MINISTERUL AGRICULTURII I INDUSTRIEI ALIMENTARE DIN REPUBLICA MOLDOVA

UNIVERSITATEA AGRAR DE STAT DIN MOLDOVA

Catedra:Anatomie si igiena a animalelor

REFERAT
LA ETICA PROFESIONAL

TEMA:Principiile deontologice n medicina veterinara

A EFECTUAT:

PLUGARI CTLINA ANUL V,GR II Facultatea Medicin veterinar VASILE MACARI Dr.habilitat,conf.univ.

A VERIFICAT:

CHIINU 2013

Cuprins:
1.Principii deontologice ale meseriei de medic veterinar 2.Noiunea de etic 3.Notiunea de morala si normele morale 4.Notiunea de convetuire si normele de convetuire 5.Notiunea de deontologie 6.Deontologia veterinara 7.Datoriile medicului veterinar 8.Datoriile medicului veterinar fata de sine insusi 9.Datoriile medicului fata de bolnav 10.Datoriile medicului fata de confrate 11.Secretul medical 12.Drepturile medicului veterinar 13.Elemente juridice ale deontologiei veterinare 14.Noile provocri n medicina veterinara i necesitatea pregtirii continue 15.Bibliografie
2

1.Principii deontologice ale meseriei de medic veterinar

Stiinta fr constiint nu este dect ruina sufletului, ele trebuie s mearg mn n mn, reprezentnd astzi cele dou postulate ale practicii medical veterinare. Etica medical este un permanent dialog cu sine, o interiorizare de convingeri morale, o aspiratie ctre creatie ce ne apropie de divin. Lumea valorilor este deosebit de bogat si nuantat, spre deosebire de alte profesii, datorit existentei strilor de criz sufletesti si prezentei unor situatii limit generate de suferint. Obiectivul oricarui act medical este de a vindeca animalul bolnav, de a apra viata si a promova sntatea animalelor. Angajndu-se si pregtindu-se pentru aceast nalt, unic si nobil menire, medical veterinar semneaza practic cu societatea animalelorun contract pentru toat viata. n numele demnittii si obligatiilor fat de propria constiint, purtarea halatului imaculat apare ca o datorie de onoare. Veterinarii au fost priviti de milenii ca reprezentnd o asociere unic de competente. Rolurile si cunostintele veterinarilor, ca interlocutori ntre oameni, animale si mediu, au fost totdeauna foarte apreciate, att sub aspect empatic dar si stiintific. Conform profesorului Calvin Scwabe, n cartea sa Vite, preoti si progres n medicin, veterinarii erau preoti-vindectori inclusi drept membri ai numeroaselor dinastii ale Egiptului antic. Avantajul urias al medicinii veterinare, care i confer un specific etic deosebit, const n faptul ca ea poate fi invtat pe lng animalul bolnav si proprietarul acestuia, care cere ajutor, o fiins creia i se pot pune ntrebri si la care proprietarul poate s rspund. Asistm la o ntalnire interpersonala ntre "o ncredere" si "o constiint".Proprietarul isi ncredinteaz sntatea, uneori viata animalului su, n minile medicului veterinar.Medicul veterinar trebuie s aib dragoste de cultur, sete de cunoastere, moravuri austere, modestie si reputatie bun, o judecat sntoas, mult calm, snge rece, liniste interioar, curatenie moral, suflet larg, cunoscnd viata si fugind de lucruri josnice, s nu considere animalul bolnav vinovat pentru c este bolnav. n acelasi timp trebuie s aib o gndire supl, dexteritate, un aspect plcut, s combine finetea si agerimea observatiei cu obiectivitatea, s fie un exemplu pentru cei din jur, sa fie ingduitor si amabil, altruist, s nu fie impulsiv si pripit. S fie eficient n gesturi si indicatii, convingtor: proprietarul pacientuluimultumit va urma mereu sfaturile. S fie senin si optimist, dispus s asculte si chiar de ar fi foarte ocupat sau foarte grbit, s nu lase s se vad acest lucru. Sunt situatii cand proprietarul animalului, dup ce si-a expus necazurile legate de starea de sanatate sau situatia animalului, se simte cu mai mult ncredere fat de medic si devine mai optimist n cazuri grave,fr ca medicul veterinar s fi spus un singur cuvnt! Tcerea este o virtute a oamenilor de actiune. Va trebui s arate toat rabdarea si simpatia pentru cel aflat pe masa sau simpl mas de observatie, s armonizeze n permanent
3

