CODUL ETIC

Etica, conform de dezvoltare și cu rolul în viața socială". dictionarului este „ știința care
studiază principile morale, legile lor .
Etica reprezintă un set de reguli care definesc ceea ce este drept și greșit în conduita
noastră. (Dimitrios Buhalis si Eric Laws)
Etica poate fi definită ca o reflecție sistematică asupra consecințelor morale ale deciziilor
(potențiale daune atât pentru personalul din interiorul organizației, cât și pentru persoanele din
exteriorul acesteia) unei organizații. (Johns)
Etica profesională este o formă a eticii aplicate, care cuprinde ansamblul cerinţelor
morale, a principiilor şi normelor activităţii specialiştilor, încadraţi în diferse genuri ale activităţii
social-utile.
Etica profesională studiază relaţiile morale atestate în colectivele de muncă, normele
morale ale comportamentului.
În etica profesională sunt evidenţiate cerinţe morale specifice, determinate de formele
responsabilităţii sociale, de necesitatea înaintată faţă de personalitatea umană de a se implica
autonom, conştient într-un proces decizional.
Etica profesională reflectă cerinţele morale faţă de specialişti, care se pot deosebi de
normele şi tradiţiile unanim adoptate de societate.
Ce este un COD ETIC / DEONTOLOGIC?
Codurile de etică reprezintă reflectarea sistemelor de valori și au rolul de a direcționa
comportamentele umane individuale și de grup.
CINE POATE BENEFICIA DE UN COD ETIC?
Orice organizație, chiar și cea mai sinceră și dezinteresat implicată în comunitate, poate
beneficia de un cod de etica care identifica practicile etice si standardele acceptate.
DE CE E NEVOIE DE UN COD ETIC?
Adoptarea unui astfel de cod nu furnizeaza doar o verificare a eticii organizatiei, ci si o
pozitie fata de beneficiari, finantatori si autoritatile publice unde organizatiile tintesc sa
indeplineasca standarde inalte.
N.B.!
Un astfel de document ajuta organizatiile sa identifice si sa evite colaborari sau actiuni de
nedorit. - The World Association of Non- Governmental Organizations (WANGO)
Chiar din momentul constituirii sale etica profesională adoptă nu doar normele relaţiilor
interumane, atestate într-un colectiv de muncă, în care este observată o structură ierarhică şi o
competiţie, o confruntare de interese personale, dar răspunde și necesităţilor societăţii şi
cerinţelor pe care comunitatea umană le înaintează unui grup de profesionişti.
Este vorba despre securitatea membrilor comunităţii în raport cu specialistul, care posedă
cunoştinţe necunoscute de oameni.

1
 Etica profesională impune cerinţe orientate către limitarea riscurilor şi a influenţelor
negative asupra vieţii oamenilor.
Etica profesională analizează activitatea profesională sub aspectul eticii tradiţionale, a
eticii normative şi din perspectiva situaţiei existenţiale a omului contemporan.
Deja în lumea antică se vorbeşte despre diferite niveluri ale eticii profesionale, despre
diversitatea acestora.
Codurile activităţii profesionale sunt elaborate de către primii profesionişti, angajaţi în
activităţi social-utile, printre acestea mai vechi sunt: munca medicilor, a judecătorului, a
pedagogului, a funcţionarului public.
Celor angajaţi în domeniul serviciilor publice li se impuneau cerinţe morale deosebite.
Unul dintre primele coduri profesionale este Jurământul lui Hipocrat, adoptat
aproximativ 2500 de ani în urmă.
Jurământul... cuprinde responsabilităţile morale pe care absolventul şcolii medicale şi le
asumă în mod public.
În baza acestei experienţe societatea recunoaşte mai târziu tradiţiile: jurământul
preşedintelui ţării, a judecătorului, a apărătorului.
Numeroase coduri etico-profesionale sunt elaborate în perioada consolidării atelierelor
meşteşugăreşti din epoca medievală (sec.XI-XII).
În statutele atelierelor sunt incluse cerinţele morale faţă de profesie, faţă de muncă, faţă
de colegi.
În epoca medievală profesionalismul dobândeşte un nou impuls oferit de creştinism.
În această perioadă, unde bisericile creştine erau nu numai obiecte de cult, dar şi edificii
publice, meşterul nu este doar producătorul unui lucru, dar şi garantul calităţii, deţinătorul
propriului simbol, el este responsabil pentru păstrarea tehnologiei în forma neschimbată,
pentru transmiterea ei generaţiilor viitoare.
O dată cu transmiterea secretelor profesionale meşterul îi învăţa pe discipoli să-şi
iubească şi să-şi preţuiască munca, să aibă o atitudine responsabilă faţă de tot ce vor face.
Meşterul era un om cu reputaţie impecabilă, cinstit, cumsecade, născut legitim,
instruit.
Fiecare atelier ţinea în mare secret „reţetele”, tehnologiile, textele, care conservau
tradiţiile tehnologice ale artei meşteşugăreşti, istoria lor.
Acestea erau transmise doar celor demni de a fi iniţiaţi în secretele artei respective.
În Italia acelor timpuri o mare taină o constituia producerea sticlei veneţiene, a ceasului
de nisip a maeştrilor din Bologna, reţeta pieselor metalice – Numberg etc.
Dezvăluirea secretului comercial, exportul instrumentelor sau migrarea meşterilor în
alte oraşe era pedepsită, chiar cu moartea.
Membrii atelierului erau obligaţi să dea un jurământ, care includea şi păstrarea tainei.

