ISTORIA

GÂNDIRII ECONOMICE

Lucrul individual
Studenta:Tacu Cristina
Con.181 fr.
Profesor: N.Filip

1
 CUPRINS:
1. Istoria gândirii economice:obiectul de studiu. Teorii, doctrine, școli, curente de
gândire economică și factorii determinanți ai evoluției acestora. Pag....3-5
2. Mercantilismul ca teorie și ca politică economică. Particularitățile naționale ale
mercantilismului. Pag....5-7
3. Fiziocratismul ca teorie și ca politică economică. ,,Tabloul economic,, de Fr.
Quesnay. Pag...8-10
4. Carateristicile doctrinei liberalismului economic clasic. Concepția liberalismului J. S.
Mill. Pag...10-11
5. Sistemul de gândire economică elaborat de Adam Smith. Pag...12-13
6. Teoriile economice ale liberaliștilor pesimiști D. Ricardo și T. Malthus. Pag 13-14
7. Doctrina naționalismului economic. Protecționismul economic: viziunea lui Fr. List
varianta nord-americană. Pag...15-16
8. Curentul socialismului economic: evoluție și reprezentanți. Sistemul de gândire
economică elaborat de K. Marx. Pag...17-18
9. Școlile marxiste: caracteristici și reprezentanți. Specificul și consecințele
leninismului. Pag....19
10. Caracteristica generală a liberalismului economic neoclasic. Școlile marginaliste ,
contribuția școlii psihologice austriece (K. Menger, E. Bohm-Bawerk).Pag..20-21
11. Liberalismul economic neoclasic: contribuția școlii matematice elvețiene (L. Walras)
și a școlii sintetizatoare britanice (A. Marshall). Pag...22-23
12. Curentul gândirii economice keynesist. Modelul keynesist, politica economică dirijistă
preconizată de J. M. Keynes. Pag...23-25
13. Etapele keynesismului. Neokeynesismul ca teorie și ca politică economică.
Postkeynesismul. Pag....25-29
14. Școala istorică germană. Instuționalismul economic: caracteristicile și etapele
dezvoltării. Pag...29-30
15. Evoluția instituționalismului negativist (Th. Veblen) și a instuționalismului pozitivist.
Instituționalismul anilor 1960-1970 (J.K. Galbraith). Pag...30-32
16. Neoliberalismul economic: ,,impresionismul,, științei economice. Teoria costurilor de
tranzacție și teoria drepturilor de proprietate de R. Coase. Teoria alegerii publice de
J.Buchanan. Pag...32-34
17. Neoliberalismul economic și deosebirile lui de liberalismul economic clasic, școlile
neoliberaliste. Școala de la Freiburg: modelul economiei de piață sociale. Pag..34-36
18. Școala ultraliberalistă austriacă (F. Von Hayek). Școala monetaristă nord-americană
(M. Friedman). Pag...36-37
19. Particularitățile gândirii economice contemporane. Teoria capitalului uman de G.
Becker și teoria anticipărilor raționale de R. Lucas. Economia imaginației
creative. Pag...38-40
20. Caracteristicile evoluției gândirii economice românești. Ideile economice promovate
de D. Cantemir , P. Aurelian, M.Manoilescu. Pag....41

2
1. Istoria gândirii economice:obiectul de studiu.
Teorii, doctrine, școli, curente de gândire economică
și factorii determinanți ai evoluției acestora.

1.1 Gândirea economică- este un proces de reflectare în mintea omului și de

interpretare a realităților economice înconjurătoare. Este noțiunea cea mai
cuprinzătoare a științei economice,care înglobează toate celelalte noțiuni și
concepte ale disciplinei respective.Aici se includ și ideile economice. Am
putea afirma că omenirea a formulat poate mii de idei economice,dar mult
mai puține dintre ele au devenit teorii economice.Acestea reprezintă deja un
ansamblu de cunoștințe sau ipoteze organizate într-un sistem logic
coerent,care oferă o descriere și o explicație a unei serii de fapte economice.

Istoria gândirii economice- reprezintă un domeniu de cunoaștere care permite

interpretarea în retrospectivă istorică a evoluției gândirii economice.

1.2 Precursorii științei economice:-gândirea etico-normativă din Orientul antic

-ideile etico-economice creștine
-gândirea etico-filozofică din Grecia antică
-ideile etico-economiste musulmane
-gândirea economică agrară din Roma
antică

Primele surse de cunoștințe cu caracter economic

Țara Denumirea sursei

Egiptul Antic ,,Învățămintele ,,(Învățămintele regelui Heracleopol pentru
fiul său ,,Meriacr,, , Învățămintele lui Ipuver ,
Învățămintele lui Ahtoi, feciorul lui Duaf)
Babilonul Antic Codul lui Hammurabi
India Antică Legile lui Manu ,,Artaastra,,
China Antică Laozi ,,Careta drumului și a virtuții,, ; Confucius ,,Discuții
și sugestii,, , ,,Huan-Țze,,
Grecia Antică Ideile lui Xenofon

3
Statul ideal în viziunea gânditorilor antici

În viziunea lui Platon În viziunea lui Aristotel

1.Statul este divizat în 3 clase:
filozofi,gardieni,producători.
2.Fundamentul statului îl formează
elita,posesoare colectivă a bunurilor.
3.Ordinea în stat este menținută prin acțiunea
legii diviziunii naturale a muncii.
4.Statul trebuie să fie o comunitate agrară,
închisă și staționară.
1.Statul este divizat în 2 clase: oameni liberi
și sclavi.
2.Fundamentul statului îl formează mica
gospodărie casnică,posesoare privată a
bunurilor.
3.Ordinea în stat este menținută prin acțiunea
legii dominației și supunerii.
4.Statul trebuie să fie o comunitate agrară.

Marfă --- Valoarea de schimb ---Valoarea de întrebuințare

Funcțiile banilor --- Etalon al valorilor---Mijloc de schimb

Aportul Romei antice la dezvoltarea gândirii economice:

- Crearea instituțiilor economice fundamentale: dreptul de prorietate

și contractul.
- Cercetarea eficacității activității agricole.

Gândirea economică medievală creștină

Curentul tomist T.D.AQUINO:

 Teoria prețului just
 Condițiile care justifică profitul comercial și injustiția perceperii dobânzii
 Salariul just

Curentul nominalist N.ORESME , J. BURIDAN

 Ideea că valoarea monedei depinde de voința monarhului
 Valoarea produselor depinde de raritatea și utilitatea lor

1.3Gândirea economică românească

4
Deceneu a trăit în sec. 1î.Hr.,devenind un simbol al înțelepciunii și spiritualității
străbunilio noștri.

 Deceneu a căutat să-i convingă pe consângenii săi să devină mai

cumpătați în consum și mai modești în comportament, debarasându-se de
un șir de deprinderi urâte cum ar fi : beția , desfrâul etc.
 El considera asemenea lui Platon și Aristotel că dezvoltarea economiei
trebuie să fie subordonată atingerii anumitor idealuri de ordin moral.
 Deceneu i-a convins pe semenii săi că prosperitatea și unirea lor intr-un
stat unic ,stabil și puternic e posibilă doar în urma unor transformări
radicale sufletești.

2.Mercantilismul ca teorie și ca politică

economică. Particularitățile naționale ale
mercantilismului.

Docrina mercantilistă 1450-1750

2.1 Premisele apariției mercantilismului:

Mercantlismul ca teorie și polică economică apare într-o perioadă când lumea
rurală și meșteșugăritul este înlocuită cu o lume comercială și manufacturială,
când în locul principatelor feudale ,slabe și fărâmițate,apar state naționale
unificate și puternice , care câștigă până la urmă lupta cu biserica pentru
prerogativele de autoritate supremă. Aceste state se constituie sub forma
monarhiilor absolute.

