[Введите текст]

Academia de Studii Economice din Moldova

Catedra ,,Contabilitate"

PORTOFOLIU
privind efectuarea
Studiului individual
La disciplina: Istoriei gândirii economice

Efectuat: eleva: Sîmboteanu

Alexandra,
grupa: CON-192
Verificat: Filip Nelea

Chişinău, 2019

1
[Введите текст]

Cuprins
Tema 1. Formarea și dezvoltarea științei economice…...........………......3
Tema 2. Gândirea economică din antichitate și evul mediu………...……5
Tema 3.Doctrina mercntilistă 1450-1750………………………..……….9
Tema 4. Doctrina fiziocrată 1750-1775…………………………..……..14
Tema 5.Doctrina liberalismului clasic 1776-1870……………………...20
Tema 6. Doctrina economică socialistă – în căutarea echității…...…….27
Tema7. Instituționalismul-economic sau o altă ,,locomotivă’’a
progresului……………………………………………………….……...38
Tema 8.Doctrina neoclasică………………………………………….....45
Tema 9. Keynisismul – Doctrina economiei pe piața dirijată…………..50
Tema 10.Neokeynesismul și postkeynesismul……………………….....52
Tema 11. Postkeynesismul - micro curent al keynesismului……………
55
Tema 12. Doctrina neoliberalismului economic………………………...57
Tema 13.Gîndirea economică contemporană…………………………...59

2
 [Введите текст]

Tema 1. FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA ŞTIINŢEI

ECONOMICE
Obiectul de studiu al Istoriei gândirii economice (IGE) ȋl reprezintă selecţia viziunilor
economice privind problema teoriei şi practicii economice.

Metodologia cursului
 Istorice și logice
 Dialectică
 Comparație
 Principiul electismului

Sistemul categorial al IGE

Curente economice

Doctrine economice

Scolile economice

Teorii economice

Gindirea economica

3
[Введите текст]

Gândirea economică - un proces de reflectare în mintea omului și de interpretare

a relațiilor economice înconjurătoare .
Teoriile economice - reprezintă ansamblu de cunoștințe sau ipoteze organizate
într-un sistem logic coerent, care oferă o descriere și expliacție a unei serii de fapte
economice.
Școala de gândire economică - reprezintă un sistem de convingeri și teorii
împărtășite de un grup de adepți reuniți în jurul unui mentor sau al unei idei
definitorii.
Doctrina economică – constituie un sistem de teorii și idei, economice,
compatibile între ele, având în centru o idee principală care le consolidează.
Curentul de gândire economică - este un ansamblu de idei, doctrine, opinii și
teorii împărtășite de un număr mare de specialiști.

Etapele evoluţiei cunoaşterii economice

Faza I-a
Preștiințifică din antichitate și pînă în secolul XVIII
*Ideile lui Adristotel, Platon, Xenofon, Socrate.
*Dezvoltarea ideilor din antichitate și Evul Mediu au dus la apariția mercantilismului.
Faza a II-a
Faza constituirii propriu-zise a științei economice(1750-1879)
*A fost inaugurată de apariția unui nou curent de gândire economică (curentul
Liberal).
*A schimbat analiza bogăției din sfera de circulație în cea de producție.
Faza a III-a
Faza descoperirii și elaborării principiilor sale teorecice
Această perioadă a fost dominată de 3 şcoli :
- Şcoala de la Viena
- Şcoala de la Lausanne
-Şcoala de la Cambridge
Faza a IV-a
Faza contemporană de adâncire şi extindere a teoriei economice (1930 până în
prezent)

4
 [Введите текст]

Trecerea de la analiză microeconomică la cea macro şi mondeoeconomic

Tema 2. GÂNDIREA ECONOMICĂ DIN

ANTICHITATE ŞI EVUL MEDIU
Precursorii ştiinţei economice
 gândirea etico-normativă din Orientul antic
 ideile etico-economice creştine
 gândirea etico-filosofică din Grecia antică
 ideile etico-economice musulmane
 gândirea economică agrară din Roma antică

Ideile economice reflectate ȋn operele :

“Învăţămintele”
 Controlul resurselor materiale şi umane ;
 Evidenţa pământului ;
 Evidenţa roadei şi repartizarea ei ;
 Rolul masiv al statului ȋn economie

“Codul lui Hammurabi”

 282 articole ce reglementau tranzacţiile de vânzare-cumpărare, arendă, creditare.

“Artaastra”
 Inmultirea bogatiei loiale
 Controlul asupra mijloacelor de masura si greutate
 Reglementarea ratei dobinzei si preturilor juste

“Confucius”
 Reglementarea preţurilor la pâine şi metale preţioase ;
 Crearea rezervelor publice de pâine şi produse stategice ;
 Înlocuirea impozitelor directe prin indirecte.

5
[Введите текст]

Primele surse de cunoştinţe cu caracter economic:

Tara Denumirea sursei

Egiptul Antic “Învăţămintele” (Învăţămintele regelui Heracleopol pentru fiul
său “Meriacr”, “Învăţămintele lui Ipuver”, “Învăţămintele lui
Ahtoi, feciorul lui Duaf”)
Babilonul Antic Codul lui Hammurabi

India Antică Legile lui Manu “Artaastra”

China Antică- Laozi “Careta drumului şi a virtuţii”; Confucius “Discuţii şi

sugestii”, “Huan-Ţze”

Grecia Antică Ideile lui Xenofon

Statul ideal ȋn viziunea gânditorilor antici

În viziunea lui PLATON

1. Statul este divizat ȋn 3 clase : filosofi, gardieni, producători.
2. Fundamentul statului ȋl formează elita, posesoare colectivă a bunurilor.
3. Ordinea ȋn stat este menţinută prin acţiunea legii diviziunii naturale a muncii.
4. Statul trebuie să fie o comunitate agrară, ȋnchisă şi staţionară.
În viziunea lui ARISTOTEL
1. Statul este divizat ȋn 2 clase : oameni liberi şi sclavi.
2. Fundamentul statului ȋl formează mica gospodărie casnică, posesoare privată a
bunurilor.
3. Ordinea ȋn stat este menţinută prin acţiunea legii dominaţiei şi supunerii.

6
 [Введите текст]

Marfă

Valoare de
Valoare de întrebuințare
schimb

Aportul Romei antice la dezvoltarea gândirii economice

 Crearea instituţiilor economice fundamentale -
dreptul de proprietate şi contractul
 Cercetarea eficacitaţii activitaţii agricole

Gândirea economică medievală creştină

Curentul tomist T. d’AQUINO
 Teoria preţului just.
 Condiţiile care justifică profitul comercial si injustiția perceperii dobânzii.
 Salariul just.
Curentul nominalist N.ORESME , J.BURIDAN
 Ideea că valoarea monedei depinde de voinţa monarhului ;
 Valoarea produselor depinde de raritatea şi utilitatea lor.

Gândirea economică medievală musulmană

AL BIRUNI- Ideea ciclului economico-social
IBN KHALDOUN- Interacţiunea ciclului politic şi a celui economic
EL MAKRIZI- Cauzele, manifestările şi consecinţele inflaţiei

7
[Введите текст]

Gîndirea economică românească

Deceneu. (sec. I î.Hr)

 A trăit în sec. I î.Hr.

