!iile pietei perfecte. Salariul S, corespunzlitor punctului
M, dli la ivealli cantitatea de munca QM pe care 0 angajeazli monopsonul. Ea va fi
mai mica decat cantitatea de munc1i (QE) corespunzatoare punctului de echilibru E;
Deoarece pretul factorului este sub venitul marginal al produsului, lucrlitorii sunt
platit
i
de monopson mai putin dedit este contributia lor la venit. Datorita acestui
lucru, multi denumesc salariul monopsonic, salariu de exploatare. '
4. SaIariul minim. 0 cale de a contracara puterea monopsonului pe piata muncii:
este ca statui sa stabileascli unnivel minim al salariului. Acest nivel SE este dat de
punctul E (figura nc. 3), unde se intersecteaza, in condi!ii normale, cele doua curbe
ale ofertei cererii de munca.
La acest punct, atat angajarea (numlir de lucratori) cat salariul sunt peste nivelul
monopsonic. Daca urmarim graficul observam ca, in condi!iile stabilirii salariului
minim de catre guvem, curba ofertei va lua forma SEEO, iar curba costului marginal
va fi identica cu curba ofertei in portiunea de la SE la E, de unde se indreapta (se
spre punctul C (deci EC apare ca linie punctata) de acolo pe vechiul
traseu. Numlirul de lucratori angaja!i de monopson va fi dat de intersectia dintre noua
curba a costului marginal pe factor curba venitului marginal al produsului,
respectiv de punctul E. La acesta corespunde cantitatea QE. Stabilirea.de catre guvem
a salariului minim are ca efect, in situatia de monopson, salariului, a
numarului de angaja!i implicit, a productiei.
':;
:;
'c
'"

:;
"ii
>
Z
Q
E
Numar de lucratori
Fig. nr. 3


275 Salariul profitul
In alte conditii (in afara celor de monopson), stabilirea salariului minim are ca
efect salariilor, dar 0 reducere a angajarii pretutindeni, deci a reducerii
ocupiirii fortei de munca;
5. Cazul monopolului bilateral. Sunt situatii cand pentru un factor de productie
existli un singur vanzator un singur cumplirator. 0 asemenea situatie este
cunoscutii sub denumirea de monopol bilateral. In ce factorul muncii,
monopolul bilateral apare cand se intalnesc sindicatele (uniunile acestora) dintr-o
ramura cu cateva mari firme din ramura. cum se poate vedea din figura nr. 4,
nivelul salariului se undeva intrenivelul salariului de monopol salariul
de monopson este rezultatul negocierilor dintre sindicate firme.

'"
"*

Z
s,
S3
SI
VMP
Q1 Numar de lucratori
Fig. nr. 4
chiar in cadrul categorii, de la un individ la altul. Existii activita!i la care pot
participa numai indivizi bine instruiti, cu 0 pregiitire profesionala exceptionalii. Este
firesc ca nivelul salariilor pe care Ii vor ob!ine asemenea indivizi sa fie foarte ridicat.
-'
paca nu ar fi negocierile, firma sau firmele vor angaja un numar de lucratori Qi>
corespunzator unui nivel de salariu S2. Sindicatele forteaza nivelul salariului la S2.
Negocierile dintre sindicate firme duc in final la stabilirea salariului la nivelul S3,
aflat uudeva intre S\ S2. La acest nivel ocuparea fortei de munca - vor fi
angajati un numiir de Q2 lucrlitori, mai mare decat cel avut in vedere numai la firme,
respectiv Q\.
15.3. Sistemul de salarizare elementele acestuia 1
Intr-o societate modema, factorul mundi nu este omogen drept urmare,
contribup,a lui in cadrul activitap,lor din societate este diferita de la individ la individ.
I
Este firesc ca nivelul salariului sa difere de la 0 categorie la alta de salaria!i 1;'i,
J
l
ceo
'
.'
'.
.
a
I
276 Economie
I
Ei in$i$i au cheltuit imens pentru educatia $i formarea lor profesionala, iar contributia
lor la veniturile firmei este considerabillL
I
Determinarea salariului la nivel de iridivid in cadrul firmei necesita existenta unor
reguli, elemente intercorelate etc., care sa permitil folosirea unor criterii de apreciere
a contributiei salariatului la activitatea firmei $i de calcul a salariului. Salariulin sine
este doar 0 componenta, drept, foarte importanta, a unui sistem coerent cum este
sistemul de salarizare. Acesta este format din ansamblul normelor juridice eco
I
nomice, al principiilor, obiectivelor, formelor de salarizare elementelor acestora,
I
al metodelor instrumentelor de determinare (stabilire) acordare a salariilor. Cu
alte cuvinte, sistemul de salarizare constituie baza de calcul a salariilor individuale,
desigur in contextul negocierilor colective, sau, dupa caz, individuale, intre persoa
nele juridice sau fizice care angajeaza $i salariati sau reprezentantii acestora. Aceste
negocieri au ca restrictii posibilitatile financiare ale angajatorului.
I
In conditii1e economiei de piata, fiecare rmna are deplina libertate sa-$i stabi
leasca propriul sistem de salarizare, in conformitate cu respectarea prevederilor
legale. StatuI nu intervine in legatura cu limita superioara a salariilor individuale, ea'
I
rezultand din negocierile $i posibilita-tile financiare ale fiecarei firme. Interventia
principala a statului este de a obliga firmele de a nu scadea nivelul salariului minim}'
brut pe economie, stabilit de guvem. Statui, in cadrul politiCii salariale, elaboreaza $1"
prevederi speciale care sa permita asigurarea unui oarecare echilibru in ceea
I
prive$te nivelul maxim al salariilor. Astfel, guvemtI! poate Stabili niveluri maxime de.
salarii, pe categorii de salariati, peste care firmele suporta 0 impozitare mai mare:'
Desigur, .este la latitudinea firmelor, in functie de rezultatele lor financiare, de
I
suporta asemenea sarcini fiscale. Interesul acestora dicteaza politica salariala."
Sistemul de salarizare, in conditiile actuale, se formeaza in cadrul fiecarei firme>
avand In vedere urmatoarele: I '
- descentralizarea competentelor de aprobare a elementelor $i de aplicare a lor;
I
- asigurarea unei corelatii corespunzatoare lntre munca prestata, rezultatele
muncii $i salarii;'
- cointeresarea fieca.rui salariat in sporirea eficienteiactivitap.i individuale printr-o
motivare pecuniara adecvata muncii; .
- cre$terea ponderii paI1ii variabile in totalul veniturilor din salarii;
- stabilirea elementelor sistemului de salarizare a cuantlimului lor, in principal
I
prin negocieri colective;
- luarea in considerare a politicii de proteetie sociala.
I
Elementele sistemului de salarizare sunt salariul de bazii, sporurile $i adaosurilJ.
la acesta. Desigur, elementul principal este salariul de baia. EI se stabile$te pentru
fiecare salariat in raport cu calificarea, importanta, complexitatea lucrarilor $i atribu
tii10r de serviciu, pregatirea $i competenta profesionaUL .
I
Sporurile la salariul de baza reprezintil un element &uplimentar de intregire
salariului in funqie de anumite conditii speciale de deslaurare a muncii. Astfel, 11.1
legislatia noastra suntprevazute urmatoarele categorii de sJ:>oruri: sporpentru conditiL
deosebite de munca (grele, periculoase ori penibile); spor de vechime In munca;

11. T. $tefanescu, Dreptul muncii, Ed. Lumina Lex, 1997, p. 197.
Salariul i profitul 277
pentm munca de noapte; sporuri pentru crele suplimentare sau pentm orele prestate
In zilele nelucratoare; spor de izolare; spor pentru folosirea unei limbi straine etc.
Adaosul la salariul de baza reprezinta un element suplimentar, accesoriu al sala
riului, care aparesub urmatoarele forme: adaos pentru munca In acord; premii, cota
parte din profit repartizat salariatilor; alte adaosuri stabilite in procesul negocierilor.
Atat adaosurile cat $i sporurile la salariul de baza se acorda $i in funetie de
rezu1tatele obtinute, precizandu-se eu ocazia negocierilor privind incheierea contrac
telor de mundi ce se acorda $i In ce cuantum.
Sistemul de salarizare adoptat de fiecare firma, constituit pe baza initiativei private,
este astfel conceput lncat determinarea .salariului tine seama de caracterul activitlitii,
respectiv activitate de executie sau activitate de conducere. Acest lucru este val,!ibil .;;i
pentru organizatiile carei$i desIa$oara activitatea pe baza proprietlitii pUblice.
Managementul organizatiei - ne referim la cele cu capital majoritar sau inlotalitate
privat - are, cum am precizat, autonbmie asupra constituirii sistemului de salari
zare, inconditiile legii, luand in considerare inevitabil $i urmatoarele elemente: I
- influentele interne $i exteme (nivel de dezvoltare, caracteristicile pietei muncii,
evolutia preturilor, marimea organizatiei, domeniul de activitate, dotarea tehnica,
tipul produqiei, niveltil performantelor realizateetc.);
- respectarea unor baremuri care se refera la nivelul minim al salariilor, conditii
de acordare a sporurilor; compensari etc.; .
- diferentierile necesare }ntre diferitele categorii de personal, in funetie de com
plexitatea lucrarilor, grad de'responsabilitate, nivel de pregatire etc.;
. - corelarea obligatorie cu rezultatele individual, cat .;;i la nivelul organi
zatiei;
- asigurareaunui climat de echitate care sa poata stimula performantele
mentul fatii de firma;
- folosirea pentru' 0 maimare obiectivitate $i pentru 0 evaluare mai corecta a
muncii, a unui sistem corect de normare. .
Deci, configuratia sistemului de salarizare difera de la 0 organizatie la alta. In
conditiile fn care pornim de la elementele generale, managementul fiecarei orga
nizatii I$i structureaza sistemul respectiv, corespunzator intereselor proprii.
Proprietatea privata maiales consfintirea garantarea acesteia prin lege
creeaza libertatea agentilor economici in conceperea unor sisteme de salarizare care
sa Ie satisfaca interesele lor ale salariatilor acestora.
Diferentierea salariilor, pe categorii de salariati $i in interiorul acestora, pune In
evidenta existenta unor factori de care sunt luati in considerare atunci cand
se concep sistemele de salarizare la nivelul firmelor. Cei mai importanti factori de
influenta sunt urmatorii: diferente de calificare, grade diferite de dificultate a
activitlitilor din cadrul societatii. preferintele indivizilor cu privire la 0 profesie sau
alta, la un loc de munca sau a1tul, tipul pietei de munca, existenta sau inexistenta
discriminarii in funqie de sex, varsta, culoare, gradul de imobilitate a pietei muncii,
prevederile legale fn'vigoare $.a.
I O. Nicolescu (coord.), Sistemul decizional.al organizafiilor, Ed. Economicii,
1998, p. 621.
278
Economie
Desigur, situatiile sunt diferite de la 0 farii la alta, de la 0 etapa la etapa, pe zone
geografice in cadrul fiecarei rari etc. Unii factori actioneaza cu intensitate mai mare,
alt
ii
in unele zone, sau pentru unele profesii nu actioneaza etc. De aceea, pentm
fiecare situatie tn parte este necesara 0 analiza concreta, care sa permita desprinderea
tuturor factorilor de acp.une, precum a intensitatii acestora.
15.4. Profitul: definipe forme
Profitul, in sens fOaIte larg, poate fi privit ca fiind realizat, in forma ba
neasca, de catre cei ce initiaza organizeazli 0 activitate economica. Problema care se
ridicli pentru teoreticieni este privitoare la natura conJinutul acestuia, iar pentm agen
t
ii
economici, de a se stabili raportul In care se cu celelalte venituri (salariu,
dobandli, renra) mai ales, modalitatile prin care se poate asigura maximizarealui.
In ce prive$te continutul categoriei de profit, se poate spune eli aUt?xistat exista
mai multe puncte de vedere, unele foarte asemanatoare tntre ele, altele opuse. Putem
distinge douli mari curente teoretice: unul care cuprinde acele puncte de vedere dupa
care veniturile (deci profitul) apar ca recompensa a ,fact()rilor de productie, iar
aItul, conform cliruia profitul este munca gratuit de cei ce poseda capitalul,
pe seama celor care Inchiriaza (vand) capacitatea de a munci. "
Pentm a ne lamuri, sa incerclim sa patmndem in intimitatea acestei categorii.
Pomim de la faptul cli activitatile economice se cea mai mare parte, in
fntreprinderi, initiate $i organizate de Intreprinzlitori,care angajeazli coordoneazli
factorii de productie. Intreprinzatorii pot fi proprietariai tuturor' factorilor de
produc!ie antrenati in cadrul activitatii fmnei (Intreprinderii) sau pot mchiria unul sau
mai multi factori de produclie. Indiferent de situatie, Intreprinzatorir sunt acei ce
organizeaza conduc afacerile firmei, decid ce sa produca, In ce cantitati, unde sa se
yanda cum sa se yanda Toate acestea necesita abilitate implicli
un anumit risc din partea Intreprinzatorului (unii vorbesc de un rise
l
major ). Este firesc ca ele sa fie recompensate, iarmtreprinzatorul Sa se atepte la un
ca$tig, care este cunoscut sub denumirea de profit.
Profitulprovine din diferenra dintre venitul oblinut de firma costul de produqie
al acesteia, cu aIte cuvinte el este excedentul pretului de vilnzareasupra pretu1ui de
cost. 3 EI se poate determina in felul urmator:' 'i'
P,=P xQ-C
unde:
P,::: profitul;
P ::: pretul de vanzare pe unitate a de produs;
Q == cantitatea vanduta;
C ::: costul aferent productiei vandute.
,
I Geoffrey Whitehead, Economics, W. H. Allen, London, 1974, p. 214.
2 John Craven, Introduction to Economics, Basil Blackwell, 1984, p. 139.
J Charles Gide. Curs de economie politico, edipa a VIII-a, vol. 2, Tipografiile Romane
Unite, Bucure$ti, 1925, p. 520.
I
Salariul # profitul 279
Profitulprivit astfel este profitul total, care, la ,0 privire atenta, constatam ca este
format din doua componente, respectiv din profitul normal profitul supemonnal
I
sau profituleconomic (fig. nr. 5).
Venitul ftrmei
Costul de productie (total) Profit economic
Cost explicit Cost implicit
Cost contabil Profit normal
Profit total
I
I
I
I
Fig. nr. 5
cum rezulta din schema, costul de productie este privit sub doua ipostaze. In
primul rand, din punct de vedere economic, costul cuprinde toate cheituielile
I
generate de obtinerea produc!iei, respectiv cheltuielile pentm faetorii procurati de
firma, inclusiv cheltuielile cu factorii ce apartin proprietarilor finnei. In al doilea
rand,dinpunct devedere contabil, cuprinde cheltuielile eu factorii de firma
pentru care aceasta catre terti, inclusiv acele eheltuieli care reprezinta
I
amortizarea capitalului fix care apartine finnei. Costul explicit exprima totalitatea
cheituielilor suportate de un Intreprinzator cu materii prime, materiale, eombustibiI,
energie, salarii etc., care presupune plati catre terti. Cost implicit reprezintii aceIe
I
cheituieli Tacute de firma pentru activitatii, care nu presupun plati catre
terti, ci consum din resursele proprietarilor ei. Aici intra amortizarea cIadirilor,
utilajelor etc., precum consumul de capital muncli al proprietarilor, care nu se
,
include in costurile care aduce serVicii reale firmei. Deci, In costul
contabil nu se includ cheltuielile de munca ale proprietarilor firmei, care In mod real
activitate in cadrul firmei, sau alte facilitati pe care Ie pun la dispozi!ie
proprietarii care, evident, nu necesita plati catre terti (de pilda un calculator ale
drui servicii nu trebuie platite, aa cum ar trebui de fapt sa fie dad el ar fi fost
inchiriat de la alta firmli).
Daca avem in vedere costul contabil, tot ceea ce se peste acest cost este
profit, respectiv profitul total. Daca acest excedent suma costului explicit
implicit, respectiv costul de productie, atunci profitul total este compus ,din doua
componente, anume profitul normal profitul supernormal sau economic. Cu alte
cuvinte, intreprinzatorul poate primi profit din doua motive:!
- daca el este proprietarul unora dintre factorii de productie (echipament, pamant
etc.) utilizati de finna, el obtine profitul normal;
1 John Craven, op. cit., p. 139.
...
281
(;.
280
Econornie