Schimbări pe plan geoeconomic:

 Intensificarea legăturilor de schimb în urma cruciadelor
 Creșterea cererii de bani,provocată de tranziția de la economia naturală la
cea de schimb
 Creșterea ofertei metalelor prețioase datorită marilor descoperiri
geografice

Schimbări pe plan politic:

 Tranzacția de la monarhia feudală la cea absolută
 Creșterea rolului păturii comercianților

Schimbări de plan psihologic:

5
  Apariția spiritului de aventură și câștig
 Renașterea și prima revoluție științifică
 Critica obscurantismului bisericesc și Reformația

Consecințele la aceste schimbări :

 Revoluția prețurilor (pe plan geoeconomic)
 Alianța între puterea politică statală și puterea financiară a comercianților
(pe plan politic)
 Respingerea ascetismului medieval și orintarea la bogăție (pe plan
psihologic)

2.2 Concepția despre conținutul și izvorul bogăției:

Bogăția
Sfera: comerțul exterior
Izvorul: profitul comercial
Obiectul: cantitatea de aur și argint

Factorii creșterii bogăției:

Creșterea volumui producției este determinată de:
1.creșterea manufacturilor
2.creșterea masei monetare în circulație
3.reducerea ratei dobânzii
4.creșterea populației
5.reducerea costurilor

Creșterea volumului producției duce la :

1.creșterea exporturilor
2.creșterea bogăției

2.3 Particularitățile naționale ale mercantilismului

Mercantilismul Spaniol Mercantilismul Francez Mercantilismul Englez
-decăderea socială a -timp de 10 ani Franța -obținerea de către flota
statului devine cea mai bogată britanică a dreptului
-importul mărfurilor țară din lume; exclusiv de export al
ieftine -elabotarea programului mărfurilor engleze și
-Spania devine una dintre de dezvoltare a import a celor străine;
cele mai sărace state industriei; -permit exportul
deoarece,nu s-a pus -interzicerea importurilor banilor ,simplificarea și
accent pe dezvoltarea mărfurilor care ar face liberalizarea
țării competiție mărfurilor operațiunilor comerciale;
franceze; -reducerea ratei dobânzii.

6
 -scutirea de taxe vamale
a importului de materie
primă.

Formă de Spaniol sau Francez sau Englez sau

mercantilism bulionist manufacturier comercialist
Cel mai de Jean Bodin Thomas Mun
seamă autori (1530-1597) (1571-1641)
Antoine de William Petty
Montchrestien (1623-1687)
(1576-1621)
Jean-Baptiste
Colbert
(1619-1683)
Căile de creștere *crearea rezervelor *încurajarea *comerțul exterior;
a avuției de metale prețioase; creării *crearea unei flote
*controlul vamal; manufacturilor ce ar asigura
*crearea unei flote private și publice; importul și exportul
de stat pentru *restricții la mărfurilor în
aducerea aurului și importul Anglia;
argintului din manufacturilor *darea în arendă a
America. străine; vaselor maritime;
*încurajarea
exporturilor
*încurajarea
imigrației

2.4 Mercantilismul român

Dimitrie Cantemir (1673-1723)

Principala piedică în calea prodperității economice a Moldovei este Jugul

Otoman care sărăcește țara prin:
 Tribut,peșcheș;
 Mărfuri cumpărate ieftin și vândute scump peste hotare (vite,oi);
 Lăcomia boierilor și domnitorilor care ruinează țăranii.

7
3. Fiziocratismul ca teorie și ca politică
economică. ,,Tabloul economic,, de Fr. Quesnay

3.1 Doctrina fiziocrată (1750-1775) – prima etapă a

liberalismului economic

Perioada: a doua jum. a sec. XVIII-lea în Europa Occidentală,în special în

Anglia și Franța.
Reprezentanți: Fr.Quesnay , P.P. de Boisguibert , A.J.Turgot
Etimologie: Fiziocrația desemnează supremația naturii ,a naturalului.

3.2 Cauzele apariției doctrinei fizicrate

Cauzele de plan Cauzele de plan Schimbări de plan

economic geopolitic psihologic
*dezavantajele *pierderea teritoriilor *afirmarea ideilor social-
protecționismului cotropite din India creștine și a dreptului
colbertist ,malurile fluviului natural
*fixarea prețurilor reduse mississippi și Canada
la produsele agricole
*criza de subproducție
generată de condițiile
climaterice defavorabile
Consecințele: Consecințele: Consecințele:
*creșterea poverii fiscale *reducerea puterii *orientarea liberală a
asupra țărănimii economice și a influenței gândirii economice
*reducerea veniturilor politice a Franței
țărănimii
*apariția crizei financiare
de proporții

Conceptul fiziocratic al bogăției:

Bogăția
Obiectul: totalitatea bunurilor produse de natură

8
Izvorul: produsul net
Sfera creării: agricultura

Viziunea fiziocrată a factorilor creșterii bogăției

,,Prețul bun,, la grâne Creșterea avansurilor(funciare,inițiale,anuale)

Creșterea produsului netCreșterea bogăției statului

3.3,, Tabloul economic” al lui Fr.Quesnay (1694-1774)

Capitalul (avansurile)-sunt mijloace de producție folosite în agricultură.

Avansurile: -inițiale (capitalul fix)

-financiare(preț,pământ)
-anuale (capitalul circulant)

Clase sociale: Clasa productivă(țăranii,arendașii)

Clasa proprietarilor(ce aveau pământ)
Clasa sterilă (comercianții,manufacturierii)

În ,,Tabelul Economic “ –el reprezintă un sistem macroeconomic autoechilibrat

care funcționează fără intervenția statului în condițiile ordinii naturale.

Funcțiile economice ale statului:

 Apărarea proprietății
 Liberalizarea comerțului
 Asigurarea justiției
 Asigurarea instruirii cetățenilor

3.4 Nicolae Bălescu (1819-1852)

N.Bălescu a fost un istoric ,scriitor și revoluționar român.

Lucrări principale: Reforma socială la Români , Question economique des
Principautes Danubiennes.

Fiziocratismul lui N.Bălescu

Preocupările științifice
 Reforma funciară și eliberarea țăranilor:
Proprietatea determină societatea
-avuția este creată prin muncă
-agricultura este principala sferă productivă
-țăranii constituie principala clasă productivă

9
Marea proprietate feudală, nu dominația otomană ,reprezintă obstacolul
principal pentru prosperarea țării ,necesitatea reformei,co-existența micii și marii
proprietăți: 2/3 în proprietatea privată a țăranilor (cumpărarea pământului); 1/3
în posesia moșierilor obligați să introducă munca salariată.
 Sistemul de impozitare
 Sistemul de creditare (creditele de stat alocate țăranilor pentru
cumpărarea pământului).

4. Carateristicile doctrinei liberalismului economic

clasic. Concepția liberalismului J. S. Mill.

Doctrina liberalismului clasic (1776-1870)

Reprezentanți: A.Smith,D.Ricardo,Th.R.Malhus,J.S.Mill,J.B. Say.

4.1Condițiile apariției doctrinei liberalismului economic

Condițiile apariției
Schimbările pe plan Schimbările pe plan Schimbările pe plan
economic intelectual politico-social
Prima revoluție Fundamentarea filosofică Apariția noilor clase
industrială a noțiunilor de libertate sociale:muncitori
individuală și salariați și capitaliști
raționalitate
Consecințele: Consecințele: Consecințele:
Extinderea activităților Creșterea puterii Orientarea liberală a
industriale ,dezvoltarea economice a clasei gândirii economice
transporturilor,apariția capitaliste și reducerea
noilor forme de necesității intervenției
organizare a activității active a statului în
economice economie

4.2 Ideile de bază ale L.C.:

1. Non-intervenționalismul
2. Libertatea economică
3. Individualismul

10
  Ordinea naturală se stabilește în mod spontan
 Fundamentele economiei – proprietatea privată
 Organizarea activității economice are loc în baza liberei concurențe
 În centrul doctrinei se află ,, Homo economicus,,
 Statul este paznic de noapte (nu se implică în economie dar
veghează ,apără ordinea în societate)

4.3 John Stuart Mill (1806-1873) : cel mai erudit dintre

economiști.

 ,,Principii de Economie Politică’’: unul din cele mai citite manuale de

economie : o lucrare completă asupra teoriei și politicii economice clasice
.
 J.S.Mill a încercat să găsească un compromis acceptabil între liberalii
pesimiști englezi și optimiștii francezi.
 Mill reușește să efectueze și a doua sinteză între ideile pesimiștilor și
cele ale optimiștilor .
 J.S.Mill face tentative de a transforma știința economică într-un
instrument eficient de îmbunătățire permanentă a vieții sociale ,în
special a situației clasei muncitoare.
 A fost un apărător înfocat al individualismului și al liberei concurențe
fiind convins că,,peste tot unde lipsește concurența se impune
monopolul iar monopolul sub toate formele sale ,este o încrucișare a
rutinei și a proastei gospodării în detrimentul muncii .

