CURSUL 3

SCOLASTICA: ŞCOALĂ PREMERGĂTOARE A MODERNITĂŢII

A . PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A ECONOMIEI

B. IDEILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI MORALE ALE SCOLASTICILOR

A. PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A ECONOMIEI

 Lumea antică a fost reînnoită de două fenomene importante:

 expansiunea creştinismului

 invaziile germanice

 Istoricii au considerat nefastă influenţa germanică în plan economic, pentru că ea forţa

lumea occidentală să-şi schimbe modul de viaţă, printr-o nivelare în jos, prin revenirea la o
existenţă primitivă şi la o economie preponderent rurală şi închisă, înlocuind economia de
schimb urbană. Pe acest fond regresiv apărea o nouă civilizaţie, care a înflorit în secolele al
XII-lea şi al XIII-lea în ţările latine, civilizaţie orientată spre creştinism.

 Biserica medievală a fost mai mult o încercare de organizare politică, economică, socială,
culturală şi morală decât de reformă socială, tot ceea ce construia se inspira din modelele
anterioare, îndeosebi din cele antice.

 Biserica a reluat programul Antichităţii, al idealului unei comunităţi umane fondate pe o

morală universală – morala creştină.

SCOLASTIC ŞI DOGMĂ

SCOLASTIC, A

 Sistem filosofic apărut în evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii creștine și se
caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice;

 mod de gândire si de activitate intelectuală bazat pe cunostinţe formale, rupte de practică

și mânuite în mod pedant.

 Nume dat învăţământului (filosofic) din ţările Europei medievale dominate de catolicism.

 Rupt de realitate, de viaţa practică, formal.

DOGMĂ

Principiu de bază al unei filosofii sau religii care este obligatoriu pentru adepţii ei şi contra căruia
nu se admit obiecţii.
  Termenul "scolastică", derivat din termen Schola, vine din greacescul Schole cu sensul de
inactivitate, timp liber. Ulterior va căpăta înțelesul de "a avea școală, a face progrese".

 La un moment dat, scolastica a fost un produs academic în sens instituțional și social.

Influența scolasticii este împărțită în mai multe perioade, chiar dacă această influență se
extinde dincolo de perioada în care a dominat.

 În Evul Mediu, doar călugării au avut "Schole", adică timp pentru a studia, lăsând clerului
secular, frați, laici ... să se ocupe de treburile lumești.

 Unul dintre fundamentele scolasticii este studiul Bibliei.

Reconcilierea între Aristotel, "doctorul angelic" și credința creștină cu prima filozofie este
prezentat în Summa Theologiae de Toma d'Aquino. În centrul acestei cărți , este o teologie
de Creație ( prima Pars : Dumnezeu , creație ) . Reconcilierea este supusă ierarhia Augustin :
"Dacă nu crezi, nu înțelegi." Mai presus de toate este nevoie de o mai bună înțelegere a
credinței creștine în lumina filosofiei antice.

Scolastica are mai multe forme de manifestare:

 text lectio,

 comentarii,

 problema disputată,

 întrebările fiecăruia (quodlibet),

 sinteza.

Lectio este de a explica textele de bază de predare (Biblia , Peter Lombard, Aristotel mai târziu etc . )
aproape cuvânt cu cuvânt . Textul este împărțit în diversele părți și comentat în detaliu, iar în cele din
urmă problemele pe care le provoacă sunt examinate .

Comentariile erau destinate înțelegerii operelor (religioase, filozofice, științifice), considerate

fundamentale. O problemă se rezolvă într-un sistem strict reglementat, probleme de teologie și
filozofie.

 Quaestio apare la începutul secolului al XII-lea. Tehnica a fost pusă la punct în secolul al XIII-
lea. Quaestio este faptul singur conferențiar. Când se implicau și alți actori, lua forma de
dispută, care constituia obiectul unor reglementări universitare specifice.

 Disputa reprezenta o competiție, o dispută între profesori și studenți pe teme teologice,

filosofice sau de drept.

 Participarea fiecărei persoane prezente în disputa dintre profesor și studenți.

 Sinteza constituia, rezumatul sistematic al doctrinei, care poate fi foarte lungă.