 Este un simbol al înțelepciunii și spiritualității
străbunior noștri.
 Deceneu a căutat sa-i convingă pe consângenii
săi să devină mai cumpătați în consum și mai modești în comportament, debarasându-
se de un șir de deprinderi urâte cum ar fi : beția ,desfrâul etc.
 El considera asemenea lui Platon și Aristotel că dezvoltarea economiei
trebuie să fie subordonată atingerii anumitor idealuri de ordin moral.
 Deceneu i-a convins pe semenii săi că prosperitatea și unirea lor într-un stat
unic, stabil și puternic e posibilă doar în urma unor transformări radicale sufletești

8
 [Введите текст]

Tema 3.DOCTRINA MERCANTILISTĂ 1450-1750

Premisele apariţiei mercantilismului
Condiţiile apariţiei:
1. Schimbări pe plan geoeconomic
 intensificarea legăturilor de schimb în urma cruciadelor
 creşterea cererii de bani, provocată de tranziţia de la economia naturală la cea
de schimb
 creşterea ofertei metalelor preţioase datorită marilor descoperiri geografice
2. Schimbări pe plan politic
 tranziţia de la monarhia feudală la cea absolută
 creşterea rolului păturii comercianţilor
3. Schimbări pe plan psihologic
 apariţia spiritului de aventură şi câştig
 renaşterea şi prima revoluţie ştiinţifică
 critica obscurantismului bisericesc şi Reformaţia
Consecinţele
a) „revoluţia preţurilor”
b) alianţa între puterea politică statală şi puterea financiară a comercianţilor
c) respingerea ascetismului medieval şi orientarea la bogăţie

Concepția despre conținutul și izvorul bogăţiei

Izvorul
profitul
comercial

Sfera : Obiectul :
comerţul cantitatea de
exterior aur si argint
Bogatia posedate

9
 [Введите текст]

Factorii creșterii bogăției

 Creșterea masei monetare ȋn circulație
 Creșterea populației
 Crearea manufacturilor
 Reducerea costurilor
 Reducerea ratei dobânzii
 Creşterea volumului producţiei
 Creșterea exporturilor

Măsuri de politică comercială

1. Stimularea dezvoltării manufacturilor
 Crearea manufacturilor publice ;
 Atragerea maiştrilor străini iscusiţi ȋn scopul utilizării aptitudinilor lor
unicale si ridicării productivităţii muncii ;
 Interzicerea exporturilor materiilor prime ȋn vederea prelucrării lor ȋn
interior, la manufacturile autohtone.

2. Stimularea creşterii populaţiei

 Încurajarea imigraţiei ;
 Acceptarea comerţului cu sclavi ;
 Fixarea salariului la nivel redus ;
 Reglementarea strictă a preţurilor la produsele alimentare.

3. Stimularea cresterii monetare

 Interzicerea scoaterii monedei din interiorul ţării ;
 Importul bunurilor finite, bunurilor de lux ;
 Acordarea ȋnlesnirilor fiscale şi creditare exportatorilor de bunuri finite ;
 Acapararea noilor pieţe de aprovizionare si desfacere prin cotropiri coloniale.

10
 [Введите текст]

Aria extinderii ideilor mercantiliste

Spaniol sau bulionist Italian sau monetar

(Orthiz) (Serra)

German sau cameralist

(Becker)

Francez sau industrialist

(Colbert, Bodin) Englez sau comercialist
(Stafford, Mun)

Stadiile extinderii bogăției

1.Stadiul barbar:
 Interzicerea scoatei metalelor prețioase din țară (aur, argint);
 Jaful și comerțul cu robi;
 Falsificarea monedelor.
2.Stadiul balanței comerciale active:
 Stimularea exportului;
 Asigurarea balanței de plăți active.

Particularitățile naționale ale mercantilismului

Mercantilismul Spaniol Mercantilismul Francez Mercantilismul Englez

decăderea socială a Timp de 10 ani Franța Obținerea de către flota

statului; devine cea mai bogată țară maritimă britanică a
din lume; dreptului exclusiv de
export al mărfurilor
engleze și import a celor
străine;

importul mărfurilor ieftine; Elaborarea programelor de Permit exportul

dezvoltare a industriei; banilor,simplificarea și
liberalizarea operțiunilor

Impozite exagerate; Interzicerea importurilor Reducerea ratei dobînzii.

11
 [Введите текст]

mărfurilor care ar face

competiție mărfurilor
franceze;

Jean – Baptiste - Colbert (1619-1683)

 Ministru de finanțe;
 A semnat un decret prin care interzicea muncitorilor francezi să părăsească țara.
 În 1667 este adoptat un tarif vamal protecționist ce prevedea interzicerea
importării mărfurilor străine care ar face concurență celor franceze, scutirea materiei
prime importate de taxe vamale, incurajarea exportului de mărfuri manufacturiere.

Dimitrie Cantemir (1673-1723)

 “Principala piedică ȋn calea prosperitaţii economice a Moldovei este Jugul

Otoman care sărăceşte ţara prin:
 Tribut, peşcheş ;

12
 [Введите текст]

 Mărfuri cumpărate ieftin şi vândute scump peste hotare (vite, oi);

 Lăcomia boierilor şi domnitorilor care ruinează ţăranii.”

Tema 4. DOCTRINA FIZIOCRATĂ 1750-1775

Doctrina fiziocrată-prima etapă a liberalismului economic

13
 [Введите текст]

Perioada : a doua jumătate a sec.XVIII-lea în Europa Occidentală,în special în

Anglia și Franța
Reprezentanți: 1. Fr.Quesnay
2. P.P. de Boisguilbert
3. A.J.Turgot
Etimologie: “Fizios” = natură și “kratos” = putere
Fiziocrație desemnează supremația naturii, a naturalului.

Etapele evoluției Liberalismului Economic:

I .Sf.sec.XVIII-Fiziocrații-reprezintă precursorii
liberalismului economic.

II. Liberalismul clasic-sf. sec.XVII-2/3 din secXIX-

părinții liberalismului economic.

III. Neoclasicii (marginaliștii)- sf.sec.XIX începutul

sec.XX-succesorii liberalismului economic.

IV. Neoliberalii-a doua jum.a sec.XX-prezintă urmașii

liberalismului econmic.

Cauzele apariţiei doctrinei fiziocrate

1. Cauze de plan economic

14
 [Введите текст]

 dezavantajele protecţionismului colbertist

 fixarea preţurilor reduse la produsele agricole
 criza de subproducţie generată de condiţiile climaterice defavorabile
2. Cauze de plan geopolitic
 pierderea teritoriilor cotropite din India, malurile fluviului Mississippi şi Canada
3. Schimbări de plan psihologic
 afirmarea ideilor social-creştine şi a dreptului natural

Consecinţele
a) creşterea poverii fiscale asupra ţărănimii
b) reducerea veniturilor ţărănimii
c) apariţia crizei financiare de proporţii
d) reducerea puterii economice şi a influenţei politice a Franţei
e) orientarea liberală a gândirii economice

Conceptul fiziocratic al bogăţiei

Izvorul
profitul net

Sfera : Obiectul
agricultura totalitatea
Bogatia bunurilor produse
de natură

Ideile teoretice de bază

1. Conceptul despre bogăție

15
 [Введите текст]

2. Conceptul de ordine naturală ( ordinea lui Dumnezeu )

3. .Legile economice au un caracter veșnic și neschimbător (pentru toate țările și
pentru toate timpurile).
4. .Capitalul (Avansurile)- sunt mijloace de producție folosite în agricultură
5. Diviziunea societății în clase

François Quesnay (1694-1774)

 Chirurg vestit, medicul personal al lui Ludovic al XIV-lea.

 Conceptul cu privire la capital– el a fost primul care a divizat capitalul: „numitul
avans” în„avans iniţial” destinat pentru construcţii, utilaje, echipamente, animale.
 Consideră pământul- principalul izvor de bogăţie.
 Fondatorul, dar și principalul teoretician al școlii fiziocrate.
 “ Tabloul economic ” este considerat drept principala contribuție a lui
Fr.Quesnay.

Pierre le Pesant de Boisguilbert (1646-1714)

16
 [Введите текст]

 Adevăratul obiect al bogăției nu sunt banii ,ci sunt bunurile produse.

 Agricultura- ramura creării bogăției unui stat.
 Înaintează o nouă strategie a creșterii bogăției: accentul se cere a fi pus nu pe
dezvoltarea cererii externe, bazată pe exportul manufacturate, cum susțineau
mercantiliștii,ci pe cererea internă, bazată pe schimbul de produse agricole.