- daca vinde bunurile firmei la. un pret mai mare decfit costul de produqie
costul contabil plus profitul normal), va obtine profitul slJpernormal sau economic.'
""'" Deci, profitul total este profitul normal plus profitul economic. Daca intreprin
zatorul nu poseda nici unul din factorii de produqie (inchiriaza absolut tot), el nu va
obt
ine
profitul nonnal, iar daca va vinde bunurile produse obtinute la un pret mai mic
ded.t costul de atunci nu va obtine nici profit economic. eu alte cuvinte,
profitul normal este costul de oportunitate al factorilor de produclie aflali In pro
prietatea jirmei, care egaleaza venitul maxim ce poate fi oblinut printr-o alta alter
nativa de folosire a lor. .
Projitul normal reprezintii suma minima de bani care. fl motiveazii pe intre
prinzator pentru continuarea activitiifii. Daca firma nu inregistreaza profit normal,
proprietarii firmei se pot gandi la alta alternativa, respectiv sa se orienteze sa
migreze cu capitalul munca lor spre alt domeniu.
Profitul normal apare astfel ca 0 componenta a costului de produqie deci a
costului mediu marginal. Se poate pune Intrebarea dad este firesc ca 0 parte din
profit, respectiv profitul normal, sa se includa In costul total. Daca analizam cu
atent
ie
, sesizam d acest lucru se justifica cel din doua motive:
.
. a) In perioada lunga, proprietaruI firmei poate decide sa utilizeze factorii de
produqie aflat
i
in proprietatea lui in diferite feluri. Daca finna obtine un profit mai
mic decat costul de oportunitate al utilizarii factorilor (deci dad profitul total este
mai . mic decat profitul normal), proprietarul poate obtine un venit mai mare
Inchizand firma folosind factorii pentru a obtine alte bunuri sau pur simplu
inchiriindu-i altar firme. Deci, profitul normal este necesar pentru ca firma, pose
soarea factorilor (sau a unora dintre ei) sa poam continua activitatea pe 0 perioada

lunga. In acest sens, profitul nonnal este 0 componentit a costului total, precum este
de pilda salariul lucratorilor, care trebuie platit pentru a asigura in continuare pro
ductia firmei. .
b) Includerea profitului nonnal in costul total de pennite finnei sa
recupereze cheItuieIile legate de inchirierea unor facton de productie.
. Privind cu sesizam ca in structura profitului normal intra atat 0 remune
de munca, cat una de capital. 1
Remunera!ia muncii vizeaza munca de coordonare, conducere a fntreprinzato
rului, iar remuneratia capitalului vizeaza recompensarea (dobanda) capitalului adus
finnei de catre fntreprinzator sau procurat din aWl: parte. Daca factorul pamant
utilizat de firma este fnchiriat, atunci profitul cuprinde atat remunerarea muncii
intreprinziitorului, dobfu1da capitalului utilizat, cat chiria piim
antu
lui.
2
. .
Daca am viizut ce reprezinta profitul normal, este firesc sa. ne oprim sa analizam
cea de-a doua componenta a profitului total, projitul economic. EI reprezinta
venitu] obpnut de cei. care intemeiaza (fondeaza), organizeazii $i administreaza 0
firma - intreprinzatorii - care sunt proprietarii bunurilor de catre firma. Ei
vfu1d aceste bunuri (dad esteposibil) la un pret mai mare decat este costul total al
firmei (costul contabil plus profitul nonnal). Ceea ce oblin ca excedent peste costul
I George Strat, Curs de Economie Politica, Editura librariei "Remus Cioflec", Cluj, 1937,
p.401.
2 Charles Gide, op. cit., p. 520.
Salariul :jiprofitul
total este profitul economic sa/!. superprojitul, Care nu este altceva decat venitul ce
riispliite:jte pe fntreprinziitor pentru tntemeierea:ji bunafuncfionare afirmei.
In economia de. piaFi, undese manifesta pentru Intreprinzatori permanent
incertitudinea cu privire la prezem i viitor, suporta risculin afaceri, respectiv
ca venitul ce provine din vlinzarea bunurilor fabricate sa fie mai mic decat costul de
produetie. In aceste condi!ii, profitul economic este considerat ca rasplata pentru
asumarea riscului. '
Firmele, chiar in condit-iile unor prospectll.ri foarte riguroase a pie\elor, nu pot fi
niciodata sigure in legiitura cu a preturilor, a cererii consumatorilor
etc. 1ntr-o economie'dinamica, cu piata deschisa, incertitudinile cresco Riscul In
afaceri este ceva nonnal, 0 cOl11ponentii a care nu mira pe nimeni
a carei disparitie ar crea deruta i comportarnerite nefireti ale economici.
Daca avem In vedere nopunea de profit ca un tot nediferentiat pe cele doua
componente sau fOrme,putem spune ca el Sl: cuvine Intreprinzatorului din mai mnlte
motive:
l
.'.' '.):" .'
a) reflectata atat priri ideile noi ale Intreprinzatorului, dar $i prin ideile
noi ale altor specialiti pe care intreprinzatorul Ie obtine, Ie asimileaza Ie pune In
practica; . ',' .
b) mariagemeritul,tespectiv efortul C1etonducere care Imbina atat $tiin
\ifice, cat i talent,arta, pricepere; . ,
c) comerciala, ce se refera la capacitatea Intreprinzatorului de a
organiza i destaurao distributie 0 vanzare de succes a bunurilor produse;
. d) asigurarea coritrariscurilor, motiv explicat mai larg In randurile de mai sus.
Specialitii considerll. ca primele trei motive' pun In evidenta faptul ca profitul
este, In primul rlind, 0 plata a rnuncii ii1treprinzatorului, la fel de normala ca salariul
oricarui lucrator; iar In 'al doilea rand, ea profitul este $i 0 rasplata a riscului asumat
de Intreprinziitor. eu alte cuvinte, ca profitul este un venit, care depinde de anumite
circumstan!e favorabile Intreprinzatorului. EI este "prin natura saesent-ialmente
aleatoriu, caci el depiride de rezultatele atat de variabile de precare ale intreprin
deni, ce suporta In mod permanent impulsurile tmprejuriirilor atat de schimbatoare
ale vie!iimorale material.e ale omene$ti in framantare neador
mita mi$care. De aceea, dupa tmprejurari, profitul poate exista sau nu, poate fi mai
mare sau mai mic, pozitiv sau negativ".2
In concluzie, se poate spune cii projitul se dijerenfiazii de celelalte venituri. El
poate ji privit ca un element reZldual al activitiilii economice ajirmelor. Spre deose
bire de salariu, rentii sau dobandCi, el nu are baza contractualii, depinzfind de succe
suI fn $i de norocul tntreprinziitorului de a nu fntfilni 0 concurenta distrugii
toare, instabilitate politicii, financiara etc., restTtlngeri sau limitiiri legislative :j.a.
Alaturi de cele doua forme mari de profit - profitul nonnal profitul economic
(supernormal) - a diror natura Ie-am descifrat, in practica unele firme pot
obtine $i alte categorii de profit, anume:
a) profit de monopol, cunoscut i sub denumirea de supraprofit de monopol, care
se de regula, de catre firmele care -$i 0 pozi!ie de monopol
I Charles Gide, op. cit., p. 524-525.
2 George Strat, op. cit., p. 402.
282
Economie
pe pialli Prin manipularea pretului, dar a altor factOri, clltigu[ [or este mult mai
mare decat In conditii normale, tocmai datorita pozitiei lor de monopol;
b) profit (windfall profit), a carui definitie nu este foarte clara,
preocupa pe foarte multi mai ales Yn ultimul timp.l EI apare ca un
nesperat, datorita unor conjuncturi ale vietii economice politice. Se dli ca exemplu,
pentru acest tip de profit, cel obtinut de catre producatorii de petrol atunci cand
OPEC-ul a ridicat Yn mod nejustificat pretul petrolului. Producatorii de petrol au
vandut la preturi care nu se justificau in cOsturilOr de produqie. Un
nea profit este considerat de foarte multi ca necinstit, constituind de fapt un transfer
incorect de bogat
ie
de la cei care pl1itesc pretul ridicat artificial catre producatori. De
la existentaunor asemenea situatii,dupaparerea unor profitul poate fi
privit sub doua ipostaze: ca profit legitim; rezultat din activitatea firmei desr3uratii
In conditii normale, cum am vazut ca profit nelegitim careeste obtinut insu
tara a fi c3.$tigat prin vreun serviciu adusln activitatea economica sau ca rezultat
al riscului intreprinzatoru[ui. De pildii, in cadrul profitului nelegitim se include pro
fitul de monopol, 3a-numitul profit etc. MUlti sunt de parere cli
aceste fornie de profit (profitul nelegitim) .trebuie preluate in Intregime de societate.
de catre agentii economici a dimensiuniiprofitului obtinut In fiecare
etapa data, ca a dinamicii acestuia, prezinta interes pentru fundamentarea deciziilor
lor. Pentru a obline informatii utile, ecoriomici pot utiliza 0 serie de indicatori
de analizii a profitului. Cei mai importanti sunt masa profjtului rata profitului.
Masa profitului reprezinta profitul total ob/inut de un agent economic intr-o anumitci
perioada de limp. Acest indicator se poate calcula la nivel de ramura economie
nationaIa.. Masa profitului se determina scazand din pretul de vanzare al bunurilor
costul de productie aferent productiei respective. Se poate determina pe total
produqie sau pe fiecareprodus (tip de produs). Daca in urma calculului rezultii. c
miirime mai mare decat zero, este Yorba de daca rezultatul este negativ, este
yorba de pierdere.
Rata profitului este 0 marime relativii ce reflectii raportul procentual dintre
profitul obJinut de catre un agent economic fntr-o anumita perioada de timp (masa
profitului) costurile aferente acestuia.Se mai poate determina prin raportarea
profitului obtinut la volumul capitalului la cifra de afaceri:
p p. P
P '=2.100 sau P '=2.100 sau P '=-' .100
'c 'C ' C
A
Pc' :::: rata profitului;
P,:::: profitul total obtinut (masa profitului);
c =costul de productie;
C:: capitalul utilizat;
CA = cifra de afaceri.
Rata profitului pune In evidentli gradul de rentabilitate al frrmei, sau pe fiecare
produs. Calculat la nivel de ramura economie nationala, acest indicator va reflecta
gradul de rentabilitate la aceste niveluri.
I Lloyd Atkinson, Economics, Richard D. Irwin, Inc., Homewood, Illinois, 1982, p. 242.
Salariul profitul 283
Profitul obtinut de agentul economic Intr-o anumita perioada de timp este privit ca
prOfit brut. Acesta se supune impozitarii, rezultand profitul net sau profitul admis, cel I
ce ramane obiectiv la dispozitia agentului economic care I-a obtinut.
I 15.5. Maximizarea profitului
ToP. agentii economici sunt interesati nu numai in a obtine profit, ci a obtine cat
mai mult, respectiv in a-I maximiza. Cu cat profitul este mai mare, cu atat
I
rentabilitatea, eficien!3- firmei este mai mare.
Maximizarea profitului se refera la profitul total; in timp, trebuie sa
seama ca nici unul dintre agentii economici nu are posibilitatea de a
mi'irimea chiriei pentru nici unul dintre factorii de produqie, respectiv nu are nicio
I
influenlli asupra miirimii profitului normal. Deciziile lor, in schimb,
miirimea profitului economic deci, daca 0 firma actioneaza pentru maximizarea
profitului total, 0 facemaximizand de fapt profitul economic.
Analiza maximizarii profitului se poate pomi de la condiJiile pietei perfecte. In I
acest caz trebuie sa avem in vedere doua situatii, respectiv ce se intampla in condi
{iile perioadei scurte de timp in conditiile perioadei lungi.
In perioada scurta, daca privim cuatenp.e graficul din figura nr. 6 care cuprinde
I
curbele venitului mediu, venitului marginal, costului marginal costului mediu,
curbele costu[ui includ profitul normal- coristatam tirmatoarele
1
:
Firma-va ob{ine un profit economic (profit supemOlmal) la orice produqie Intre
punctele A B, deoarece, pentru aceste venitul mediu este mai mare decat
J
costul mediu, care include profitul normal. Firma poate opta pentru produc{ia care
ii asigura profitul maxim folosind informa{iiledate de miirimea venitului marginal
a costului marginal. Dad! presupunem ca firma produc{ia cu 0 unitate
suplimentara de produs, se va inregistra atat 0 a costului marginal al ei, cat I
a venitului marginal obtinut. Daca venitul marginal este mai mare decAt costul mar
ginal, venitul total va mai mult dedit costul total (care include profitul
normal) deci in productie duce la profitului economic.
firma obtine venit prin produqiei atunci cand venitul marginal
costul marginal pentru toate de pana la punctul C deci este
firesc ca firmei, in final, sa atinga acest punct.
Ce se intampla daca firma extinde produc{ia dincolo de punctul C, unde -
cum se vede din figura or. 6 - costul marginal venitul marginal? In acest
caz, orice unitate adip.onala de produs va adauga mai mult la costul total dedit la
venitul total deci, ca 0 consecinta, profitul economic va scadea.
In concluzie, produqia firmei - mai bine spus, volumul de produetie al firmei,
care asigura maximizarea profitului - este cel de la punctul C din grafic. Cu alte
cuvinte, maximum de profit economic este atins la acel nivel al producliei la care
venitul marginal egaleaza costul marginal.
Cand productia firmei atinge punctul C, costul mediu este D costul total este
dat de OC x OD. Venitul mediu este E deci venitul total este OC x OE iar profitul
I A se vedea John Craven, op. cit., p. 141.
285
i
II
284
Economie
a
economic (profitul supernormal) este (OCx;OE) - (OC x OD) care este, de fapt, aria
DEGF din desenul de la Figura nr. 6.
B
'2
>
,

