ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

PORTOFOLIU
Istoria Gândirii Economice

Profesor: Filip Nolea,

Doctor în ştiinţe economice 
Conferenţiar universitar

Realizat:Procopii
Vladislav
FB 191
Tema I :Formarea si dezvoltarea stiintei economice.Modul economic de
gandire,premisele stiintei ale cursului de IGE.

Istoria gandirii economice-selectia viziunilor economice privind problema teoriei si practicii

economice.

Metodologia cursului se bazeaza pe metode:

1. Metoda logica su istorica

2. Metoda dialectica(aparitia,dezvoltarea,contradictia doctrine)
3. Metoda comparatiei a diferitor pozitii doctrinale
4. Metoda electrica.
5. Sinteza teoriilor

Sistemul categorical
Curentul economic(liberali,dirigist)
Doctrinele economice
Scolile economice
Teorie economica(sistem de idei/explica fenomenul economic)
idei economice

Etapele evolutiei ,cunoasterii economice.

Faza I:prestiintifica,incepand din antichitate pana in sec.XVIII.
 Dezvoltarea ideilor din antichitate si evu mediu au adus la aparitia
mercantelismului.
 Gandirii economice din Grecia antica:Aristotel,Platon.

Faza II:Faza contituirii propriu zise a stiintei economice(1750-1879)Adam

smith.
 Apare un nou curent de gandire economica.
 A schimbat analiza bagatiei din sfera circulatiei in cea a productiei.

Faza III:Descoperiri si elaborari principiilor sale teoretice fundamentale(1870-1930)

 Scoala de la Vienna
 Scoala de la Lausonne } Fondatoare a microeconomiei
 Scoala de la Cambridge

Faza IV:Faza contemporana de adancire si extindere a teoriei

economice(1939-prezent).
Trecerea de la analiza microeconomica si cea macro* in mondeoeconomica
Tema II:Precursorii stiintei economice
Gandirea eticonormativa din Orientul Antic Ideile eticoeconomice crestine Gandirea
eticofilosofica din Grecia Antica Ideile eticoeconomice musulmane  Gadirea economica
agrara din Roma Antica.

Primele surse de cunoştinţe cu caracter economic

Tara Denumirea sursei

Egiptul Antic “Învăţămintele” (Învăţămintele regelui
Heracleopol pentru fiul său “Meriacr”,
“Învăţămintele lui Ipuver”, “Învăţămintele lui
Ahtoi, feciorul lui Duaf”)

Babilonul Antic Codul lui Hammurabi

India Antica Legile lui Manu “Artaastra”

China Antica Laozi “Careta drumului şi a virtuţii”;

Confucius “Discuţii şi sugestii”, “Huan-Ţze”

Grecia Antica Ideile lui Xenofon

Ideile economice reflectate ȋn operele :

“Învăţămintele”
o Controlul resurselor materiale şi umane ;
o Evidenţa pământului ;
o Evidenţa roadei şi repartizarea ei ;
o Rolul masiv al statului ȋn economie.

“Codul lui o 282 articole ce reglementau tranzacţiile de

Hammurabi” vânzare-cumpărare, arendă, creditare.

“Artaastra” o Inmultirea bogatiei loiale;

o Controlul asupra mijloacelor de masura si
greutate;
o Reglamentarea ratei dobanzii si preturilor juste;
“Confucius”
o Reglementarea preţurilor la pâine şi metale
preţioase ;
o Crearea rezervelor publice de pâine şi produse
stategice ;
o Înlocuirea impozitelor directe prin indirecte.

Activitatea economica
 Aristotel impartea AE:
O economica Crematistica
Care creaza bogatie veritabila. Care produce bogatie falsa.

Statul ideal in viziunea ganditorilor antici:

În viziunea lui PLATON În viziunea lui ARISTOTEL

1. Statul este divizat ȋn 3 clase : filosofi, 1. Statul este divizat ȋn 2 clase : oameni liberi
gardieni, producători. şi sclavi.

2. Fundamentul statului ȋl formează elita, 2. Fundamentul statului ȋl formează mica

posesoare colectivă a bunurilor. gospodărie casnică, posesoare privată a
bunurilor.

3. Ordinea ȋn stat este menţinută prin acţiunea 3. Ordinea ȋn stat este menţinută prin acţiunea
legii diviziunii naturale a muncii. legii dominaţiei şi supunerii.

4. Statul trebuie să fie o comunitate agrară, 4. Statul trebuie să fie o comunitate agrară.
ȋnchisă şi staţionară.

Caracteristicile marfii:
1. Utilitatea acestei marfi
2. Valuarea de intributionare
3. Valuarea de schimb
4. Schimbul de marfuri se bazeaza pe egalitatea valuarii de schimb

Climatistica are 3 forme:comertul exterior,comate,munca salariata.

Gandirea economica medieval crestina

Curentul tomist(T.D’Aquino) Curentul nominalist(N.Ores)

Teoria pretului just(nu trebuie sa depaseasca Ideea ca valoarea monedei depinde de vointa
pretul) monarhului.
Conditiile care justifica profitul commercial si Produsele depinde de raritatea si utilitatea lor.
injustitia perceperii dobanzii
Salariu just-suma de bani care permite
individului sa traiasca la nivelul pozitiei
sociale.

Gândirea economică medievală musulmană

AL BURUNI IBN KHALDOUN EL MAKRIZI
Ideea ciclului Interacţiunea ciclului Cauzele,manifestarile
economico-social; politic si a celui economic; si consecintele inflatiei;
Nascut la Atena in (427-347 î.H.):autorul Elitei,al
cetatii ideale si al neamurii sufletului.Platon a avut
sansa de a fi elevul lui Socrate si profesorul lui
Aristotel.De tanar ,visa sa devina
poet,dar,ascultandu-l odata pe Socrate,si-a ars
versurile si s-a facut filozof.In anul 387 i.H.
infiinteaza Academia(in gradina lui
Academos),considerata a fi cea mai importanta
precursoare a medelului modern al
universitatilor.Academia era un centru de cercetare si
de educatie,destinata,in temei,instruiirii tinerilor in
domeniu filozofiei si al vietii publice.Fiind idealist si
avand idei foarte originale,Platon ajunge la
convingerea ca democratia nu-i forma cea mai
reusita de carmuire a statului.El purcede la
elaborarea modelului unui stat ideal,condus de o
elita spirituala.In Republica,filozoful analizeaza si
asemenea fenomene economice cum ar fi:diviziunea
muncii,proprietatea,economia naturala,economia de
schimb.Opere:,,Rebuplica”;,,Legile”

Aristotel(384-322 i.H):adept al gospodariei casnice

si adversar al imbogatirii prin camata si comertul
mare.

Nascut in familia unui medic celebru,in orasul

Stagira din Macedonia,in nordul Greciei.Dupa
moarte tatalui sau emigreaza la Atena,la 17
ani,infatisidu-se la Academia lui Platon,devenind
ucenicul si colegul cel mai vestit al
acestuia.Aristotel in 356-323 i.H,fondeaza o scoala
concurenta cu Academia lui Platon,numita
Lyceum.Potrivit autorilor antici,Aristotel a scris
peste 170 de lucrari,in domeniu
filozofiei,astronomiei,fizicii,logicii,zoologiei,politic
ii,geografiei,anatomiei,geologiei,etc.Principalele
operein care au fost expuse conceptiile sale despre
economie sunt Politica si Etica
nicomahica.Aristotel a fost un adversar inflacarat
al comunismului propavaduit de Platon.Desi era
aparator al proprietatii private,dar de dimensiuni
moderate,Aristotel consideradrept un fenomen
firesc si vesnic divizarea societatii in oameni liberi
si sclavi. De asemenea acesta este considerat cel
mai modern din ganditorii antici,deoarece la baza
concluziilor teoretice se afla analiza faptelor reale.
Tema III:Doctrina Mercantelista (Aur si
putere) 1450-1750
Mercantilismul este o formă de naționalism economic, într-o economie planifictă,
cu monopoluri ale căror privilegii sunt acordate și reglementate de stat, bazându-se
pe un sistem politic opresiv. Deși a existat din cele mai vechi timpuri și practicat de
diferite țări (ex.China), s-a afirmat ca teorie economică în Europa, între
secolele XV - XVIII