Metoda este o speculație pur intelectuală, bazată exclusiv pe comentarii textului sau pe comentarii
ale comentariilor, interzicerea privire directa la realitate .
 1.PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A ECONOMIEI

 Scolastica

 Principalele idei ale creştinismului, dominante în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, care au

influenţat faptele şi gândirea economică au fost următoarele:

 afirmarea demnităţii umane;

 proclamarea legii muncii, considerată ca impusă în principiu tuturor oamenilor, în

virtutea unui ordin divin formulat în Geneză;

 propagarea sentimentului de înfrăţire umană

 acceptarea inegalităţii condiţiilor, ca sursă a virtuţilor practicate;

 propovăduirea detaşării faţă de bogăţie, fără a condamna explicit proprietatea.

TOT PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A ECONOMIEI ESTE AȘEZAT PE UN PRINCIPIU ETIC

DOGMATIC

 Etica exprima, ca şi la antici, ideea imperativă de moderaţie dominată de voinţă, în ordinea

voită de Dumnezeu:

 omul trebuia să muncească pentru a trăi, dar fără să fie preocupat de câştig;

 profitul nelimitat era considerat dăunător, iar concurenţa fără măsură era nefastă;

 nimeni nu trebuia să abuzeze de avantajele oferite de conjunctura economică;

 interesele tuturor trebuiau echilibrate şi bine chibzuite;

 producătorul nu trebuia să profite fără limită de nevoile consumatorului, şi reciproc;

 toţi oamenii trebuiau să aibă puterea să trăiască din muncă în bună înţelegere;

 nimeni nu trebuia să aibă posibilitatea realizării profiturilor excesive;

 exista atât un preţ just al tuturor lucrurilor, cât şi un salariu just.

 B. IDEILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI MORALE ALE SCOLASTICILOR

 Aplicarea acestor principii a fost făcută de o diversitate de autori, între care: Sfântul Thoma
d'Aquino (1226-1280) şi pe Nicolas Oresme (?-1382). Ideile lor economice fragmentare sunt
dominate de un principiu considerat esenţial, cel al justiţiei comutative şi distributive
dominată de justiţia divină.

 Justiţia distributivă: conducătorul dă fiecăruia după meritul său.

Aplicarea justiţiei comutative şi distributive la ordinea economică cerea egalitatea prestaţiilor în

schimburi, fiecare parte dând echivalentul a ceea ce a primit şi primind echivalentul a ceea ce a dat.

 Aplicarea acestor principii a fost făcută de o diversitate de autori, între care: Sfântul Thoma
d'Aquino (1226-1280) şi pe Nicolas Oresme (?-1382), Pierre Abelard, John Duns Scot,

 Ideile lor economice fragmentare sunt dominate de un principiu considerat esenţial, cel al
justiţiei comutative şi distributive dominată de justiţia divină.

 Justiţia distributivă: conducătorul dă fiecăruia după meritul său.

 Aplicarea justiţiei comutative şi distributive la ordinea economică cerea egalitatea

prestaţiilor în schimburi, fiecare parte dând echivalentul a ceea ce a primit şi primind
echivalentul a ceea ce a dat.

Ideile economice fundamentale pe care le-au dezvoltat scolasticii au avut drept subiecte:

 Proprietatea privată

 Munca şi diviziunea muncii

 Doctrina preţului just

 Doctrina salariului just

 Legitimitatea împrumutului cu dobândă

 Schimbul şi moneda

 Populaţia

 Statul şi guvernarea
PROPRIETATEA PRIVATĂ

 În concepţia scolasticilor, proprietatea privată era legitimă, dar nu absolută.

 Thoma d'Aquino dezvoltă problema proprietăţii, respingând teoriile comunizatoare:

proprietatea privată nu este contrară dreptului natural, nu este impusă de dreptul natural,
ci este conformă cu acesta.

 Bunurile pământeşti au fost create pentru folosinţa speciei umane în ansamblul său, şi nu
pentru un individ sau altul.

 Singura soluţie preferabilă era aproprierea individuală, pentru că stimula mai bine munca.

 Proprietarul avea nu numai drepturi, ci şi obligaţii, prin urmare această proprietate nu avea
un caracter egoist.

 Proprietatea privată antrena inegalitatea condiţiilor, ceea ce nu însemna şi condamnarea

bogăţiei, ci permisivitatea îmbogăţirii cu prudenţă şi moderaţie.

 Concepţiile scolasticilor despre proprietate sunt impregnate de ideea solidarităţii creştine

într-o ordine socială unde fiecare îşi avea locul său cu drepturi şi obligaţii corespunzătoare.

MUNCA ŞI DIVIZIUNEA MUNCII

 Spre deosebire de antici, care socoteau degradantă munca manuală, teoriile medievale
susţin dubla înnobilare prin muncă:

 munca înnobilează pentru că este impusă din ordinul lui Dumnezeu;

 munca are un scop nobil (omul îşi cedează demnitatea pentru menţinerea şi
dezvoltarea vieţii sale fizice şi morale).