profesionalismul cu o mare probitate si, de ce nu, cu putin umor. S se descurce ntr-un infinit caleidoscop de simptome, dublnd cunostintele medicale cu insusirile unui apostol. S nu uite c nimeni nu vine la doctor din placere. Dar, mai ales s nu uite c n fata sa se afl marea si misterioasa realitate a vietii unei FIINTE,pentru c animalul este o fiint! Concluzionind, deontologia desemneaz reguli, datorii i obligaii,iar etimologic este foarte apropiat de noiunile de etic i moral. Unor noiuni folsite le corespund anumite norme sociale care pot exista ca atare in societatea civil sau ele pot fi colectate, inmnunchiate i insutite de o manier activ printr-o instruciune, devenind astfel un cod deontologic". Este deci necesar s prezentm noiunile de etic, moral, convieuire i deontologie, respectiv, anumite norme sociale corespunztoare noiunilor folosite.

2. Noiunea de etic
Obiectul de studiu al ETICII este morala. Etica reprezint una dintre cele mai vechi discipline umaniste care s-a nscut in urm cu peste 2 000 de ani, tiin care s-a canalizat pentru cercetarea unui fenomen complex i semnificativ pentru existena uman, MORALA. In secolul IV inaintea erei noastre, Aristotel folosete prima dat noiunea de etic, in inelesul de tiin a moralei. Limba roman consacr termenul i-l definete prin Dicionarul limbii romane moderne ca tiin care se ocup cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istoric, rolul lor in viaa social, totalitatea normelor de conduit moral corespunztoare ideologiei unei clase sau societi. Etica s-a impus ca disciplin tiinific fiind o tiin teoretic a moralei, dispunand de metode tiinifice de cercetare i principii dup care aciunea uman urmeaz s se ghideze. Ea permite studierea vieii morale. In interiorul eticii" sunt incluse o serie de valori care sunt grupate in bine i ru, corect i incorect, just i injust. Autori contemporani in domeniu apreciaz valoarea moral ca fiind valoarea valorilor", influenand semnificativ celelalte valori. Binele i rul sunt categoriile extreme semnificative in viaa moral a omului, reprezentand i categoriile fundamentale ale eticii. Aceste extreme nu pot fi sigur separate, avand in multe situaii componente care se intreptrund. tiina eticii le analizeaz i emite concepte care au semnificaii diferite in funcie de etapa istoric, de modul cum pentru anumite etape chiar instituii ale statului pot facilita principiile binelui moral, alteori pot fi parghii de franare ale binelui, ori de creare a confuziei bine-ru, ori chiar de propagare a rului in variatele sale infiri. Autori diferii au catalogat in jurul binelui i rului un numr insemnat de valori precum: dreptate, respect, onoare, sinceritate, responsabilitate, modestie, omenie etc, cu opuii lor.
4

Se poate susine c etica este o tiin - ramur a filozofiei al crei obiect de studiu este morala, avand menirea s completeze concepia filozofic general cu idealul, principiile i normele conduitei umane intr-un cadrul istoric determinat. Cu referire la cultura etic, Carmen Cozma cadru didactic la universitatea Al. I. Cuza" din Iai - scrie in lucrarea sa: Cultura etic inseamn o putere in plus pentru om fiin relativ fragil -care caut, se intreab, alege, are de luat decizii. Cultura omului vine in sprijinul omului, in lmurirea sa asupra gravelor probleme: incotro s se indrepte?, care s-i fie inta, idealul in via?, dac va ajunge undeva i unde anume?, cum s se indrepte ctre ideal?, dac ceea ce el dorete coincide cu ceea ce trebuie, cu ceea ce e bine s aleag i s urmeze in via?, cum s acioneze in relaii cu semenii, cu mediul, in domeniul profesional?" Sunt nelinitiri crora cunoaterea i formarea prin cultura etic le vine in intampinare, dand orientarea cuvenit omului pentru destinaia ctre care s priveasc i pentru calea propriuzis de urmat, astfel incat el s-i descopere i s-i indeplineasc potenialul uman, inscriindu-se contient in ordinea superioar lui i la care el este doar un participant.

