Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
filosofiei antice chineze sec. VI-III i.e.n., atunci cnd au inflorit 100 de flori, s-au confruntat 100 de
scoli. Mai reprezentative, insa, au fost trei scoala taoista, confucianista si legista.
Taoismul avea un pronuntat caracter mistic, Tao (sau Dao) semnificnd principiul reglator al
universului. El era considerat compus din 2 elemente complementare esentiale yang si yin: primul
de esenta masculina, care corespundea notiunii de activitate, iar al doilea de esenta feminina,
desemna pasivitatea. Fondatorul acestei filosofii este considerat Laozi , autorul lucrarii Cartea
drumului si a virtutii.
n viziunea acestuia exista o prescriptie naturala pe care omul civilizat a neglijat-o. Pentru a restabili
armonia initiala el este obligat sa practice non-interventia: sa se dezica de atributele culturale, de
cunostintele si pasiunile sale. n acest scop Laozi a criticat institutiile umane si bogatia materiala,
considernd ca prin ele individul lacom de putere si bunuri, cupid si imoral se indeparteaza tot mai
mult de perfectiune. El a criticat, de asemenea, interventia statului care, prin impozite excesive,
provoaca revolte populare. ntr-o societate ideala, considerau taoistii, proprietatea trebuie sa fie
suprimata, egalitatea absoluta, iar bunurile schimbate prin troc.
Confucianismul a aparut din ideile lui Congfuzi, sau Confucius, autorul lucrarii Discutii si
sugestii. Purtnd un pronuntat caracter etic (stima fata de cei mai mari, supunerea fata de cei
superiori, responsabilitatea si modestia), confucianismul nu este lipsit si de unele implicatii economice.
Astfel, atingerea bunastarii materiale este considerata drept scop legitim, cresterea bogatiei fiind
asigurata prin multa munca si consum moderat. Oamenii, mentiona Confucius, trebuie sa se rusineze
nu de saracie, ci de o bogatie excesiva. Se preconiza o interventie activa a statului, functiile lui
reducndu-se la urmatoarele:
coala legista propaga superioritatea statului de drept asupra celui real, primul fiind bazat pe
institutii si legi care ar proteja dezvoltarea libera a individului. Contributii substantiale au fost aduse la
teoria monetara. Moneda era considerata nu doar un simplu instrument de efectuare a tranzactiilor, ci
un instrument de politica economica utilizat pentru controlul evolutiei nivelului preturilor. Aceasta din
motivul ca a fost descoperita dependenta indirecta intre nivelul preturilor bunurilor si valoarea
monedei.
Fila importanta in istoria gndirii economice chineze a fost aparitia in sec. IV-III i.e.n. a tratatului
stiintific colectiv Huan-Tze. Guvernatorul dinastiei i a fondat o academie, denumita Palatul
stiintelor, in care erau preocupati de activitate creativa mii de savanti. Rodul muncii lor au fost peste
500 lucrari reunite sub titlul comun de Huan-Tze. Pna in zilele noastre au ajuns doar 76 capitole ale
acestei lucrari enciclopedice, care ne familiarizeaza cu urmatoarele idei:
Aceasta stabilitate poate fi asigurata, in primul rnd, prin reglementarea preturilor la pine si
metale;