Premisele aparitiei mercantelismului

Conditiile aparitiei
Schimbări pe plan  intensificarea
geoeconomic legăturilor de schimb în
urma cruciadelor
 creşterea cererii de
bani, provocată de
tranziţia de la
economia naturală la
Consecinte
cea de schimb
 creşterea ofertei -„revoluţia
metalelor preţioase preţurilor”
datorită marilor
descoperiri geografice

Schimbări pe plan  tranziţia de la monarhia

politic feudală la cea absolută
 creşterea rolului păturii
comercianţilor

Schimbări pe plan  apariţia spiritului de

psihologic aventură şi câştig
 renaşterea şi prima - alianţa între
puterea politică
revoluţie ştiinţific statală şi puterea
 critica financiară a
obscurantismuluibiseri comercianţilor
cesc şi Reformaţia
- respingerea
ascetismului
medieval şi
orientarea la
Principalele trasaturi ale mercantelismului ca teorie
bogăţie si politica
economica sunt:

 Considerarea banilor drept esenta a bogatiei;

 Analiza aproape in exclusivitate a sferei circulatiei marfurilor;
 Promovarea unei politici economice externe active in scopul stabilirii unei
balante monetare favorabile;
 Cu unele mici exceptii, incurajarea deszvoltarii industriei nationale,stimularea
importului de materie prima si a exportului de produse manufacturiere;

Concepția despre conținutul și izvorul bogăţiei

Bogăţia

Obiectul : cantitatea Izvorul:profitul Sfera:comerţul

de aur si argint comercial exterior

Stadiile maririi bogatiei:

1.Stadiu BARBAR 2.Balantei comerciale active
 interzicerea scoaterii - stimularea exportului pentru
asigurarea
din tara a metalelor balantei comeciale
active(exportul>importul
pretioase; - asigurarea balantei de plati
active(cu cat ba-
 jaful si cometul cu robi; nii sunt mai ieftini cu atat va fi
redusa rata
 falsificarea monedelor dobanzii ceea ce va stimula
exportul)

Tipuri de mercantelism

 Mercantilismul spaniol care este cunoscut sub numele de bulionism.

Principalii autor: Ortiz, Olivares și Mariana. Metoda preconizată de ei constă
 în interzicerea ieșirii din țară a metalelor prețioase și în creșterea importului
pentru intrarea de aur și argint din țară.
 Mercantilismul francez, care se confundă cu ceea ce a căpătat denumirea
de colbertism sau mercantilism industrial. Această denumire își are originea
în faptul că Jean Babtiste Colbert, care a deținut și funcția de controlor
general al finanțelor Franței în timpul lui Ludovic al XIV-lea, a inițiat
măsuri protecționiste pentru dezvoltarea industriei și comerțului, ca mijloc
de promovare a exportului de promovare al aurului. În afară de Colbart, în
Franța, mercantilismul a avut numeroși susținători și s-a caracterizat printr-o
anumită diversitate de opinii. Astfel, unii sunt agrarieni, iar ideea legăturii
dintre abundența monedei și ridicarea prețurilor. Antonie de Montchrestein
este cel care a dat numele acestei științe prin lucrarea sa intitulată „Tratat de
economie politică”, publicată în 1615.
 În Anglia și în Olanda, mercantilismul a avut prin excelență o orientare
comercială, fapt pentru care el a mai fost denumit „comercialism”.
Conform concepției respective, abundența de monedă, cheia prosperității
națiuni se realiza prin comerțul exterior. Principalii autori sunt: Wiliam
Petty (1623-1687), Thomas Mun (1571-1641), Gregory King (1648-1712).
Mercantiliști englezi au formulat unele idei care aveau să fie dezvoltate
ulterior de către keynesism, prin recomandarea de a adopta rate scăzute ale
dobânzii și considerând aceste rate pretul banilor. Ei argumentau de
asemenea, că abundența monedei, necesară pentru a realiza rate scăzute ale
dobânzii, antrenează creșterea prețurilor.
Între contribuțiile mercantilismului englez, mai trebuie menționată și teza
formulată de Thomas Gresham (1519 – 1597), prezentată în literatură sub
denumirea de legea lui Gresham: „moneda rea alungă din circulație moneda
bună”, iar Wiliam Petty rămâne cunoscut prin introducerea noțiunii de
valoare, prin propunerea de a se contracara șomajul prin scăderea salariului,
cât și prin cunoscuta formulă prin care se exprimă legătura dintre cei doi
factori ai avuției: „munca este tatăl, iar pămăntul este mama avuției”.
 Mercantilismul german sau „carmalist”, care s-a formulat mai târziu, pune
în centrul cercetării îndeosebi problemele tezaurului public și prefigurează în
fapt școala istorică germană.
 Mercantilismul comunist
România „epocii Ceaușescu” , când se dorea o industrializare forțată bazată
pe împrumuturi și plata prin mari sacrificii ale populației datorată obsesiei
pentru exporturi. Din cauza ineficienței economice exporturile erau alcătuite
din materii prime , spre deosebire de „mercantilismul clasic”.
Reprezentanti:
 Francezii Jean Bodin, Antoine de Montchrestien, Jean-Baptiste Colbert
 Englezii Thomas Mun, William Petty
 Italianul Antonio Serra
  Rusul Ivan Pososkov
 Roman Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir a fost printre primii

ganditori care a remarcat si a condamnat,in
acelasi timp,una dintre calitatile bizare ale
moldovenilor,si anume,aceea de a glorifica
munca agricola,ca efecte instabile,si a trata cu
dispret activitatea comerciala,aducatoare de
profituri mari oricand si oriunde.Eldeplange
aceasta situatie,care este o pedica in calea de
Tema IV:Doctrina
sporirii avutiei tarii.
,,..cica moldovenii din nascare sunt atat de
Fiziocrata
mandri si de nepasatori,ca socotesc orice
fel de negustorie mai prejos de ei,in afar de Gîndirea fiziocrată s-a născut in a
roadele stranse de pe pamanturile
lor.Acesta este,credem,cauza principala ca
doua jumătate a sec.XVIII-lea în
rar poti gasi in Moldova vreun targovet Europa Occidentală,în special în
bogat din moldoveni si ,desi tara noastra Anglia și Franța.Cuvantul “fiziocratie”
trimite peste hotare maimult decat inseamna “puterea naturii” sau
primeste inapoi,totusi simte mereu lipsa de “ordinea naturala”.
bani”(Actual si in prezent)
Reprezentatinti

• Fr.Quesnay
• P.P. de Boisguilbert
• A.J.Turgot
• Nicolae Bălcescu

Cauzele care au dus la aparitia doctrine fiziocrate:

 Cauze pe plan economic:  creşterea poverii fiscale
a. dezavantajele protecţionismului colbertist asupra ţărănimii
b. fixarea preţurilor reduse la produsele agricole  reducerea veniturilor
ţărănimii
 apariţia crizei financiare de
proporţii
 c. criza de subproducţie generată de → condiţiile climaterice
defavorabile
 Cauze de plan geopolitic;
a. pierderea teritoriilor cotropite din India,
Reducerea puterii economice şi a
malurile fluviului Mississippi şi Canada →
influenţei politice a Franţei
 Cauze de plan psihologic:
a. afirmarea ideilor social-creştine şi a dreptului
natural →

Etapele evolutiei liberalismului economic

I. Fiziocratii-precursorii liberalismului economic(1750-1775)
II. Sf.sec.18-lea,2/3 din sec.19-lea,Liberalii clasici-parintii liberalismului economic.
III. Sf.sec.19 incepul sec.20-lea.Neoclasicii(marginalistii)-succesorii liberalismului economic
IV. Neoliberalii(sec.20-prezent)-urmasii liberalismului economic

Conceptul fiziocratic al bogatiei

In viziunea fiziocratilor , obiectul bogatiei il constituie totalitatea bunurilor

 Produsul net. La temelia sistemului economic al fiziocratilor se afla teoria

produsului net.Fiziocratii afirmau ca izvorul bogatiei trebuie cautat in
agricultura , fiind singurul domeniu de activitate unde se creaza un surplus
de bunuri material, numit produsul net.