<0
O.l
<::
">
.,
8


Cost mediu pe perioada
scurta (include nonnal)
Venitul mediu =
8_ E : Venitul marginal
.2 :
"2 D ':
8 F',
'"5 J.: Produc!ia care asigura
-;;; I :===-====t=: profitul maxim
o I I I'
U o - -' --, '- .
A . C B ProdUC(la
Fig. ur. 6
Fonnularea de mai sus, prin care se exprima ideeaca profitul este maxim atunci
cand venitul marginal egil.1eaza costul marginal nu este suficienta. Dupa cum observam
In figura nr. 7, acest lucru se intampla atunci cfuld produqia atinge atat punctul X, cat.
;;i punctul Y. Daca produqia finnei este la punctul X firma va produce in continuare
o unitate adi!ionala de produs, profitul economic al firmei ya datorita faptului ca
costul marginal este mai mic decat venitul marginal. Daca produqia finnei este la
punctul Y ;;i finna va produce in continuare 0 unitate suplimentara de produs, profitul
ei economic va scadea, deoarece costul marginal va venittil marginal. Deci,
cum am viizut anterior, Y este punctul la care produqia maximizeaza profitu!. In
concluzie, profitul economic (profitul supernonnal) este maxirnizat atunci cfuld venitul
marginal egaleaza costul marginal, iar curba costului marginal este in
:,' <0
-
<::
'[0
., -
8
'2
'2
-
<0
...
>
<::
'[0
.,
: Venit marginal
,
,
I
.
:::
<:
,
;;;
1
0
,
1
U
,
1
:
1
0
X
Y Produc(ia
Fig. Ur. 7
Salariul $i profitul
Putem spune, In final, ca dimensiunea maxima a profitului economic (super
nonnal) al firmei, Intr-o perioada scurta, depinde de marimea venitului mediu a
costului mediu. -
Pentru a intelege ceea ce se Intampla In perioada lunga, revenim la 0 idee pe care
am expus-o de mai multe ori In cadrul acestui capitol, anume ca profitul este un
venit ce depinde de optiunile i'ntreprinzatorilor - proprietarii de finne. Daca firma
produce, de exemplu, un bun oarecare A, obtinand un profit economic (supernormal)
pozitiv, atunci toate celelalte directii alternative de utilizare a factorilor de produqie
(folositi la producerea bunului A) vor aduce un venit mai mic proprietarilor lor. In
acest caz, tot mai multe firme care dispun de factori de productie adecvati vor dor:
sa-i utilizeze pentru a produce bunul A nu pentru altceva. Dupa cum in
perioada lunga, toti factorii pot fi transferati de la 0 utilizare la alta deci, in exem
plul nostru, numarul firmelor care pot produce bunul A va iar numarul
finnelor care, prin utilizarea factori, vor produce alte bunuri, va scadea.
Putem desprinde 0 concluzie foarte importanta, anume ca In perioada lunga numa
rul firmelor care produc un bun oarecare se va mari, daca firmele respective obtin
profit economic (supernonnal) pozitiv. Invers, daca firmele care produc un bun oare
care inregistreaza pierderi (adica profitul total este mai mic decat profitul normal),
atunci, treptat-treptat, ele vor renunta'la produqia bunului respectiv iar numarul lor,
tot treptat va In timp, precizam ca nu se inregistreaza schimbari in
numarul firmelor care produc un bun in conditiile in care profitul este la nivel
normal, deoarece pentru aceste firme nu exista moti vatia nici de a ie;;i, nici de a intra
in ramura. Sa vedem care este efectul intrarii sau ie;;irii finnelor dintr-o ramura. Daca
intr-o ramura oarecare se va inregistra, la un moment dat, 0 cre$tere a numarului de
firme care produc un anurnit bun (deci va avea loc 0 sporire a cantitatii din bunul res
pectiv), atunci vom sesiza 0 modificare a costurilor veniturilor tuturor firmelor
care produc acel bun. Acest fapt se datoreaza urmatoarelor cauze:
a) Intrarea unui numar insemnat de firme in ramura are ca efect imediat
ofertei la bunul produs in cadrul ramurii in mod firesc, scaderea pretului de vanzare.
Venitul mediu, ca ;;i venitul marginal al fiecarei firme vor scadea, deoarece
vanzarile se vor face la noile preturi.
b) Intrarea in ramura a noilor firme va duce la cererii de factori de pro
duqie utilizati pentru producerea bunului respectiv. In aceste conditii, pretul facto
rilor va cre;;te ;;i deci, in mod corespunzator, va cre;;te costul total al fiecarei firme.
Scaderea venitului cre;;terea costului vor avea ca efect reducerea profitului
fiecarei finne, ca intrarea noilor firme atrase de marimea profitului economic
(supernonnal) va reduce nivelul acestui profit. In aceste conditii motivatia pentru
noile firme de a produce bunul respectiv va disparea, dar numai atunci candprofitul
economic al fiecarei firme in parte va scadea, in perioada lunga, la zero.
In concluzie, numarul firmelor poate sa creasca intr-o ramura oarecare pana ce
profitul economic (supernormal) va scadea la zero.
Fiecarc finna in parte va renunta la a produce un bun daca nu va obtine profitul
nonna!. In acest caz, finnele vor din ramura sau de pe piata, influentand printr-o
astfel de aqiune atat costul, cat venitul, dar in sens invers decat am viizut mai sus.
Deci, pentru fiecare firma, venitul va cre;;te din cauza reducerii ofertei ;;i, pe aceasta
286
I /
Economie
baza, (a pretului de vanzare) costul va sciidea, deoarece cererea de factori
va descrete i, implicit, pretul lor se va reduce. profitul firmelor care VOr
ramane fn ramura va firmele vor continua sa existe pana ce profitul total al
fiecareia va egala profitul normal (figura nr. 8).
Venitul mediu =
Venitul marginal
Se deplaseaza
in sus
.331 1\
I I
J
7a"']
.e .

aS
'BEl
en
o .,
u >
1l1l
E E
22
en'
o '" Se deplaseaza

injos
/
a) 0
PrOdllC!ia
"-"'(;
-"0;
,Produqia care asigura
I >... J.&'
r ",.
",. "'''' .- PoO '" "
'00
'" E E_

:;.2 -;;2
C;;'c tr)'a
o <l
uo >"
=i ..
U >
::i :::


" "

BB I

E S
'" . o '"
U

o '"
'profitul maxim
b) 0 I I.e
ProduCfia
c) 0 Productia
Fig. nr. 8
Intrarea i firmelor fn din ramum implica urmatoarele aspecte: In perioada
lunga, profitul total al fieciirei firme egaleaza profitul normal, profitul supernormal este
zero i costul mediu (inclusiv profitul normal) egaleaza venitul mediu.
In figura nr. 8, graficul c), sunt ilustrate curbele costului pentru fiecare
firma, atunci dnd piata cu perfecta se mechilibru in perioada
lunga. in aceasta situatie, retinem trer conditii:
a) Fiecare firma va produce fn conditiile celui mai redus cost posibil pentru ea.,
Costul mediu al firmei este dat de curba costului mediu In perioada lunga;
Costul mediu pe perioada
lunga (ipclude profitul normal)
287 Salariul.fi projitul
b) Fiecare firma fi maximizeazli profitul economic (supernormal), realizand 0
productie pentru care venitul marginal este egal cu costul marginal;
I
c) Profitul supernormal este egalcu zero, nu exista tentatia firmelor de a intra i
de a din ramudi deci costul mediu este egal cu venitul mediu. in plus, pentru 0
firma perfect competitiva, venitul mediu este egal cu venitul marginal.
Aceste treisupozitii reflecta faptul ca, in in care piata perfecta este fn I
echilibru pe termen lung, costul mediu va fi egal, sau este egal cu costul marginal,
pentru toate firmele.' CostuI mediu este egal cu costul marginal, la cel mai scazut
punct al curbei costului mediu. AceastA egalitate [vezi graficul c) din figura nr. 8]
I
pune fn evidenIA productia (volumul acesteia) la care costul mediu este minim -
deci profitul este maxim.
In condiliile pielei impeTjecte, problema maximizarii profitului vizeaza strategiile
alese fn de tipul Ne yom opri la doua tipuri de pia!li, respectiv piata de
I
monopol piata de oligopol.
In cazul monopolului, maximizarea profitului se obtine atunci cand costul marginal
este egalcu venitul marginal (figura nr. 9). Produqia X maximizeaza profitul super
normal, deoarece venitul marginal egaleaza, alia cum se poate observa din grafic, costul I
marginal. Monopolul va vinde produsele cu pretul Y (care este egal cu venitul mediu).
Costul mediu al monopolului, care include profitul nonnal, este Z. Profitul supernormal
total al monopolului este YZ x OX, respectiv este dat de aria ZYVW.
1
'
I
Costul marginal
Costul mediu pe perioada
Cij
._ r::
r:: '" scurta, incluzand profitul
bll'
normal
I
_a a'"
._
.s
.s
'" ., en 0
> u
I .2.3
., .,
"'='"'"
E S

'" 0
u 1
o
x
Produc!ie, vanziiri
]
Fig. nr. 9
In perioada lunga, tentate de alte firme doresc sa intre pe piata
monopolului, in ideea de a obtine un profit economic ridicat. Aceasta dorinta este ]
stavilita insa de bariereleridicate de monopol, care sunt, daca nu imposibil, foarte
greu de trecut. Deci, monopolul va fn perioada lunga profitul supernormal.
Datorita dominariei fn ramum, pretul la care vinde monopolul produsele proprii ii
asigura 0 dimensiune substantiaJa a profitului supernormal, fapt ce-i determinape
]
unii sa-l denumeasca profit ridicat de monopol.
I A se vedea John Craven, op. cit., p. 223-224.
]
r
I
!I'll'
288 Econornie
Costul mediu al monopolului in perioada lunga este mai redus decat in perioada

scurta. Acest lucru se explica prin faptul ca in perioada lunga monopolul poate
schimba cantitativ to!i factorii de produc!ie, inc1usiv pe aceia care in perioada scurta
a

Aceasta schimbare procurarea de factori calitativ superiori care sa
permita monopolului sa inregistreze costuri mai scazute deci mareasca
!!'!!P'

profitul. De aici putem desprinde conc1uzia ca monopolul are posibilitatea sa ob!ina

un profit supernormal mai ridicat in perioada lunga fata de perioada scurta.
,
in condi{iile pie{ei de oligopol, firma oligopolista alege strategiile privind
cantitatea produsa, pre!UI, promovarea vanzarilor etc., in func!ie de informa!iile pe
care Ie de!ine cu privire la strategiile concurenfilor.
Strategiile deschise oligopolului sunt:
a) prin pre!. Firma atrage cumparatorii vanzand la uri mai
redus decat rivalii sai. Desigur, aceasta strategie nu seaplica permanent - ea atrage
;:-".

reducerea profitului. Dupa ce atrage un numar suficient de cumparatori, firma va

ridica pre!ul la nivelul firmelor concurente, indeosebi in' acele perioade dnd se
instaleaza "solidaritate" in cadi'lll ramurii;'
i b) inafara pre!ului, care vizeaza calitatea bunurilor ptoduse, calitatea
serviciilor post vilnzare prestate - daca este cazul -, reclama, vilnzarile in timpul
sarbatorilor etc. .
Desigur, pozi!ia fiecarei firme depinde de strategia adoptatll., ca de "solidari
tatea" din cadrul.ramurii. De pildll., daca numai 0 singura firma rriajoreaza pre!ul de
vanzare, in perspectiva obtinerii unui profit mai mare, atunci existll. riscul sa i se
reduca procentul (cota) de vanzari in favoarea celorlalte.firme. In schimb; daca toate

II
II
... firmele din ramura se in!eleg sa majoreze pre!Ul de vanzare, atunci fiecare firma
pastreaza cota de participare la pia!a, chiar dacll. pe total ramura se poate inregistra 0
scadere a cererii.
De aici se desprinde oconc1uzie foarte importanta, anume Cll. profitul fiecarei
h' firme oligopoliste depinde de modul de a alege combina strategiile, de rapiditatea
de schimbare a strategiilor, de rapiditatea de 'a obtine informatiile de a Ie utiliza.
Pornind de aici, se poate aprecia ca oligopolurile au posibilitatea de a ob!ine un profit
supernormal mare, unele firme ajungand chiar la nivelul profitului de monopo!. De
aici tentatia de a intra in ramura, precum efortul celor existenti in ramura de a
opri avantul noilor veni!i. acest lucru se aplica diferite strategii, de regula
de catre cei existen!i deja In ramura. Aceste strategii se refera la reducerea
pretului de vanzare, ca mai mtotdeauna noii veniti costuri mai mari ca
reducerea pre{Ului este greu de suportat de catre ace$tia, uneori fiind chiar imposibilii.
pentru ei De asemenea, finnele existente pe piap apeleaza Ia:reCIamii - obIigandu-i
pe noii veniti sa cheltuiasca foarte mult pentru reclama, ceea ce duce scaderea
profitului -, limiteaza accesul la patente, negociaza cu sin<;licatele pentru ca noii
veniti sa fie boicotati etc; . . .
Intre din ramura conctirenta ILia forme distrugatoare.
Mobilul este profitul, marimea lui, iar obiectivul este inlaturarea con6urentilor.
Daca 0 firma oligopolistll. este capabila, prin diferite cai (pre!, calitate, noutate
tehnica etc:) forteze rivalii sa se retraga, atunci se situatia de monopol
289
Salariul
pre!Ului
$i profitul
care, inevitabil, duce la protlt supernormal
ridicat, deci de profit de monopo!. \".
in concluzie, se poate spune ca, in situa!ia fiecarei firme
depinde de deciziile luate de catre toate firmele sunt capa
bile de a obt
ine
profituri mai mari in condi!iile de in cele de concu
rent
a
. 0 in!elegere oligopolista se poate rupe daca una considera cii poate
obtine un profit mai concuren!a decat prin luptei
concurent
a
sunt bogate m mljloace de actlune, dar afecteaza
profitul. Alegerea confruntarii deschise se face atunci dnd se intrevad rezul
tate compensatorii pentru pierderi, deci d.nd se pe maximizarea profitului.
15.6. Funcpile profitului
Existen!a profitului, ob!inerea lui de catie'intreprinzatori ridica problema justi
ficarii acestuia, ca 0 forma de venit distincta a unii denigreaza profi
tul, considerandu-l un imoral de c1asa I nu pot fi neglijate
funqiile pe care Ie acesta.ln cadrul societatii. Considerat de multi spe
drept motor al societll.!ii noastre, profitul constituie motivatia obiectiva; intre
prinzll.torilor proprietarilor firmelor. "Motivatia producatorului este perspectiva
2
profitului, pe care cauta intr-o perioada nespecificata de timp sa-l maximizeze".
In aceasta perspectivll. putem spune ca toate firmele - indiferent de marimea sau
forma lor _ W organizeaza activitatea sub semnul profitului, care de
departe se prezinta ca fiind criteriul cel mai important de apreciere a activitll.t
ii
globale a acestora desigur, singura sursll. de dezvoltare a lor. Prin aceasta, profitul
contribuie la satisfacerea in perspectiva a unor nevoi potentiale de consum de
bunuri servicii, constituind acel element ce-i impulsioneaza pe Intreprinzll.tori in
organizarea productiei de noi bunuri servicii.
Desigur, noi nu ne propunem sa justificam existen!a profitului, ci plecll.m de la
realitatea concretli, anume de la existenta profitului in societate, de la faptul ca
acesta la randul lui, la satisfacerea unor necesitll.ti economice. Cu alte
cuvinte, nu punem In discutie caracteml moral sau imoral al profitului, ci efectele
benefice ale profitului sau, mai bine zis, ale ob!inerii acestuia, efecte ce se sinte
tizeaza In func!iile pe care Ie In societate. Principalele funct
ii
ale profi
tului sunt urmll.toarele:
1. Funqia de motivare a firmelor, luate in ansamblu, ca entita!i economice ale
fntreprinzatorilor $i proprietarilor acestora;
2. Func,tia de stimulare a economice atat a proprietarilor, cat $i <f
Intreprinzatorilor, el determinand acceptarea riscului de catre intreprinzll.tori prin
aceasta, contribuind la stimularea productiei de bunuri servicii, la pro
ductivitll.\ii etc.; .
I A se vedea 'intreaga teerie marxista a profitului; Geoffrey Whitehead, op. cit., p. 217.
2 John K. Galbraith, $tiinla economicii $i interesul public, Ed. Pelitica, 1982,
p.28.
290
Economie