Cercul vicios “venituri – cerere”

reducerea cererii venituri reduse ale

manufacturierilor şi ţăranilor
negustorilor la produse
agricole

reducerea cererii ţăranilor reducerea veniturilor

la produsele manufacturate manufacturierilor şi
negustorilor

Anne-Robert-Jacques Turgot  (1727-1781)

17
 [Введите текст]

 Economist francez;
 La 22 ani publică lucrarea sa principală „Reflexiuni asupra formării şi
redistribuirii bogăţiilor” (1776).
 Prima dată a introdus impozitul unic care era plătit de către proprietarii funciari;
 A.R.J.Turgot – o “punte” de legătură între fiziocrații francezi și clasicii englezi;

a recunoscut rolul capitalului ca factor de producţie necesar

oricărei activităţi

a susţinut că agricultura nu este unica ramură productivă,

productivă fiind și industria, comerțul

a formulat legea fertilităţii descrescânde a solului

a înaintat ipoteza că preţul („valoarea apreciativă”) este format

din confruntarea „valorii estimative” a cumpărătorului

a divizat clasa productivă şi cea sterilă în 2 clase distincte

– a antreprenorilor şi salariaţilor

Nicolae Bălcescu (1819-1852)

18
 [Введите текст]

 N. Bălcescu a fost un istoric, scriitor și revoluționar român.

 Lucrări principale “Reforma socială la Români”, ”Question économique des
Principautés Danubiennes”

Tema 5.DOCTRINA LIBERALISMULUI CLASIC 1776-

1870
Perioada anii 1776-1870

19
 [Введите текст]

Reprezentanți: 1. A.Smith
2. D.RicardoTh. R. Malthus
3. J.S. Mill
4. J.B.Say

Condiţiile apariţiei doctrinei liberalismului economic

1. Schimbările pe plan economic
 Prima revoluţie industrială
2. Schimbările pe plan intelectual
 Fundamentarea filosofică a noţiunilor de libertate individuală şi raţionalitate
3. Schimbările pe plan politico-social
 Apariţia noilor clase sociale: muncitori salariaţi şi capitalişti

Consecinţele
a) Extinderea activităţilor industriale, dezvoltarea transporturilor, apariţia noilor
forme de organizare a activităţii economice
b) Creşterea puterii economice a clasei capitaliste şi reducerea necesităţii
intervenţiei active a statului în economie
c) Orientarea liberală a gândirii economice

Adam Smith (1723-1790)

 Economist, om politic și filosof.

 A.Smith este numit “patriarhul” gândirii economice.
 Lucrarea sa principală
“Avuția națiunilor” denumită şi “biblia liberalismului clasic”.
 Principiul “mânii invizibile”.

20
 [Введите текст]

 Teoria valorii.
 Principalele teorii
 I.Obiectul de studiu al științei economice este bogăția națiunii
 II.Omul economic (spiritul de concurență,setea de libertate)
 III.Mâina invizibilă(îi ghidează în obținerea ordinii naturale, urmând scopul
propriu îl satisfac și pe cel al societății)
 IV.Teoria valoare-muncă
 V.Structura de clasă și repartiția veniturilor
 VI.Factorii ce influențează mărimea veniturilor.

Individualismul

Ideile de bază ale

Liberalismului Clasic

Non- Libertatea
intervenționalis economică
mul

Conceptul bogăţiei în viziunea liberală clasică

Obiectul Izvorul Sfera creării

totalitatea bunurilor munca desfăşurată în toate ramurile producţiei

21
 [Введите текст]

materiale de care ramurile producţiei materiale

dispune naţiunea la un materiale
moment dat

Factorii creşterii bogăţiei

1) Creşterea capitalului fix şi circulant
2) Creşterea ponderii lucrătorilor productivi
3) Extinderea pieţei
4) Aprofundarea diviziunii muncii
5) Creşterea productivităţii muncii

HOMO ECONOMICUS
 Spiritul de concurență
 Setea de îmbogățire
 Egoismul
 Raționalismul
 Setea de libertate
 Necesitatea de a conlucra

Principiul ”mâinii invizibile”

”Mâina invizibilă”,mâna Creatorului Suprem ghidează întreprinzătorii în direcția

menținerii ordinii naturale, preîntimpinării oricăror dezordini și dezechilibre de
durată. Astfel prin însăși voința divină, economia de piață se autoreglează , interesul
egoist al individului se armonizează cu interesul general al societății.

capital

22
 [Введите текст]

Capital Fix -Se Circulant- Se

utilizează de mai utilizează o singură
multe ori în procesul dată în procesul de
de producție(clădiri producție
,utilaj

Modelul de repartiţie a veniturilor

 Produsul social clasa muncitorilor salariaţi -salariu
 clasa capitalistă- profit
 clasa proprietarilor funciari -renta

Factorii ce influenţează mărimea veniturilor în viziunea lui A.Smith

Mărimea salariului
 cantitatea şi preţul mijloacelor de subzistenţă (preţul natural al muncii)
 cererea la braţe de muncă (preţul de piaţă al muncii)
 starea în care se află economia: progresivă, staţionară sau regresivă
 raportul de forţe dintre salariaţi şi patroni
Mărimea profitului
 dimensiunile capitalului investit
 riscul investiţiei
 mărimea salariului şi a rentei, profitul fiind un venit rezidual
Mărimea rentei funciare
 fertilitatea şi amplasarea terenurilor agricole
 raportul de forţe între proprietarii funciari şi arendaş
Thomas Malthus (1766-1834)

23
 [Введите текст]

 Cleric și teoretician economic englez.

 Este considerat primul profesor de economie politică din Marea Britanie.
 Lucrarea sa principală “Eseu asupra Principiului Populaţiei care afectează
dezvoltarea societăţii”.
 Th. Malthus este cel mai pesimist smithian.

David Ricardo (1772-1823)

 D.Ricard - unul dintre cei mai mari economiști ai lumii.

 Lucrarea sa principală “Despre economiei politice și impunerii”
 Teoria valorii și repartiția veniturilor
 Teoria costurilor comparative

Dinamica veniturilor în viziunea lui D.Ricardo

24
 [Введите текст]

Renta funciară - Creşte => creşterea populaţiei antrenează utilizarea loturilor tot
mai puţin fertile
Salariul - Creşte cel nominal => în urma creşterii populaţiei creşte cererea ei la
produsele agricole, aceasta determinând creşterea preţurilor la ele
Profitul - Scade => datorită creşterii salariului nominal
Concluzia pesimistă- Dacă rata profitului are tendinţă de scădere, sistemul
economic va avea o tendinţă de stagnare, şi nu de dezvoltare

Jean Baptiste Say (1767-1832)

 Optimismul lui , constă în afirmarea că unele laturi negative ale capitalismului

(crizele, șomajul, mizeria muncitorilor) au caracter temporar și pot fi ușor înlaturate.
 Conceptul despre întreprinzător , potrivit căruia întreprinzătorul este veriga
mecanismului economic, care procură și îmbină cei 3 factori de producție în scopul
obținerii produselor și profitului respectiv. Anume întreprinzătorul devine figura
centrală a producției.
 Legea Deboucheilor

John Stuart Mill ( 1806-1873):cel mai erudit dintre economiști

25
 [Введите текст]

 Principii de Economie Politică”: unul din cele mai citite manuale de economics: o
lucrare completă asupra teoriei şi politicii economice clasice.
 J.S. Mill a incercat să găsească un compromis acceptabil între liberalii pesimiști
englezi și optimiștii francezi.
 Mill reușește să efectueze și a doua sinteză între ideile pesimiștilor și cele ale
otimiștilor.
 J.S.Mill face tentative de a transforma știința economică într-un instrument
eficient de îmbunătățire permanentă a vieții sociale ,în specil a situației clasei
muncitoare .
 A fost un apărător înfocat al individualismului și al liberei concurențe fiind
convins că ,,peste tot unde lipsește concurența se impune monopolul, iar monopolul
sub toate formele sale, este o încrucișare a rutinei și a proastei gospodăriri în
detrimentul muncii
Aportul teoretico-practic a lui J.SMill
 a emis ipoteza dualităţii legilor economice
 a introdus noi categorii de rentă
 a stabilit un compromis între teoria valorii a lui D.Ricardo şi J.B.Say
 a propus legea cererii reciproce în schimburile internaţionale
 a conceput proprietatea ca instituţie socială şi nu drept natural
 a propus măsuri de reformare socială