 Legile economice. Principiul “ordinii naturale” exprimă ideea de bază a

gândirii fiziocrate. Fiziocraţii sunt printre primii cercetători ai economiei ce
manifestă o concepţie netă asupra Ştiinţei sociale şi a legilor economice. În
concepţia fiziocraţilor, societatea evoluează urmând o serie de
“uniformităţi”, “legi naturale”, “o ordine naturală” dată de divinitate pentru a
asigura fericirea oamenilor şi a-i face pe aceştia să le cunoască şi să se
conformeze acţiunilor lor.

Ordinea naturala permite atingerea a 3 scopuri majore:

 imbogatirea statului pentru asigurarea ordinii economice;

  perfectionarea ordinii economice existente pana la nivelul
celei naturale;
 asigurarea prosperitatii agriculturii prin investitii masive in
sectorul agrar.

 Divizarea societatii in clase. In viziunea lui Quesnay , societatea este

divizata in 3 clase sociale:
Divizarea societatii in clase

Clasa proprietarilor
(nobilii si toti cei Clasa sterila
Clasa producatorilor (meseriasi,negustori,
care dispun de (agricultorilor)
produs net) oamenii profesiilor
libere

 Teoria capitalului. Francois Quesnay a introdus notiunea de capital, ca

bogatie acumulata inainte de inceperea productiei. Quesnay demonstreaza ca
nu banii constituie capitalul, ci mijloacele de productie procurate pea cesti
bani. El a divizat capitalul folosit in agricultura in 3 categorii: avansuri
initiale(capital fix-cheltuieli pentru constructii, animale,utilaje), avansuri
anuale(capital circulant-cheltuieli pentru procurarea semintelor, plata
muncii, etc.), avansuri funciare.

François Quesnay (1694-1774)
Fondatorul acestei doctrine este Fr.Quesnay cu
lucrarea *
S-a pronunțat împotriva voluntarismului
în economie, a cercetat procesele economice ca
procese naturale și a căutat să descopere legități
obiective privind desfășurarea lor. A susținut ca
plusvaloarea (numită de el produs net) se
creează numai în agricultură, fiind un dar al
naturii.
Lucrările sale conțin prima încercare de analiză
a procesului de reproducție la nivelul întregii
societăți, sintetizată într-un model economic.

 1758 - 1759: Tabloul economic. *

 1766: Analiza tabloului economic.
Deși concepțiile sale sunt discutabile, au
reprezentat un progres față de mercantilism,
deoarece transpun cercetarea izvorului
plusvalorii din sfera circulației în sfera
producției.
Pierre le Pesant de Boisguilbert (1646-1714)

 Adevăratul obiect al bogăției nu sunt

banii ,ci sunt bunurile produse.
 Agricultura-ramura creării bogăției
unui stat.
 Înaintează o nouă strategie a creșterii
bogăției:accentul se cere a fi pus nu pe
dezvoltarea cererii externe,bazată pe
exportul manufacturate,cum susțineau
mercantiliștii,ci pe cererea
internă,bazată pe schimbul de
produse agricole
Anne-Robert-Jacques
Turgot  (1727-1781)
 A fost un economist francez, reprezentant al Școlii
fiziocrate. A fost un predecesor al lui Adam Smith ca
teoretician al liberalismului economic.
Principala sa operă “Reflexiuni asupra
formării și disribuirii bogățiilor”.
 a susţinut că agricultura nu este unica
ramură productivă ,productive fiind și
industria și comerțul
 a recunoscut rolul capitalului ca factor
de producţie necesar oricărei activităţi
 a divizat clasa productivă şi cea sterilă
în 2 clase distincte – a antreprenorilor
şi salariaţilor
 a formulat legea fertilităţii
descrescânde a solului, potrivit căreia
se va ajunge la situația “când un plus
de capital nu va aduce niciun plus de
rezultat”
Tema V:Doctrina Liberalismului Clasic
Liberalismul clasic, este un curent filosofic născut în Europa si a durat din 1776
pana in 1870, care pleacă de la ideea că fiecare ființă umană are, prin naștere,
drepturi naturale pe care nicio putere nu le poate impieta și anume: dreptul la viață,
la libertate și la proprietate.
Reprezentanti :
 A.Smith
 D.Ricardo
 Th. R. Malthus
 J.S. Mill
 J.B.Say

In plan economic in esenta sa liberalismul urmarea:

 inlaturarea relatiilor de productie feudale, a modului de organizare si

exploatare a muncii iobagiste;
 inlaturarea oricarui fel de constrangere economica;
 diminuarea si restrangerea rolului statului in viata economica;
 proclamare libertatii tranzactiilor economice.

Condiţiile apariţiei doctrinei liberalismului economic:

Schimbari pe plan Prima revolutie Consecinte:

economic industriala
Schimbari pe plan Aparitia noilor clase Extinderea activitatii
politico-social sociale industriale
Schimbari pe plan Fundamentarea Cresterea puterii
intelectual filosofica a natiunilor economice clasei
 de libertate individuala capitaliste
si rationala.

Valorile supreme ale liberalismului economic clasic:

 Individualismul
 Nou-interventionism
 Libertati economice
 Ordinea naturala se stabileste spontan
 Legile sunt vesnice si universal
 Fundamentul economieii este libertatea private
 StatulPaznic de noapte(apara proprietatea si apara ordinea facial)
 Organizarea activitatii economice se efectua in baza liberei concurente.
 Homoeconomicus(egoist,individual,rationa,etc.)
Sitemul economic a lui A. Smith (1723-1790)

 A.Smith este numit “patriarhul”

gândirii economice.
 Lucrarea sa principală
“Avuția națiunilor” denumită şi
“biblia liberalismului clasic”.
 Principiul “mânii invizibile”.
 Teoria valorii

Conceptul cu privire la bogatie si factorii cresterii ei

Bogatia consta din totalitatea bunurilor materiale de care dispune natiunea la un

moment dat.
Sfera in care se creeaza bogatia cuprinde toate ramurile productiei
materiale industria, agricultura, comertul.

Izvorul bogatiei il constituie munca desfasurata in productia materiala.

Factorii cresterii bogatiei:

1. Crsterea economiilor
2. Cresterea capitalului fix si circular
3. Cresterea ponderei lucrarilor productive
4. Extinderea pietei
5. Aprofundarea diviziunii muncii
6. Cresterea productivitatii muncii

Teoria repartitiei bogatiei

Smith considera ca volumul bunurilor produse in societate timp de un an,

in expresie monetara, alcatuieste produsul social, care se distribuie sub forma
veniturilor. Smith evidentiaza trei feluri de venit – salariu, profit si renta,
distribuite intre trei clase sociale: muncitori salariati, capitalisti si proprietari
funciari.

Smith a fost primul din economisti care a dat o caracteristica ampla

naturii si marimii acestor venituri.

Astfel, salariul era considerat de Smith ca venit de la munca prestata,

nivelul lui mediu fiind influentat de cativa factori mai importanti:

 Cantitatea si pretul mijloacelor de subzistenta necesare muncitorului si

familiei sale – pretul natural al muncii.
 Cererea la bratele de munca – pretul de piata al muncii.
 Starea in care se afla economia: progresiva, stationara sau regresiva. In
starea progresiva salariile, datorita cresterii cererii la bratele de munca, au
tendinta de a creste, in cea stationara raman constante, iar in cea regresiva
au tendinta de a se reduce.
 Raportul de forte dintre salariati si patroni. Muncitorii solicita salarii mai
ridicate pe cand patronii, pentru a-si minimiza costurile, tind sa plateasca
mai putin. In aceasta confruntare de interese invingatori, de obicei, sunt
patronii, ei fiind mai putini la numar si intelegandu-se mai usor in
vederea mentinerii unor salarii reduse.
Salariul nu este uniform, mentiona Smith, in diferite activitati el poate fi diferit
datorita greutatii sau prestigiului activitatii, duratei si costului pregatirii
profesionale, incertitudinii ocupatiei, etc.

Profitul era conceput ca venit de la capitalul utilizat, marimea lui fiind

influentata de trei factori principali:

·       dimensiunile capitalului investit;

·       riscul investitiei;

·       marimea salariului si a rentei, profitul fiind un venit rezidual.

Ca si in cazul salariului, in diferite activitati profitul este diferentiat. Pe

termen scurt, considera Smith, aceasta diferentiere se explica printr-un grad diferit
al concurentei. Insa pe termen lung, datorita mobilitatii factorilor de productie, rata
profitului in diferite activitati se egaleaza.