3. de ce pune In evidenra faptul ca profitul sta la baza
produqiei, a dezvoltarii firmelor, a aparipei de noi Intreprinderi etc. EI reprezintli
Sursa principala a acumuliirilor pe baza carora se constituie investipile, Sursa de bazli
a economice;
4. Funqia de control asupra activitlitiifmnelor. El este un adevarat barometru
pentru fiecare firma, indicand nu numai eficienfa In general ci, pentru fiecare etapli
din viafa i'ntreprinderii, nivelul eficientei, permitfuld astfel efectuarea decomparatii $i
analize profunde In leglitura cu rentabilitatea firmei. Se poate aprecia cli profitul este
indicatoml principal de care conducerea firmelor tine seama In elaborarea politicilor
strategiilor economice. EI genereaza $i imprima tuturor participantilor la viata
economicli un spirit de economisire care se transmite de la nivelul conducerii fiecarei
firme pana la ultimul salariat al acesteia. Mai mult, acest spirit de economie
portile firmei, fiind parte a comportamentului oameniIor In societate.
r
I
Capitolul XVI
I
DOBANDA SI RENTA
I
16.1. Definirea dobanzii. Rata dobanzii determinarea ei
I
Dobanda reprezinta 0 alta forma a venitului creat in societate, anume venitul
revine factorului capital. Dobanda apare atunci cand posesorul capitalului transfera
capitalul sau, prin Imprumut, unui Intreprinzator. Este yorba de capital "lichid",
respectiv capitalul aflat sub forma blineasca.
I
De remarcat este faptul ca simpla existent!i a capitalului lichid nu este suficienta
pentru explicarea dobanzii. Este necesar ca, in acela$i timp, posesorul capitalului
lichid sa doreascll. a imprumuta acest capital, sau, mai corect, este necesar ca el
amane satisfacerea unor cheltuieli prezente in favoarea unora de perSpectiva. Proce
I
dand astfel, poate imprumuta capitalul; lichid celor care au nevoie de elin prezent, In
scopul utilizarii in afaceri. Cei ce iau cu Imprumut banii - Intreprinzatorii - Ii
folosesc pentru procurarea de factori de productie, cu ajutorul carora organizeaza Iii
I
de producere de bunuri $i servicii. Deci, capitalul Iichid, preluat
prin imprumut de intreprinzlitor, se transforma in capital fizic (active fizice) cu
ajutorul cliruia se vor obtine cantitliti sporite de bunuri $i servicii necesare societlilii.
Cei care i'mprumutli platesc doMnda pentm dreptul de folosintli a capitalului
I
imprumutat. Deci, dobiinda reprezintii pretul platit de debitor creditorului, pentru
dreptul de folosire a 'imprumutului pana la scadenta. eu alte cuvinte, dobanda poate
fi considerata ca reprezentand pretul renuntarii la capitalul Iichid, cerut de cel ce
acorda Imprumutul $i acceptat de cel ce se Imprumuta. Mai simplu, dobanda se I
prezintii ca fiind suma de bani platita creditorului de catre debitor pentm dreptul de
folosire a capitalului Imprumutat, pe intreaga perioadli a Imprumutului.
. Dobanda se poate stabili fie la creditele pentru consum, caz in care debitorul 0
I
din venitul sau, fIe la creditele pentru produqie, cand debitorul 0 pliHete din
profitul obpnut ca unnare a activitatii economice In care s-a utilizat
creditul solicitat.
Forma cea mai importanta de dobandli este cea de pe piata monetara pentru
I
Irnprumuturile pe termen scurt pe care blincile Ie contracteazli i'ntre ele sau cu banca
.centraIa. La aceasta se adauga alte tipuri de doMnda, cum este cea de pe piata
cibligatiunilor, taxa de scont etc.
J
De unde provine capitalul de Imprumut? Rlispunsul este simplu: de la cei ce
poseda capital lichid disponibil ;;i care sunt sli-I imprumute. Deci, sursele
capitalului de Imprumut sunt urmlitoarele:
,
1. Economiile care se concentreazli in cadrul institutiilor bancare i
care sunt utilizate de clitre banci in acordarea de Imprurriuturi. Multe dintre aceste
economii - care sum de fapt mici economii sapmmanale - sunt utilizate de banci
numai pentru acordarea de Imprumuturi pe termen scurt. Acestea sunt negociate pe
.,
,
292 Economie
"pia{a a banilor", un termen general, folosit pentru diferitele institutii
bancare, care ofera asemenea tip de credit.
Restul economiilor populatiei, tacute disponibile depuse la institutiile baneare
pe perioade mai lungi, iau calea altor forme de Imprumut - de regula pe termen
mediu lung -Imprumuturi cerute de firme pentru extinderea activitiitii acestora sau
pentru organizarea de noi unitati economice. Aceste Imprumuturi sunt Indreptate spre
achizitionarea de capital fizic (active fizice), respectivele se vor regasi In cIadiri,
utilaje etc. se negociaza pe a capitalului" unde, de
asemenea, functioneaza institutii financiare specializate.
Responsabilitatea pastrarii banilor micilor deponenti, a acorda.rii creditelor a
controlarii securitaW investitiilor tacute de Intreprinza.tori (debitori) revine In i'ntre
gime institu\iilor bancare. Micii deponenti nu sunt deranja\i cu asemenea probleme,
ei tra.iese cu sentimentul garantiei ea banii lor sunt pe maini bune.
Existenta economiilor In randul popula\iei unei \1iri este rezultatul confrunta.rii a
doua tendin\e de natura. psihologica., referitoare la comportamentul acesteia fata de
veniturile proprii. Este vorba de i'nclina\ia spre consum mclinatia spre economisire.
Se Intiilnesc perioade cand se manifest! mai putemic 0 tendin\1i sall alta, dupa cum sunt
perioade de echilibru. Evident, starea' economiei unei \liri, masurile de politica
eeonomica luate de puterea publica etc., influen\eaza aceste tendin\e In ambele sensuri.
2. Economiile firmelor, reprezentate de acea parte de profit care ramane dispo
nibilii dupii ce s-au pliitit dividendele, pentru dezvoltarea acestora, precum aite
disponibilitii\i ale firmelor. Pana la folosirea acestor sume, firmele Ie depun la
banci, care, la randullor, Ie utilizeazii pentru acordarea de Imprumuturi;

3. Amortismentele capitalului flX, constituite In fondul de amortizare a firmelor,
din care paoa In momentul In care va fi utilizat pentru Inlocuirea elementelor de
capital fix. se pot acorda Imprumuturi. El este depus de firme la banci care ruleaza
banii respectivi;
4. Econamii ale guvemului, care apar atunci dnd veniturile bugetare sunt mai
mari,decat cheltuielile bugetare. Desigur, aceste surplusuri pot fi utilizate In cadrul
sistemului de creditare.
cum rezulta, In societate apare Intotdeauna oferta de capital de Imprumut.
De asemenea, constatam ca exista eerere pentru 0 asemenea marra. Cererea, la
randul ei, se grupeaza astfel: .
L Cerere din partea popula{iei, care vizeaza imprumuturi destinate procura.rii de
bunuri de folosin\1i i'ndelungata (locuinte, automobile, televizoare etc.);
2. Cerere din partea firmelor care urmaresc ob\inerea deJmprumuturi in vederea
dezvoltarii activitii\ii acestora. Aceste Imprumuturi, In fInal, au menirea de a
contribui la asigurarea satisfacerii de bunuri servicii, a nevoilor de consum
existente In societate, nevoi manifestate sesizate de firmele care cer Imprumuturi;
3. Cerere din partea guvemului central a administraliilar locale, care vizeaza.
Imprumuturi pentru 0 serie de activita\i sociale, de sanatate, deeducatie, de transport,
de telecomunica\ie etc. '
Ofena cererea de imprumuturi se intaInesc pe pia\1i a i'mprumuturilor
sau pia\1i a capitalului de Imprumut. Ca In cazul orica.rei piete de bunuri perfect
competitive, piata Imprumuturilor se poate studia cu ajutorul curbelor cererii ofertei.
293 Dobanda renta
Rata dobanzii exprima nivelul pretu!ui la care poate fi dobandit i'mprumutul,
acceptat de solicitant. In mod concret, rata dobanzii se determina ca un raport
procentual i'ntre marimea dobanzii totale capitalul i'mprumutat:
D
d ==-xlOO
C
unde:
d == rata dobanzii;
D == dobanda totala;
C == capitalul i'mprumutat.
Sa vedem cum se concret rata' dobanzii. Pentru aceasta sa facem
abstraqie de cererea de Imprumuturi a populatiei sa luam i'n considerare doar
cererea de imprumuturi cu destina\ie spre productive (procurarea de utilaje,
etc.). cum cererea de munca depinde de productivitatea muncii, tot
cererea de capital ddmprumut depinde de cat de productive vor fi utilajele,
etc. achizitionate cli acesta. Cu alte cuvinte, ea depinde de eficienta marginala a
investitiei (EMI), cum se poate observa i'n figura or. 1.
20
,-..
0

.OJ
:g- 15
'" OJ
>
.S
oj
,oj
0; 10
<=
'Oil
tii
a
oj
t: 5

<.>
<.::

0
Q
1
Q
2
Cantitatea de capital de imprumut ($)
d= 10%
v
!.-1!"b
Fig. nr.!
Sa. presupunem ca cea mai tentanta investitie I'n care poate fi utilizat capitalul de
i'mprumut este procurarea de utilaje, care asigura. 0 rata de revenire a capitalului de
15% anual (I'n grafic este reprezentatii de linia "a"). I Spre exemplu, sa consideram ca
un utilaj costa 100.000$, avand durata de funqionare un an.
I Vezi Paul Wonnacott, Ronald Wonnacott, Economics, McGraw-Hill Book Company,
1986, p. 717-718.
:;\;

j


294
Economie
Dadi pe parcursul anului, folosindu-se utilajul, se obtine suficient venit pentru a
acoperi cheltuielile cu materii prime, materiale, salarii etc. mai raman la

anului 115.000$, atunci inseamna cil rata de revenire a capitalului este de 15%.
It
Respectiv, cei 115.000$ acopera investitia initiala a Firmei, de 100.000$, asigurand

un venit de 15.000$.
Urmatoarea investitie tentantil este cea care asigura 0 ratii de revenire de 14,5%
(fn grafic este reprezentata de linia "b"). Daca urrnarim celelalte posibilitati de

investire rateIe de revenire corespunziltoare, obtinem curba eficient
ei
marginale a
investitiei (EMI), care va reflecta cererea de capital de imprumut. De pilda, daca
rata dobanzii va fi de 10%, atunci cantitatea de capital de imprumut care se va cere
va fi Qj.
Firmele care apeleaza la capital de imprumut doresc sa investeasca 'in domenii
.
(oportunitati) care asigurao fnalta rata de revenire a capitalului, respectiv tot ceeace.
eSte in stanga punctului V. care marcheaza rata doblinzii. Nicio firma nu va investi in.
domenii care asigura 0 ratii de revenire a capitalului mai mica de 10%, deci U;'
dreapta punctu]ui V. Cu altecuvinte, cererea de capital de imprumut se va
pana la punctul V, unde beneficiul marginal al imprumutului, respectiv EtvlI. este
I:
egal cu costul marginal al fmprumutului, respectiv rata dobanzii.

Daca avem in vedere oferta de capital de tmprumut, atunci la intersectia
curbelor cererii ofertei apare punctul de echilibru E, care pune in evidentii nivelul
1'"
"::J .
ratei dobanzii (fig. nr. 2). De asemenea, din grafic putem observa de la ce nivel suni
posesorii de capital de imprumut sa ofere capitalurile lor.
.
12
to
8
ON
<=
"" .0
0
6
"0
3
::::,; '"
4
2
0
Fig. nr. 2
De pilda, daca consideram rata dobanzii de 4%, observam 0 oferta mica de capital
de fmprumut (linia f), deoarece, la 0 rata mai midi dedit cea determinata la punctU.l
E, se manifesta mai puternic tendinta de a consuma propriul capital pentru nevoi'"
prezente. Este ceea ce denumesc 0 rata pozitiva a preferintei de timp;1
I William P. Albrecht jr., Microeconomics principles. Prentice-Hall. Englewood Cliffs,
1986, p. 370.
Cantitatea de capital de imprumut
I
ceea ce inseamna ca posesorii de disponibilitiiti de lmprumut apreciaza, la un nivel mai
ridicat, obtinerea bunurilor serviciiIor 'in prezent decat fn viitor. Cu alte cuvinte, ei au I
o preferintii putemicii spre consum fn prezent, In detrimentul celui din viitor.
In practidi, bancare fmprumutii bani de la cei care au 0 rata scazuta a
preferintei de timp acorda credite celor care au 0 rata pozitiva a de timp.
I
In exemplul nostru, considerandca piata este perfect competitiva, punctul de
echilibru s-a stabilit la nivelul de 6% al ratei dobll.nzii. Cu alte cuvinte, eficienta
marginaUi a investitiei este de 6%. Aceasta Insearrma ca 1$ investit azi, peste un an
reprezinta 1,06$. Pe scurt, prin investitii se convertesc bunurile prezente fntr-o
I
cantitate mai mare de bunuri ce se obp.ne In viitor.
Pe piata fmprumuturilor, ofertantii de capital de fmprumut se lntalnesc cu cei Ct'
solicitii lmprumuturi. Din confruntarea lor rezulta dobll.nda, respectiv pretul pe care-I
platesc cei ce lmprumutii capital eelor Care dau cu lmprumut capitalul lor. Dadi I
privim eu atentie doblinda tn special rata acesteia, constatam ca ele nu sunt numai
rezultatul confruntiirii cererii eu oferta de capital, ci acestea apar ca 0 rasplata ce se
cuvine posesorilor de capital de fmprumut pentru faptul ca amlinat consumul
I
prezent pentru unul de viitor. Acest lucru este rezultatul caracterului de produqie
indirecta a investitiei. Prin investitii, se produc bunuri-capital, dupa care,
acestea fmpreuna cu ceilalp factori (rr)unca pamantul) vor produce bunuri de
consum. Aceasta produqie indirectii nu este posibila daca unii. indivizi sus
r
penda consumul prezent. sunt cei care au ca dominanta lnclinatia spre econo
misire. Astfel, se elibereaza resurse care vor putea fi folosite la producerea bunu
rilor-capital mai departe, a bunurilor de consum. Rezultli eu claritate faptul ca
dobanda poate fi privitii ca riisplatii pentru economisire
Determinarea dobll.nzii (calculul doblinzii) se face pe baza ratei
dObanzii. Sunt doua de calcul:
- Dobll.nda simpla, calculata numai la suma lmprumutata, respectiv:
D.==Sj(1 +nd)
- Dobfulda compusa, calculata la suma capitalizata a dobanzilor anterior percepute,
tn plus fata de suma lmprumutata, respectiv:
Dc = Sj (l + d)n
unde:
D, == dobanda simpla;
Dc =dobll.nda compusa;
d = rata dobanzii;
Sj = suma lmprumutata;
n = perioada pentru care se acorda creditul.
Dobiinda reprezinta 0 pll.rghie financiara. 0 rata a dobiinzii scazuta stimuleaza
investitiile, dezvolta producFa profitul agentilor economici (doblinda
trebuind sa fie mai mica decll.t profituI). Dacalntr-o tara se dorete realizarea unui
anumit nivei at ratei dobanzii, trebuie luate masuri de politica monetara prin care sa
se cererea i/sau oferta de moneda. Reducerea ratei dobanz{i va determina
.;1'.
Dobanda renta 295
296 Econornie
creterea cererii de capital de asemenea; creterea veniturilor celor ce iau capital
cu lmprumut. In plus, producatorii vor obtine venituri mai mari, din care vor

nomisi 0 parte, iar 0 alta parte 0 vor folosi pentru cheltuielilor cu bunurile
de consum, crescand i cererea pentru acestea. Nivelul scazut al ratei dobanzii are
lnsa efecte negative asupra bancilor care asigura profitul din dobanzi. 0 rata mai
I
L
mare este avantajoasa pentru de capital, deoarece atrage capital atilt diri.
cat din exterior, dar friineaza posibilitatea solicitarii creditelor de catre
economici, pentru ca acestea sunt mai scumpe.
II