26
[Введите текст]

Tema 6. Doctrina economică socialistă – în căutarea

echității sociale

Condițiile apariției doctrinei socialiste

Schimbările pe plan Schimbările pe plan

economic intelectual
-Substituirea muncii manuale -Fundamentarea filosofică
cu cea a mașinilor a noțiunilor de echitate și
-Creșterea productivității egalitate
muncii

Consecințe

-Pierderea speranței -Apariția șomajului -Orientarea socială

multor muncitori de -Apariția crizelor a gîndirii
a deveni mici de supraproducție economice
producători
-Prelungirea duratei
zilei de muncă

Ideiile principale comune pentru toți socialiștii utopici sunt:

1)Capitalismul nu este veșnic, ci poate, și trebuie, să fie înlocuit cu un alt tip de

societate.
2)La temelia exploatării omului de către om se află proprietatea privată. De aceea, în
noua societate, va domina proprietatea publică și socială.
3)Toți cetățenii, egali în drepturi, vor fi obligați să muncească.
4)Veniturile obținute în rezultatul unei munci în comun vor fi repartizate în mod egal,
conform necesităților fiecăruia.
5)Trecerea de la capitalism la socialism se va înfăptui în mod benevol, în rezultatul
propagării scrise și orale a ideilor socialiste.

27
[Введите текст]

Școlile și reprezentanții de bază ai doctrinei socialiste

Perioada istorică Denumirea școlii Reprezentanții principali

1800-1840 Școala socialismului H. de Saint-Simon; Ch.

utopic Fourier; R. Owen

1840-1900 Școala anarhistă P. Proudhon; M. Bakunin;

P. Kropotkin
1845-1833 Școala marxistă K Marks

1883-1920 Școala postmarxistă F.Engels; K.Kautsky; J.

Bernstein; R. Luxemburg;
R. Hilferding; V. Lenin

Conceptele utopice ale noii societăți

Criteriile H. Saint-Simon

Denumirea societății Industrialism

Forma de organizare a noii societăți Asociații ale industrialilor

Forma de repartiție a veniturilor După muncă

Factorii determinanți ai trecerii la noua Progresul științei, moralei și a religiei

societate

Calea trecerii la noua societate Experimetele locale, propagandă scrisă și

orală.

28
[Введите текст]

Criteriile CH. Fourier

Denumirea societății Armonism

Forma de organizare a noii societăți Falanstare

Forma de repartiție a veniturilor Dupa munca, capital si talent

Factorii determinanți ai trecerii la noua Dezvoltarea nevoilor umane

societate

Calea trecerii la noua societate Experimentele locale, propaganda scrisa

si orala

29
 Criteriile R. Owen

Denumirea societății Comunism

Forma de organizare a noii societăți Cooperativitate

Forma de repartiție a veniturilor Dupa munca

Factorii determinanți ai trecerii la noua Ratiunea oamenilor instruiti si

societate modificarea mediului de munca si trai al
popilatiei
Calea trecerii la noua societate Experimentele locale, propaganda scrisa
si orala

30
Pierre Joseph Proudhon (1809-1865)

 Se consideră legală doar mica proprietate privată, a unei familii în care

proprietarul este și lucrător.
 Proprietatea este un furt. Însă decide că este un fact, dacă proprietarul aplică
personal mijloacele care aparțin, și nu exploatează munca salariaților.
 Crează o bancă populară care oferă credit fără dobîndă, care ar scade prețurile
creșterea nivelului de trai lichidarea veniturilor neprovenite din muncă.

Masurile de reformare
 Lichidarea banilor prin înlocuirea lor cu bonuri de schimb
 Lichidarea dobînzii prin organizarea creditului gratuit acordat de Banca populară
 Lichidarea Guvernului - ,,Anarhia este condiția de existență a societății adulte,
după cum ierarhia este condiția societăților primitive”

31
Karl Marx (1818-1883)

 Ordine socială și nu ordine naturală

 Cercetează căile și metodele de sporire și repartizare a avuției națiunii.
 Acordă prioritate structurilor și nu indivizilor.
 Împarte economia politică în: clasa burgheză, mic burgheză și proletară.

Mediul teoretical al sistemului economic marxist

Filosofic Economic Politic

-Dialectica lui Hegel Teoria valoare-muncă a lui Cooperativismul lui R.

D.Ricardo Owen

Materialismul lui Teoria subconsumului și a Mutualismul lui

Feuerbach crizelor a lui S. De P.Proudhon
Sismondi

Teoria capitalului financiar a lui R. Hilferding

Teoria imperialismului și a socialismului planificat a lui V. Lenin

Teoria imperialismului a Rozei Luxemburg

Conceptele reformiste ale lui Berstein si K. Kautski

32
 Conceptul modului de producţie
Modul de productie

Fortele de proprietate Relatiile de proprietate

forţă de muncă din sfera producţiei

mijloace de muncă din sfera repartiţiei
obiectele muncii din sfera schimbului
din sfera consumului

se modifică rapid datorită se modifică mai lent fiind

progresului ştiinţei şi bazate pe o anumită formă
tehnicii de proprietate

Contradictii

Crize

Revolutie sociala

Teoria valorii
 Acceptă ca la temelia valorii marfă și a schimbului dintre mărfuri se află munca
materializată și că marfa are 2 proprietați: valoarea de întrebuințare și valoarea
dublu caracter.
 Marx crede că dublu caracter al mărfii e condiționat de dublu caracter al muncii
întrebuințate.
 Marx susține că mărimea valorii unei mărfi e determinată de timpul de muncă,
necesar pentru producerea unei oarecare valori de întrebuințare în condițiile de
muncă existente.
 Introduce noțiuni noi ca munca vie și munca trecută, preț de producție.

33
 Teoria valorii : analiză comparativă

Caracteristicile D.Ricardo K.Marx

Sumbstanta valorii Munca umana Munca umana abstracta

Marimea valorii Cheltuielile de munca vie Cheltuieli de munca

si incorporata abstracta
Masura valorii Timp de munca cel mai Timp de munca
indelungat socialmente necesar
Legea valorii Schimbul se efectuiaza in
baza echivalentelor de
munca abstracta

Forța de muncă ca marfă specifică

Marfa
forţa de muncă

Valoare de schimb Valoare de întrebuinţare

- Se exprimă în mărimea - Se exprimă în
salariului primit de capacitatea muncitorului
muncitor de a produce pentru
capitalist plusvaloare

Teoria plusvaloare
 Rezultatul muncii neplătite a muncitorului e plusvaloare.
 Proprietatrul mijloacelor de producție însușește diferența dintre valoarea muncii
și valoarea forței de muncă, iar salariul nu constituie decît prețul forței de muncă
și nu valoarea muncii prestate.
 În societate există exploatarea omului de către oamenii bogați , îi jefuiesc pe cei
săraci și trăiesc pe seama lor.

34
 Momentele esențiale ale teoriei plusvalorii

Esenta Excedent de valoare peste valoarea iniţială:

B-M-B’ (’= plusvaloare, sau m)

Izvorul Diferenţa între valoarea muncii şi valoarea forţei de muncă

Marimea m’ = (timp de supramuncă / timp de muncă necesar) X

100% = m/v X 100%

Caile de majorare  Majorarea timpului de supramuncă pe baza

prelungirii zilei de muncă (plusvaloare absolută)
 Majorarea timpului de supramuncă pe baza
reducerii timpului de muncă necesar (plusvaloare relativă)

Formele de distribuire Profitul industrial, profitul comercial, dobânda, renta

funciară

Teoria capitalului
 Capitalul este un raport social între muncitori și burghezie cu privire la
apartenența mijloacelor de productie.
 Capitalul este o valoare creată prin munca neplatită a muncitorilor, adică o
valoare acumulată.
 Tot capitalul pe care îl dețin capitaliștii a fost creat în rezultatul transformării
plusvalorii în capital și în acest fel clasa muncitoare are tot dreptul să
naționalizeze fabricile, uzinile, băncile, deoarece acestea au fost create de munca
lor, și a stramoșilor lor.