Renta era considerata ca venit de la utilizarea pamantului, marimea ei

fiind conditionata de urmatorii factori:

·       fertilitatea si amplasarea terenurilor agricole;

·       raportul de forte intre proprietarii funciari si arendasi.

Studiind aceste feluri de venituri, Smith ajunge la urmatoarea concluzie

importanta: intrucat salariul ajunge doar pentru subzistenta, iar renta funciara
este utilizata, cu precadere, in scopuri neproductive, rezulta ca doar profitul poate
asigura investitiile necesare si, prin acumularea capitalului, cresterea economica.

Teorema ,,Valuare-munca”
Munca creiaza valuarea,ea indica pretul real ,iar banii pretul nominal.Marimea
valuarii depinde de cantitatea de munca materializata in marfa data
Capitalul reprezinta o suma de bani care adduce venit
suplimentar:Fix/Circular

Mâna invizibilă este un concept economic și de filozofie socială introdus

de Adam Smith.
Metafora ilustrează cum, prin urmarea propriului interes, indivizii stimulează
indirect economia. Smith consideră că, în cazul societăților capitaliste, urmărirea
propriului bine contribuie la binele societății. În cadrul mecanismului pieței,
guvernat de acest principiu, acțiunile cele mai eficiente și benefice vor fi și cele
mai profitabile.
Adam Smith introduce termenul in Cartea IV din Avuția națiunilor, în cadrul
discuției despre comerțul indigen și comerțul străin. Fiecare individ își va
 investi capitalul cât mai aproape de casă, “pe cât posibil, în sprijinul activității
economice interne” (A. Smith, "Avuția națiunilor"). Indivizii nu vor apela la
comerțul străin, decât dacă avantajele acestuia le depășesc cu mult pe cele ale
comerțului indigen.
“Atunci când preferă să sprijine activitatea indigenă, iar nu pe cea străină, el
urmărește numai propria lui siguranță; iar îndrumând acea activitate în așa fel încât
să producă cea mai mare valoare posibilă, el este condus de o mână invizibilă ca să
promoveze un scop ce nu face parte din intenția lui. Urmărindu-și interesul, el
adeseori promovează interesul societății mai eficient decât atunci când încearcă să-
l promoveze.”(A. Smith, "Avuția Națiunilor")

David Ricardo economist englez,liberal pesimist (1772-1823)

Thomas Malthus economist englez,liberal pesimist (1766-1834)

a) Legea populatiei.In societate exista un dezechilibru intre

numarul populatiei,care creste intr-o progresie
geometrica si resursele natural,care sporesc doar intr-o
progresie aritmetica.Prezenta lege se afla la temelia
saraciei si mizeriei din societate.Pentru a face fata acestui
dezechilibru,este necesar de a limita numarul populatiei
1. La temelia valorii,in toate epocile,se afla munca,atatprin folosirea atat a parghiilor morale(propagarea
cea vie,cat si cea materializata in mijloacele deprudentei stimularea casatoriilor la o varsta inaintata),cat
productie.Marimea valorii se modifica in functie desi a parghiilor material(razboaie,foametea,epidemia,etc)
progresul ethnic.Ea nu este determinate de conditiile
b) Factorii ce limiteaza cresterea mijloacelor de
individuale de munca,ci de cele socialmente necesare.subzistenta a populatiei sunt:suprafetele cultivabile si
2. Ricardo plaseaza in centru invataturii sale problem
alte resurse naturale limitate,precum si actiunea legii
repartitiei veniturilor,care se efectueaza in functie de
apartenenta indivizilor la una dintre cele 3 clase,infertilitatii descrescande a solului,potrivit careia o dublare
care este divizata societatea,sub forma de salarii,rentaa volumului de munca si de capital pe aceeasi suprafata
si profit.Multimilionaru Ricardo demonstreaza cade pamant nu este insotita de o dublare a productiei,ci de
profitul capitalistului constituie munca neplatita ao crestere mai mica.
muncitorului.Profitul se afla intr-o dependent inversa
de marimea salariului:,,In proportia in care salariile
cresc,vor scadea profiturile”
John Stuart Mill ultimul classic,simbolul reformismului social ( 1806-1873)

a) Teoria legilor economice.Legile economice sunt divizate in

doua categorii:a) legi care reglamenteaza procesul de
productie,b)legi care reglamenteaza repartitia.Productia se
dezvolta dupa niste legi vesnice,universal si
neschimbatoare,similar legilor naturii,insa repartitia si
consumul depinde de legile istorice ale societatii.
b) Realizeaza o sinteza dubla:a),,impaca” liberalii pesimisti cu
liberalii optimisti;b) propune un compromise acceptabil intre
ideile liberalismului classic si aspiratiile sociale ale
muncitorilor.
c) Parinte ale reformismului,recunoaste multiple neajunsuri ale
sitemului economic capitalist,dar sustine ca altu mai bun nu
poate exista,de aceea acesta trebuie doar reformat.

Jean Baptiste Say economist francez,liberal optimist (1767-1832)

a) Legea debuseelor sau legea lui Say.In economia de piata

,crizele generate supraproductiei sunt imposibile.Echilibru
economic se stabileste de la sine,in mod automat,tot ce se
produce se realizeaza,deoarece ofera isi creeaza propria
cerere.Cand oferta creste,in aceeasi masura,creste si cererea.In
capitalism,pot avea loc doar anumite dezechilibre partiale si
temporare.
b) Teoria factorilor de productie.Munca,capitalul si pamantul
sunt factorii de productie ,lor lr corespund 3 formede
venit:salariu,profitul si renta.Intre clasele participante la
procesul de productie se stabilesc relatiile de armonie,lipsesc
orce contradictii de interese.
c) Rolul central in functionarea mecanismelor pietei apartine
intreprinzatorului.
 Schema circuitului economic potrivit “legii lui Say”

Veniturile

Intreprinderile Menajele

Cheltuieli pentru consum

Cheltuieli pentru investitii

TemaVI: Doctrina naționalismului și a protecționismulu

Autorii clasici, in special cei englezi si francezi , aparau principiile liberului

schimb si incercau sa demonstreze ca comertul exterior este avantajos pentru toata
lumea , insa circulatia libera a marfurilor favoriza in mod special Anglia si Franta.
Acest fapt a provocat o reactie din partea tarilor mai putin dezvoltate, care aveau
drept scop apararea intereselor economice ale unor state „tinere”, precum
SUA,Germani,Japonia. Acest fapt a dus la aparitia nationalismului.
Ideiile nationalismului si protectionismului economic au permis unor tari ca
Germania si SUA sa-si recapete independenta economica si sa devina puteri
economice de prim-rang.

Condițiile apariției doctrinei dezvoltării naționale:

Factorul geografic Factorul teritorial Factorul economico-
politic
Deplasarea cailor Dezintegrarea Spargerea blocadei
comerciale in Oceanu
Atlantic teritoriala a statelor continentale a Angliei
germane
Consecinte
Pierderea pozitiilor de Existenta barierelor Inundarea pieţei germane
mare centru commercial vamale intre statele cu mărfuri engleze mai
din bazinul Marii Baltice germane si slaba protectie competitive
a hotarelor externe

Analiza comparativa intre Doctrina Liberalismului Clasic si Doctrina

Nationalismului Economic

DLC DNE
Individualism Colectivism
“Ordinea naturala” Interventie active a statului in
economie
Homoeconomicus Natiunea
Cosmopolism Promoveaza particularitatile nationale
(promoveaza legi universale)
Se pune accent pe avutie Se pune accent pe aspect sociale si
spirituale
Se utilizeaza metoda deductiva Se utilizeaza metoda inductiva
(practica →teorie) (teorie →practica)

E. J. Hobsbawm se refera la trei faze importante în evolutia nationalismului:

a) 1830-1880, perioada burgheziei liberale si a nationalismului liberal;

b) 1880-1918, perioada de transformare într-o miscare conservatoare;

c) 1918-1950, când se înregistreaza apogeul nationalismului

Fazele evolutiei economice

List considera ca natiunile cele mai dezvoltate , cele „normale”, trec prin 5 faze
principale de evolutie:
 Particularitățile protecționismului Listian:

1.Are un carcater selectiv și este aplicat doar la produsele

industriale. În opinia lui List, obiectivul politicii protecționiste
constă anume în asigurarea dezvoltării industriei, ca ramură
fundamentală a economiei naționale.
2. Este temporar- protecționismul nu poate fi o politică veșnică, ci
trebuie să fie aplicată doar atâta timp cît țara își creează o industrie
competitivă. Odată atins acest obiectiv, statul revine la politica
liber-schimbistă.
3. Protecționismul listian poartă un caracter educativ, el are
misiunea de a educa cetățenii germani în spiritul patriotismului.