Aportul teoretico-practic a lui J.S.Mill

 a emis ipoteza dualității legilor economice
 a introdus noi categorii de rentă
 a stabilit un compromis între teoria valorii a lui D.Ricardo și J.B.Say
 a propus legea cererii reciproce în schimburile internaționale
 a conceput proprietatea ca instituție socială și nu drept natural
 a propus măsuri de reformare socială

11
 1. Sistemul de gândire economică elaborat de
Adam Smith.

Adam-Smith(1723-1790)
- A.Smith este numit patriarhul gândirii economice .
- Lucrarea sa principală ,,Avuția Națiunilor,, denumită și
,,Biblia Liberalismului Clasic,,
- Principiul ,,Mâinii invizibile,,
- Teoria valorii

5.1Principalele teorii ale lui A.Smith:

1.Obiectul de studiu al științei economice este bogăția națiunii .

2.Omul economic (spiritul de concurență,setea de libertate).
3.Mâna invizibilă îi ghidează în obținerea ordinii naturale,urmând scopul
propriu îl satisfac și pe cel al societății).
4.Teoria valoare-muncă.
5.Structura de clasă și repartiția veniturilor .
6.Factorii ce influențează mărimea veniturilor .

5.2Conceptul bogăției în viziunea liberală clasică

Bogăția

Obiectul :totalitatea bunurilor materiale de care dispune națiunea la un moment

dat.
Izvorul: munca desfășurată în ramurile producției materiale .
Sfera creării: toate ramurile producției materiale.

5.3 Principiul mânii invizibile

Mâna invizibilă, mâna Creatorului Suprem ghidează întreprinzătorii în direcția
menținerii ordinii naturale ,preîntâmpinării oricăror dezordini și dezechilibrare
de durată .Astfel pri însăși voința divină,economia de piață se autoreglează,

12
interesul egoist al individului se armonizează cu interesul general al
societății.

5.4Factorii ce influențează mărimea veniturilor în viziunea lui A.Smith

Mărimea salariului Mărimea profitului Mărimea rentei

funciare
*cantitatea și prețul *dimensiunile capitalului *fertilitatea și amplasarea
mijloacelor de investit . terenurilor agricole .
subrezistență (prețul *riscul investiției * raportul de forțe între
natural al muncii). *mărimea salariului și a proprietarii funciari și
*cererea la brațe de rentei, profitul fiind un arendași.
muncă (prețul de piață al venit rezidual.
muncii) .
*starea în care se află
economia: progresivă,
staționară sau regresivă.
*raportul de forțe dintre
salariați și patroni .

6. Teoriile economice ale liberaliștilor pesimiști D.

Ricardo și T. Malthus

6.1 Thomas Malthus(1766-1834)

 Este considerat primul profesor de economie politică din Marea Britanie.
 Lucrarea sa principală,,Eseu asupra Principiului Populației care
afectează dezvoltarea socientății,,.
 Th. Malthus este cel mai pesimist smithian.

6.2
Disproporția demo-economică Măsurile de reducere a disproporției
demo-economice
Ritmul de creștere a populației Frâne distructive:
Ritmul de creștere a mijloacelor de -epidemii

13
subrezistență
Creșterea în progresie geometrică
Creșterea în progresie aritmetică
-războaie
-calamități naturale
-amânarea căsătoriilor timpurii până la
21 de ani nu mai dacă familia dispune
de mijloace de existență
Frâne preventive:
-celibat
-căsătorii la vârste mai înaintate
-limitarea conștientă a numărului de
copii

6.3 David Ricardo (1772-1823)

 D.Ricard-unul dintre cei mai mari economiști ai lumii.
 Lucrarea sa principală,,Despre economiei politice și impunerii,,
 Teoria valorii și repartiția veniturilor
 Teoria costurilor comparative

Teoria valoare-muncă în abordarea liberală clasică

Caracteristicile A.Smith D.Ricardo

Substanța valorii Cheltuielile de muncă Cheltuielile de muncă în
doar în perioada toate epocile;
,,primitivă,, Raritatea la bunurile
nereproductibile
Mărimea valorii Cheltuielile de muncă vie Cheltuielile de muncă vie
și trecută (incorporată) în
mijloacele de producție
Măsura valorii Timp de muncă mediu Timp de muncă cel mai
îndelungat

14
7. Doctrina naționalismului economic.
Protecționismul economic: viziunea lui Fr. List
varianta nord-americană

7.1Condițiile apariției doctrinei dezvoltării naționale

Factorul geografic Factorul teritorial Factorul economico-

politic
Deplasarea căilor Dezintegrarea teritorială Spargerea blocadei
comerciale în Oceanul a statelor germane continentale a Angliei
Atlantic
Consecințele: Consecințele: Consecințele:
Pierderea pozițiilor de Existența barierelor Inundarea pieței germane
mare centru comercial vamale între statele cu mărfuri engleze mai
din bazinul Mării Baltice germane și slaba competitive
protecție a hotarelor
externe

7.2 Părintele Doctrinei Economiei Naționale și al

Protecționismului: Friedrich List

Liberalii clasici considerau că viața economică este supusă acțiunii unei ordini
naturale ,adică poate să desfășoare de la sine,fără amestecul statului listian.
List respinge acest concept.Pentru el,dimpotrivă,,anume intervenția activă a
statului este factorul principal al dezvoltării și modernizării societății .
Astfel ,în modelul listian,homo economicus este înlocuit cu statul.
Fondatorul doctrinei naționalismului economic consideră că obiectul de
studiu al științei economice trebuie să fie nu individual,nu homo economicus
,ci națiunea,adică economia națională.

Doctrina Naționalistă acordă:

 Prioritate colectivismului
 Situației precare a țării la începutul sec.XIX-lea
 Dezmembrarea țării în 360 de state izolate economic
 Inundarea țării cu mărfuri engleze și franceze

15
7.3Deosebiri dintre doctrina liberalismului clasic și doctrina
naționalismului economic

Liberalii clasici Doctrina naționalismului economic

*Individualismul *Colectivismul
*Ordinea natural *Intervenția activă a statului în
*În centrul doctrinei se află ,,Homo economie
economicus,, *Economia națională are particularități
*Cosmopolist naționale
*Accent se pune pe avuție *Se pune accent pe aspectele sociale și
*Predomină metoda deductive spirituale
*Predomină metoda inductive

7.4 Particularitățile Protecționismului Listian

1. Are un caracter selectiv și este aplicat doar la produsele industriale. În opinia

lui List ,obiectivul politicii protecționiste constă anume în asigurarea dezvoltării
industriei,ca ramură fundamentală a economiei naționale.

2. Este temporar – protecționismul nu poate fi o politică veșnică,ci trebuie să fie

aplicată doar atâta timp cât țara își creează o industrie competitivă.Odată atins
acest obiectiv,statul revine la politica liber-schimbistă.

3. Protecționismul listian poartă un caracter educativ,el are misiunea de a educa

cetățenii germani în spitalul patriotismului.

7.5 Ideile Protecționismului Economic în opera lui Petre S.

Aurelian (1833-1909)

Principalul promotor al perfecționismului românesc a fost cunoscutul om de

știință și politician român Petre S. Aurelian . Aurelian analizează fenomenele
economice, plasând în centrul doctrinei sale problema industrializării și a
formării complexului național unic după unirea principatelor românești din
1859 și obținerea independenței în anul 1878.

Combatând cu vigoare lozinca ,,România-țară eminamente agrară,, P.Aurelian

demonstrează că singura garanție a indepenței țării este industrializarea ei ,

16
că numai având o industrie dezvoltată ,România poate întreține relații
economice echitabile cu alte state ale lumii.

8. Curentul socialismului economic: evoluție și

reprezentanți. Sistemul de gândire economică
elaborat de K. Marx.
8.1 Condițiile apariției doctrinei socialiste

Schimbările pe plan economic Schimbările pe plan intelectual

- substituirea muncii manuale cu cea a - fundamentarea filosofică a noțiunilor
mașinilor de echitate și egalitate
- creșterea productivității muncii

Consecințele:
- Pierderea speranței multor muncitori de a deveni mici producători
- Prelungirea duratei zilei de muncă
- Apariția șomajului
- Apariția crizelor de supraproducție
- Orientarea socială a gândirii economice

8.2 Școlile și reprezentanții de bază ai doctrinei socialiste

Perioada istorică Denumirea școlii Reprezentanții principali

1800-1840 Școala socialismul utopic H.de Saint-
Simon;Ch.Fourier;
R.Owen
1840-1900 Școala anarhistă P.Proudhon; M.Bakuin;
P.Kropotkin
1845-1883 Școala Marxistă K.Marx
1883-1920 Școala postmarxistă F.Engels; K.Kautsky;
J.Bernstein;
R.Luxemburg ;
R.Hilferding; V.Lenin.