16.2. Factori de influenta asupra ratei dobanzii
Marimea ratei dobanzii - cum am vazut - nu este pentru totdeauna.
Ea este 0 marime variabila; ei este generata de procesele economice,
sociaIe politice ce au loc in cadrul societatii Sintetic, putem spune ca
asupra ratei dobanzii influenteaza conjunctura economica politica desigur,
evolutia acesteia atat in interiorul fiecarei tl'iri, cilt pe plan


cum am aratat, asupra nivelului dobiinzii are in primul rand,
raportul dintre cererea oferta de capital de tmprumut. Daca presupunem ca avem
i
situatia unei piete cu perlecta, nivelul dobiinzii este dat de punctul de
intersectie (de echilibru) dintre curba cererii curba ofertei de capital de imprumut
(vezi fig. nr. 2).
Aliituri de raportul dintre cererea oferta de factori asupra nivelului dobanzii;,
respectiv asupra ratei dobanzii, aqioneaza alti factori. Avem tn vedere tn principal'
urmatorii factori:
1. Riscul pentru cel ce acorda capital de tmprumut. ClI cat posibilitatea retumarii
capitalului Imprumutat este mai mare, cu atat riscul este mai mic in conditiile In
care factori sunt tn aqiunea lor, rata dobanzii este mai mica. Invers,
cu cat posibilitatea retumarii capitalului lmprumutat este mai mica, cu atat riscul este
mai mare deci rata dobanzii este mai mare. De pilda, 0 firma putemica va fi
capabila sa obtina Imprumuturi la 0 rata mica a dobanzii, deoarece potentialul
mic mersul afacerilor firmei reprezinta pentru cei ce acorda credit. Lucru- .
rile stau invers tn cazul unei firme care are 0 fillanciara precara. Aceasta'
trebuie sa plateasca 0 dobanda mai ridicata, care sa compenseze riscul mai mare al
cclor ce acorda lmprumuturi firmei. De aici tragem concluzia ca dobanda poate fi
privita ca 0 marime compusa din doua elemente, anume:a) doMnda propriu-zisii,
care este pliitit pentru dreptul de folosire a lmprumutului care se determina .
prin actiunea cererii a ofertei, marimea ei reprezentand baza ratei dobanzii;
b) prima de asigurare contra riscurilor, care variaza, de la caz la caz, tn de
concrete de acordare a Imprumutului. Daca bazairatei dobanzii este
pentru toate tmprumuturile, rata dobanzii fiecarui tmprumut se schimba prin
interventia factorului risc. :
2. lnjla!ia este un alt factor de asupra ratel dobanzii. De regula, rata
dobiinzii se majoreaza cu rata inflatiei. De pilda, daca rata dobiinzii este de 6% rata
illflatiei se apreciaza ca va fi de 10% anual, atunci rata dobanzii va ajunge la 16%
anual (6% rata reall'i a dobanzii 10% premiu pentru inflatiei). Cei ce
Dobanda renta
297
acorda tmprumuturi pretind acest premiu drept compensatie pentru sciiderea puterii
de cumpiirare a banilor. Desigur, tn perioadele fn care inflatia se resimte fn economia
unei tari, rata dobanzii va fi mai mare decat tn perioadele non inflationiste. Avand fn
vedere acest factor, respectiv dobanda se prezintii ca dobandii nominala
dobanda reala. Pomind de la lui Irving Fisher, rata nominala a dobanzii sau
rata de se detennina astfel:
rn == rr + rj
unde:
rn = rata nominalii sau rata de a dobanzii;
rr == rata realii a dobanzii;
rj == rata inflatiei,
Daca procesul nu este prezent, atunci r
n
= rr' Dupii impozitarea
dobanzii nominale, ceea ce riimane este dobanda neta.
3. Durata creditului influenteazii rata dobanzii. De fapt, influenta este reciprocii.
Dadl imprumutul este pe tennen scurt dobiinzii este ridicatii, atunci se reduce
cererea de credite pe tennen scurt, ceea ce va duce la reducerea ratei dobiinzii pentru
asemenea credite, paralel cu ratei dobiinzii la creditele pe tennen lung (5-10
ani). Se poate spune cii schimbiirile care se previid in perspectiva tn ceea ce
rata dobanzii vor schimba raportul dintre rata dobiinzii pe termen scurt pe termen
lung In prezent.
4. Un alt factor este raportul dintre rata doMnzii i cea a profitului,. existiind
Intre acestea 0 relatie de propoqionalitate directa.
5. Rata dobanzii mai este influentatii de raportul dintre cererea oferta de
capital pentru fmprumut pe piata capitalului. 0 a cererii de capital determina
ratei dobanzii invers.
In opinia lui I.M. Keynes, nivelul ratei dobanzii este determinat de preferinta
pentru lichiditate, adicii de confruntarea pe dintre cei ce doresc lichiditatea
cei care sunt sa renunte la ea ca unnare a necesitatilor activitatii de produqie.
Acest nivel reprezinta prettil renuntarii la lichiditate.
Desigur, rata dobanzii mai poate fi de alti factori, unii strict
conjuncturali, iar altii, cu actiune permanenta.
De pildii, un factor care poate influenta la un moment dat rata dobiinzii II
constituie costul procesului de acordare de fmprumut. La imprumuturile mari care
se relntorc la creditor dintr-o data (un singur tennen de costurile sunt mult
mai mici decat In cazullmprumuturilor mici care se retumeaza creditorului in rate.
Agentul economic detinator de capital decide daca 11 direct Intr-o activi
tate economicii sau dad fl imprumuta altui agent economic. Decizia se ia pe baza
compararii pe care I-ar dacii ar utiliza capitalul cu
ca dObanda la capitalultmprumutat, deci pomind de la costul de oportunitate.
Fiecare din factorii amintiti intr-o anumita perioada, cu 0 anumita
intensitate. Nivelul ratei dobanzii se va stabili luand in factorii cu
influenta cea mai putemicii. De asemenea, nu trebuie sa neglijam faptul cii ei se
299

j
I
,
I

{"t,





.

.
fr
Economie
298
interfereaza In lor unii cu ca din aceasta intenerare rezulta nivelul
ratei dobanzii la un moment dat.
16.3. Plafonarea ratei dobanzii efectele acesteia
Atunci dnd pe piata capitalului de tmprumut se manifesta putemic fa:etorii care
ac!ioneaza In ratei dobanzii, guvemul poate interveni in sensul
stoparii aeestui proces, stabilind un plafon maxim al ratei dobanzii. Ce se Intamplii In
acest caz?
A\ia cum se observli In figura nr. 3, Inainte de plafonarea ratei doMnzii, punctul
de echilibru (E) In pietei perfecte era Ia interseqia curbelor cererii \ii
ofertei. Acest punct de echilibru asigura 0 rata a dobanzii dl pentru 0 cantitate de
capital de trnprumut QI' Daca presupunem ca intervine guvemul poo plafonare, rata
dobanzii nu va putea nivelul d
l
. Sa vedem ce se va Intlimpla: cei care au ,
nevoie de capital de tmprumut vor solicita la doMnda dz credite corespunzator:'
cantitat
ii
Q3, respectiv vor Incerea sa fmpiriga punctul de echilibru de la E Ia F.
Ofertant
ii
, descurajati de reducerea ratei dobanzii, nu vor satisface cererea dedtl,a:
nivelul Q2, considerand noul punet de echilibru G. Prin mutarea punctului de
echilibru de la E Ia G, se illregistreaz3. tn mOd firesc 0 redueere a cantitatii de cap
i
l:<l1
de Imprumut de Ia QI la Q2.
In aceste conditii, intervalul dintre Q2 Q3 pune In evidenti cererea decapital.q
Imprumut nesatisIacutli, datorita plafonarii ratei dobanzii.
Plafonarea este adoptata de guvem pentru a proteja pe midi proprietari
practicarea unei rate a dob1inzii Impovaratoare.
Rata
dobanzii
d
2
d,
......
Q
2
Q,
Q
3
: Cantitatea de credit
Fig. nr. 3
o::.r
Desigur, plafonarea, la prima vedere, apare ca 0 solutie de protecti
ea
celor;
." acest rol, deoarece elimina 0 parte Insemnatli din
Dobiinda renta
aceastli categorie a populatiei de la credite, respectiv intervalul QzQ3. Cu alte cuvinte,
efectele plafonarii ratei dobanzii pot fi negative. Acest lucru nu illSeamlla sa se elimine
orice interventie a statului ill directia sprijinirii "samcilor". Printr-o analiza profunda a
concrete, guvernul poate elabora solutii de sprijin eficiente, care pot duce la
sprijinirea micilor firme \ii a tuturor celor care necesitli un asemenea sprijin.
16.4. Renta: definipe, condipi de formare, renta fundara
o alta forma de venit tntalnita tn societate este renta. Exista mai multe interpretiiri
In Iegatura eu notiunea de rentli. Una dintre ele se refera la sensul uzual al notiunii,
care desenmeaza un venit rara munca. Acest sens este prea larg; el nu este utilizat de
catre nu reflectli corect nici natura, nici continutul rentei. 0 alta
semnificatie a continutului de renta provine de la clasici, care considera
ca pamantul, ca factor de producpe limitatcantitativ produce un venit suplimentar
.care Imbraca forma rentei. Aeeasta semnificatie clasica fundamentata dezvoltata de
David Ricardo a fost completatli Ulterior, astfellncat astazi, majoritatea
. considera renta ca un plUS de venit de pot sa beneficiezetoti subiecrii economici
care dispun de conditii deosebite. I :
Desigur, 0 asemenea interpretare a notiunii de rentli este destul de liirga, chiar
ambigua. Ce Insearnna conditii deosebite? Cum apare plusul de venit? lata doua
Intrebari care trebuie sa ne stea in atentie pentru a clarifica corect notiunea de renta.
Condifiile deosebite vizeaza situatia ofertei unui factor sau a altuia. Daca oferta
esteinelastiea, sunt create condipile ca 0 parte din venitul obfjnut sa Imbrace forma
de renta. "Renta economica pura (respectiv renta privitli ca reeompensa a factorilor
de productie, n.n.) se refera la venitul obfinut de lin factor - orice factor
- care se caracterizeaza prin completa inelasticitate a ofertei". Acest lucru inseanma
ca, sub aspectul cantitlitii, nu se vor produce modificliri tn viitor, indiferent ce prer se
ofera pentru factorul respectiv. Aceastli caracteristica 0 are factorul pamant uneori
un element sau altul din ceilalti factori de productie (de pilda, un cercetator de
exceptie care este angajat de catre 0 firma, sau un manager cu calitati deosebite).
var fi platiti cu mult peste nivelul celor cu pregatire care desfa
munca. Plusul obtinut de cercetator sau manager peste salariul celorlalti
cercetatori sau manageri cu atributii va imbraca forma de rentli. Acest plus
se obtine datoritli faptului ca oferta este inelastica, iar de exceptie se
intalnesc foarte rar. "Renta este fntotdeauna un extraprofit, conditionat de faptul ca
unul dintre factorii de productie are un anumit avantaj se afla in posesia exelusiva
a cuiva".3
Cert este ca, dintre toti factorii de productie, pamantul toate condi
tiile pentru a crea renta. De fapt, clasici au folosit acest factor de pro
duqie ca sa explice natura continutul categoriei de rentil.Pentru ceilalti factori,
I Henri Guinon, Economie politique. vol. II, Paris, Dalloz, 1971, p. 306.
2 L. Atkinson, Economics, Richard D. Irwin Inc" Homewood, Illinois, 1982, p.570-571.
3 Virgil Madgearu, Curs de economie politico, Institutul de cercetiiri economice "Profesor
Virgil Madgearu", 1944, p. 269.
301
300 Economie
renta apare numai In situatii deosebite, respectiv In situatia In care cantitatea oferita
cu cat este
va
Para
reprezinta
va
I
1"',
ramane neschimbata, deci oferta se caracterizeaza prin inelasticitate. "In deciziile
F
privind recompensarea factorilor, elasticitatea ofertei este de mare importanta. Daca
oferta este inelastica, factorii VOl' fi capabili sa obtina renta economica
mai mare inelasticitatea ofertei, cu atat va partea din recompensa care
Imbraca forma de renta". I
Sa ne oprim la factorul pamant pentru a explica aceasta forma de venit, care este
renta. cum subliniaza trasatura distincta a pamantului este ca oferta
l)
este fixa la nivelul Intregii economii, chiar ;;i In cazul perioadelor lungi.
2
Desigur,

apar unele exceptii atunci cand omul sa mareasca suprafata de pamant prin

aqiuni de desecare sau, cum este cazul In OIanda, prin Indiguiri etc.
Indoiala, aceste exceptii nu schimba cu nimic datele problemei, oferta de pamant este
inelastica, ea apare sub forma unei curbe verticale (fig. nr. 4) care
cantitatea fixa neschimbatoare a pamantului. Dementionat ca, indiferent daca renta
pe hectar cre;;te sau cantitatea de pamant disponibila a fi utilizatii In
produqie este neschimbiitoare.

II
Venitul suplimentar obtinut datorita situatiei speciale a ofertei In cazul pamantului
care Imbraca forma de renta este de proprietarii pamantului, aillt In cazulin
care il lucreaza singuri, cu forte proprii, cat in cazulin care il arendeaza.
Renta
pe ha
,.
",
C

II
II
I I
o Cantitatea de pamant
Fig. nr.4
",t,
Curba cererii pentru pamant are 0 traiectorie in jos, spre dreapta, ea derivand din
VMP pentru factorul pamant. Interseqia dintre curba cererii pentru pamant ;;i curba ,,,"",,. I
ofertei de pamant pune in evidenta nivelul rentei (r
e
).
Daca cantitatea de pamant oferita ;;i care se va utiliza (desecari, indiguiri
etc.), pastrandu-se ceilalti factori produsul marginal al pamantului se
I Whitehead, Economics, W. H. Allen, London, 1971, p. 178-179.
2 David Begg, Stanley Fischer, Rudiger Dornbusch, Economics, McGraw-Hili
Company, 1984, p. 266.
Dobanda renta
diminua conform aqiunii legii randamentelor neprop0rtionale. Dacii produqia
obtinuta este vanduta in cadrul pietei imperfecte, atunci VMP al factorului pamant va
descre;;te pentru simplui motiv ca venitul marginal va
Renta pe ha, a;;a cum rezulta din grafic, trebuie sa tinda spre nivelul reo Acest
lucru se explica astfeI. La un nivel al rentei deasupra lui r
e
, cantitatea de pamant
ceruta va fi mai mica decM oferta disponibila. In acest caz se creeaza situatia ca unii
proprietari de pamant sa nu obtina nimic pentru pamantul lor. De fapt, pentru a
obt
ine
ceva, proprietarii de pamant, In aceasta situatie, l;;i VOl' oferi pamanturile
pentru mai putin. astfel Incat nivelul rentei va scadea, tinzand sa atinga punctul reo De
asemenea, 0 renta sub nivelul re nu poate fi mentinuta mult timp. Producatorii (cei ce
iau In arenda pamantul), VOl' lncerca atraga cat mai mult pamant. Pentru aceasta,
ei VOl' oferi mai mult pe ha, ridicand ni velul rentei parra la punctul reo Deci, concluzia
este ca singurul nivel al rentei care se poate mentine este acela care egaleaza cererea
de pamant cu oferta de pamant, respectiv reo
Este necesar sa subliniem un fapt. oferta totala de pamant este, tehnic
vorbind, fixa, oferta de pialii nu este fixa. Avern In vedere schimbarile care se produc
In fertilitatea diferitelor suprafete de pamant desigur, unele aetiuni de atragere a
unoI' noi suprafete In sfera produqiei agricole. Daca tinem seama de legea randa
mentelor descrescatoare (legea descre;;terii fertilitiitii), atunci este limpede ca oferta
diferitelor calitati de pamant va scadea. Asemenea mutatii nu schimba cu nimic
caracterul rigid, inelastic al ofertei totale.
Oferta fixa de pamant Inseamna ca renta pe hectar este determinata In mod
exclusiv de cererea pentru pamant. Daca cererea pentru pamant Intr-o anumita zona
geografica este ridicata, atunci nivelul rentei va fi mare invers, daca cererea este
scazuta ;;i renta va fi la feI. Cererea pentru oricare resursa - a;;a cum am vazut _ este
o cerere derivata, deci renta pe hectar va fi determinata de valoarea de piat a bunu
rilor obtinute de pe pamant.
a
Renta obtinuta de pe pamanturile care sunt utilizate In produetia agricola este
rentafunciara. Cum apare acest venit?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare este necesar sa analizam situatia COl1creta
din agricultura. Dupa cum oferta de pamant este fixa. In timp,
suprafetele de pamant cu 0 fertilitate ridicata sunt ele limitate. Mai mult, exista
diferente intre suprafetele de pamant privind pozitia lor fata de centreIe de desfacere
aprovizionare. Deci, terenurile cu potential productiv sunt limitate. Ele nu sum
suficiente pentru acoperirea cererii de consum de produse agricole a societatii. Drept
urmare, oamenii VOl' atrage In produqia agricola ;;i terenuri cu fertilitate mai redusa.
Aceasta inseamna ca, la investitii egale, pe terenuri diferite de fertilitate, se obtin
randamente inegale; la fel se Intampla dacii pe acela;;i teren se fac investitii succesive
de capital. Este de fapt efectul concret al aqiunii legii fertilitatii descrescande.
Diferentele de fertilitate Intre terenuri, ca diferentele de pozitie fata de centreIe
de consum aprovizionare genereaza renta diferentiala. Aparitia acesteia este
determinata pe de 0 parte de limitarea terenurilor de potential ridicat, precum a
celor care au 0 pozitie mai buna, iar pe de alta parte, de necesitatea cultivarii a
terenurilor cu fertilitate mai sciizuta pozitie mai proasta, deoarece nevoile societatii
de produse aglicole impun acest lucru.

