1.

PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A ECONOMIEI

2. IDEILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI MORALE ALE
SCOLASTICILOR

ANGELA ROGOJANU + GRIGORE-IOAN PIROSCA

DEPARTAMENTUL DE DOCTRINE ECONOMICE SI COMUNICARE
PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A
ECONOMIEI
 Termenul "scolastică", derivat din termen Schola, vine din greacescul
Schole cu sensul de inactivitate, timp liber. Ulterior va căpăta înțelesul
de "a avea școală, a face progrese".
 La un moment dat, scolastica a fost un produs academic în sens
instituțional și social. Influența scolasticii este împărțită în mai multe
perioade, chiar dacă această influență se extinde dincolo de perioada în
care a dominat.
 În Evul Mediu, doar călugării au avut "Schole", adică timp pentru a
studia, lăsând clerului secular, frați, laici ... să se ocupe de treburile
lumești.
 Unul dintre fundamentele scolasticii este studiul Bibliei.
Reconcilierea între Aristotel, "doctorul angelic" și credința creștină cu
prima filozofie este prezentat în Summa Theologiae de Toma d'Aquino.
În centrul acestei cărți , este o teologie de Creație ( prima Pars :
Dumnezeu , creație ) . Reconcilierea este supusă ierarhia Augustin :
"Dacă nu crezi, nu înțelegi." Mai presus de toate este nevoie de o mai
bună înțelegere a credinței creștine în lumina filosofiei antice.
Scolastica are mai multe forme de manifestare:
 text lectio,

 comentarii,

 problema disputată,

 întrebările fiecăruia (quodlibet),

 sinteza.

Lectio este de a explica textele de bază de predare (Biblia ,

Peter Lombard, Aristotel mai târziu etc . ) aproape cuvânt cu
cuvânt . Textul este împărțit în diversele părți și comentat în
detaliu, iar în cele din urmă problemele pe care le provoacă
sunt examinate .
Comentariile erau destinate înțelegerii operelor (religioase,
filozofice, științifice), considerate fundamentale. O problemă
se rezolvă într-un sistem strict reglementat, probleme de
teologie și filozofie.
 Quaestio apare la începutul secolului al XII-lea. Tehnica a fost
pusă la punct în secolul al XIII-lea. Quaestio este faptul singur
conferențiar. Când se implicau și alți actori, lua forma de
dispută, care constituia obiectul unor reglementări universitare
specifice.
 Disputa reprezenta o competiție, o dispută între profesori și
studenți pe teme teologice, filosofice sau de drept.
 Participarea fiecărei persoane prezente în disputa dintre
profesor și studenți.
 Sinteza constituia, rezumatul sistematic al doctrinei, care poate
fi foarte lungă.
Metoda este o speculație pur intelectuală, bazată exclusiv pe
comentarii textului sau pe comentarii ale comentariilor,
interzicerea privire directa la realitate .
1. PROGRAMUL SCOLASTIC DE
CERCETARE A ECONOMIEI
 IDEILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI
MORALE ALE SCOLASTICILOR
 Aplicarea acestor principii a fost făcută de o diversitate
de autori, între care: Sfântul Thoma d'Aquino (1226-
1280) şi pe Nicolas Oresme (?-1382). Ideile lor
economice fragmentare sunt dominate de un principiu
considerat esenţial, cel al justiţiei comutative şi
distributive dominată de justiţia divină.
 Justiţia distributivă: conducătorul dă fiecăruia după
meritul său.
 Aplicarea justiţiei comutative şi distributive la ordinea
economică cerea egalitatea prestaţiilor în schimburi,
schimburi
fiecare parte dând echivalentul a ceea ce a primit şi
primind echivalentul a ceea ce a dat.
 Aplicarea acestor principii a fost făcută de o diversitate de autori, între care:
Sfântul Thoma d'Aquino (1226-1280) şi pe Nicolas Oresme (?-1382), Pierre
Abelard, John Duns Scot,
 Ideile lor economice fragmentare sunt dominate de un principiu considerat
esenţial, cel al justiţiei comutative şi distributive dominată de justiţia
divină.
 Justiţia distributivă: conducătorul dă fiecăruia după meritul său.
 Aplicarea justiţiei comutative şi distributive la ordinea economică cerea
egalitatea prestaţiilor în schimburi,
schimburi fiecare parte dând echivalentul a ceea
ce a primit şi primind echivalentul a ceea ce a dat.
IDEILE ECONOMICE FUNDAMENTALE PE CARE LE-AU
DEZVOLTAT SCOLASTICII AU AVUT DREPT SUBIECTE:

 Proprietatea privată
 Munca şi diviziunea muncii

 Doctrina preţului just

 Doctrina salariului just

 Legitimitatea împrumutului cu dobândă

 Schimbul şi moneda

 Populaţia

 Statul şi guvernarea
 PROPRIETATEA PRIVATĂ

 În concepţia scolasticilor, proprietatea privată era legitimă, dar nu absolută.