Momentele esențiale ale teoriei capitalului

Esenta Valoarea ce conţine plusvaloarea – B’, sau raport social între

clasa proletară şi cea capitalistă

Structura  Capital constant (cheltuielile legate de cumpărarea

capitalului fix şi circulant) – C
 Capital variabil (cheltuieli legate de angajarea forţei de
muncă) – V

Valoarea marfii c+v+m

Legea acumularii Creşterea bogăţiei determină creşterea exploatării şi

capitalului pauperizării celor ce o produc .

35
 Structura produsului social

Produsul social

Sub aspect material Sub aspect valoric

mijloace de producţie mijloace care înlocuiesc
(sect.I) capitalul constant consumat (c)
mijloace de consum mijloace care înlocuiesc
(sect.II) capitalul variabil consumat (v)
plusvaloarea creată (m)

I (c+v+m ) + II (c+v+m)

Leninism

 Elaborează o proprie teorie a imperialismului, potrivit căreia acesta este

ultimul stadiu în dezvoltarea capitalismului. Potrivit acestei teorii, la răscrucea
secolelor XIX şi XX ţările capitaliste avansate intră într-o nouă fază de dezvoltare - în
imperialism, - esenţa căruia constă în dominanţa pe toate planurile a monopolurilor.
 Un loc important în teoria leninistă este acordat statului.La prima fază a
societăţii comuniste statul organizează producţia după un plan directiv obligatoriu
pentru toate întreprinderile, care sunt dirijate prin reprezentanţii statului. Salariul,

36
preţurile, dobânda, cât şi alte mărimi economice, sunt fixate de stat. Abia în
comunism, pe care nu a reuşit să-1 plaseze în timp, se presupunea dispariţia statului.
Până atunci rolul acestuia urma să crească mereu.

 Lenin a fost primul teoretician care a argumentat necesitatea aplicării

doctrinei economice marxiste la realitatea țărilor necapitaliste și a țărilor slab
dezvoltate.
 Lenin deplasează principalele contradicții economice și politice de pe plan
intern pe plan extern, afirmînd că soarta prăbușirii capitalismului va fi hotărîtă în
procesul războaielor imperialiste și a luptei coloniilor pentru eliberearea națională
 Lenin lansează teza posibilității biruinței revoluției într-o singură țară.
În viziunea lui Lenin revoluția socialistă este un fenomen mult mai provocat ,
organizat , decît spontan, mai mult economic decît politic.
 Lenin lasează ideea reîntoarcerii la producția de mărfuri, ca la un rău inevitabil
și temporar.
Un rol important în teoria leninismului îi revine statului, care trebuie să dirijeze nu
numai procesele politice dar și cele economice.La prima fază a societății comuniste,
statul organizează producția după un plan directiv, obligatoriu pentru toate
întreprinderile naționalizate. Salariul, prețurile, dobînda și alte mărimi economice
sunt fixate de stat.

37
 Tema 7. INSTITUŢIONALISMUL -economic sau o altă
,,locomotivă’’ a progresului
Etapele instituționalismului economic

2.Instituționali
s -mul de bază

1.Etapa de
pregătire Instituționalis 3.Neoinstituțio
Precursori mul economic nalis-mul
economic

I. Etapa de pregătire. Precursorii *Școala istorică germană Condițiile apariției

Reacția împotriva liberalismului clasic

Necesitatea descoperirii unei căi proprii de dezvoltare

Atingerea nivelului de dezvoltare a Franței și Angliei

Din punct de vedere teoretic au săvârșit o revoluție

metodologocă.

38
 Arealul școlii istorice germane

1.Vechea școală istorică W.Rocher 1840-1860

2.Noua școală istorică G.Schaller 1870-1890

A.Wanger

3.Tânăra școală istorică W.Sombart 1900-1940

M.Weber

Ideile de bază
1. Utilizarea unei noi metode (metoda inductivă)
2. Contestarea universalității, veșniciei liberalismului economic clasic.
3. Se contrapune ideea relativismului economic.

Direcțiile controversei moetodologice

Conflict de metode

Școala istorică Liberalismul Istorismul

germană clasic și contra
neoclasic universalism

I. Șcala istorică germană W.Rocher

 Obiectul aceste școli -,,distrugerea liberalismului clasic ‘’și înlocuirea doctrinei
cu o nouă doctrină alternativă.
 Resping legile economiei obiective universale,veșnice și susțin că economia
politică trebuie să fie o știință despre economia națională , trăsăturile ei fiind
diferite la diferite etape istorice.
 Liberaliștii clasici s-au limitat doar la domeniul economic ignorînd: politica,
morala, obiceiurile, psihologia și altele.
 Economia este o știință a dezvoltării istorioce a națiunii.

39
 II. Noua școală
 Homo socials este individul ghidat nu doar de interesul material dar și de
motive de ordin moral. ,,O societate formată din oameni egoiști nu poate fi o
societate echilibrată, egoismul nu poate fi o virtute’’.
 După Weber există 5 mobiluri ale activității umane (portretul omului social)
1. Câștig material și frica de sărăcie
2. Spirit de recunoștință
3. Echitate și frica de pedeapsă
4. Sentiment de onare și frica de rușine
5. Plăcerea de a munci și frica lipsei de activitate
6. Sentimentul fatoriei remușcării pentru fapte relative.
 Critică concurența liberalisă , rolul nonintervenționist al statului și susțin că statul
trebuie să fie garant al ordinii și succesului economic.
 Influența ideiilor sociale ale doctrinei socialiste a dus la formarea ,,socialismului
profesorilor’’.
 Ideile acestor școli s-au regăsit și în modelul economiei mixte (sec.XX și XIX)

III. Tânăra școală istorică

 Asigurarea priorității pentru Germania ca națiune dezvoltată.
 Diferite elemente comune de dezvoltare a sistemului capitalist.
 Metoda istorică ce completează metoda de cercetare a liberalilor.
 Etica protestantă- reprezintă temelia dezvoltării spiritului capitalist.
 Profitul se utilizează pentru extinderea afacerilor și nu pentru distracție.

2.Instituţionalismul -reprezintă o reacţie faţă de liberalismul clasic şi

marginalism
 A aparut la sfârşitul secolului al XIX-lea în SUA
 La începutul secolului XX se răspândeşte în Europa (Franţa, Suedia,
Germania, Anglia)
 Reprezentanţii: T.Veblen, J.R.Commons, W.S.Mitchell, J.M.Clark,
A.A.Berle, J.K.Galbraith

Trăsăturile de bază
A. Critică mai multe aspecte ale capitalismului și a doctrinei clasice și neoclasice.
B. Justificarea instituției statului în economie cu scopul evitării crizelor, a
șomajului și a veniturilor obținute din jaf.
C. Clsificarea instituțiilor drept forță motrice a dezvoltării social-economice.
Înfăptuirea unei analize preponderent macroeconomice.
D. Promovarea ideii primatului social în raport cu economicul.

Ideile principale ale instituţionalismului

 Amestecul statului în economie (lupta cu jaful, coţcăriile, limitarea monopolului)
 Considerarea instituţiilor (statul, biserica, monopolurile) forţa motrică a
dezvoltării social-economice
 Primatul socialului faţă de economicul (se înlocuieşte conceptul de „homo
economicus” cu cel de „om sociologic”
 Analiza se efectuează la macronivel

40
 Evoluţia instituţionalismului American

1900-1940 Instituţionalism negativist

“ Teoria clasei fără ocupaţie”

TH.VERBLEN (1857-1929)
“ Teoria clasei fără ocupaţie”

Ideile principale:
Motivaţia activităţii economice o constituie nu maximizarea profitului, ci asigurarea
unei bunăstări materiale familiei şi urmaşilor, îndeplinirea unei munci utile societăţii
Contradicţia principală a societăţii nu este dintre muncitor şi capitalist (Marx), ci
dintre “industriaşi” şi “businessmeni”
Teoria “suveranităţii” consumatorului.