8.3 Ideiile principale comune pentru toți socialiștii utopici sunt:

1) Capitalismul nu este veșnic ,ci poate , și trebuie ,să fie înlocuit cu

un alt tip de societate.

17
 2) La temelia exploatării omului de către om de află proprietatea
privată. De aceea ,în noua societate ,va domina proprietatea publică
și socială.
3) Toți cetățenii ,egali în drepturi ,vor fi obligați să muncească.
4) Veniturile obținute în rezultatul unei munci în comun vor fi
repartizate în mod egal ,conform necesităților fiecăruia.
5) Trecerea de la capitalism la socialism se va înfăptui în mod
benevol, în rezultatul propagării scrise și orale a ideilor socialiste.

8.4 Sistemul de gândire economică elaborat de K. Marx.

- Ordine socială și nu ordine naturală

- Cercetează căile și metodele de sporire și repartizare a avuției națiunii
- Acordă prioritate structurilor și nu indivizilor
- Împarte economia politică în : clasa burgheză ,mic burgheză și proletară.

Mediul teoretical al sistemului economic marxist

Filozofic Economic Politic

- Dialectica lui Hagel - Teoria valoare- muncă - Mutualismul lui
- Materialismul lui a lui D.Ricardo P.Proudhon
Feuerbach - Teoria subconsumului - Cooperativismul lui
- Determinismul lui și a crizelor a lui S. De R.Owen
Epicur Sismondi

 Teoria capitalului financiar a lui R.Hilferding

 Teoria imperialismului și a socialismului planificat a lui V. Lenin
 Teoria imperialismului a Rozei Luxemburg
 Conceptele reformiste ale lui Berstein și K.Kautski

Conceptul modului de producție

Forțele de producție : - forță de muncă

- mijloace de muncă se modifică rapid datorită
- obiectele muncii progresului științei și tehnicii

Relații de producție : - din sfera producției

18
 - din sfera repartiției se modifică mai lent fiind
- din sfera schimbului bazate pe o anumită formă
- din sfera consumului de proprietate

ContradicțiiCrizeRevoluție socialăModul de producție

9. Specificul și consecințele leninismului.

 V.I.Lenin elaborează o teorie a imperialismului , potrivit căreia acesta

este ultimul stadiu în dezvoltarea capitalismului .Potrivit acestei teorii , la
răscrucea secolelor XIX și XX țările capitaliste avansate intră într-o nouă
fază de dezvoltare –în imperialism,-esența căreia constă în dominanța pe
toate planurile a monopolurilor.
 Un loc important în teoria leninistă este acordat statului. La prima fază a
societății comuniste statul organizează producția după un plan directiv
obligatoriu pentru toate întreprinderile , care sunt dirijate prin
reprezentanții statului. Salariul ,prețurile ,dobânda ,cât și alte mărimi
economice,sunt fixate de stat .Abia în comunism ,pe care nu a reușit să-l
plaseze în timp , se presupune dispariția statului.Până atunci rolul acestuia
urma să crească mereu.

*Lenin a fost primul teoretician care a argumentat necesitatea aplicării doctrinei

economice marxiste la realitatea țărilor necapitaliste și a șărilor slab dezvoltate.
*Lenin deplasează principalele contradicții economice și politice de pe plan
intern pe plan extern , afirmând că soarta prăbușirii capitalismului va fi
hotărâtă în procesul războaielor imperialiste și a luptei coloniilor pentru
eliberarea națională.
*Lenin lansează teza posibilității biruinței revoluției într-o singură țară.
* În viziunea lui Lenin revoluția socialistă este un fenomen mult mai provocat,
organizat , decît spontan ,mai mult economic decât politic.
* Lenin lansează ideea reîntoarcerii la producția de mărfuri ,ca la rău inevitabil
și temporar .
* Un rol important în teoria leninismului îi revine statului,care trebuie să dirijeze
nu numai procesele politice dar și cele economice .La prima fază a societății
comuniste ,statul organizează producția după un plan directiv ,obligatoriu
pentru toate întreprinderile naționalizate. Salariul ,prețurile și dobânda și alte
mărimi economice sunt fixate de stat.

19
 10.Caracteristica generală a liberalismului
economic neoclasic. Școlile marginaliste ,
contribuția școlii psihologice austriece (K. Menger,
E. Bohm-Bawerk).

10.1 Condițiile apariției :

1. Profesionalizarea științei economice
2. Apariția catedrelor economice specializate
3. Transformarea economiei politice într-o disciplină obligatorie de studiu
4. Popularizarea ideilor economice prin intermediul ziarelor și revistelor
economice de specialitate
5. Instituirea organizațiilor economice profesionale

Consecințele:

 ,, Revoluția marginală,,
 Începutul doctrinei neoclasice

10.2 Școlile doctrinei neoclasice și precursorii ecestuia

Precursorii analizei marginaliste: Johann Thunen(1783-1850),Heinrich

Gossen (1810-1859),Antoine Cournot (1801-1877),Arsene Dupuit (1804-1866)

Școala austriacă: Carl Menger (1840-1921), Eugen Bohm von Bawerk

(1851-1914), Friedrich von Wieser (1851-1926)

Școala psihologică austriacă : Teoria unității marginale-Metoda robinsonadei

Caracteristici:
 Individualism metodologic extrem de riguros
 Subiectivism consecvent
 Analiza cauzată și caracter discret al cercetării

20
  Refuzul de la utilizarea instrumentului matematic de analizat

10.3. Carl Menger 1840-1921

,,Proprietatea la fel ca economia umană nu este o invenție arbitrară ci unica

soluție practică posibilă a problemei pe care natura ne-a impus-o prin
disparitatea dintre necesitate și cantitățile disponibile din toate bunurile
economice.,,

Principalele contribuții ale sale :

 Teoria bunurilor
 Teoria valorii –utilitate
 Teoria schimbului și a prețului

Conceptul lui Menger cu privire la bunuri

NevoiBunuri B.non-economice ,economicede rangul I , de rang

superiorsunt apropiabile posedă valoare

10.4 Eugen von Bohm –Bawerk 1851-1914

Principalele lucrări teoretice :

 Capitalul și dobânda (1844-1889)
 Sfârșitul sistemul marxist(1896)

Viziunea lui E.von Bohm- Bawerk asupra capitalului și a dobânzii

Factorul pământ + Factorul muncă=Factorul timp-preferința pentru dobândă

Factorul capital dobânda  Discontul de pe valoarea viitorului produs
marginal creat de bunurile prezentate

21
11.Liberalismul economic neoclasic: contribuția
școlii matematice elvețiene (L. Walras) și a școlii
sintetizatoare britanice (A. Marshall).

11.1 Leon Walras (1834-1910)-întemeietorul școlii matematice în

căutarea echilibrului general.

Teoria echilibrului general:

Walras a oferit prima idee de echilibru general al economiei ,plasându-

le într-un cadru ipotetic de liberă concurență pură și perfectă ,în care
prețurile conțin toată informația necesară activității economice.
Echilibrul economic presupune egalitatea a două mărimi măsurabile și
interdependente. În acest model de echilibru economic general se presupune
că agenții economici au un comportament rațional și că toate mărimile
economice se află într-o situație de interdependență permanentă.
Echilibrul economic general se stabilește pe trei piețe principale ,și
anume: piața produselor ,piața forței de muncă și piața capitalului.
Echilibrul economic general se stabilește atunci când oferta este egală cu
cererea pentru fiecare produs și pe fiecare piață.
Dacă echilibrul economic general ,prin jocul liber al prețurilor se
stabilește în mod automat ,adică de la sine ,intervenția statului în
economie este inutilă.