 Thoma d'Aquino dezvoltă problema proprietăţii, respingând teoriile comunizatoare:
proprietatea privată nu este contrară dreptului natural, nu este impusă de dreptul
natural, ci este conformă cu acesta.
 Bunurile pământeşti au fost create pentru folosinţa speciei umane în ansamblul său, şi
nu pentru un individ sau altul.
 Singura soluţie preferabilă era aproprierea individuală, pentru că stimula mai bine
munca.
 Proprietarul avea nu numai drepturi, ci şi obligaţii, prin urmare această proprietate nu
avea un caracter egoist.
 Proprietatea privată antrena inegalitatea condiţiilor, ceea ce nu însemna şi
condamnarea bogăţiei, ci permisivitatea îmbogăţirii cu prudenţă şi moderaţie.
 Concepţiile scolasticilor despre proprietate sunt impregnate de ideea solidarităţii
creştine într-o ordine socială unde fiecare îşi avea locul său cu drepturi şi obligaţii
corespunzătoare.
 MUNCA ŞI DIVIZIUNEA MUNCII

 Spre deosebire de antici, care socoteau degradantă munca manuală, teoriile medievale
susţin dubla înnobilare prin muncă:
 munca înnobilează pentru că este impusă din ordinul lui Dumnezeu;
 munca are un scop nobil (omul îşi cedează demnitatea pentru menţinerea şi dezvoltarea vieţii
sale fizice şi morale).

 Munca=orice ocupaţie care-i permitea omului să-şi câştige cinstit existenţa, cf.
scolasticilor (spre deosebire de antici care o reduceau doar la munca manuală).
 Muncile nu sunt egale nici în importanţă, nici în demnitate. Teoriile medievale
identifică două tipuri de activităţi:
 posesive sau achizitive - includ muncile agricole, socotite de prim rang şi deosebit de
onorante, muncile industriale şi cele administrative.
 pecuniare - aveau drept scop procurarea bogăţiei artificiale; se referă la manipularea banilor,
comerţ, schimb, credit, etc.

 Diferenţierea ocupaţiilor după natura lor, în activităţi pentru satisfacerea nevoilor vitale
ale oamenilor şi activităţi pentru câştig, era conformă principiului moral al Evului
Mediu şi, prin urmare erau permise.
 PREŢUL JUST

 Justiţiacomutativă cerea ca mărfurile să fie vândute

la valoarea exactă, estimată fie după efortul
producătorului, fie după aprecierea curentă.
 Preţ just = acel preţ care permitea producătorului să
trăiască acceptabil din produsul activităţii sale şi
care împiedică jefuirea consumatorului.
 Nu era exclusă intervenţia statului în fixarea
preţului.
 SALARIUL JUST
 Problema remunerării este abordată tot din perspectivă morală.

 Scolasticii proclamă o lege etică,potrivit căreia muncitorul ce

furniza munca trebuia să primească o sumă care să-i permită un
trai decent, atât lui cât şi familiei sale.

 Ideile după care, condiţiile de muncă trebuiau să rămână

"umane" erau inspirate de concepţiile potrivit cărora furnizorul
de muncă era o fiinţă umană şi nu o unealtă sau un animal de
povară.
 LEGITIMITATEA ÎMPRUMUTULUI
CU DOBÂNDĂ
 Scolasticii au criticat formal dobânda.

 Interzicereaîmprumutului cu dobândă era

consacrată în cea mai mare parte a legislaţiei civile.

 Scolasticii au găsit explicaţii ingenioase care să

justifice plata unei dobânzi pentru capitalul
împrumutat: pierderile posibile, lipsa câştigului,
riscul dispariţiei împrumutatului sau, chiar
milostenia.
 SCHIMBUL ŞI MONEDA

 Din punct de vedere economic, unele acţiuni erau tolerate, dar nu şi acceptate (ex.
vânzarea şi revânzarea aceluiaşi bun, fără să i se aducă vreo modificare), iar altele erau
considerate benefice deplasarea bunurilor în alt loc putea să crească utilitatea
acestora).
 Din perspectivă morală şi politică, în opinia scolasticilor schimburile comerciale
puneau în pericol deprinderile bune, prin propagarea luxului, şi ameninţau soliditatea
societăţii, prin pătrunderea ideilor şi obiceiurilor străine.

 Teoria monetară a lui Nicolas Oresme:

 explică rolul economic şi natura banilor,
 arată caracterul nefast al falsificării banilor şi a atitudinii îngăduitoare a suveranilor.
 aminteşte trei modalităţi, una mai rea decât celelalte, de câştig monetar: din schimbul
comercial (este murdară), din dobândă (este rea) şi din falsificare (este nu rea, foarte rea).
 arătă că între aur şi argint există un raport de schimb, pe baza căruia se stabileşte raportul de
schimb legal, ceea ce stă la baza unui sistem monetar bimetalist.
Populaţia
 STATUL ŞI GUVERNAREA
 Potrivit scolasticilor intervenţia statului era normală şi
oportună.

 Persoana nu era subordonată statului, dar puterea publică:

 putea să stabilească preţurile,
 trebuia să interzică dobânda şi să organizeze societatea atribuind
fiecăruia locul care îi revenea cu drepturile şi îndatoririle
corespunzătoare.

 În concluzie, gândirea economică a scolasticilor din Evul Mediu

se remarcă prin efortul de a căuta soluţii la problemele vieţii
economice respectând principiile creştine, economice, sociale,
politice şi etice.