2
 Înflorirea organizaţiilor meşteşugăreşti, a atelierelor, în Europa corespunde sf. sec. XV-
lea – înc. sec. al XVI-lea, când munca manuală este creativă, artistică, iar atelierele au o influenţă
socială.
În această perioadă este utilizată şi noţiunea profesionalism.
Etimologic noţiunea profesie provine de la latinescul „profiteor” şi înseamnă – „o declar
acţiunea mea”.
Iniţial, noţiunea „profesie” este utilizată în caracteristica activităţii preoţilor, pictorilor de
icoane, de frescă bisericească, adică cei ce desfăşoară o activitate sfântă.
În perioada Renașterii în etica profesională se afirmă principiul hedonismului.
HEDONISMUL (satisfacţie)- principiu al eticii care recunoaşte tendinţa omului de a-şi
multiplica satisfacţiile şi de a evita suferinţele. Satisfacţia este apreciată ca morală, deoarece este
naturală pentru om, corespunde umanismului, esenţei moralei.
Etica profesională se dezvoltă intens în secolul XX, când omenirea se confruntă cu
consecinţele negative ale progresului tehnico-ştiinţific; când contradicţiile practiciisociale
intensifică crizele: economică, ecologică, agroalimentară, energetică; când societatea este
ameninţată de multipli factori, care interacţionând ar putea conduce la dispariţia vieţii pe Terra.
În condiţiile societăţii tehnogene, post-industriale, se modifică esenţial conţinutul muncii.
Revoluţia tehnico-ştiinţifică şi cea informaţională au condus la individualizarea muncii, la
apariţia mai multor profesii.
În societatea contemporană, caracterizată de o democraţie participativă – toţi oamenii
sunt egali în faţa legii, respectiv au aceleaşi drepturi sociale, politice.
Dacă în societatea tradiţională era promovată „dragostea faţă de aproapele tău”, apoi
astăzi aceasta este completată „dragostea faţă de semeni”.
Mai mult ca atât, începând cu anii 60 ai secolului XX o răspândire tot mai largă cunoaşte
bioetica, întemeiată pe principiul – dragoste nemărginită în raport cu viaţa.

3
4
Ariile prioritare ale codului sunt:
I. Declarația de responsabilitate
II. Viziune, valori și principii
III. Guvernanța
IV. Resursa umană
V. Relația cu stakeholderii
VI. Transparența
VII. Responsabilitate socială

5
6
7
8
CODUL DE CONDUITĂ ȘI ETICA ÎN AFACERI

“Toate aceste lucruri fac rau societetii, pentru

ca relatia dintre medic si pacient se bazeaza pe
incredere. Increderea pe care o are un pacient
in medicul sau duce si la aderenta terapeutica.
Sunt studii si chiar si noi avem unele, care
arata foarte clar ca increderea creste aderenta
intre 30 si 50% . Deci, pacientii pot sa se
vindece, mai ales bolnavii cronici pot sa
urmeze tratamentul daca au incredere in
medic. Toate aceste lucruri nu fac altceva
decat sa zdruncine increderea pacientului in
medici, dar si increderea medicului in pacient”,
a declarat prof. dr. Vasile Astarastoae.

9
 Jurământul profesorului
În numele viitorului jur!
Jur că voi profesa cu credinţă,
Voi dărui setea de biruinţă
Şi tot atunci emanând iubire,
Dragoste de patrie, neam, fericire.

Jur, în numele viitorului jur!

Succesul şi dibăcia
La un loc cu omenia,
Călăuza, mila si dreptatea,
Cartea vieţii, libertatea.

Jur, în numele viitorului jur!