 Munca=orice ocupaţie care-i permitea omului să-şi câştige cinstit existenţa, cf. scolasticilor
(spre deosebire de antici care o reduceau doar la munca manuală).

 Muncile nu sunt egale nici în importanţă, nici în demnitate. Teoriile medievale identifică
două tipuri de activităţi:

 posesive sau achizitive - includ muncile agricole, socotite de prim rang şi deosebit de
onorante, muncile industriale şi cele administrative.

 pecuniare - aveau drept scop procurarea bogăţiei artificiale; se referă la manipularea

banilor, comerţ, schimb, credit, etc.

 Diferenţierea ocupaţiilor după natura lor, în activităţi pentru satisfacerea nevoilor vitale ale
oamenilor şi activităţi pentru câştig, era conformă principiului moral al Evului Mediu şi, prin
urmare erau permise.
PREŢUL JUST

 Justiţia comutativă cerea ca mărfurile să fie vândute la valoarea exactă, estimată fie după
efortul producătorului, fie după aprecierea curentă.

 Preţ just = acel preţ care permitea producătorului să trăiască acceptabil din produsul
activităţii sale şi care împiedică jefuirea consumatorului.

Nu era exclusă intervenţia statului în fixarea preţului

SALARIUL JUST

 Problema remunerării este abordată tot din perspectivă morală.

 Scolasticii proclamă o lege etică,potrivit căreia muncitorul ce furniza munca trebuia să

primească o sumă care să-i permită un trai decent, atât lui cât şi familiei sale.

 Ideile după care, condiţiile de muncă trebuiau să rămână "umane" erau inspirate de
concepţiile potrivit cărora furnizorul de muncă era o fiinţă umană şi nu o unealtă sau un
animal de povară.

LEGITIMITATEA ÎMPRUMUTULUI CU DOBÂNDĂ

 Scolasticii au criticat formal dobânda.

 Interzicerea împrumutului cu dobândă era consacrată în cea mai mare parte a legislaţiei
civile.

 Scolasticii au găsit explicaţii ingenioase care să justifice plata unei dobânzi pentru capitalul
împrumutat: pierderile posibile, lipsa câştigului, riscul dispariţiei împrumutatului sau, chiar
milostenia.
SCHIMBUL şi MONEDA

 Din punct de vedere economic, unele acţiuni erau tolerate, dar nu şi acceptate (ex. vânzarea
şi revânzarea aceluiaşi bun, fără să i se aducă vreo modificare), iar altele erau considerate
benefice deplasarea bunurilor în alt loc putea să crească utilitatea acestora).

 Din perspectivă morală şi politică, în opinia scolasticilor schimburile comerciale puneau în

pericol deprinderile bune, prin propagarea luxului, şi ameninţau soliditatea societăţii, prin
pătrunderea ideilor şi obiceiurilor străine.

 Teoria monetară a lui Nicolas Oresme:

 explică rolul economic şi natura banilor,

 arată caracterul nefast al falsificării banilor şi a atitudinii îngăduitoare a suveranilor.

 aminteşte trei modalităţi, una mai rea decât celelalte, de câştig monetar: din
schimbul comercial (este murdară), din dobândă (este rea) şi din falsificare (este nu
rea, foarte rea).

 arătă că între aur şi argint există un raport de schimb, pe baza căruia se stabileşte
raportul de schimb legal, ceea ce stă la baza unui sistem monetar bimetalist.

POPULAŢIA

 Teoria despre populaţie a Evului Mediu a fost universal populaţionistă, dominată de

morala religioasă.

 Scolasticii insistau asupra avantajelor unei populaţii numeroase.

 Au existat dispute legate de restricţiile voluntare (celibatul, castitate) ce au fost

întreţinute de teama că o populaţie în creştere este expusă riscului alimentar.

STATUL ŞI GUVERNAREA

 Potrivit scolasticilor intervenţia statului era normală şi oportună.

 Persoana nu era subordonată statului, dar puterea publică:

 putea să stabilească preţurile,

 trebuia să interzică dobânda şi să organizeze societatea atribuind fiecăruia locul care

îi revenea cu drepturile şi îndatoririle corespunzătoare.

 În concluzie, gândirea economică a scolasticilor din Evul Mediu se remarcă prin efortul de a
căuta soluţii la problemele vieţii economice respectând principiile creştine, economice,
sociale, politice şi etice.