11.2 Alfred Marchall (1842-1924)

 Geniu al compromisului ,M archall a reușit să-i împace pe plan
științific ,pe partizanii celor mai deferite teorii,dându-i fiecăruia
dreptate într-o privință sau alta.
 Sistemul de cunoștiințe elaborat de Marchall se bazează pe toate
realizările de seamă ale științei economice de până la dânsul.
 A efectuat o sisteză a tuturor realizărilor științei economice din
secolele XVII-lea – XIX-lea fără a negliza chiar meritele socialiștilor
și ale fiziocraților.
 Marchall demonstrează că economia politică este o știință care
studiază,în acelați timp atât bogăția națiunilor ,cât și comportamentul
uman.
 Propune ca termenul de economie politică să fie înlocuit prin cel de
economică.

22
  Consideră că știința economică are misiunea de a contribui la
rezolvarea problemelor sociale ,la îmbunătățirea nivelului de trai al
întregii populații ,inclusiv și al muncitorilor.

11.3 Aportul teoretic a lui A.Marshall

*Studierea mecanismului formării prețurilor în diferite perioade de timp.

*Studierea influenței multiplilor factori asupra mărimii cererii și ofertei
*Cercetarea echilibrului economic parțial
*Introducerea în cercetare a factorului de producție ,,organizarea,,
*Conceptul surplusului consumatorului
*Cercetarea elasticității cererii și ofertei; a elasticității ei
*Stabilirea legăturii dintre utilizarea marginală și cerere.

12. Curentul gândirii economice keynesist.

Modelul keynesist, politica economică dirijistă
preconizată de J. M. Keynes.

12.1 Condițiile apariției și trăsăturile revoluției Keynesiste

1. Criza economică din anii 1929-1933

2. S-a prăbușit dogma liberală a autoreglării spontane a economiei de piață
prin mecanismul prețurilor
3. Politica liderului schimb nu este permanent eficientă datorită marilor
deosebiri în potențialul economic al țărilor
4. S-au evidențiat lacunele doctrinei neoclasice:
*atenție excesivă microeconomie și statisticii economice
*exces de subiectivism
*exces de formalizare

John Maynard Keynes

A fost economist britanic ale cărui idei numite

economie keynesiană radicale au avut un impact
major atât asupra teoriei politice și economice
moderne, cât și asupra politicilor fiscale ale multor
guverne. Este cunoscut în mod special pentru
pledoaria sa în favoarea politicilor guvernamentale

23
 intervenționiste, prin care guvernul ar folosi măsuri
fiscale și monetare în scopul temperării efectelor
adverse ale recesiunilor economice, crizelor
economice și boom-urilor economice. Este
considerat de mulți economiști unul dintre principalii
fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne.
Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung
suntem toți morți” este încă citată.

12.2 Opera și paradigma gândirii economice keynesiste

J.M.Keynes (1883-1946)
Opera principală ,,Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a
dobânzii și a banilor (1936)

- În plan teoretic , deplasează centrul de cercetare de la microanaliză

spre macroanaliză.
- Pe planul politicii economice propune intervenția limitată a statului
în economie , denumită ulterior dirijism.

Keynes consideră teoria clasică și neoclasică – caz particular al teoriei

economice generale și își propune elaborarea unei teorii generale a economiei
de piață valabilă în orice economie.

Respinge ideea unei ordini naturale și a legilor naturale capabile să asigure

realizarea spontană a echilibrului economic.

Principalul dezechilibru în societate era considerat șomajul involuntar ,cauza

acestuia fiind insuficiența consumului și investițiilor,dar nu salarii prea ridicate.

Divizează societatea în producători și consumatari, și nu în clase.

12.3 Legea preferinței (sau înclinației ) pentru lichiditate

Rata dobânzii  coraportul dintre cererea ofertă de monedă
Cerere de monedă preferința spre lichiditate
Oferta de monedă cantitate de mijloace în numerar depozite bancare

Y-venitul
S –economiile
I – investițiile
C – consumul
F – volumul folosirii brațelor de muncă

24
* Dacă C+I=Y =>economia este în echilibru în realitate,după Keynes,
predomină dezechilibrul ,adică C+I <Y
*Dacă S =I=>Y+C=S (economia este în starea de echilibru) în realitate S>I,
apare șomajul involuntar în urma creșterii ponderii economiilor excesive
neinvestite.

Investiția statului în economia de piață abordată în doctrina keynesistă a fost

numită dirijism.

Scopul : Majoritatea cererii efective pentru utillizarea deplină a brațelor de

muncă.

Măsurile: pe plan social-economic-principipalul mijloc este creșterea

cheltuielilor publice
Pe plan extern-promovarea neoprotecționismului

Stimularea consumului prin - impozitarea progresivă

restribuirea veniturilor :
Stimularea ratei dobănzii :
Consecințele măsurilor promovate :
- asistență socială păturilor vulnerabile
- reducerea ratei dobânzii (prin politica
ratei monetar-creditară a B.C).
-majorarea investițiilor publice ( din
bugetul de stat se creează noi locuri de
muncă).
-subvenționarea întreprinderilor
- pe termen lung ( reducerea
șomajului,dezvoltarea economiei ).
- pe termen lung (apariția inflației ).

13. Etapele keynesismului. Neokeynesismul ca

teorie și ca politică economică. Postkeynesismul.
Neokeynesismul și Postkeynesismul
Reprezentanți:
P.Samuelson , R.Harrod,E.Damar,
R.Solow, J.Tobin, J.Robinson ,
P.Sraffa.

25
13.1 Neokeynesismul constituie ansamblu de teorii și politici economice
inspirate din opera lui John Keynes, și este mai degrabă un microcurent, o școală
de gîndire ,decît o doctrină economică în sensul classic al acesteia.

*Neoclasicii au acordat o atenție primondială analizei

productivității.

*Urmăreau scopul asigurării unor ritmuri stabile de creștere economică.

*Neokeynesiștii susțineau că amestecul trebuie să fie sistematic și diret.

*Aportul principal al neokeynesiștilor la dezvoltarea științei economice

constă în elaborarea a două teorii noi și anume:

1.Teoria modernă a creșterii economice- descoperire prin careneokeynesiștii

au pus temelia uneia dintre cele mai importante componente ale
macroeconomiei.

2.Teoria neokeynesiană a ciclurilor economice.

13.2 condițiile apariției Neokeynesismului

 Crizele și șomajul nu mai erau actuale.
 Pe prim plan apar dinamica economică și inflația
 Economia capitalistă(bazată pe proprietatea privată) se
transformă în economie mixtă ,predomină și sectorul privat și
public.
 Statul este un agent economic activ.

Curentele neokeynesismului

Englez Francez American

Dezavantajele doctrinei

* Analiza statică(neglija factorul timp)

* Atenție excesivă cererii efective
*Analiza insuficientă a repartițiilor veniturilor.

26
13.3 Deosebirile între Keynesism și Neokeynesism

Scopul principal al teoriei și politicii economice

Keynesismul Neokeynesismul
- realizarea ocupării complete a - asigurarea unor ritmuri stabilite de
brațelor de muncă creșterea economică
- intervenția indirectă și sporatică a - amestec sistematic și direct a statului
statului în viața economică în economie
- analiza statică - analiza dinamică

Paul Antony Samuelson (1915-2009)

*Autorul sintezei neoclasice și al unui manual care l-a făcut multimilionar

*Paul Samuelson este considerat a fi un economist universal care în anii

’50-’60,ai secolului XX–lea a insuflat o nouă viață științei economice.

*Are contribuții importante precum:teoria consumului, ciclurile economice,

teoria comerțului internațional,finanțele publice,relul statului în
economie,salariul etc.

*Economics- (prima ediție 1948) a devenit manualul cu renume internațional și

a fost tradus în zeci de limbi , inclusiv în română și rusă.

* A fost cel care trebuia să devină cel de-al treilea laureat al Premiului Nobel
pentru economie .

*A contribuit la răspîndirea cunoștințelor economice în ântreaga lume.

Sinteza lui P.Samuelson

1. La temelie se află conceptul de economie mixtă(nu poate fi pur
administrativă sau pur de piață)

2. Pluralismul formei de proprietate(proprietate privată+proprietate publică).

3. Piața stabilește automat: prețul, cererea ,oferta ,iar statul intervine pentru
diminuarea crizlor ,șomajului,inflației prin achiziții publice, taxe ,
investiții.

4. Împacă micro și macro economia

27
 5. Rolul cheie în reglementarea economiei o au politica fiscală și politica
monetară.

13.4 Postkeynesismul- micro curent al keynesismului

Reprezentanți: J.Robinson , N.Kaldor , P.Sraffi.