1900-1940 Instituţionalism pozitivist

“ Teoria difuziunii proprietăţii și politica solidarității social ”

A.A.BERLE (1895-1971)
 Trecerea de la orânduirea capitalistă la cea de economie de piaţă – mixtă – bazată
pe proprietatea privat-asociativă)

41
 Noi forme de proprietate
- Proprietatea acționară
- Proprietatea cooperatistă
- Proprietatea publică
 Necesitatea redistribuirii de către stat a veniturilor populaţiei în scopul atenuării
diferenţierii de venituri

1960-prezent Neoinstituționalism
“Teoria economică și interesul public “

J. K.GALBRAITH (1908-2006)
Statul trebuie să-ţi asume funcţia de “planificare” a economiei
Cauza principală a schimbărilor în economie este schimbarea în ştiinţa tehnică,
tehnologie
Rolul decisiv în economie îl are tehnostructura (managerii marilor întreprinderi)

Transformarea capitalismului
 Galbraith susține că, în rezultatul folosirii unor mașini și tehnologii tot mai
productive , se modifică mereu însăși esența capitalismului acestea devenind un
capitalism popular, un capitalism al belșugului, lipsit de marile contraste sociale de
altădată.
 Galbraith , adept înflăcărat al creării unui important sector public în
economie, susține că marile întreprinderi nu mai pot conta pe o reglementare
spontană a economiei prin intermediul pieței, de aceea statul trebuie să-și asume
funcția de planificare a economiei în întregime.
Tehnostructura - o nouă instituție –cheie
 Galbraith este un susținător consecvent al teoriei detrminismului tehnologic,
potrivit căreia cauza principală a transformărilor din societate o constituie
schimbările din știință și tehnică.
 În marile întreprinderi ,, puterea tinde să treacă din mîna proprietarilor în
cea a managerilor’’- categorie pe care Galbraith o numește tehnostructură.
Acest grup este format din cei mai influențați manageri, reprezentanți ai așa-numitelor
gulere albe, care posedînd cunoștințele și experiențele necesare conduc toate afacerile
întreprinderii. Nu acționarii (adică proprietarii),ci acest frup de persoane
soluționeazăă cele mai importante probleme ale funcționării întreprinderii.

42
1940 Şcoala sociologică franceză
“ Economia sec.XX”

FR.PERROUX (1903-1987)
 Teoria economiei dominante
 Fenomenul dominaţiei devine trăsătura caracteristică economiei contemporane
 Economiile naţionale se împart în dominate şi dominante

Ronald Coase

1. Teoria costurilor de tranzacție (Tranzacționale – constul efectuării unui schimb:

cheltuieli legate de studierea pieței, încheierea contractelor, cheltuieli legate de
informare, costul negocierii etc.)Firma are ca scop să diminueze costurile de
tranzacție.
2. Teoria dreptului de proprietate.Toatalitatea normelor ce reglementază accesul la
resurse .Din punct de vedere al individului dreptul de proprietate un mănunchi de
împuterniciri a agentului economic.
Cele mai importante drepturi
Dreptul de distracție
Dreptul de posesiune
Dreptul de utilizare

43
Dreptul de administrare
Dreptul de transmitere a bunurilor prin moșie
Dreptul la posesiune
Dreptul de gajare.
Identificarea clară și respectarea drepturilor de proprietate reduce costurile de
tranzacție.Neoinstituționaliștii în loc de proprietate folosesc noțiunea de drept de
proprietate.
3. Teoria firmei-firma reprezintă un mănunchi de contracte interne și externe.
 

44
 Tema 8. DOCTRINA NEOCLASICĂ

Geneza Neoclasismului

Periaoada:
A doua jumatate a sec. XIX-lea

Reprezentanți:
Johann Heinrich von Thünen

Teorii:
Teoria valoare-utilitate
Elasticitatea cererii și ofertei
Teoria echilibrului general și parțial

Condițiile apariției doctrinei neoclasice:

 Profesionalizarea ştiinţei economice
 Apariţia catedrelor economice specializate
 Transformarea economiei într-o disciplină obligatorie de studiu
 Popularizarea ideilor economice prin intermediul ziarelor şi revistelor
economice de specialitate
 Instituirea organizaţiilor economice profesionale

Consecințe Începutului
Revoluția
marginalistă doctrinei neoclasice

45
Elementele de continuitate în cadrul liberalismului economic

Elemente
Doctrina liberalismului Doctrina neoclasică
comune
clasic

1. Individualismul metodologic
2. Concurenţa perfectă
3. Autoreglarea economiei prin mecanismul flexibilităţii preţurilor .
Recunoașterea principiului “Mîinii invizibile
4. Intervenţia minimală a statului în economie
5. Principiul hedonist

Deosebirile în cadrul liberalismului economic

Doctrina liberalismului clasic Doctrina neoclasică

Obiect de studiu diferit

Bogăţia şi căile ei de creştere Problema alocării eficiente a resurselor

economice disponibile

Subiecţi de studiu diferiţi

Clasele sociale cu interese opuse Consumatorii şi producătorii cu

interesele interdependente

Abordări diferite ale valorii mărfurilor

Teoria “valoare-muncă” – valoarea se Teoria “valoare-utilitate” – valoarea se

formează din cheltuielile de munca trecută formează din nevoile viitoare ale
efectuate de producători consumatorilor

Abordări diferite ale repartiţiei veniturilor

Veniturile capitaliştilor şi ale Veniturile tuturor posesorilor factorilor

proprietarilor funciari reprezintă reduceri de producţie depind de productivitatea
din valoarea creată de muncitori marginală a factorilor posedaţi

Doctrina liberalismului clasic Doctrina neoclasică

46
 Metodologie diferită

 Analiza aspectelor statice şi  Analiza aspectelor statice ale

dinamice ale vieţii economice vieţii economice și de faptul cum
 Evidenţierea contradicţiilor ea funcționeaza
economice  Studierea condiţiilor de stabilire a
 Operarea cu mărimi medii şi stării de echilibru
totale  Introducerea în analiză a
 Utilizarea în analiză a faptelor cu mărimilor marginale
caracter istoric şi politic  Abstractizarea de la aspectele
istorice şi politice, utilizarea
instrumentarului matematic de
cercetare

Denumire diferită a teoriei economice

Economie politică Economics

Postulatele fundamentale ale doctrinei neoclasice

Preferinţele
indivizilor
sunt stabile

„Nucleul
Indivizii
Piaţa în teoretic efectuează
permanenţă tinde
alegerea în mod
spre echilibru dur” raţional

Indivizii posedă
totalitatea
informaţiei despre
condiţiile de piaţă

Școlile doctrinei neoclasice și precursorii acesteia

47
 Procursorii analizei marginaliste  Johann Thünen (1783-850)
 Heinrich Gossen (1810-1859)
 Antoine Cournot (1801-1877)
 Arsene Dupuit (1804-1866)

Școala austriacă  Carl Menger (1840-1921)

 Eugen Böhm von Bawerk (1851-
1914)
 Friedrich von Wieser (1851-1926)

Școala elvețiană  Leon Walras (1834-1910)

 Vilfredo Pareto (1848-1923)

Școala anglo-americană  Stanley Jevons (1835-1882)

 Alfred Marshall (1842-1924)
 John Bates Clark (1847-1938)

Școala psihologică austriacă (caracteristici)

 Individualism metodologic extrem de riguros
 Subiectivism consecvent
 Analiza cauzală și caracter discret al cercetării
 Refuzul de la utilizarea instrumentului matematic de analizat

Carl Menger 1840-1921

"Proprietatea la fel ca economia umana nu
este o inventie arbitrara ci unica solutie
practica posibila a problemei pe care natura
ne-a impus-o prin disparitatea dintre
necesitate si cantitatile disponibile din toate
bunurile economice." 
Principalele contribuții ale sale:
 Teoria bunurilor
 Teoria valorii – utilitate
 Teoria schimbului și a prețurilor
Operă economică : Principiile economiei
1871

48
 Eugen von Bohm-Bawerk
1851-1914
 Principalele lucrări
teoretice:
 Capitalul și dobînda
(1844-1889)
Sfîrșitul sistemului marxist
(1896)
Figura centrală a școlii
austriece