'-"
302 Economie
Datorita acestui fapt, nivelul pre\urilor de vanzare pe piata a produselor agricole
va fi determinat de costurile de pe terenurile cu fertilitatea cea mai scazuta, sau de
cele cu pozi\ia cea mai dezavantajoasa (pozi\ia dezavantajoasa contribuie la ridicarea
cheltuielilor de transport). Este firesc atunci ca produsele obtinute de pe terenurile cu
fertilitate ridicata, sau cu 0 pozi\ie mai avantajoasa sa se yanda la preturile astfel
stabilite, obtinandu-se un spor de venit. Acest spor de venit realizat pe terenurile
bune $i foarte bune, ca de pe terenurile cu localizare buna foarte buna, constituie
un venit suplimentar de veniturile aduse de terenurile cu fertilitate sciizuta, sau
cu 0 pozitie dezavantajoasa. Acest plus de venit imbraca forma rentei diferentiale $i
va fi fnsu$it de ditre proprietarul de pamant. Cu alte cuvinte, parcelele de pamant
care dau 0 recolta mare pe hectar vor determina 0 renta mai mare decat parcelele cu 0
produc\ie mai mica pe hectar. Desigur, cererea pentru parcelele cu fertilitate ridicata
va fi mai mare decat pentru parcelele cu fertilitate mai mica. VMP pentru 0
de pamantcu fertilitate mare va depa$i VMP pentru 0 suprafata similara, dar cu
fertilitate mai scazut1i. La fel se intampla $i in cazul diferentei de pozi\ie. Renta este
mai mare ln zonele cele mai importante. Putem spune ca In primul caz se obtine renta
diferentiala de fertilitate in al doilea caz, renta diferentiala de pozitie.
Renta diferentiala se obtine $i datorita randamentului inegal al investWilor succe
sive de capital pe suprafata sau pe terenuri diferite. Formarea ei este rezul
tatul promovarii unei agriculturi intensive, generata de cre$terea continua a nevoilor'
de consum de produse agricole ale societatii $i, desigur, de realizarile in $tiinta $i
tehnica cultivarii plantelor cre$terii animalelor.
Ce se fntamplii fn cazul terenurilor cu cea mai scazuta fertilitate, sau cu pozi\ia')
cea mai proasta'J Vor da $i ele renta? Daca da, cum?
Unii sustin ca $i aceste terenuri vor da renta, dar care rezulta din mi$ca-"
rea pre\urilor produselor agricole. Nevoia de produse agricole, deci cererea mare in
compara\ie cu oferta, va duce la ridicarea preturilor produselor agricole, astfel fnca!'
se va obtine un surplus de venit $i de pe aceste terenuri, surplus care va imbraca
forma de rentii, cunoscuta $i sub denumirea de renta absoluta.
Renta funciara a cunoscut 0 dinamica contradictorie. Economi$tii clasici consi
derau ca exista 0 tendinta de cre$tere a rentei, datorita cererii de produse '
agricole. Azi se constata ca in tiirile dezvoltate, din punct de vedere economic, renta'
deoarece intervin 0 serie de factori deloc neglijabili, cum ar fi: atragerea fn'
produqia agricola a unor tehnici $i tehnologii de mare randament; ridicarea fertilita\iF
unor suprafe\e de teren prin actiuni de ameliorari; perfeqionarea mijloacelor de'
transport etc.
Renta, in conditiile in care proprietarul de pamant nu se ocupa personal de
cultivarea acestuia, imbraca forma arendei. Arenda$ul este un intreprinzator care
asuma responsabilitatea activitatii economice pe pamantulinchiriat (arendat) de la un:
proprietar funciar. Renta nu coincide cu arenda. De regula, aceasta este mai mare
deoarece, pentru renta este 0 plata facuta pentru dreptul de folosire a
terenului $i devine element al costului de produqie, alaturi de platile efectuate
pentru ma$ini, etc. Arenda mai cuprinde, in afara de renta, alte
-la
rn
..n tP:: dobanda la capitalul celui care a dat In arenda, diferite impozite pe care
" , ... ...tiile pe care Ie folose$te arenda$ul etc.
I
Desigur, marimea arendei este rezultatul negocierilor dintre proprietarii pamantului
$i arenda$i.
I
Renta se lntalne$te nu numai fn agricultura, ci este prezenta oriunde factorul
pamant participa la activitatea economica. 0 intiUnim In constructii, ca renta de
pozi\ie, in industria extractiva, ca renta miniera etc.
I
Teoria rentei, ca $i determinarea nivelului acesteia. are 0 importanra practica
deosebita pentru stabilirea corecta a impozitului pe venit Acesta este
corespunzator nivelului rentei pentru fiecare suprafata de teren.
Renta nu este acela$i lucru cu pre\ul pamantului. Acesta din urma se refera la
I
suma de bani cu care se vinde pe piara fiecare unitate de suprafa\a de pamant. Cum
se stabile$te prerul? La ce nivel?
Daca analizam eu aten\ie modul de formare apretu1ui pamantului, sesizam ca
marimea acestuia depinde de doi factori: marimea arendei $i rata dobanzii. J
Sa explidim acest lucru. Pentru aceasta sa ne imaginam ca 0 anumitii parceUi de
pamant data in arenda aduce proprietarului ei un venit anual de 1.000$. Daca aceasta
parcela se va vinde, pretul ei va fi egal cu suma care, depusa la banca, va aduce 0
J
doMnda posesorului ei egala cu 1.000$. Daca presupunem cli rata dobanzii este de
5% pe an, atunci pret
ul
pamantului va fi egal cu 1.000/5 x 100 =20.000$.
Daca rata dobanzii va fi de 4% anual, atunci pre!ul pamantului va fi egal cu
25.000 $. Deci, pret
ul
pamantului este, de fapt, renta capitalizata, adica acea renta
care, fiind transformata in capital, aduce posesorului banilor respectivi un venit egal
sub forma de dobanda. Desigur $i aici intervine confruntarea dintre cererea $i ofena
de terenuri agricole, cat $i dintre cererea Iii oferta de produse agricole, dar punctul de
plecare in stabilirea pre\ului este cel aratat mai sus. Ceea ce trebuie relinut este ca I'a
determinarea pretului pamantului este necesar a se face calculul luand in considerare
marimea rentei care se prevede a fi In viitorii ani.
Dobiinda renta 303
305
Capitolul XVII
'
'
s
VENITUL, CONSUMUL INVESTITIILE'
17.1. Contabilitatea naponaHi
Evidentierea nivelului de dezvoltare economica, a tendintelor acesteia;
a modului In care sunt utilizate resursele de care dispune 0 tara implidi, In mod,:
necesar, evaluarea masurarea rezultatelor activitatii de agentii econo-:
mici In toate sectoarele de activitate. Reflectarea acestor rezultate, In forma fizica
valorica, permite analiza circuitului economic national a principalelor lui compo
nente. In acest scop, se folosesc indicatorii macroeconomici, determinati cu ajuton
naponale.
Pentru a putea surprinde la nivel macroeconomic multitudinea operatiunil
realizate de agenW economici este necesar procesul de agregare. EI constituieunil
din conceptele fundamentale ale macroeconomiei, al carui continut este exprimat d
regruparea In categorii de baza a agentilor economici $i a operatiunilor realizate.
Pentru a evidentiaansamblul fluxurilor dintre diferitii agenti la niveluleconomi '
nationale, se Contabilitatea Nationala sau Sistemul Conturilor Nation"
(S.C.N.). Aceasta reprezintii ansamblul tehnicilor care permit miisurarea activit,
economice a unei liiri pe parcursul unui interval detimp, de regulii un an. Ca sist,'
de evidenta $i analiza macroeconomica, se utilizeaza In prile cu economie de pia;
in statistica ONU a altor organisme internationale. Obiectivul sau esenrialll cons
tuie masurarea produqiei nationale a principalelor sale componente.
Originile istorice ale Contabtlitatii Nationale se regasesc catre sfar$itul secolulu
al XVII-lea. In anul 1696, G. King a stabilit pentru ,prima data un sistem de Contai
bilitate Nationalli pentru Anglia. In epoca, Vauban calculeaza veniturile rega'
tului francez In scopul unei mai bune repartizan a impozitelor
1
"
In anul 1758, economistul fiziocrat francez F. QuesnaY.publica "Tabloul econQ;
mic", in care realizeaza un circuit economic care descrie circulatia veniturilor
bogatiei intre diferitele categorii sociale.
Nevoia cuantificarii agregatelor economice (produs national
consum privat public, investitie publica privata, importuri $i exporturi
accentueaza in urma crizei economice din anul 1929 mai ales, ca urn'iare
accentuarii interventiei statului in economie sub influenta gandirii keynesiste.
Preocuparile privind perfeqionarea metodologiei :contabilitatii nationale s-ati
intensificat dupa al doilea razboi mondial, atat In unele tari europene, cat la nivelu
OND. In anul 1953 a fost publicat sistemul normalizat de contabilitate nationala,.
ajungandu-se la sistemul actual, adoptat de Comisia de Statistica a ONU in 1969.
1 A. Silem. Encyclopidie de l'iconomie et de La gestion, Hachette, 1994, p. 147.
Venitul, consumul investifiile
In scopul asigurarii conditiilor de compatibilitate intemationalii fumizate de acest
sistem cu cele ale Sistemului Produqiei Materiale, aplicat In tarile cu planificare
centralizata, S.C.N. a realizat separarea activitiitilor In ramuri materiale nemate
riale, precum $i gruparea produqiei In bunun servicii materiale servicii nema
teriale. Incepand cu anu11976, Franta $i alte tar-i industrializate au adoptat un sistem
largit al contabilitatii nationale.
Acest proces evolutiv Inregistreaza noi valente odata cu aparitia unei prezentar-i
sintetice $i generale a contabilitatii nationale. Ea surprinde in tabele coerente echi
librele principale $i rezultatele activitatii econorniceale unei tliri. Pe aceasta bazl!. se
fundamenteaza prognozele economice cornparatiile internationale privind ni velul
de dezvoltare, precum $i decalajele existente in dezvoltarea economica.
, Ca reprezentare cuantificata a economiei unei tari, contabilitatea nationalii sc
bazeaza pe un sistem de norme conventionale codificate. Dna dintre acestea se
refera 1a gruparea unitatilor econornice a operatiunilor lor. Din acest punct de
vedere pot exista !lnele deosebiri intre tiirile care actualmente practica acest sistem.
Astfel, in Franta, dupa reforma din anul 1976, agentii economici se numesc unitati
institutionale reprezinta centre autonome de decizie econornica. Sectoarele 'institu
tionale regrupeaza unitaple institutionalecare au funetie principala
resurse principale. Tabloul sectoarelor institup.onale se prezinta astfel: societati,
cvasi-societati non-financiare, institutii financiare, intreprinderi de asigurari, admi
nistratii publice, administratii private, menaje restullumii.
Totodata, exista trei rnari categorii de operatiuni luate In considerare de S.C.N.:
a) operatiuni as'upra bunurilor $i serviciilor, care descriu produqia, consumurile
finale intermediare, formarea bruta a capitalului fix, importurile exporturile
b) operatiuni de repartWe, care se refera la formarea veniturilor. La
randul sau, fiecare venit da na$tere la doua operatiuni: acesta este varsat de un agent
(destinape) este primit de un altul (resursa). Se disting: plata salariilor, impozite
legate de producpe import, veniturile proprietatii ale intreprinderilor, transferuri
curentetara contrapartida
c) operatiuni financiare; acestea descriu de creante, imprurnuturile,
depunerile spre economisire
Agentii econornici operatiunile lor constituie concepte abstracte izvorate din
analiza economicii. este dificila evaluarea lor in economia reala1. Contabilitatea
nationala trebuie sa inregistreze valoarea reala a operatiunilor efectuate de
economici, dar trebuie sa admita conven!ii care se indeparteaza adesea de conceptele
teoretice In raport de limitele proprii instrumentelor de masura disponibile.
o alta problema se refera la metodele de evaluare a agregatelor economice
stabilite cuajutorul S.C.N. Astfel, cu ajutorul metodei nominale se descrie valoarea
nominala a variabilei studiate folosind preturile curente, adica prep.1rile In vigoare la
data observafiei. Conform rnetodei reale, evolufia variabilei nu depinde decat de
modificarea cantitatilor. Dar, 0 variabila exprimata In monetare poate repre
zenta 0 data reaIa. Pentru aceasta este necesar ca evolutia sa sa fie independenta de
pret sa nu reflecte decat variatia cantitaplor. In acest caz' se folosesc
1 Jacques Genereux, Macroeconomie et comptabilite nationaLe, Hachette, 1991, p. II.
};
y
}"

,..'..'
;;.;-, .
fY
l: "