Caracterul politicii comerciale promovate de către stat

Susţinută de Politica Propusă de F.List

liberalii clasici Comerciala

1. Protecţionismul
vamal
2. Caracter selectiv
Liber-schimbistă
3. Caracter
temporar
4. Caracter
educativ
 Arealul școlii istorice germane
Denumirea Perioada Reprezentanti
“Vechea şcoală 1840-1860 W.Rocher
istorică” B.Hilderbrand
K.Knies
“Noua şcoală 1870-1790 G.Schmoller
istorică” A.Wagner

“Tânăra şcoală 1900-1940 W.Sombart

istorică” M.Weber

Specificul protectionismului nord-american

Cei mai de seama economisti americani care au dezvoltat si aplicat ideile doctrine
nationalismului au fost Alexander Hamilton, Henry Ch.Carey,Simon N. Patten.
Protectionismul american , ca sic el german are in centru preocuparilor sale
apararea intereselor economice nationale si critica principiului liberului schimb.
H. Ch. Carey considera ca teoria liberului schimb nu este altceva decat un
instrument de dominare a lumii de catre Marea Britanie. De asemenea Carey era
de parerea ca obiectivul fiecarei natiuni trebuie sa fie dezvoltarea economiei.
Sustinea ca statul trebuie sa promoveze o politica protectionista permanenta , care
va fi aplicata nu doar la produsele industrial dar si la cele agricole., aceasta fiind
conditia de mentinere in societate a “armoniei intereselor”.

Specificul protectionismului in Romania

În România, idei naționaliste au apărut la sfârșitul secolului XVIII. Ele erau uneori
inevitabile, odată cu dezvoltarea europeană a ideologiilor de emancipare națională
care susțineau și luptau pentru dezvoltarea națiunilor moderne, mai ales acolo unde
popoare autohtone trăiau de mult timp în teritorii aflate sub stăpânire străină, ca
nesuverane.

Friedrich List
Friedrich List considera ca obiectul de studiu al stiintei economice trebuie sa fie
nu individul (“homo economicus”) , ci natiunea. List neaga existent unor legi
economice generale si universale, valabile pentru toate tarile, dimpotriva afirma ca
economia fiecarei tari se dezvolta in conformitate cu propriile sale legi, care
depind de istoria concreta a poporului respective, traditiile si obiceiurile, legislatia
in vigoare.
List considera ca e posibil ca o tara cu un nivel de dezvoltare mai slab sa sa se
ridice la nivelul celor mai avnsate. Pentru aceasta este necesara dezvoltarea
fortelor productive ale natiunii si promovarea unei politici protectionoste. Astfel
prin fortele productive , economistul subintelege un amestec de elemente
eterogene, cum ar fi: resurse naturale, stiinta si tehnica, unitatea nationala, etc.

Particularitățile protecționismului Listian

  Are un carcater selectiv și este aplicat doar la produsele industriale. În opinia
lui List, obiectivul politicii protecționiste constă anume în asigurarea
dezvoltării industriei, ca ramură fundamentală a economiei naționale.
 Este temporar- protecționismul nu poate fi o politică veșnică, ci trebuie să
fie aplicată doar atâta timp cît țara își creează o industrie competitivă. Odată
atins acest obiectiv, statul revine la politica liber-schimbistă.
 Protecționismul listian poartă un caracter educativ, el are misiunea de a
educa cetățenii germani în spiritul patriotismului.

Specificul protectionismului nord-american

Cei mai de seama economisti americani care au dezvoltat si aplicat ideile doctrine
nationalismului au fost Alexander Hamilton, Henry Ch.Carey,Simon N. Patten.
Protectionismul american , ca sic el german are in centru preocuparilor sale
apararea intereselor economice nationale si critica principiului liberului schimb.
H. Ch. Carey considera ca teoria liberului schimb nu este altceva decat un
instrument de dominare a lumii de catre Marea Britanie. De asemenea Carey era
de parerea ca obiectivul fiecarei natiuni trebuie sa fie dezvoltarea economiei.
Sustinea ca statul trebuie sa promoveze o politica protectionista permanenta , care
va fi aplicata nu doar la produsele industrial dar si la cele agricole., aceasta fiind
conditia de mentinere in societate a “armoniei intereselor”.

Specificul protectionismului in Romania

În România, idei naționaliste au apărut la sfârșitul secolului XVIII. Ele erau uneori
inevitabile, odată cu dezvoltarea europeană a ideologiilor de emancipare națională
care susțineau și luptau pentru dezvoltarea națiunilor moderne, mai ales acolo unde
popoare autohtone trăiau de mult timp în teritorii aflate sub stăpânire străină, ca
nesuverane.

Petre S. Aurelian (1833-1909)

a) Principalul promotor al
protecționismului românesc a fost
cunoscutul om de știință și politician
român Petre S. Aurelian. Aurelian
analizează fenomenele economice,
plasînd în centrul doctrinei sale
problema industrializării și a
formării complexului național unic
după unirea principatelor românești
din 1859 și obținerea independenței
în anul 1878.
b) Aurelian demonstrează că singura
garanție a independenței țării este
industrializarea ei, că numai avînd
o industrie dezvoltată, România
poate întreține relații economice
echitabile cu alte state ale lumii.

Tema VII: Doctrina economică socialist

Socialismul apare la sfarsitul sec. XVIII- inceputul sec.XIX.
Socialistii condamnau inegalitatea de avere, explotarea celui slab de catre cel
puternic. Scopul lor era inlocuirea proprietatii private cu cea publica.

Reprezentanti:
• H. de Saint-Simon
• Ch. Fourier
• R. Owen
• Jean Charles Leonard Sismonde de Sismondi
• Pierre Joseph Proudhon
• Karl Marx
• Vladimir Ilici Lenin

Conditiile aparitiei doctrine socialiste

Schimbari pe plan social Consecinte
Schimbari pe plan
economic
 Substituirea muncii  -Fundamentarea  Pierderea speranței
manuale cu cea a filosofică a noțiunilor multor muncitori de a
mașinilor de echitate și egalitate deveni mici
 -Creșterea producători
productivității muncii  -Prelungirea duratei
zilei de muncă
o -Apariția șomajului
o -Apariția crizelor de
supraproducție
o Orientarea socială a
gîndirii economice

Școlile și reprezentanții de bază ai doctrinei socialiste

 Perioada Denumirea scolii Reprezentanti
istorica
1800-1840 Scoala socialismului utopic H. de Saint-Simon; Ch. Fourier;
R. Owen
1840-1900 Scoala anarhista P. Proudhon; M. Bakunin; P.
Kropotkin
1845-1883 Scoala marxista K. Marx
1883-1920 F.Engels; K.Kautsky; J.
Scoala postmarxista Bernstein; R. Luxemburg; R.
Hilferding; V. Lenin

Scoala socialismului utopic

Socialistii utopici foloseau de regula teoria economica a clasicilor pentru a critica
capitalismul si a justifica necesitatea unor transformari social-economice.
Ideiile principale comune pentru toți socialiștii utopici sunt:
1) Capitalismul nu este veșnic, ci poate, și trebuie, să fie înlocuit cu un alt tip
de societate.
2)La temelia exploatării omului de către om se află proprietatea privată. De
aceea, în noua societate, va domina proprietatea publică și socială.
3)Toți cetățenii, egali în drepturi, vor fi obligați să muncească.
4)Veniturile obținute în rezultatul unei munci în comun vor fi repartizate în
mod egal, conform necesităților fiecăruia.
5)Trecerea de la capitalism la socialism se va înfăptui în mod benevol, în
rezultatul propagării scrise și orale a ideilor socialiste.