Astfel, ca în vorba veche:
“Om deştept fără pereche”.
Să înrădăcinez în fiecare
Cea mai de preţ: CARTEA ca valoare.
Căci din veşnicii e scris,
Cât tu vezi în necuprins
Totu-i van, e trecător,
Dar ramâne cunoştinţa,
Libertatea, chibzuinţa,
Dragostea de patrie, popor,
Sfatul bun al înţeleptului profesor.
JURMNTUL PEDAGOGULUI
Eu, educator al tinerei generaii de azi și de mine, mă declar responsabil pentru faptul ca
elevii să fie educați cu iubirea divină, ca viața lor să fie în harul lui Dumnezeu, ca descoperirea
lumii, descoperirea de sine și cunoaterea divinitii să le permită a-și iubi și respecta legile statului,
tradiiile și cultura poporului, ajutându-i să devin creatori de bunuri i aprtori a-i adevrului i
libertii. Chiar dac mprejurrile n care activez nu permit a nutri sperana c omul este capabil s nving
ispitele nedreptii, adevrului i necunoaterii, jur, conștient i cu credin c:
1. mi voi ndeplini misiunea de pedagog cu evlavie i dragoste de profesie, coal, educaie i
copii, realiznd-o n baza valorilor autentice.
2. M voi ptrunde de optimism pedagogic acceptnd elevul aa cum este interesndu-m de
soarta i starea lui sufleteasc, de potenialul lui moral, intelectual, creativ i spiritual.
3. Voi respecta crezul profesorului n toate formele de activitate pe care o voi desfura,
educnd n sufletul copilului setea de credin, adevr, dreptate, libertate i iubire.
4. Voi respecta normele morale, etice, estetice i regulile unui comportament civilizat n
releiile i interaciunea cu elevii, colegii i prinii spre a apra onoarea profesiei de pedagog.
5. Voi utiliza, contient i cu demnitate, drepturile i obligaiunile profesiei mele, n
comunicare de credin i cunoaterea moral. Etic i spiritual ndemnndu-mi discipolii s aspire ctre
idealul virtuilor morale i etice.

10
 JURĂMÂNTUL EDUCATORILOR

Îmi voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi

demnitate.
Voi vedea în elevii mei nu atât şcolari, cât copii
şi nu voi uita niciodată că, pentru partea care
îmi revine, sunt răspunzător pentru destinul lor.
Voi menţine prin toate mijloacele de care
dispun onoarea profesiei didactice.
Colegii mei vor fi prietenii mei.
În colaborare cu ei,mă voi strădui să ameliorez
în mod constant mijloacele pe care şcoala le
pune în mişcare ca să asigure recunoaşterea
efectivă a dreptului la educaţie şi la justiţia
socială în educaţie.
Fac aceste promisiuni în mod solemn, liber, pe
onoare.

(propus de pedagogul elveţian Robert Dottrens)

11
 Documentul dezvăluie existența unei grupări “secrete” din care făceau parte mai multe
personalități marcante ale secolului al XIX-lea, între care Nicolae Culianu, Nicolae Gane și Ion
Creangă.
“Jur pe onoare și conștiință. Mă leg pe suflet și pe Dumnezeu, Să lucrez din toată inima
pentru ridicarea neamului românesc, Să respect și să execut toate hotărârile luate de comitetul
din care face parte. Şi să păzesc secret absolut. Aşa să-mi ajute Dumnezeu și sfânta Cruce.”
Jurământul este semnat de nume importante precum Nicolae Culianu, Nicolae Gane,
Alexandru Lambrior, Ion Creangă, cărora li se adaugă A.C. Şendrea, I.A. Darzeu, C. Corjescu,
D.A. Anghel.
“Sunt absente indiciile lămuritoare cu privire la organizaţia căreia i-ar aparţine
misteriosul Comitet ale cărui hotărâri urmează să fie respectate şi executate. Fiind vorba de
personalităţi cunoscute ale culturii româneşti, majoritatea afiliaţi Societăţii Junimea, am fi tentaţi
să ne gândim la o organizaţie a francmasoneriei. Ne oferă însă un contra-argument puternic
prezența iscăliturii lui Ion Creangă – care, se știe cu certitudine, nu a fost francmason.
Având în vedere statutul moral şi profesional al celor care semnează succintul manuscris,
putem considera că aceștia şi-au respectat jurământul. Semnatarii au reușit, fără îndoială, să
păzească secretul absolut, cu privire la forma lor de organizare, după cum s-au şi angajat.” (Dan
Jumară, cercetător științific în cadrul Muzeului Literaturii Române din Iași)
Nicolae Culianu (1834-1915) a fost matematician şi astronom, membru al Societăţii
Junimea şi al Academiei Române, rector al Universităţii din Iaşi, între 1880 şi 1898.
Nicolae Gane (1828-1916) a fost scriitor, magistrat, avocat şi om politic, ministru,
membru fondator al Societăţii Junimea şi membru al Academiei Române, iniţiat în loja masonică
“Steaua României”.
Alexandru Lambrior (1845-1883), a fost filolog şi profesor, membru al Societăţii
franceze de lingvistică, al Societăţii Junimea şi membru corespondent al Academiei Române.
Ion Creangă (1837-1889) a fost scriitor, membru al Societăţii Junimea, A.C. Şendrea –
profesor la Facultatea de Drept a universităţii ieşene, iar I.A. Darzeu este considerat un
remarcabil pedagog, autor de manuale şcolare în perioada respectivă.

12