II
N
Economie
306
uneia perioade; astfel se mentin preturile constante, iar seria obtinuta
descrie numai evolutia cantitatilor. Pe baza acestor elemente, repartizarea cont
inu

l
tului S.C.N. arein vedere trasaturi specifice . ".
Fluxurile materiale, de venituri sau financiare, precum stocurile de bunuri
valori financiare. grupate pe subiecte economice, pe categorii de bunuri, servicii;
venituri, cheltuieli sunt surprinse 1ntr-un tablou economic de ansamblu. Acesta este
format din conturi elaborate pe principiul contabil al dublei 1nregistrliri grupeazli
resursele de care a dispus fiecare sector 1n anul respectiv, cat folosirea
Fiecarui sector 1i sunt caracteristice mai multe conturi aflate 1n stare de echilibru, cil
1ntregul tablou economic. lnformatiile din conturile analitice stau la baza alclituirii
conturilor sintetice. .
S.C.N. are la bazli teoria economicli pe care se fundamenteaza economia de piata
Componentele procesului reproductiei, procesele care au loc 1n cadrul intre
diferitele .subiecte economice (1ntreprinderi, institutii, stat, gospodariile populat
iei
)
sunt reflectate in conturi sintetice care permit analiza aspectelor'
esentiale ale activitatii economice Ca urmare, S.C.N. este nu numai 0
metoda de evidenta, ci 0 metodli de analizli a activitlit
ii
economice
1ntr-un interval de timp2. 'i
in ansamblul sau, S.C.N. cuprinde patru conturi nationale: producpe, consum;',
acumulare restul lumii (relatiile cu strliinatatea). Fiecare operatiune economica
1nscrisa 1n conturile sintetice analitice se 1nregistreazli de doua ori, 0 data In
a doua oarli 1n credit. Astfel, contul productie 1nregistreaza: 1n credit, valoarea
i
vanzlirilor de mlirfuri (bunuri de consum, bunuri de investitii exportul), iar 1n debit;,:
valoarea adliugatii valoarea importurilor. Intre' acestemanmi trebuie sli exist&'
egalitate, ceea ce ilustreazli faptul ca valoarea adaugata este egalli cu suma vanzarilor:
de bunuri de consum, de bunuri de investitii a soldului dintre import export.'"
In cadrul prezentlirii matriceale a S.C.N., fiecare cont este reprezentat de 0 linie
o coloana. Pe linii sunt inscrise operatiunile din creditul contului, iar pe coloane,
din debit.
Structura generalli a conturilor nationale este urmatoarea:
1. Contul productie cuprinde doua grupe de subconturi:
a} Contul mlirfuri, 1n care se evidentiazli bunurile ser"iciile cu caracter de';
marra, exprimandu-se valoarea mlirfurilor desIacute pe categorii de vauzlitori.
b) Conturile de activitliti, in care se evidentiaza produqia ramurilor produditoare
de bunuri servicii a clirei valoare este data de manmea consumurilor intermediare'
cea a valorii adaugate.
2. Contul consum cuprinde la randul sau:
a) Conturile de cheltuieli, a caror marime exprima cheltuielile finale tacute pentIil
consumul privat public.
b) Conturile de venituri, 1n care se evidentiaza categoriile de venituri realizate
(valoarea adaugata a diferitelor sectoare).
, L Capanu, P. Wagner, C. Mitrot, Sistemul conturilor nalionale agregate macroecono- '.
mice, Ed. All, 1994, p. 16-17.
"L Capanu, C. Anghelache, Indicaiori macroeconomici, Ed. Economidl., 2000, p. 85.
I
Venitul, consumul investiliile 307
3. Contul acumulare pune In eviden!1i finanp,rea investitiilor brute cheltuielile
1
pentru stocurilor, cat $i capitalul financiar folosit pentru achizifii de pamant
fonduri nemateriale, transferurile de capital consumul de capital fix.
4. Contul restul lumii reflecta importurile exporturile de bunun ;>i servicii,
transferurile curente tranzacpile de capital cu restul lumii.
Bununle serviciile evidentiate in conturile nationale sunt evaluate la pretunle
producatorilor de marfuri ale cumparatorilor. Acestea pot fi preturi ale factorilor de
productie (cand nu indud impozitele indirecte) preturi ale pietei (cand indud In
marimea lor $i impozitele indirecte).
Informatiile furnizate de sistemul conturilor nationale (S.C.N.), precum elemen
tele cuprinse in cortturile nationale, prin agregare, stau la baza calcularii principalilor
indicatori sintetici care servesc ca instrumente de $i analiza a economiei
na!ionale $i ca instrumente de fundamentare a deciziilor viitoare. Totodata, masurarea
proceselor fenomenelor din economie pe baza indicatorilor calcula!i dupa metodo
logia sistemului conturilor naponale,ofera conditiile necesare efectuarii comparatiilor
intema!ionale aprecierii locului economiilor na!ionale 1n economia mondiala.
Conform metodologiei contabilita!ii a.N.D., la baza determinlirii principalilcr
indicatori macroeconomici stau urmatoarele principii:
- indicatorii sintetici detezultate cuprind numai bunurile serviciile care sunt
vandute pe piata. Ca urmare, indicatori nu indud bunurile serviciile produse
de menaje (gospodarii) care nu sunt destinate vanzarii, serviciile membrilor de
familie pentru intretinerea gospodariei;
- bunurile serviciile sunt inc!use 1n calcul numai daca se precizeazli intervalul
de timp in care produs; .
. - rezultatele actiVitatii economice masoara numai valoarea bunuri lor serviciilor
pentru uz final. Nu se indud bunurile serviciile destinate revanzarii sau prelucrl'irii
viitoare (bunuri servicii intermediare). In consecinta. contabilitatea nationala nu
admite inregistrari repetate;
- delirriitarea rezultatelor In functie de teritoriul pe care activitatea
agentii economici; 1nsumarea rezultatelor activita!ilor tuturor unitatilor din interiorul
tlirii conduce la ob!inerea productieisau venitului intern (domestic). Dad. se elimina
rezultatele agentilor straini' de pe teritoriul tarii pentru care se face calculul se
aduna rezultatele agentilor nationali activitatea in afara tarii, rezultli
indicatorii care evidentiaza produsul sau venitul national.
Pe baza agregarii fluxurilor economice s-au conturat trei modalitati de calcul a
rezultatelor productiei:
a) Metoda de producpe, care are la baza eliminarea consumurilor intermediare din
valoarea totaIa a produqiei;
b) Metoda cheltuielilor sau a utilizlirii productiei finale, ce consta in 1nsumarea
cheltuielilor agentilor economici: gospodarii, guvem, firme autonome, reziden!i
straini;
c) Metoda de repartitie sau metoda veniturilor.
Pomind de la componentele' indicatorilor sintetici, se determina forma bruta a
acestora - caud se cuprinde ill produqia finalii consumul de capital - cea neta,
cand se elimina productia intermediara consumul de capital.
309 308 Economie
In ambele cazuri indicatorii pot fi la preturile la
'
,J -
,
,
factorilor de productie.
17.2. Indicatorii activitiipi economice
In statistica internationala au 0 larga circulatie urmatorii indicatori macroeconornici:
produsul global brut, produsul intern brut, produsul national brut, produsul intern net,
produsul national net, venitul national, venitul personal, venitul disponibil
Produsul global brut exprima produqia de bunuri servicii dintr-o perioada de
timp. Determinat numai pentru ramurile materiale, are un similar produsului
social global calculat in sistemul productiei materiale.
In evaluarea rezultatelor activitatii economice, indicatorul de baza 11 constituie
produsul intern brut (Gross Domestic Product). Produsul intern brut (PIB) exprima
valoarea brutil. a productiei finale de bunuri produse in cursuI unei
de timp de factorii activitatea pe teritoriul tiirii. Prin agregarea valodt
adaugate
l
brute a veniturilor serviciilor exprimate ill preturile pietei se ajunge Ii
produsul intern brut.
Pe baza metodelor anterior, PIB se calculeaza astfel:
1. Prin metoda productiei, PIB se obtine fie prin sdiderea din valoarea globaUia
consumului intermediar (valoarea bunurilor i?i serviciilor provenite de la alti prod1X:o
catori utilizate in producerea de noi bunuri servicii), fie prin illsumarea vale .
adaugate brute obtinute in diferite sectoare., , "
2. Prin metoda utilizarii finale, PIB se calculeaza pornind de la compq
nentele ce exprima folosirea bunurilor serviciilor care alciituiesc productia fmala,
anume: consumul privat, denumit consumul personal, format din bunuri $i serviei:j
destinate satisfaceriinevoilor oamenilor; consumul final guvernamental, reprezentat de'
cheltuielile institutiilor guvernamentale privind cumpararea de bunuri i?i servicitl
formarea capitalului brut, denumit bunuri de investitii sau investitii private brute
concretizat in formarea capitalului fix stocurilor ill cursul perioadei de,
calcul; export net de bunuri i?i servicii, calculat ca diferentii Intre export import.
3. Prin metoda costurilor, PIB se determinil. eJementelor ce
compensarea factorilor de producp.e: salariul, dobfulda, renla, profitul, alocatii pentrl!
consum de capital fix (deprecierea flZica a capitalului fix), taxele indirectenete.
Marimea PIE determinatil. prin cele trei metode trebuie sa fie identica. Dad tiirile
In curs de dezvoltare utilizeaza, in general, indicatorul contabilitatea national&:
din tiirile dezvoltate produsul national brut (Gross National Product).
Produsul national brut (PNB) constituie una dintre cele mai importante masuri
, statistice a, performantelor economice. El reflecta intr-o !singura marime valoarea
totala a bunurilor serviciilor produse in fiecare de limp. PNB
,valoarea curentil. de piatil. a tuturor bunurilor serviciilor.'finale
2
produse de agent#
I Valoarea adaugata reprezinta valoarea produsului unei finne din care se scade cosnJ1
1
, produselor intermediare. .
, 2 Bunurile serviciile finale sunt cele pentru uzfinal nu pentru revanzare sau prelucrate
viitoare.
Venitul, consumul $i investi/iile
nationali intr-o perioada de un an. Calculul sau trebuie sa evite dubla inregistrare
consumul intermediar. Reprezentand productia nationalli de bunuri servicii, PNB
constituie un indicator sintetic ce exprima oferta la nivelul economiei nationale.
Totodata, privit ca suma a cheltuielilor nationale pentru bunuri servicii, reprezinta
un indicator al cererii agregate.
PNB nu este altceva decat valoarea de a bunurilor serviciilor finale
produse. El constituie rezultatul diferentei dintre valoarea de piatil. a bunurilor
serviciilor produse valoarea de piata a produselor intermediare. Ca urmare, PNB se
mai poate determina prin insumarea valorii adaugate din fiecare faza a produqiei.
In calculul PNB trebuie luata in consideratie valoarea bunurilor finale produse
nu strict valoarea soldului bunurilor finale. Aceastii distinctie este importanta, deoa
rece soldul bunurilor dintr-o perioada poate fi consecinra activitarii depuse intr-o alta
perioada. Astfel, valoarea produqiei finale obtinute reprezintil. valoarea vanziirilor
finale (+ sau -), variatia neta a valorii stocurilor. Valoarea productiei finale este deci
identica cu cea a cheltuielilor finale. In consecinta, PNB reprezinta valoarea de
piat
a
a tuturor cheltuielilor finale: cheltuielile personale de consum, investitiile
private brute, cheltuielile guvernamentale pentru bunuri servicii $i exportul net.
Determinarea PNB (ca a produsului national net) are la baza cuprinderea pe
langa elementele incluse In indicatorii "produs intern" a valorii bunurilor servi
ciilor produse de agentii economici activitatea In afara
granitelor nationale (se adauga), precum a valorii bunurilor serviciilor realizate
de agentii economici straini pe teritoriul tarii noastre (se scade).
Ca urmare, produsul national va fi mai mare sau mai mie decat produsul intern cu
mlirimea solduluivalorii brute sau nete obtinute de agentii economici nationali in afara
granitelor nationale a celei realizate de agentii economici straini In interiorul tarii.
Marimea PNB este influentatil. atat de schimbarea cantitatii de bunuri servicii
produse, cat de modificarea preturilor acestora. Separarea acestor influent
e
con
duce la determinarea PNB nominal a PNB real. PNB nominal reprezinta expri
marea in preturi curente ale perioadei In care au fost produse bunurile serviciile.
Pentru 0 apreciere corecta a dezvoltlirii economiei este necesara determinarea PNB
real, care constituie valoarea tuturor bunurilor serviciilor finale produse Intr-un an
exprimate In preturile unui an de referintii sau de baza (preturi constante). Raportul
dintre PNB nominal PNB real constituie deflatorul PNB-ului este folosit In
scopul determinlir:ii modificarilor rea1e intervenite in In timp ce deflatorul
PNB masoara schimbarea mediei preturilor bunurilor serviciilor produse, indicele
preturilor de consum surprinde schimbarea intervenita in media pre\urilor bunurilor
serviciilor achizitionate de gospodariile tipic urbane.
Capacitatea de reflectare a celor doi indicatori este diferita. In timp ce
indicele preturilor de consum I exprima evolutia preturilor bunurilor serviciilor
achizitionate de consumatorii urbani reprezentativi, deflatorul PNB-ului este
influentat de pre\urile fiecarui element component al PNB - ceea ce reprezintli, In
I eu ajutorul acestui indice pot fi determinate i?i alte mlirimi reale, precum consumul real
i?i salariul real prin raportarea consumului nominal, respectiv salariului nominal. la indicele
preturilor de consum.
311
.
.
310 Economie
aceea;;i masura, preturile bunurilor capitaIe ale serviciilor guvernamentale cat ;;i
cele ale bunurilor ;;i serviciilor de consum..
Daca sunt cunoscute PNB In indexate ;;i PNB nominal, poate fi detenninat
PNB real:
PNB nominal xl00
PNB real = PNB In pret indexat
Pentru a putea evidentia gradul de atragere eficienta diferitilor factori de pro
ductie, se poate determina PNB potential, care exprima cantitatea potentiala de
bunuri ;;i servicii ce s-ar putea produce cu resursele de pamant, mundi capital
disponibile. Se determina ca produs Intre productivitatea medie, numarul persoanelor
ocupate ;;i numarul normal de ore ce ar trebui prestate de 0 persoana in timpul unui
an (In conditiile in care in economie se inregistreaza folosirea integrala a resurselorj.
In aceste condi1ii, PNB potential ar reprezenta un maximum "normal" de produqie, .
de bunuri finale servicii. .
PNB constituie unul dintre indicatorii frecvent folositi pentru aprecierea',
dezvoltarii economice, capacitatea sa de a reflecta acest proces ;;i mai ales bunastarea
economica este Iimitata. Unele probleme apar in legatura cu sfera lui de cuprindere.
Astfel, din con1inutul PNB sunt excluse 0 serie de activita!i, anume:
casnice, costul poluarii precum alte activitati economice care nu sunt tranzai:.
1ionatepe piata, dar care au pentru bunastarea economica.
In timp, In componenta PNB se menlin cheltuielile pentru inarmare,
cheltuielile necesare organelor de
Totodata, conform aprecierii marimea realii a PNBar fi defonnata
(subestimata) de ceea ce literatura de specialitate economie "subterana" sau :
"ascunsii", care ar in unele tari panii la zece procente din valoarea PNB. Dato-c'
rita, in principal, presiunli fiscale accentuate, au fost Incurajate munca "neagra"
frauda, in scopul evitarii declararii veniturilor pHitii taxelor corespunzatoare. Dupal
unele aprecieri, in Spania, trei milioane de persoane venituri
contractelor de munca a cotizarii la securitatea sociala. De asemenea, Italia
corijat PNB marindu-i valoarea pentru a include munca cland"estina, care nu figura"
In evidentele statistice care ar privi munca a peste doua milioane de persoane.
Pentru a masura produc{ia finala neta dintr-o tara,se calCuleaza produsul intern
net (PIN) produsul national net (PNN).
PIN la preturile pietei se determina prin .eliminarea din PIB a alocatiilor pentru' .
consumul de capital (amortizarea capitalului fix) sau Insumand valoarea adaugat!
neta impozitele indirecte. PNN este un indicator important, deoarece evidentiaza
marimea produqiei ce poate fi consumata fiira a miqora capacitatea de Se
de PIN prin valoarea neta a produqiei finale; a ageu!ilor nationali in
strainatate (care se adaugii) cea a agentilor straini pe teritoriul tarii pentru care se
face calculul (care se scade).
Exprimat in prerurile pietei, PNN se calculeazii scazand din PNB aloca!iile pentru
consumul de capital. Evaluat la preturile factorilor de productie, PNN este denumit i
-M:n.,,.,! rVN).
Venitul. consumu[ -Ii investiJiile
VN constituie expresia veniturilor incasate de proprietarii factorilor de productie
datorita contribu!iei lor la crearea de bunuri servicii. Marimea sa se calculeaza
prin: eliminarea din PNN in pretul pietei a taxelor indirecte; insumarea veniturilor
ob1inute de proprietarii factorilor de produqie: salarii, renta, dobanda, profiturile
corporariilor, veniturile proprietarilor; Insumarea cheltuielilor fiicute pentru consum,
investitii stocurilor.
Raportat la numiirul de locuitpri, VN caracterizeaza nivelul de dezvoltare
constituie condiria esenrialii a progresului.
Pe baza VN se calculeaza venitul personal, venitul disponibil alri indicatori
importanti ai economiei.
Marimea venitului personal se determina scazand din venitul national contributiile
pentru asigurarile sociale, taxele pe veniturile corporariilor, profiturile nedistribuite la
care se adaugii pliirile de transfer ale guvemului (pensii, compensarii, ajutoare)
dobiinzile pliitite pentru datoria publica. Daca din venitul personal se elimina taxele
personale rezulta indicatorul venit personal disponibil, care exprima veniturile care pot
fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor personale pentru economisire.
Concepria pe care se fundamenteaza contabilitatea nationala face posibllii reflec
tarea unor echilibre In cadrul economiei narionale. Ea constituie 0 sinteza a tuturor
activitatilor economice asigura comensurarea relatiilor existente rntre diferite
sectoare ale economiei nationale. Operariunile fiecarui sector realizate In timpul unei
perioade sunt regrupate In cadrul unor conturi (de produc!ie, de exploatare, al veni
tului, de capital) global echilibrate legate Intre ele prin soldul lor. Deci, conta
bilitatea nationalii reprezintii un cadru contabil care reune;;te conturi echilibrate.
In cadrul contabilita1ii nationale sunt realizate doua echilibre fundamentale care
pennit descrierea principalelor interdependenre macroeconomice: in primul rand, se
realizeazii echilibrul dintre resurse destina!iile (repartizarile) acestora. Resursele
economiei (PIB importurile) trebuie sa acopere destinatiile (consum final, inves
tirii, export). Egalitatea lor reflectii tocmai echilibrul contabil pe parcursul unei
perioade. Determinarea acestui raport intre produqie consumul national prezintii
interes din punct de vedere al masurarii factorilor de economica.
In al doilea rand, S.C.N. reflectii echilibrul dintre econoinisire investitii.
Valoarea productiei realizate corespunde valorii veniturilor distribuite prin transfor
marea produsului intern In venituri ale agenp.lor economici. Intre cele doua destinatii
ale veniturilor - consum economisire, respectiv consum investitii - se realizeaza
un permanent echilibru.
17.3. Venitul, consumul investitiile
In determinarea cererii efective este necesar sase aiM In vedere cheltuielile de
consum ale gospodariilor cheltuielile de investitii efectuate de Intreprinderi,
ambele determinand cererea intema (finala).
In concepria lui 1,M. Keynes, rata dobanzii nu joaca decat un rol secundar in
repartizarea venitului pentru consum investitii. EI pune accentul pe legiitura dintre
variariile venitului gospodiiriilor cele ale consumului lor: la 0 a venitului
se manifesta tendin!a de a consumului, dar Intr-o proportie mai redusa,