Teoriile de bază

1.Dinamica creșterii economice în timp.

*pe termen scurt- cercetează cauzele abaterii ratei reale

economice de rata garantată.

*Pe termen lung- cercetează factorii ce influențează creșterea

economică.

*Înzestrarea inițială cu echipament.

*Rata progresului tehnic.

*Rata salariului real.

Rata ocupației.

În viziunea postkeynesiștilor rata economiilor nu este constantă

și uniformă ca la Keynes ci depinde de mărimea veniturilor și
schimbările ce au loc în repartiția veniturilor.

13.5 Contribuția lui J.Robinson

Factorii care influenţează creşterea economică :

 Condiţiile tehnice
 Politica de investiţii
 Condiţiile în care se fac economiile
 Condiţiile în care se desfăşoară concurenţa
 Negocierile privind fixarea salariilor
 Condiţiile financiare
 Starea aşteptărilor indivizilor

28
Realizarea creşterii economice presupune acumularea de capital.
Tipul ideal de creştere economică, denumit “Epoca de Aur”, se
caracterizează prin faptul că rata dorită a acumulării coincide cu cea
posibilă şi permite folosirea deplină a braţelor de muncă.

14. Școala istorică germană. Instuționalismul

economic: caracteristicile și etapele dezvoltării.

Etapele instituționalismului economic:

1. Etapa de pregătire : Precursori
2. Instituționalismul de bază
3. Neoinstituționalismul economic

14.1 I.Etapa de pregătire.Precursorii

*Școala istorică germană.Condițiile apariției
 Reacția împotriva liberalismului clasic
 Necesitatea descoperirii unei căi proprii de dezvoltare
 Atingerea nivelului de dezvoltare a Franței și Angliei
 Din punct de vedere teoretic au săvîrșit o revoluție metodologică

I.Școala istorică germană W.Rocher

 Obiectul acestor școlii-,,distrugerea liberalismului clasic,, și înlocuirea
doctrinei cu o nouă doctrină alternativă.
 Resping legile economiei obiective universale ,veșnice și susțin că economia
politică trebuie să fie o știință despre economia națională ,trăsăturile ei fiind
diferite la diferite etape istorice.
 Liberaliștii clasici s-au limitat doar la domeniul economic ignorând : politică
morală ,obiceiurile ,psihologia și altele .
 Economia este o știintei a dezvoltării istorice a națiunii.

14.2 2.Instituţionalismul
reprezintă o reacţie faţă de liberalismul clasic şi marginalism

A apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea în SUA

La începutul secolului XX se răspândeşte în Europa
(Franţa, Suedia, Germania, Anglia)
Reprezentanţii: T.Veblen, J.R.Commons,W.S.Mitchell, J.M.Clark,
A.A.Berle, J.K.Galbraith

29
Trăsăturile de bază:
1. Critică mai multe aspecte ale capitalismului și a doctrinei
clasice și neoclasice.
2. Justificarea instituției statului în economie cu scopul evitării
crizelor ,a șomajului și a veniturilor obținute din jaf.
3. Clasificarea instituțiilor drept forță motrică a dezvoltării
social-economice.
Înfăptuirea unei analize preponderent macroeconomice.
4. Promovarea ideii primatului social în raport cu economicul.

Ideile principale ale instituționalismului

 Amestecul statului în economie (lupta cu jaful, coţcăriile, limitarea

monopolului)

 Considerarea instituţiilor (statul, biserica, monopolurile) forţa motrică a

dezvoltării social-economice

 Primatul socialului faţă de economicul (se înlocuieşte conceptul de „homo

economicus” cu cel de „om sociologic”)

 Analiza se efectuează la macronivel

15. Evoluția instituționalismului negativist (Th.

Verblen) și a instuționalismului pozitivist.
Instituționalismul anilor 1960-1970 (J.K. Galbraith).

15.1 1900-1940 Instuționalismul negativ

Th.Verblen(1857-1929)
,,Teoria clasei fără ocupație,,

Ideile principale:

*Motivaţia activităţii economice o constituie nu maximizarea

profitului, ci asigurarea unei bunăstări materiale familiei şi
urmaşilor, îndeplinirea unei munci utile societăţii
*Contradicţia principală a societăţii nu este dintre muncitor şi

30
capitalist (Marx), ci dintre “industriaşi” şi “businessmeni”
*Teoria “suveranităţii” consumatorului.

15.2 1900-1940 Instituționalism pozitivist

A.A.Berle (1895-1971)
,,Teoria difuziunii proprietății și politica solidarității sociale,,

*Trecerea de la orânduirea capitalistă la cea de economie de

piaţă – mixtă – bazată pe proprietatea privat-asociativă)

*Noi forme de proprietate

- Proprietatea acționară
- Proprietatea cooperatistă
- Proprietatea publică

*Necesitatea redistribuirii de către stat a veniturilor

populaţiei în scopul atenuării diferenţierii de venituri

15.3 Fr.Perroux (1903-1987)

1940 Școala sociologică franceză

Economia sec.XX
* Teoria economică dominante
*Fenomenul dominației devine trăsătura caracteristică economiei
contemporane
*Economiile naționale se împart în dominate și dominante

15.4 J.K.Galbraith (1908-2006)

*1960-prezent Neoinstituționism

*Statul trebuie să-ţi asume funcţia de “planificare” a

economiei

*Cauza principală a schimbărilor în economie este

schimbarea în ştiinţa tehnică, tehnologie

*Rolul decisiv în economie îl are tehnostructura (managerii marilor

întreprinderi).

31
Transformarea capitalismului

Galbraith susține că, în rezultatul folosirii unor mașini și tehnologii tot mai
productive, se modifică mereu însăși esența capitalismului acestea devenind un
capitalism popular, un capitalism al belșugului, lipsit de marile contraste sociale
de altădată.

Galbraith , adept înflăcărat al creării unui important sector public în economie,

susține că marile întreprinderi nu mai pot conta pe o reglementare spontană a
economiei prin intermediul pieței, de aceea statul trebuie să-și asume funcția de
planificare a economiei în întregime.

Tehnostructura - o nouă instituție –cheie

Galbraith este un susținător consecvent al teoriei detrminismului tehnologic,

potrivit căreia cauza principală a transformărilor din societate o constituie
schimbările din știință și tehnică.

În marile întreprinderi ,, puterea tinde să treacă din mîna proprietarilor în cea a

managerilor’’- categorie pe care Galbraith o numește tehnostructură.

Acest grup este format din cei mai influențați manageri, reprezentanți ai așa-
numitelor gulere albe, care posedînd cunoștințele și experiențele necesare
conduc toate afacerile întreprinderii. Nu acționarii (adică proprietarii),ci acest
frup de persoane soluționează cele mai importante probleme ale funcționării
întreprinderii.

16.Neoliberalismul economic: ,,impresionismul,,

științei economice. Teoria costurilor de tranzacție și
teoria drepturilor de proprietate de R. Coase. Teoria
alegerii publice de J.Buchanan.

16.1 Neoinstituționalismul economic

*După Duplas North instituțiile identifică limitele în cadrul

cărora oamenii interacționează unul cu altul.

*Accent se pune nu pe omul economic ci pe omul social comportamentul căruia

este influențat de: institu’iile formale si instituțiile neformale.

32
În anii 1870-1880 doctrina instituționalismului revine cu:

*Teoria costurilor tranzacției

*Teoria dreptului de proprietate
*Teoria firmei
*Noua istorie economică
*Teoria alegerii publice.

Intituționismul tradițional Neoinstuționalismul

1.Au studiat economia prin metode din
științe sociale istorice .
2.Funcția statului – protecția
individului.
3.Utilizează metoda inductivă și
descriptivă.
4.
1.Au utilizat metode economice în
politologie ,sociologie,drept.
2.Funcția statului –studierea relațiilor
dintre indivizi din cadrul unei instituții.
3.Utilizează metoda deductivă și
analiza cantitativă și calitativă.
4.Acordă importanță teoriei tranzacției
teoriei economice a drepturilor de
proprietate.

16.2 Teoria costurilor de tranzacție și teoria drepturilor de

proprietate de R. Coase
1.Teoria costurilor de tranzacție (Tranzacționale – constul efectuării unui
schimb: cheltuieli legate de studierea pieței, încheierea contractelor, cheltuieli
legate de informare, costul negocierii etc.)Firma are ca scop să diminueze
costurile de tranzacție.