H. de Saint-Simon

 Este numit “primele mare socialist modern”

 Cele mai importante lucrari: “Despre sistemul
industrial”;”Noul crestinism”
 Considera ca capitalismul nu este vesnic,
deoarece societatea evolueaza in permanenta
 In viziunea sa , omenirea a trecut prin 3
etape: sclavagista,feudala si industrial;

Criteriile H. Saint-Simon
 Denumirea societății Industrialism
Forma de organizare a noii Asociații ale industrialilor
societăți
Forma de repartiție a veniturilor După muncă
Factorii determinanți ai trecerii la Progresul științei, moralei și a
noua societate religiei
Calea trecerii la noua societate Experimetele locale, pe cale scrisă
și orală.

Conceptele utopice ale noii societati:

a) Saint-Simon promoveaza un socialism productivist,caci considera ca
viitoarea societate se va intemeia pe marea industrie care va coopera strans
cu stiinta.
b) Toti membrii societatii vor fi obligati sa munceasca, intrucat repartitia
bunurilor se va face dupa munca.
c) Statul va disparea , conducerea productiei si a societatii urmand sa fie
infaptuita de savanti si de “clasa industriala”.
d) Saint-Simon propune limitarea dreptului la proprietate private si anularea
dreptului la mostenire.

Ch. Fourier
 I. Condamna capitalul comercial, pe care-l
socotea o arta a inselatoriei, a vicleniei si a
jafului.
II. Opteaza pentru inlocuirea capitalismului cu o
noua societate formata din asociatii de
producatori si intemeiata pe principiile justitii
sociale.
III. Se pronunta pentru proprietatea sociala ,
afirmand ca numai in aceste condii poate fi
asigurata echitatea sociala si sporit volumul
productiei.

Criteriile Ch. Fourier

Denumirea societății
Forma de organizare a noii societăți
Forma de repartiție a veniturilor
Factorii determinanți ai trecerii la noua
societate
Calea trecerii la noua societate
Armonism
Falanstere
După muncă capital și talent
Dezvoltarea nevoilor umane
Experimentele locale, pe cale scrisă și ora

Conceptele utopice ale noii societati:

 a) Fourier considera ca societatea va ajunge la o etapa , numita “armonie”, in
care oamenii vor trai sim unci in cadru unor asociatii formate dintr-un numar
anumit de oameni, numite falange.
b) Falanga urma sa intruneasca intre 1500-2000 de personae, cu pregatire
culturala si profesionala diferita
c) Sustine idea ca repartizarea veniturilor trebuie sa se faca nu dupa necesitati,
dar in dependent de aportul celor 3 factori care participa la crearea lor:
capital , munca si talent.

R. Owen

El a fost nu doar un teoretician, ci si un

practician al socialismului, infiintind in
SUA o comunitate cooperativa de circa
800 persoane, care insa a dat faliment la
putin timp dupa organizare.

Criteriile R. Owen
Denumirea societății Comunism
Forma de organizare a noii Cooperative
societăți
Forma de repartiție a veniturilor După muncă
Factorii determinanți ai trecerii la Rațiunea oamenilor instruiți și
noua societate modificarea mediului de muncă și
trai al populației
Calea trecerii la noua societate Experimentele locale, pe cale scrisă
și orală.
Ideiile principale comune pentru toți socialiștii utopici sunt:
1. Capitalismul nu este veșnic, ci poate, și trebuie, să fie înlocuit cu un alt tip
de societate.
2. La temelia exploatării omului de către om se află proprietatea privată. De
aceea, în noua societate, va domina proprietatea publică și socială.
3. Toți cetățenii, egali în drepturi, vor fi obligați să muncească.
4. Veniturile obținute în rezultatul unei munci în comun vor fi repartizate în
mod egal, conform necesităților fiecăruia.
5. Trecerea de la capitalism la socialism se va înfăptui în mod benevol, în
rezultatul propagării scrise și orale a ideilor socialiste.

Scoala anarhista
Sismondi si Proudhon au criticat violent capitalismul si doctrina liberalismului
clasic, militand pentru un socialism specific, mic-burghez, in care rolul hotarator
urma sa apartina micilor producatori.

Jean Charles Leonard Sismonde de Sismondi

 Neaga existenta legilor obiective,

sustinand ca situatia indivizilor si a
grupurilor sociale depinde nu numai
de legi obiective, ci de forta si
influenta lor economica.
 Idealul lui este mica proprietate
privata.
 Condamna masinismul si introducerea
inventiilor in productie.
 Sismondi ataca vehement teza
clasicilor cu privire la libera
concurenta Pierre Joseph Proudhon
  Este un adept al socialismului de piata si in
aceleasi timp parintele anarhismului.
 Initial considera proprietatea un furt, fiind
cauza explotarii omului de catre om.Cu
timpul ajunge la concluzia ca “ proprietatea
inseamna libertate”, daca proprietarul
foloseste personal mijloacele ce-i apartin si
nu exploateaza munca salariatilor.
 Se consideră legală doar mica proprietate
privată, a unei familii în care proprietarul
este și lucrator.
 Proudhon creaza o „banca populara”
numita „Banca de schimb” care urma sa
acorde credit fara dobanda.
Creditul gratuit urma sa duca la scaderea
preturilor si la cresterea nivelului de trai al
maselor populare. (Idea sa a esuat, nimeni
nu a vrut sa imprumute bani pe degeaba.)

Scoala marxista
Marxismul este o teorie economico-socială bazată pe lucrările lui Karl Marx, un
filozof, economist, jurnalist și revoluționar german de origine evreiască, din
secolul al XIX-lea.
In perioada anilor 1840-1870 in Europa s-a creat o situatie social-politica foarte
tensioanta, cauzata de dura concurenta, anarhie si crize . Ca urmare , Europa intra
intr-o perioada de conflicte violente intre proletariat si burghezie.
A doua circumstanta care a influentat aparitia marxismului , a fost faptul ca
doctrina marxista s-a alimentat din 3 izvoare principale: filisofia clasica
germana(G.W.F.Hegel,L.Feuerbach),economia politica clasica
engleza(W.Petty,A.Smith, D.Ricardo), socialismul utopic francez(Saint-Simon).
Astfel, gandirea economica a lui Marx s-a format la confluent a doua doctrine
economice
 Karl Marx
 Ordine socială și nu ordine naturală
 Cercetează căile și metodele de sporire și
repartizare a avuției națiunii.
 Acordă prioritate structurilor și nu
indivizilor.
 Împarte economia politică în: clasa
burgheză, mic burgheză și proletară.

La temelia doctrinei marxiste stau 3 concepte fundamentale: valoare,

plusvaloare ,acumularea capitalului.

Teoria valorii
Acceptă ca la temelia valorii marfă și a schimbului dintre mărfuri se află munca materializată și
că marfa are 2 proprietați: valoarea de întrebuințare și valoarea dublu caracter.
Marx crede că dublu caracter al mărfii e condiționat de dublu caracter al muncii
întrebuințate.
Marx susține că mărimea valorii unei mărfi e determinată de timpul de muncă, necesar pentru
producerea unei oarecare valori de întrebuințare în condițiile de muncă existente.
Introduce noțiuni noi
Caracteristicile D.Ricardo K.Marx ca munca vie și munca
Substanța valorii Munca umană trecută,preț de
Munca umană abstractă
mărfii producție.
Teoria valorii : analiză
Mărimea valorii Cheltuielile de Cheltuielile de muncă comparativă
muncă vie și abstractă
încorporată
Măsura valorii Timp de muncă Timp de muncă
cel mai socialmente necesar
îndelungat Teoria
Legea valorii Schimbul se efectuează în acumularii
baza echivalentelor de capitalului
Acumularea
muncă abstractă capitalului porneste de
la dorinta capitalistului de a obtine un profit cat mai mare , precum si de la lupta pentru
concurenta, care il indeamna sa imparta plusvaloarea in doua- o parte o consuma , alta o
acumuleaza. Transformarea plusvalorii in capital se numeste acumularea capitalului.
Consecintele sociale ale acumularii capitalului sunt: polarizarea societatii, cresterea inegalitatii
de avere, adancirea prepastiei dintre muncitori si capitalisti.
Teoria polarizarii societatii s-a dovedit a fi gresita . Lucrurile s-au petrecut invers:in tarile
dezvoltate cea mai numeroasa a devenit clasa de mijloc.