313
312 Economie
deoarece 0 parte a venitului suplimentar este economisita. Intre consumul gospoda
riilor productie se 0 stransa interaqiune: in calitate de componenta a
cererii globale, consumul influenteaza nivelul produqiei, iar ca variabiUi dependenta
de venit, este influentat de productie, care determina nivelul venitului. Rezultii ca
cererea interna este, intr-o mare masma, influentata de investitia intreprinderilor, care
actioneaza asupra consumului prin intermediul multiplicatorului.
ReJatia existenta intre consurn i venitul disponibil este pusa in evidenta de
funcfia de consum. J.M. Keynes a relevat tendinta de cretere a consumului pe
masura creterii veniturilor.
Pomind de la relatia generaIa .
Y=C+I
I
in care:
Y = venit; C = consum; 1= investi!ii, distingem:
- rata consumului sau inclinatia medie spre consum, care se detennina ca raport
. C .
intre consumu I totaI l vemt: c::: - ;
. Y
- inclinatia marginala spre consum sau raportul dintre variatia consumului i cea
I
- . I' , I1C
corespunzatoare vemtu Ul: c::: - ;
I1Y
La 0 cretere a venitului 11Y se produce 0 majorare a consumului I1C, dar
I
11Y > I1C, astfel ca raportul I1C este pozitiv subunitar, 0 < c' < I. Acest raport
I1Y .
evidentiaza cu cat va crete consumul la 0 cretere cu' 0 unitate a venitului i, ca
urrnare, cum trebuie distribuit sporul urmator al venitului pentru consum i investi!ii.
I
Pomind de la ipostazele functiei de consum, pot fi desprinse trei categorii de
raporturi Intre inclinatia medie i cea marginala a consumului:
a) Consumul este proportional cu venitul: C = cY. In acest caz, inclinatia medie
spre consum este constanta egala cu incJinatia marginala;
b) Tendinta medie de consum este functie descresciitoare a nivelului de venit
C =CY + Co, de unde =c + ; . Inclinatia marginala spre consum este inferioara
inclinapei medii i este functie descrescatoare a nivelului venitului;
c) IncJinatia medie spre consum scade odata cu nivelul venitului; inclinatia
marginala spre consurn scade cu creterea nivelului venitului i a consumului.
Pentru a ilustra grafic functia de consum avem in vedere exemplul din tabelul
nr. 1. Pe baza acestor date, functia de consum este reprezentata in figura nr. 1.
Aceastil. reprezentare grafica ilustreaza creterea consumului pe masura veni
J
tului disponibil. Pe axa orizontala este reprezentat venitul ciisponibil, iar consumul,
pe cea verticala. Punctul A rezulta din interseqia celor 500 unitati de venit 600
unitati de consum. In mod similar se deduc punctele B, C, D. Punctul B pune in
:i_>c,
;-1 evidentii egalitatea venitului cu consumul, situatie In care fiecare unitate a venitului
este cheltuita pentru achizitionarea de bunuri de consurn servicii. La. st1l.nga
............... .. punctului B, consumul este mai mare decat venitul disponibil.
':' .',
...........
..
Venitul, consumul investi{iile
Partea venitului care nu este destinata consumului reprezinta economisirea (S):
s=y-C
Tabelul Dr. 1
Venit
disponibil
Consum Inclinatia
marginalii spre
consum
Economisire Inclinatia
marginalii spre
economisire
A 500 600 400/500 =0,8 -100 100/500 =0,2
B 1.000 1.000 400/500 =0,8 0 100/500 =0,2
C 1.500 1.400 400/500 = 0,8 +100 100/500 =0,2
D 2.000 1.800 +200
2000
1800
1600
_ 1400
:::l
g 1200
'"
=
0
U'LOOO
800
600
400
200
0
Fig. nr.l
In general, veniturile au urmatoarele destinatii: achizitionari de bunuri de consum
(consumul), achizitionari de bunuri de produqie (investitiile), achizitionari de active
financiare (plasamente), conservarea monedei (tezaurizare).
Investitiile, plasamentul tezaurizarea constituie directiile de utilizare a econo
misirii. Din aceasta structura a economisirii rezulta distinctia dintre economisirea
creativa (folosita pentru investitii) economisirea sterila (folosita pentru plasamente
sau tezaurizare).
Ponderea economisirii in venit este evidentiata de fnclina{ia medie spre econo
misire (s), care se calculeaza ca raport intre volumul economisirii cel al venitului
S
s=-.
Y
Venitul disponibil
/(1)-- Economisirea
Venitul disponibil 2000
Sk------+ Consumul
1500 1000 500
315

314 .
Economie
Raportul dintre varia\ia economisirii cea a venitu1ui tnclinatia mar
. I .., l\S
gma aspre economlslre s ::;: - .
l\Y
Pomind de la definirea economisirii, rezulta ca venitul (Y) apare ca suma
a consumului (C) economisirii (S), deci Y ::;: C + S, de unde, prin tmpaqirea celor
doi termeni ai egalita\ii cu Y, rezu1ta: + ::;: 1. Rezu1ta ca suma inclinatiilor medii
spre consum spre economisire este egala cu unu; relaria este valabila pentm
tnclina!iile marginale spre consum economisire.
Rela!ia existenta intre economisire venit este pusa in evidenta de func{ia de
economisire. Aceasta re1atie poate fi individuala (funqia de economisire individuaIa)
sau colectiva (funqia de economisire na\ionala). Func\ia de economisire nap.onala
este reprezentata de 0 funclie liniara de forma:
S = sY -So
unde So := economisirea atunci dnd venitul este nul.
Pe baza datelor cuprinse in tabelul nr. 1, funqia de economisire este reprezentata
in figura nr. 2. Punctul B din figura nr. 2 corespunde punctului B din figura nr. 1 a
funqiei de consum. In acest punct, In care consumul este egal cu venitul, econo
misirea este zero. La stanga punctului B consumul este mai mare decat venitu1, iar
economisirea este negativa sau deseconomisire.
400
:
300
'E
o
" 8
w
200
D Economisirea (S)
100
c

1 soo

/'1000 1500
2000
t
' i
Venit


"
100
A
disponibil
8
"
200
o
Fig. nr. 2
De altfel, funqia de consum (figura nr. I) funqia de eConomisire (figura nr. 2)
reprezinta doua alternative care ilustreaza exact aceea!;ii inforrna'j:ie.
Economisirea fiind funclie de venit, rezulta cil. S = Y - C:= Y - feY), unde C:= cY
- . " - r
n
Deoarece 0 < C < I, 1- c > O. Rezultii ca
Venitul, consumul investi{iile
economisirea este crescatoare a nivelului de venit. Pentm un nivel de venit
egal cu zero, economisirea va fi negativa, egala cu (- Co). Economisirea nu devine
pozitiva decat peste un anumit nivel de venit Y; definit de S == 0, cu S = (1- c)Y - Co
= o. In aceste condi!ii, noul nivel al venitului este Y1 ==Co(l- c).
In afara consumului, 0 alta destinafie a venitului 0 constituie (acumu
larea). Ele constituie una dintre premisele esen!iale ale dinamismului
economic, influen\find in mod decisiv amt cererea cat oferta de bunuri servicii.
Caracteristicile investi!iilor decurg din precizarea obiectului naturii lor, a duratei
de realizare, modalitalilor de in accep{iunea lui 1.M. Keynes,
investi{iile constituie actul economic fundamental care determina 0 cretere a
venitului global de natura Incat sa decurgi'i din el 0 cretere a economisirii
dorite, corespunzatoare injec{iei iniriale realizate. Este surprinsa aici legatura dintre
investi{ii $i economii, intre care existi'i egalitate in condi{iile echilibrului economic.
Intr-o acceptiune larga, reprezintii orice decizie de cheltuire care con
duce 1a dobiindirea unui activ in vederea obtinerii ulterior a unui flux de
care are ca scop avu!iei proprietarilor de fntreprinderi. Pe baza acestei
definirii sunt asimilate toate activele materiale i nemateriale, comerci!ile
financiare, fiind Iipsit de importanta obiectul In care se concretizeaza aceastii
cheltuialiL Ca urmare, el poate fi un activ destinat debunuri servicii sau
poate fi un activ financiar dobandit in urma unui plasament. In aceasta optica, unele
cheltuieli analizate din punct de vedere contabil drept cheltuieli de consum trebuie sa
fie considerate ca financiara despre difera, in
mod sensibil, de cea din punct de vedere contabil, mai restrictiva.
efectuate tn economia sau In intreprinderi sunt prezentate ca un
ansamblu de active de produqie nou create sau, mai precis, create in timpul unei unitiiti
de timp, de obicei un an. Intrucat orice produqie suplimentara implica un activ de
produqie suplimentar, investipa reprezinta un factor major a1 economice.
Investitiile, ca premisi'i realii a expansiunii economice, sunt influentate de mai
multi multifactori: volumul economiilor, costul creditului, cererii, rentabili
tatea tntreprinderii, increderea in viitor .a. Un factor important al investitiilor tl
reprezintii rata dobiinzii. Curba cererii de este de mar
ginala a capitalului (e), care, la randul sau, depinde nu numai de randamentul curent
al capitalului, ci de cel viitor.
Cfuld rata dobiinzii este redusii (credit ieftin), se creeaza un imbold pentru investiti(
Aceasta se coreleazli cu rata profitului. Atunci cand rata dobanzii este mal mare
decat rata profitului, imboldul scade i invers.
In decizia de investire un rol important 1l joaca marginala a capitalu1ui,
definitli ca rata maxima a profitului care poate fi ob!inutli de Q unitate suplimentara
de capital.
Pe baza ratei dobanzii (i) va fl luata decizia de a recurge sau nu la investi!ie.
depinde, deci, In timp, de rata dobfulzii I de marginalli a
capitalului presupus de fiecare proiect de
I Int1uen!a ratei dobanzii determina existenta investitii lor elastice
317

316
Economie
Din punct de vedere al antreprenorului, se impune acel proiect de investitie care
ofera condilia e > i. existenta .lntre rata dobanzii poate fi repre
zentata prin I = I(i), iar grafic, ca In figura nr. 3.
r
[ = investilie
i = rata dobanzii
Fig.or.3
In afara unor factori care (profiturile neprevazute,
tatile de produqie neutilizate, cre$terea prevazutii a vanzarilor fonna curbei
de depinde $i de alte variabile, 1ntre care un rol important 11
cita politica de promovata de puterile pub lice politica bugetara (de
exemplu, orice a publiceantreneaza deplasarea spre dreapta a
curbei $i invers). datorita efectului de antrenare, stimuleaza,
cererea $i activitatea economica; in timp, se dezvolta capacitatea de prodtiqie
oferta de bunuri $i servicii posibile. ' ,.
dintre produqiei $i cre$terea cererii de investitii este relevata de
principiul multipliciirii sau multiplicatorul investiriilor. Acesta a fost fonnulat de
Kahn In anul 1931 $i, ulterior, utilizat de Keynes. Principiul multiplicarii este valabil
$i pentru alte domenii de activitate, In acest sens existand: multiplicator fiscal, .
multiplicator bugetar, multiplicator al comeI1ului exterior.
Datorita efectului de multiplicare, 0 a antreneazao mai
importanta a productiei. AstfeI. datorita cre$terii volumul.ui, afacerilor cresc$l
veniturile $i, odata cu ele, cheltuielile de consum ale lutratorilor. Ca unnare,
produqia are In structura sa nu numai 0 cantitate sporitii de bunuri de
ci $i bunuri de consum. Aceasta va determina ca produc}ia sa sporeasca
mai rapid decat
In scopul func!ionarii principiului multiplicarii, este necesara anumitor
in economie, 1ntre care un loc deosebit 11 ocupa fOI1ei de munca $i
invariabilitatea tehnicilor folosite, precum $i unei de nefolosire
completa a resurselor.
Din prezentarea multiplicatorului nu trebuie
faptul ca el ar reprezenta un principiu de supraproduqie. Pentru aceasta se impune 0
analiza statica $i una dinamica a principului multiplicarii.
Dupa cum am vazut anterior, egalitatea dintre economie (S =I) nu
reprezinta decat un alt mod, echivalent, de a reprezenta egalitatea dintre oferta $i
Venitul. consumul investiliile
cererea globala (Y = D). In aceste ecuatia de echilibru In conditiile
nivelului de activitate devine t1Y =t1C +t1I. De unde M =: t1Y- t1C.
MUltipllcatorul investiliilor (K) reprezinta raportul dintre nivelului de
producfie sau de venit (LlY) investifiei (Ll/).
. !1Y .
t1Y
K =: -' !1I =: !1Y - AC' rezultii K
M' ,
t1Y -t1C
1
ambii termeni ai raportu!ui cu t1Y, yom

1- t1Y
unde =: marginala spre consum (c'), deci se va detennina valoarea
multiplicatorului K =: _1_. Avand In vedere relatiile demonstrate anterior 1ntre
' .
1-c
marginale spre consum $i economie (c' + s' = 1), rezulta K = fn care
s
s'= t1S . Deoarece 'inclinafia marginala spre economisire are 0 valoare pozitiva
t1Y .
subunitara, multiplicatorul inves!iriilor va fi supraunitar. Astfe!, valoarea multipli
catorului este cu atat mai mare cu cat marginala spre econo
misire' este mai sIaba. Multiplicatorul investitiilor este egal cu inversul melinaliei
marginale spre economisire.
In repartizarea venitului pentru consum opereaza $i principiul
acceleratorului, care releva consumului asupra Acceleratorul
exprima raportul dintre (t1I) $i venitului (t1Y). EI arata eli
o schimbare a cererii $i ofertei de bunuri $i serviciiantreneaza 0 schimbare $i mai
mare a cererii $i producerii debunuri de deci a
In practidi, valoarea multiplicatorului va fi mai redusa decat cea aratata prin
anterioare. In,acest sens, un rol deosebit il joaca Astfel,
cererii va fi mai lenta In unor mai ridicate. De asemenea, taxele
impozitele contribuie la diminuarea cheltuielilor. Ele miqoreaza dimensiunea
multiplicatorului, chiar in econorniile In care manifesta 0 anumita
de stabilitate.
...