2.Teoria dreptului de proprietate.Toatalitatea normelor ce reglementază

accesul la resurse .Din punct de vedere al individului dreptul de proprietate
un mănunchi de împuterniciri a agentului economic.

Cele mai importante drepturi:

 Dreptul de distracție
 Dreptul de posesiune
 Dreptul de utilizare
 Dreptul de administrare
 Dreptul de transmitere a bunurilor prin moșie
 Dreptul la posesiune
 Dreptul de gajare.

*Identificarea clară și respectarea drepturilor de proprietate reduce costurile de

tranzacție.Neoinstituționaliștii în loc de proprietate folosesc noțiunea de

33
drept de proprietate.

3.Teoria firmei-firma reprezintă un mănunchi de contracte interne și externe.

16.3 Teoria alegerii publice de J.Buchanan.

1.Teoria alegerii publice- are la temelie ipoteza existenței

în condițiile democrației a unei piețe politice.În centrul
T.A.P. se află analiza comportamentului economic al
individului în procesul administrării ocupațiilor publice.

*Problemele economice sunt generate de funcționarea

instituțiilor publice.

Oamenii politici- sunt întreprinzători care aleargă după profit

Politica-este un domeniu de afaceri constituit conform

principiului pieței.

17. Neoliberalismul economic și deosebirile lui de

liberalismul economic clasic, școlile neoliberaliste.
Școala de la Freiburg: modelul economiei de piață
sociale.

17.1 Neoliberalismul economic și deosebirile lui de liberalismul

economic clasic.

În ultimile patru decenii, până la criza economică mondială din anii 2008-2009 ,
neoliberaliberalismul a fost cel mai puternic și prestigios curent din știința
economică ,adepții acestuia exercitând o influență covârșitoare asupra politicilor
economice promovate de statele cele mai dezvoltate din lume ,precum și de
toate organizațiile economice internaționale.

Neoliberalismul este una dintre doctrinele liberalismului economic, ale

căror adepți consideră că activitatea economică este supusă unei ordini
naturale.

1. Activitatea economică este reglementată de niște legi economice

obiective.

34
 2. Temelia libertății individuale este proprietatea privată ,care trebuie să
fie inviolabilă.
3. Relațiile între agenții economici se desfășoară în cadrul liberei
concurențe. Apărarea concurenței constituie una dintre funcțiile
principale ale statului.
4. Prețurile se stabilesc în mod liber.
5.Obiectivul intervenței statului în viața economică îl constituie creșterea
cadrului instituțional necesar pentru buna funcționare a mecanismelor
pieței , și nu procesul de producție ,cum considerau keynesienii.

17.2 Școala de la Freiburg.

Rolul principal în elaborarea și aplicarea în viață a ideilor doctrinei

neoliberale le aparține nemților. Neoliberalismul german a apărut și s-a afirmat
paralel cu keynesismul, constituind o sinteză originală a ideilor noii școli istorice
germane, ale marginalismului și ale liberalilor clasici.

Bazele neoliberalismului au fost puse de către Walter Eucken , profesor la

Universitatea Freiburg, într-o lucrare scrisă încă până la război , dar publicată
abia în anul 1952 și intitulată Principiile de bază ale politicii economice.

Printre reprezentanții de vază ai școlii de la Freiburg se numără Ludwig

Wilhelm Erhard (1897-1977) , devenit primul cancelar al Republicii Federale
Germania, Alfred Muller-Armack (1901-1978) , căruia îi aparține sintagma
economie socială de piață și Franz Bohm (1895-1977).

17.3 Economia socială de piață – o îmbinare a libertăților pieței cu

protecția socială

În prezent, unul dintre cele mai populare modele de economie este așa-numită
economie socială de piață , model ce îmbină armonios ideile liberalismului
cu cele ale creștinismului și care funcționează cu mult succes în Germania,
Austria ,Olanda,Suedia, Elveția, Danemarca.
Trăsătura distinctivă a acestui model constă în îmbinarea organică a
libertăților pieței cu o susținută protecție socială.

Modelul se numește economie socială de piață,deoarece statului este obigat

să realizeze un echilibru între veniturile provenite din capital și veniturile
provenite din muncă și să asigure o existență decentă atât celor capabili de
muncă, cât și bătrânilor, bolnavilor,invalizilor și copiilor.

35
18. Școala ultraliberalistă austriacă (F. Von Hayek).
Școala monetaristă nord-americană (M. Friedman).

18.1 Ultraliberalismul Noi Școli De La Viena.

Friedrich Von Hayek (1899-1992)

Școala austriacă contemporană, numită adeseori ultraliberală sau cea de-a

doua școală de la Viena este considerată moștenitoarea celebrei școli
marginaliste austriece, întemeiate în anii 70 ai secolului al XIX-lea de către Carl
Menger (1840-1921).
Cei mai de seamă reprezentanți ai noii școli austriece sunt: Friedrich A. Von
Hayek (1899-1992), Ludwig von Mises (1881-1973) și ,doar Josef
Schumpeter (1883-1950).

Ultraliberalii austrieci sunt apărători consecvenți ai individualismului și

ai ordinii naturale. Fideli tradiției instituite prima școală de la Viena,ei
acordă o atenție deosebită analizei comportamentului subiectiv al
consumatorului.

18.2 Conceptul ordinii spontane

Adept înflăcărat al mânii invizibile, Hayek susține că termenul de economie,care

presupune autoritatea unei persoane,este deja învechit și nu mai corespunde
noilor realități. De aceea, el propune ca noțiunea economia de piață să fie
înlocuită cu termenul catalaxie.

Catalaxia este, în viziunea autorului austriac , un sistem economic care se

autoreglează spontan, în primul rând , prin intermediul prețurilor, care sunt
,,un sistem de telecomunicații între agenții economici,, , ,,o mașină de înregistrat
schimbările din economie,, .
Ordinea spontană este rezultatul unor legături esențiale, naturale , firești ,
apărute stihinic între oamenii, și nu a cătorva acțiuni planificate.

* Pentru Hayek, valoarea umană supremă este libertatea,fiind mult mai

importantă decât prosperitatea economică.

18.3 Școala Monetaristă De La Chicago. Milton Friedman (1912-

2006)

36
 Una dintre formele de manifestare ale neoliberalismului, alături de
ordoliberalismului german și ultraliberalismului austriac , este monetarismul , în
special monetarismul american, care s-a dovedit a fi principalul oponent
teoretic al keynesismului.

Printre adepții monetarismului, adică cei care sunt convinși că rolul

decisiv în desfășurarea echilibrată a activității economice aparține masei
monetare, se numără economistul francez Jacques Rueff (1896-1978), dar , în
primul rând , un grup de economiști de la Universitatea din Chicago ( a doua
generație) în frunte cu Milton Friedman.

*Banii contează.În special cantitatea lor...

Acesta este conceptul fundamental al monetariștilor.Celelalte idei reies în mod

firesc din convingerea că ,,banii contează,, : ,,Inflația este un fenomen
esențialmente de natură monetară,, ; ,,Creșterea masei monetare poate
reduce temporar șomajul , dar sporește nivelul inflației ,, ; Singurul
instrument de intervenție a statului în viața economică trebuie să fie
controlul masei monetare.

*Conceptul de venit permanent și teoria ratei naturale a șomajului

- Cererea de monedă nu depinde de venitul curent ,real , ci de așa-

numitul venit permanent, pe care individul prevede să-l obțină pe
viitor și care îi servește drept temelie pentru a-și determina nivelul
de consum.
- Șomajul natural , condiționat de trecerea angajaților la un alt loc de
lucru , un alt loc de trai , la o altă specialitate este un fenomen
firesc, inevitabil și chiar necesar.

19. Particularitățile gândirii economice

contemporane. Teoria capitalului uman de G.