Alfred Marchall
(1842-1924)
 Geniu al compromisului, Marchall a reușit să-i
împace pe plan științific, pe partizanii celor mai
diferite teorii, dîndu-i fiecăruia dreptate într-o
privință sau alta.
 Sistemul de cunoștințe elaborat de Marchall se
bazează pe toate realizările de seamă ale științei
economice de pînă la dînsul.
 A efectuat o sinteză a tuturor realizărilor științei
economice din secolele al XVII-lea și al XIX-lea fără a
neglija chiar meritele socialiștilor și ale fiziocrațiolor.
 Marchall demonstrează că economia politică este o
știință care studiază, în același timp atît bogăția
națiunilor, cît și comportamentul uman.
 Propune ca termenul de economie politică să fie
înlocuit prin cel de economics.
 Consideră că știința economică are misiunea de a
contribui la rezolvarea problemelor sociale, la
îmbunătățirea nivelului de trai al întregii populații,
inclusiv și al muncitorilor

49
 Tema 9. KEYNESISMUL – DOCTRINĂ A ECONOMIEI
DE PIAŢĂ DIRIJATE

I. CONDIŢIILE APARIŢIEI ŞI TRĂSĂTURILE REVOLUŢIEI KEYNESISTE

1. Criza economică din anii 1929-1933
2. S-a prăbuşit dogma liberală a autoreglării spontane a economiei de piaţă prin
mecanismul preţurilor
3. Politica liberului schimb nu este permanent eficientă datorită marilor deosebiri în
potenţialul economic al ţărilor
4. S-au evidenţiat lacunele doctrinei neoclasice:
* atenţie excesivă microeconomiei şi statisticii economice
* exces de subiectivism
* exces de formalizare

John Maynard Keynes

A fost economist britanic ale cărui idei numite economie keynesiană radicale au avut
un impact major atât asupra teoriei politice și economice moderne, cât și asupra
politicilor fiscale ale multor guverne.
Este cunoscut în mod special pentru pledoaria sa în favoarea politicilor
guvernamentale intervenționiste, prin care guvernul ar folosi măsuri fiscale și
monetare în scopul temperării efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor
economice și boom-urilor economice.
Este considerat de mulți economiști unul dintre principalii fondatori ai
macroeconomiei teoretice moderne.
Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung suntem toți morți” este încă
citată.
Opera principală “Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a
banilor” (1936)
 În plan teoretic, deplasează centrul de cercetare de la microanaliză spre
macroanaliză.
 Pe planul politicii economice propune intervenţia limitată a statului în economie,
denumită ulterior dirijism.
 Problema echilibrului economic

50
  Keynes consideră teoria clasică şi neoclasică – caz particular al teoriei economice
generale şi îşi propune elaborarea unei teorii generale a economiei de piaţă
valabilă în orice economie.
 Respinge ideea unei ordini naturale şi a legilor naturale capabile să asigure
realizarea spontană a echilibrului economic.
 Principalul dezechilibru în societate era considerat şomajul involuntar, cauza
acestuia fiind insuficienţa consumului şi investiţiilor, dar nu salarii prea ridicate.
 Divizează societatea în producători şi consumatori, şi nu în clase.

MODELUL ECONOMIC ŞI
LEGILE PSIHOLOGICE ALE LUI
KEYNES

Variabilele endogene Relaţii dintre variabile Multiplicatorul

Conceptul esenţial al investiţional
Variabile exogene (rate modelului keynesist
ale comportamentului este cererea efectivă
agenţilor economici)

Intervenţia statului în economia de piaţă abordată în doctrina

keynesistă a fost numită dirijism

Scopul Majorarea cererii efective pentru utilizarea

deplină a braţelor de muncă

Măsurile pe plan social-economic(principalul mijloc este creşterea cheltuielilor

publice )
pe plan extern(promovarea neoprotecţi0nismului )

51
 Tema 10.NEOKEYNESISMUL ŞI POSTKEYNESISMUL
Neokeynesismul constituie ansamblu de teorii și politici economice inspirate din
opera lui John Keynes, și este mai degrabă un microcurent, o școală de gîndire, decît
o doctrină economică în sensul classic al acesteia.
*Neoclasicii au acordat o atenție primondială analizei productivității.
*Urmăreau scopul asigurării unor ritmuri stabile de creștere economică.
*Neokeynesiștii susțineau că amestecul trebuie să fie sistematic și diret.
*Aportul principal al neokeynesiștilor la dezvoltarea științei economice constă în
elaborarea a două teorii noi și anume:
1.Teoria modernă a creșterii economice- descoperire prin care neokeynesiștii au pus
temelia uneia dintre cele mai importante componente ale macroeconomiei.
2.Teoria neokeynesiană a ciclurilor economice.

Reprezentanți
Cei mai de seamă reprezentanți ai neokeynesismului mulți dintre ei laureați ai
Premiului Nobel sunt:

*Paul Samuelson(1915-2009)
*Roy.Harrd(1900-1978)
*Robert Solow (n.1924)
*James Tobin(1918-2002)

Condițiile apariției

Crizele și șomajul nu mai erau actuale.

Pe prim plan apar dinamica economică și inflația.

Economia capitalistă (bazată pe proprietatea privată) se

transformă în economie mixtă, predomină și sectorul privat
și public.

Statul este un agent economic activ.

52
 Curentele neokeynesismului

Englez Francez American

Dezavantajele doctrinei
*Analiza statică (neglija factorul timp)
*Atenție excesivă cererii efective
*Analiza insuficientă a repartițiilor veniturilor.

I. DEOSEBIRILE KEYNESISMULUI ŞI NEOKEYNESISMULUI

KEYNESISMUL NEOKEYNESISMUL

realizarea ocupării complete a braţelor de asigurarea unor ritmuri stabile de creştere

muncă economică
intervenţia indirectă şi sporadică a amestec sistematic şi direct a statului în
statului în viaţa economică economie
analiză statică analiză dinamică

Curentul francez
 Ei nu recunosc bugetul de stat în calitate de intevenție a statului în economie și
susțin planul incitativ(de recomandare).

 In 1946 Franța a început să elaboreze planuri cincinale de dezvoltare economică,

acestea determină proporțiile repartiției venitului naționa
( consum 80% , economii 20%).

Contribuţia lui Hasen (şcoala americană)

Instrumentul principal de reglementare a economiei sunt cheltuielile publice:
în recesiune → cheltuielile publice cresc
în expansiune (boom economic) → cheltuielile publice se reduc
Hansen ajunge la concluzia că economia SUA a trecut patru forme de fluctuații
ciclice
I. Cicluri mici (2-3 ani) -provocate de reproducția capitalului circulant.
II.Cicluri mari (6-13 ani)-provocate de investiții în capitalul fix.
III.Cicluri de construcție (17-18 ani)-construirea edificiilor, clădirilor.
IV.Cicluri seculare (mai mult de 50 ani)-sunt provocate de transformări radicale în
știință și tehnică.

53
Paul Antony Samuelson (1915-2009)

 Autorul sintezei neoclasice și al unui manual care l-a făcut multimilionar

 Paul Samuelson este considerat a fi un economist universal care în anii ’50-’60
,ai secolului XX –lea a insuflat o nouă viață științei economice.
 Are contribuții importante precum:teoria consumului, ciclurile economice, teoria
comerțului internațional,finanțele publice,relul statului în economie,salariul etc.
 Economics- (prima ediție 1948) a devenit manualul cu renume internațional și a
fost tradus în zeci de limbi , inclusiv în română și rusă.
 A fost cel care trebuia să devină cel de-al treilea laureat al Premiului Nobel
pentru economie .
 A contribuit la răspîndirea cunoștințelor economice în ântreaga lume.

Sinteza lui P.Samuelson

La temelie se află conceptul de economie mixtă(nu poate fi pur administrativă sau pur
de piață)
Pluralismul formei de proprietate(proprietate privată+ proprietate publică).
Piața stabilește automat: prețul, cererea ,oferta ,iar statul intervine pentru diminuarea
crizlor ,șomajului,inflației prin achiziții publice, taxe , investiții.
Împacă micro și macro economia
Rolul cheie în reglementarea economiei o au politica fiscală și politica monetară.