Scoala postmarxista (Leninismul)

Leninism este o teorie politică și economică având la bază marxismul. Este o ramură a
marxismului, iar din deceniul al doilea al secolului XX a fost ramura dominantă a sa. Leninismul
a fost dezvoltat în principal de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin, care de altfel l-a și pus în
practică după Revoluția rusă. Teoriile lui Lenin au fost o sursă de controverse încă de la început,
având critici atât dinspre stânga (de exemplu: social-democrații, anarhiștii și chiar alți marxiști),
dinspre centru (de exemplu: liberalii) și dinspre dreapta (de exemplu: conservatorii, fasciștii,
etc).
 În plus, leninismul afirma că imperialismul este ultima formă a capitalismului, iar capitalismul
nu poate fi răsturnat de la putere decât prin mijloace revoluționare (orice încercare de a
"reforma" capitalismul din interior fiind sortită eșecului. Lenin credea că distrugerea statului
capitalist se va face prin revoluția proletară și prin înlocuirea democrației burgheze cu dictatura
proletariatului(un sistem al democrației muncitorești, în care ei ar fi deținut puterea politică prin
intermediul unor consilii numite soviete).

Vladimir Ilici Lenin

 A fost primul teoretician care a

argumentat necesitatea aplicarii
doctrine marxiste la realitatea tarilor
necapitaliste si a tarilor slab
dezvoltate.
 V. I. Lenin elaborează o proprie
teorie a imperialismului, potrivit
căreia acesta este ultimul stadiu în
dezvoltarea capitalismului, după care
azi-mâine, va învinge revoluţia
socialistă. Potrivit acestei teorii, la
răscrucea secolelor XIX şi XX ţările
capitaliste avansate intră într-o nouă
fază de dezvoltare - în imperialism, - a) Argumenteaza necesitatea si traseaza caile
esenţa căruia constă în dominanţa pe aplicarii doctrine economice marxiste la
toate planurile a monopolurilor. realitatea tarilor necapitaliste si a tarilor slab
 Un loc important în teoria leninistă dezvoltate.
este acordat statului.La prima fază a b) Teoria imperialismului.Comform careia
societăţii comuniste statul imperialismul este ultimul stadiu al
organizează producţia după un plan capitalismului,ajunul revolutiei
directiv obligatoriu pentru toate socialiste.Dezvoltarea economica se
realizeaza prin salturi,in mod inegal,facand
întreprinderile, care sunt dirijate prin
posibila Victoria revolutiei socialiste intr-o
reprezentanţii statului. Salariul,
singura tara.
preţurile, dobânda, cât şi alte mărimi c) Traseaza caile de instituire a economiei
centralizate socialiste,unde rolul decesiv in
rezolvarea problemelor economice ii apartine
statului.Preturile,salariul,dobanda,profitul si
celelalte marimi economice sunt fixate de
stat.Activitatea economica se desfasoara pe
baza proprietatii de stat si a celei
cooperatiste-colhoznice
Tema VIII:Doctrina Liberalismului Neoclasic (Marginalismul)

Doctrina neoclasica apare in a doua jumatate a sec. XIX-lea.

Economia neoclasica se refera la o abordare generala in economie care pune
accentul pe determinarea preturilor, a productiei si a distributiei veniturilor in
cadrul pietelor, prin intermediul cererii si ofertei.
Reprezentanti:
• W.Stanley Jevons
• Carl Menger
• Leon Walras
• Johann Heinrich von Thünen

Condiţiile apariţiei doctrinei neoclasice

 Profesionalizarea ştiinţei economice
 Problema desfacerii marfurilor
 Conflictul dintre proprietarii funciari si industriasi
 Apariţia catedrelor economice specializate -„revoluţia
marginalistă”
 Transformarea economiei politice într-o disciplină
-Aparitia doctrinei
obligatorie de studiu neoclasiciste
 Popularizarea ideilor economice prin intermediul
ziarelor şi revistelor economice de specialitate
 Instituirea organizaţiilor economice profesionale

Neoclasicii au orientat gandirea economica spre domenii noi de investigare, cum ar

fi psihologia agentilor economici, raritatea, echilibru economic. De mentionat trei
economişti înscrişi iniţial în acest curent de gândire:W.Stanley Jevons, Carl
Menger, Leon Walras care, lucrând în mod independent, au ajuns la teorii
şi concluzii asemănătoare pentru că au fost confruntaţi cu aceleaşi probleme.
Gândirea lor a fost denumită neoclasică .
Aceşti autori au inversat optica tradiţională a liberalismului,au pornit de la sfera
consumului de bunuri şi au divizat demersul teoretic din economie în două ramuri
sau discipline distincte:„teoria pură”, a economiei, care se ocupă de principiile
universale după care se face schimbul
de bunuri economice privit sub formă fizică sau naturală, şi „teoria monetară” a e
conomiei, carestudiază implicaţiile intervenţiei banilor.
 Trasaturi comune intre clasici si neoclasici:

Doctrina Liberalismului Clasic Doctrina Liberalismului

Neoclasic
 Recunoasterea existentei unei “ordini naturale” caruia ii este
supusa si activitatea economica
 Recunoasterea economiei de piata, intemeiata pe proprietatea
private, drept forma cea mai reusita de organizare a vietii
economice
 Recunoastearea principiului “miinii invizibile”
 Respingerea ideii amestecului statului in economie
 Considerarea profitului ca forta mortice a dezvoltarii economice
si a concurentei ca factor esential al progresului economic

Deosebiri intre clasici si neoclasici

Criteriu Doctrina Liberalismului Doctrina Liberalismului
Clasic Neoclasic
Obiectul de Pun accent pe analiza unor Studiaza procesele de circulatie
studiu probleme cum ar fi crearea si a marfurilor, chestiunile
repartizarea repartizarii si utilizarii cat mai
avutiei,acumularea rationale a resurselor naturale si
capitalului. umane care s-au dovedit a fi
limitate. (obiecte →subiecte)
Subiecti de Individul era limitat in Societatea este compusa nu din
studiu activitatea sa de cadrul clasei clase diferite , ci doar din
din care facea parte. indivizi care pot fi producatori
sau consumatori.

Abordarea Teoria “valoare-muncă” – Teoria “valoare-utilitate” –

valorii valoarea se formează din valoarea se formează din
marfurilor cheltuielile de munca trecută nevoile viitoare ale
efectuate de producători consumatorilor

Repartizare Veniturile capitaliştilor şi ale Veniturile tuturor posesorilor

a veniturilor proprietarilor funciari factorilor de producţie depind
reprezintă reduceri din de productivitatea marginală a
valoarea creată de muncitori factorilor posedaţi

Metodologie  Analiza aspectelor  Studierea condiţiilor

statice şi dinamice de stabilire a stării de
ale vieţii echilibru.
 economice.
 Evidenţierea
contradicţiilor
economice .
 Operarea cu mărimi
medii şi totale .
 Utilizarea în analiză
a faptelor cu
caracter istoric şi
politic .
 Fiecare unitate
dintr- o multime de
marfuri are aceeasi
valoare.
 Introduc in circuitul
stiintific noi notiuni,
cum ar fi cost
marginal,salariu
marginal,etc.
 Utilitatea bunurilor
economice scade pe
masura satisfacerii
nevoilor.
 Pretul unui bun este
determinat de
utilitatea finala, sau
marginala s bunului.