37
Becker și teoria anticipărilor raționale de R. Lucas.
Economia imaginației creative.

19.1 Particularitățile gândirii economice contemporane.

Spre deosebire de omul economic sau omul social,omul creativ nu mai este doar
un simplu beneficiar al cheltuirii de resurse naturale,ci devine,el însuși, pricipala
resursă economică,dar ăi pricipala ,,fabrică,, de creare a bunurilor economice.
Completându-se în mod obiectiv unele pe altele și depășind cadrul obișnuit al
curentelor și doctrinelor economice deja consacrate, teoria anticipărilor
raționale, teoria entropiei, teoria capitalului uman și teoria imaginației creative
constituie deja ,,lăstarii,, unei noi megatendințe în gândirea economică, pe care o
numim cosmomaneconomia.
Astfel,tradiționalele relații dintre Om și Pământ încep a fi înlocuite
treptat cu raportul Om-Univers.
Doctrina ce ar putea prinde rădăcini chiar în timpurile noastre pe fundamentul
teoriilor expuse în acest capitol are deocamdată aceeași denumire ca și cea de a
cincea megatendință – cosmomaneconomia și va avea drept obiectiv cercetarea
modalităților de valorificare a resurselor interne ale individului și atragerea, pe
această cale, ăn procesul economic,a energiilor inepuizabile și deocamdată
invizibile ale Universului.
Foarte curând ar putea fi studiate calitățile în plină dezvoltare ale individului,
cum ar fi: intuiția, anticiparea viitorului, imaginația creativă, precum și
procesul de transformare a energiilor cosmice în bunuri materiale.

19.2 Teoria Capitalismului Uman. Gary Becker (n.1930)

Calitatea populației – cea mai rară resursă economică

 Esența teoriei capitalului uman constă în examinarea individului nu doar
în calitate de simplu consumator de bunuri și servicii,ci ca pe o formă
specifică a capitalului, investițiile în individ fiind asemănate cu investițiile
în capitalul fix. În așa mod individul poate fi comparat cu o firmă, care
cheltuie resurse pentru a produce cunoștințe, abilități și satisfacții.
 Calitatea populației este o resursă rară: ea are o valoare economică, iar
dobândirea ei are cost.
 Când beneficiile depășesc costurile, stocul calității populației crește. (un
individ rațional va lua decizia de a obține noi abilități și deprinderi, de a
spori productivitatea muncii sale prin fortificarea sănătății, doar după ce
va compara câștigurile viitoare cu mărimea eforturilor depuse).

38
  Capitalul uman etse defenit drept un stoc de cunoștințe profesionale, de
aptitudini și abilități pe care le posedă individul, acestea contribuind la
sporirea capacităților creative ale individului și în viitor, la creșterea
veniturilor lui.
 Capitalul uman se constituie din anumite calități native, cu care omul este
înzestrat de la natură, precum și din aptitudinile dobândite de-a lungul
vieții prin educație și alte eforturi intelectuale și fizice.

Sporirea calității capitalului uma este rezultatul unei cheltuieli din partea:
a. părinților sau familiei extinse;
b. statului (școală,facultate);
c. întreprinderii (reciclări, cursuri de perfecționare);
d. individului respectiv.

Factorii principali care contribuie la creșterea calității populației, adică a

capitalului uman sunt:
a. starea de sănătate și satisfacția oamenilor
b. gradul de educație
c. nivelul de calificare
d. nivelul de informare
e. calitățile antreprenoriale

* În condițiile vieții reale, capitalul există sub forma unui stoc și al unui flux.
Stocul crește în rezultatul fluxului de investiții. Pentru mărirea stocului de
capital uman sunt necesare investiții, în primul rând, în ridicarea nivelului
de calificare, în educație și în ocrotirea sănătății, în cercetare, în informarea
populației și în asigurarea mobilității acesteia.

* Teoria capitalului uman demonstrează inconștiența opiniei dominante,

împărtășite de adepții neoclasicismului și chiar keynesismului, potrivit căreia
rolul principal în asigurarea creșterii economice aparține investițiilor în capitalul
fix, pe când calitatea populației este un element secundar, ,,rezidual,, chiar.

* În cazul țărilor în dezvoltare (din categoria cărora face parte astăzi și R.M.),
necesitatea unor investiții importante în capitalul uma este condiționată și de
faptul că aceste țări nu sunt capabile să absoarbă rapid investițiile străine, fără de
care este problematic progresul lor economic.

19.3 Teoria Anticipărilor Raționale. Robert Lucas JR. (n.1937)

39
 Principala particularitate a noilor clasici este recunoașterea și utilizarea
în cercetările economice a conceptului anticipărilor raționale. Potrivit
acestei teorii, agenții economici, posedând proprietatea de a analiza în mod
creativ informațiile de care dispun, au capacitatea de a prezice evoluția
fenomenelor și situațiilor concrete și de a adopta decizii mai corecte, mai
eficiente, decât cele adoptate de instituțiile publice.

- De ce întreprinzătorul adoptă decizii mai corecte decât statul

 Odată ce individul posedă aptitudinea de a prevedea în mod corect

efectele anumitor fenomene economice și decizii politice, intervenția
statului în economie devine nu numai utilă dar și absolut ineficientă
(aceasta se întâmplă deoarece statul, atunci când face anumite prognoze
cu privire la evoluția prețurilor, a ratei dobânzii, a profitului sau a
nivelului salariilor, folosește metoda extrapolării. )
 Individul însă recurge la luarea deciziilor, și la asemenea calități cum ar
fi: intuiția, presimțirile, prevederea viitorului.
 Întreprinzătorul este considerat, astfel, un adevărat vizionar și statul
nicidecum nu poate concura cu el în luarea unor decizii corecte și
imediate.
 Dacă firmele și menajele ar poseda informația de care au nevoie,
atunci prețurile și salariile ar deveni flexibile și pe termen scurt și atunci
echilibrul economic s-ar stabili în mod automat, iar societatea n-ar
cunoaște nici inflația, nici șomaj și nici crize economice. Deci nu piața
este responsabilă de existența anumitor dezechilibre ci lipsa
informației, care nu permite de luat decizii optimale.
 Robert Lucas susține că banii sunt supraneutre, astfel încât
încercarea statului de a influența activitatea economică prin
modificarea masei monetare este nu numai neeficientă, ci și absolut
greșită.

40
20. Caracteristicile evoluției gândirii economice
românești. Ideile economice promovate de D.
Cantemir , P. Aurelian, M.Manoilescu
Dimitrie Cantemir-primul mare ganditor roman al epocii
moderne
Aflandu-ne in epoca Iluminismului si al marilor ganditori ce au
revolutionat sistemul stiintelor in general, nu puteam sa trec peste cea mai
deschisa si europeana minte din spatiul romanesc al vremii si anume Dimitrie
CANTEMIR (1673-1723). La acest reprezentativ carturar umanist si om politic
(pentru scurta vreme a fost chiar domnitorul  Moldovei, 1710-1711), elementele
de 232i84c gandire economica se pliaza, atat pe curentul mercantilismului, dar
si pe ideile sustinute de  fiziocratism.

Astfel, daca ne referim la doctrina mercantilista a lui  Dimitrie

Cantemir, aceasta este considerata in literatura de specialitate ca fiind de
confluenta, adica o teorie in care se intrepatrund idei ale Occidentului cu cele
provenind din Orient (9) si acest aspect legat mai mult de perioada de exil
petrecuta in calitate de consilier al  unuia dintre monarhii cei mai deschisi la
noile idei progresiste ale epocii, tarul Rusiei,  Petru cel Mare (prin aceasta
intarind apartenenta la ceea ce a reprezentat fiziocratismul).

In primul rand, autorul considera ca o tara chiar daca este inzestrata cu

resurse naturale, nu se poate considera bogata, acest lucru realizandu-se
prin cresterea harniciei poporului si intensificarea activitatii comerciale.
Apoi, specific pentru  spatiul romanesc, el a sustinut ideea realizarii unitatii
tuturor romanilor si inlaturarea jugului strain, aspect ce impieta asupra
dezvoltarii normale (prin acumularea de capital)a tarilor romane.

Mihai Manoilescu (1891-1950)

 ,,Regândirea,, problemei induastrializării. Țările dezvoltate trebuie
să fie interesate în industrializarea celor subdezvoltate, întrucât acesta
sporește capacitatea de cumpărare a țărilor sărace, care vor importa o
cantitate mai mare de mărfuri de la cele bogate.
 Teoria protecționismului general. Criteriul de determinarea a
ramurilor ce au nevoie de protecție este nivelul productivității muncii.
Urmează a fi protejate ramurile cu o productivitate a muncii mai mare
decât media națională. Prin industrializare are loc deplasarea de capital
și de forțe de muncă din ramurile cu o productivitate mai mică
(agricultura) spre cele cu o productivitate mai mare (industria).

41