54
 Tema 11. Postkeynesismul - micro curent al keynesismului
 Reprezentanți:
J. Robinson
N.Kaldor
P.Sraffi
 Aportul postkeynesiștilor
 Aportul postkeynesiștilor
 Respingerea teoriei valoare-utilitate și revin la teoria valoare muncă( exprimată
de Ricardo).

Ideile principale

Rolul repartiției dintre infalție Dinamica creșterii economice

și șomaj în timp.

Teoriile de bază
1.Dinamica creșterii economice în timp.
 pe termen scurt- cercetează cauzele abaterii ratei reale economice de rata
garantată.
 Pe termen lung- cercetează factorii ce influențează creșterea economică.
 Înzestrarea inițială cu echipament.
 Rata progresului tehnic.
 Rata salariului real.
 Rata ocupației

În viziunea postkeynesiştilor, rata economiilor nu este constantă şi uniformă ca la

Keynes, ci depinde de mărimea veniturilor şi schimbările ce au loc în repartiţia
veniturilor. Acestea din urmă explică caracterul fluctuant al creşterii economice.

Rolul repartiţiei
Stimulentul principal (după N.Kaldor) în creşterea economică este profitul, iar (după
J.Robinson), salariile mari facilitează realizarea produselor , şi contribuie la ritmuri
înalte ale creşterii economice.

55
Nicholas Kaldor

Nicholas Kaldor (n. 12 mai 1908; d. 30 septembrie 1986) a fost un economist britanic
de origine maghiară
Profesor la Cambridge.

Joan Violet Robinson

Joan Violet Robinson (n. 31 octombrie 1903; d. 5 august 1983) a fost o economistă
engleză
 Reprezentantă a Școlii keynesiene.
 Contribuţia lui J.Robinson
 “Economia concurenţei imperfecte”
“Acumularea capitalului”
Factorii care influenţează creşterea economică :
Condiţiile tehnice
Politica de investiţii
Condiţiile în care se fac economiile
Condiţiile în care se desfăşoară concurenţa
Negocierile privind fixarea salariilor

56
Condiţiile financiare
Starea aşteptărilor indivizilor

Tema 12. Doctrina neoliberalismului economic

Caracteristicile principale ale neoliberalismului

 Libertatea economică şi responsabilitatea întreprinzătorilor
 Concurenţă fără monopoluri
 Libertatea formării preţurilor
 Stabilitatea circulaţiei monetare
 Intervenţia limitată a statului în economie

Principalele categorii
economice studiate de
neoliberali

Agenţii Tranzacţii Pieţele

economici economice

Şcoala de la Chicago Şcoala „noilor

SUA economişti”
M.Friedman (1912- francezi
2006) Franta
M.Allais (1911-
2010)
Şcolile
neoliberale

Şcoala de laFreiburg Şcoala de la Viena

Germania Austria
W.Eucken (1891- Friedrich August
1950) von Hayek(1899-
1992)

57
 Obiectivele interveneţiei statului în economie
 Elaborarea legilor ,,regulilor de joc’’
 Apărarea concurenţei
 Raport optim intre proprietatea privată şi publică.
 Protecţia păturilor social vulnerabile.
 Menţinerea stabilităţii monetare
 Asigurarea creşterii economice

58
 Tema 13.Gîndirea economică contemporană.

Laureați ai Premiului Nobel

Mihail Gary Becker

Manoilescu ( n.1930)
(1891-1950)

Reprezentanti

Nicholas Robert Lucas

Georgescu – (n.1937)
Roegen (1906-
1994)

Gary Becker
–liderul mondial al cercetărilor în domeniul capitalului uman
În 1992 devine laureat al Premiului Nobel ,,pentru folosirea teoriei economice la
analiza comportamentului uman și a relațiilor

,,Teoria capitalului uman’’

Esența teoriei capitalului uman constă în examinarea individului nu doar în calitate
de simplu consumator de bunuri și servicii, ci ca pe o formă specifică a capitalului,
investițiile în individ fiind asemănătoare cu investițiile în capitalul fix.
Studiind comportamentul uman, Becker ajunge la concluzia că orice activitate umană,
orice efort al individului pot fi analizate în termen de cost-beneficiu.

Capitalul uman și investiția în capitalul uman

1.Capitalul uman-este Capitalul uman se În al doilea caz sporirea
definit drept un stoc de constituie din anumite calității capitalului uman
cunoștințe profesionale, de calități native, cu care este rezultatul unor
aptitudini și abilități pe omul este înzestrat, de la cheltuieli din partea:
care le posedă individul, natură precum și din a) părinților sau familiei
acestea contribuind la aptitudinile dobîndite de-a existinse
sporirea capacităților lungul vieții prin educație b)statului(școala,
creative ale individului și și alte eforturi intelectuale facultatea)
în viitor la creșterea si fizice c) Înteprinderii

59
veniturilor lui. d) Individului receptiv

Factorii care contribuie la creșterea capitalului uman

 Starea de sănătate și satifacția oamenilor (circumstanță care influențează în mod

nemijlocit nivelul producțivității forței de muncă)
 Gradul de educație (nivelul mediu al anilor de studiu ce revine unei persoane)
 Nivelul de calificare
 Nivelul de informare
 Calitățile antreprenorile

Robert Lucas- liderul noilor clasici

 În anul 1995, pentru lucrarea Analiza consecințelor anticipărilor raționale asupra

pliticilor economice, savantul este distins cu Premiul Nobel
 Susține că banii sunt supraneutri, astfel încît încercarea statului de a influența
activitatea economică prin modificara masei monetare este nu numai neeficientă
dar și greșită
 Este și autorul unei teorii despre ciclul economic real.
 În opinia lui caracterul ciclic al dezvoltării economice este influențat de mai
mulți factori:
*șocurile productivității
*cheltuielile imprevizibile ale statului
*evoluția comerțului internațional
*evoluția șomajului
Noii clasici îi iau în derîdere pe toți predecesorii lor și declară că,,intervenția statului
în viața economică nu-i altceva decît o iluzie asemănătoare cu șiretlicul unui
scamator, care în realitate nu poate schimba nimic’’

60
Nicholas Georgescu-Roegen

 Economist american de origine română ,nominalizat la Premiul Nobel

 Cel mai mare economist de origine română ,este un disident în știința economică,
teoriile și ideile sale neînscriindue în niciuna dintre doctrinele clasice și
contemporane.
 A analizat fenomenele economice nu doar într-o strânsă legătură cu procesele
sociale, cum procedează marxiștii și instituțiuonaliștii, dar, în primul rând, în
legătură cu procesele cu procxesele care au loc în mediul ambiant.
 Respinge conceptul simittan de homo economicus și susține că forța motrice a
dezvoltării econiomice nu este nici piața liberă, nici conducerea de către stat a
economiei ,ci legea eutropiei, potrivit căreia energia inutilizabilă tinde mereu să
crească, în timp ce energia utiilizabilă tinde să descrească constant.
 În viziunea acestiua doar omul este capabil să încetinească și chiar să stopeze
procesul de deteriorare a mediului ambuiant.

Mihail Manoilescu(1891-1950)

 Economist român, autorul teoriei protecționismului și a schimbărilor

internaționale.
 ,,Regîndirea’’ problemei industrializării.Țările dezvoltate trebuie să fie interesate
în industrializarea celor subdezvoltate, întrucît aceasta sporește capacitatea de
cumpărare a țărilor sărace, care vor importa o cantitate mai mare de mărfuri de la
cele bogate.
 Teoria protecționismului general.Criteriul de determinare a ramurilor ce au
nevoie de protecție este nivelul productivității muncii .Urmează a fi protejate
ramurile cu o productivitate a muncii mai mare decît media națională.Prin

61
idustrializare are loc deplasarea de capital și de forță de muncă din ramurile cu o
productivitate mai mică spre cele cu o productivitate mai mare.

62