Precursorii analizei neoclasice:

 Herman Heinrich Gossen a formulat 2 legi, numite prima si a doua lege
a lui Gossen.
• Potrivit primei legi elaborate in 1854 “ cand cantitatea consumata
dintr-un produs creste , utilitatea marginala a produsului tinde sa se
diminueze”.
• Cea de a doua lege spune ca, in scopul de a obtine un maximum de
satisfactii, individul,avand un venit limitat, trebuie sa-l repartizeze
astfel incat ultima unitate din fiecare bun sa-I procure aceeasi
satisfactie.
 Antoine Augustin Cournot scoate in evidenta interdependenta dintre
fenomenele economice, fiind primul care aplicat metodele matematice la
analiza preturilor si a altor categorii economice concrete.
La temelia neoclasicismului se afla cateva directii noi de investigare
stiintifica:
a) Cea a utilitatii marginale
b) A echilibrului economic, general si partial
c) Comportamentul subiectiv al agentilor economici

Deosebirile în cadrul liberalismului economic:

Doctrina liberalismului clasic Doctrina neoclasica
Obiect de studiu:Bogăţia şi căile ei de Problema alocării eficiente a
creştere resurselor economice disponibile

Subiectii de studii: Clasele sociale cu Consumatorii şi producătorii cu

interese opuse interesele interdependente

Abordari diferite ale valorii marfurilor: Teoria “valoare-utilitate” – valoarea se

Teoria “valoare-muncă” – valoarea se
formează din cheltuielile de munca
trecută efectuate de producători
Repartitia veniturilor: Veniturile
capitaliştilor şi ale proprietarilor
funciari reprezintă reduceri din valoarea marginală a factorilor posedaţi
creată de muncitori
Metodologie diferita:
 Analiza aspectelor
statice şi dinamice ale
vieţii economice
 Evidenţierea contradicţiilor
economice
 Operarea cu mărimi medii
şi totale
 Utilizarea în analiză a
faptelor cu caracter istoric şi
politic
Denumiri ale teoriei economice:
Economie politica
formează din nevoile viitoare ale
consumatorilor
Veniturile tuturor posesorilor factorilor
de producţie depind de productivitatea
 Analiza aspectelor statice ale
vieţii economice și de faptul
cum ea funcționeaza
 Studierea condiţiilor de
stabilire a stării de echilibru
 Introducerea în analiză a
mărimilor marginale
 Abstractizarea de la
aspectele istorice şi politice,
utilizarea instrumentarului
matematic de cercetare
Economics
Scoala austriaca
Caracteristici:
 Individualism metodologic extrem de riguros
 Subiectivism consecvent
 Analiza cauzală și caracter discret al cercetării
 Refuzul de la utilizarea instrumentului matematic de analizat

Cum stim deja,neoclasicii au cercetat fenomenele economice utilizand,in

acest scop,un sir de instrumente de analiza preluate din psihologie si
matematica.In aceasta privinta,cercetatorii austrieci au pus accentul pe
aspectele psihologice,iar savantii elvetieini-pe cele matematice,insa colegii
lor englezi au folosit,in egala masura,atat instrumentele psihologice,cat si
cele matematice.
Reprezentantii scoloo austriece(sau scoala de la Viena) se deosebesc de
colegii lor marginalisti din Elvetia si Anglia prin faptul ca au renuntat din
capul locului la utilizarea instrumentelor matematice de analiza a
fenomenelor,cum ar fi ecuatiile,functiile,schemele si
 formulele,deoarece,potrivit opiniilor lor,,cuvantul este un instrument mai
realist,mai concret decat schema”.Punand accentul pe aspectele psihologice
al fenomenelor economice,adeptii scolii austriece(scoala
subiectiva),considera ca marimea categoriilor economice-
valoarea,dobanda,utilitatea,capitalul,etc.depinde de aprecierile pe baza
analizei comportamentului unui individ izolat,gen R.Crusoe,aceasta metoda
fiind denumita apoi metoda robinsonadei
Intemeietorul scolii austriece a fost profesorul universitar Carl Menger,cei
mai talentati adepti si succesori ai sai fiind E.Bohm von Bawerk si F. Von
Wieser.

Carl Menger 1840-1921

 Intemeietorul școlii austriece
 Lucrarea sa intitulată Fundamentele
economiei politice (1871) a declanșat in
Austria revoluția marginalistă.
 Prin elaborarea teoriei valorii intemeiate pe
utilitate , Menger impune o nouă viziune
asupra economiei.
 Principalele contribuții:
 Teoria bunurilor
 Teoria valorii – utilitate
 Teoria schimbului și a prețurilor
1.Teoria bunurilor
Pentru Menger nu există
„bunuri” din punct de
vedere economic, ci numai în raport cu nevoile umane.
El considera ca „o realitate materiala,serviciu sau informatie sa fie bun „ trebuie sa
se indeplineasca patru conditii : sa existe nevoia pentru un bun oarecare , bunul
trebuie sa existe si sa fie capabil sa satisfaca nevoia, trebuie sa existe constiinta ca
anumite bunuri pot satisface nevoile, bunurile trebuie sa fie accesibile pentru cei
care au nevoie de ele.
Menger considera ca poate fi numit bun orice resursa care se dovedește folositoare
pentru acoperirea unei nevoi.
Există două feluri de bunuri:
1. Bunuri de rangul I, sau bunuri directe: capabile să satisfacă imediat o nevoie
(pâine, îmbrăcăminte).
2. Bunuri de rang superior, sau bunuri indirecte: nu pot servi decât la producerea
bunurilor de primul rang. (materii prime, unelte).
2. Teoria valoare –utilitate
Izvorul valorii trebuie cautat nu in munca,ci in gusturile,necesitatile,dorintele.adica
in aprecierile subjective ale consumatorului,”Valoarea,sublinia C.Menger,nu este
inerenta lucrurilor,ea nu este proprietate,ea nu este un lucru independent,care exista
in sine.Acesta este o judecata pe care subiectii economici o aplica asupra bunurilor
de care ei pot dispune pentru a-si mentine viata si bunastarea.De aici rezulta ca
valoarea nu exista in afara constiintei oamenilor.”Cu alte cuvinte,in opinia lui
C.Menger,valoarea unui bun nu este o calitate intriseca a acestuia,ci un
rationament subiectiv.De aici,se ajunge la concluzia ca valoarea aceluiasi
bun,pentru diferite personae,este diferita.
 Circuitul economic este totalitatea tranzacţiilor ce au loc într-o economie
naţională între agenţii economici.

Caracteristicile circuitului economic:

1. Fiecare flux are o valoare determinata de valoarea tranzactiei(corespunde valorii unui bun
sau serviciu) si poarta numele de flux monetar.
2. Cand suma fluxurilor de plecare este egala cu suma fluxelor de sosire-circuit inchis.
3. Un circuit inchis se poate transfora intr-un circuit deschis daca se considera un pol
suplimentar si tranzactii ipoteci,care pun in evidenta legaturile ascunse(de
exemplu,modificarea stocurilor)

Componentele circuitului economic

• Activităţile economice ce constituie sursa tranzacţiilor sunt: - crearea veniturilor- prin
producerea de bunuri (producţie) - folosirea veniturilor- prin consumul de bunuri - utilizarea
veniturilor - prin formarea patrimoniului (acumulare) - angajarea/acordarea de credite
• Aceste patru grupe de activităţi fundamentale constituie criteriile centrale pentru gruparea
tuturor tranzacţiilor care au avut loc în economie
• Orice tranzacţie se află în legătură cu cel puţin una dintre cele patru activităţi.

Prezentarea grafica a circuitului econom

Gospodariile ofera firmelor resursele naturale, de munca si capital pe care le poseda în schimbul unor venituri –
salarii, rente, dobînzi si profituri. Aceste venituri sunt apoi folosite pentru cumpararea bunurilor finite si a
serviciilor oferite de firme. Firmele de afaceri utilizeaza încasarile obtinute în urma vânzarii produselor realizate
pentru a produce mai multe bunuri si servicii destinate vânzarii. Acesta este circuitul economic – un ansamblu de
fluxuri de resurse, bunuri si servicii si bani (venituri). Partea a II-a Fluxurile economice reprezentate mai sus arata
(prin sageti) schimburile de bunuri si bani care au loc între gospodarii si firme. Liniile exterioare arata fluxurile
Nicolae Bălcescu
banesti (veniturile). Liniile interioare arata fluxurile de produse finite sau resurse. Identificati fiecare categorie de
fluxuri (notati în dreptul liniei respective) si categorie de piata (notati în caseta respectiva). Aveti identificata deja
o categorie de fluxuri (bunuri finite si servicii = ECONO) pentru a avea un reper de pornire.
Nicolae Bălcescu (1819-1852)

 A fost un istoric,scriitor și
revoluționar român.
 Lucrări principale
“Reforma socială la Români”,
”Question économique des
Principautés Danubiennes”
 a formulat o conceptie unitara asupra
dezvoltarii economico-sociale in
tarile Romane, iar prin
lucrarea „Question économique des
Principautés Danubiennes”,
publicata in anul 1850 in Franta, se
inscrie cu idei economice importante
si pe plan international.