3. NOIUNEA DE MORAL l NORMELE MORALE

Aa cum reiese din detalierea fcut eticii, morala reprezint teoria eticii. tiinele sociale in special cele juridice - grupeaz morala in cadrul normelor sociale nejuridice, acordandu-i o valoare important in determinarea comportamentului uman,a raporturilor dintre oameni. Morala reprezint un ansamblu de idei, percepte i reguli, alctuind un sistem raional de norme pentru propria conduit, bazandu-se in principal pe convingerea intim i contiina personal a fiecrui individ in comportamentul su. Mobilul regulii morale il reprezint datoria intern a persoanei in primul rand fa de sine insui. Dicionarul limbii romane moderne definete morala ca ansamblul normelor de convieuire, de comportare a oamenilor unii fa de alii i fa de colectivitate i a cror inclcare este sancionat de opinia public; disciplina tiinific care se ocup cu normele morale de comportare a oamenilor in societate. Perceptele i normele morale cluzesc conduita oamenilor care ii raporteaz astfel comportarea lor la valorile morale intre bine i ru, din care decurge i definirea acestui comportament ca moral sau imoral.Dac etica reprezint tiina fa de care nu se pot aplica sanciuni, normele morale sunt dotate cu sanciuni corespunztoare. Aceste sanciuni pot fi exterioare subiectului, manifestandu-se printr-o anume reacie din partea mediului social, a colectivitii, fa de fapta imoral,caz in care avem de-a face cu forme diferite de manifestare a oprobriului public, dar pot fi i interioare, aflandu-se in sfera contiinei subiectului,manifestandu-se in principal prin regrete, preri de ru, scrupule de contiin, mustrri de cuget, reacii apreciate ca a fi cele mai puternice. Eficiena moralei, a normelor morale depinde in mare msur de
5

profilul moral al persoanei care resimte mai profund sau mai puin profund i deci cu eficien mai mare sau mai redus aceast sanciune. Este locul s se aminteasc legtura strans care a existat pe parcursul istoriei intre moral i religie, practic fiecare religie determinand formarea unor morale care au influenat diferit, dar semnificativ viaa social. Vechimea moralei se poate confunda cu vechimea societii si a jucat i continu s joace un rol important in reglementarea relaiilor sociale, in asigurarea ordinii sociale.Apariia normelor morale are un caracter spontan. Principiile i normele morale au izvorat din insi necesitatea existenei sociale,contribuind la orientarea comportamentului oamenilor i adaptarea lor la nevoile dezvoltrii progresului social in general. Pe msura evoluiei i dezvoltrii societii, crete i se diversific sistemul normelor sociale i implicit cele morale.La un moment dat aceste norme morale pot cpta un accent deosebit in relaiile de convieuire social, se pot structura pe anumite domenii sau profesii, pot fi colectate i insuite intr-o manier activ, printr-o instruciune anume, inscrise intr-un statut,constituind norme deontologice sau de deontologie profesional.

4. NOIUNEA DE CONVIEUIRE l NORMELE DE CONVIEUIRE

Termenul de convieuire este definit de Dicionarul limbii romane moderne ca substantiv care reprezint faptul de a convieui, a coabita.Normele de convieuire sunt apropiate intr-un fel de obiceiuri dar i de normele morale.In aceast categorie sunt incluse normele de bun cuviin, de politee, protocolare, de curtoazie, de bunvoin, de comportament civilizat cat i reguli de cultur, de igien i altele.Un segment important al normelor de convieuire social cu puternic accent moral este acela al normelor deontologice sau de deontologie profesional.Aceste norme nu sunt o creaie imediat a unei organizaii, ci ele se formeaz treptat. La un moment dat ele pot s fie colectate i insuite de o manier activ i inscrise intr-un cod". Din acel moment normele capt alt valoare, contribuind semnificativ la intreinerea unor raporturi precise in cadrul unei profesii, fiind stabilite structuri corespunztoare pentru nerespectarea lor.

5. NOIUNEA DE DEONTOLOGIE
Deontologia reprezint teoria indatoririlor, a obligaiilor contientizate, interiorizate in temeiul crora omul are a se manifesta. Etimologic, cuvantul deontologie este foarte apropiat celor de etic i moral. Deontologia poate fi astzi considerat ca diviziune tiinific a eticii care studiaz drepturile, indatoririle i a uzanelor de aciune intr-un domeniu al
6

vieii sociale utile, impunandu-se odat cu societatea modern.Deontologia s-a dezvoltat in societatea modern in special ca rezultat al necesitii de a reglementa conduita profesional cu respectarea unor exigene morale. Dicionarul limbii romane moderne definete deontologia ca disciplina care se ocup de datoriile care trebuie indeplinite; totalitatea regulilor i a uzanelor care reglementeaz relaiile dintre medici in ceea ce privete clientela lor. Cuvantul deontologie desemneaz reguli, datorii, obligaii, ceea ce trebuie fcut. Astzi, noiunea de moral are dou accepiuni: un sens larg, care este analizat i prezentat filozofic, i un sens restrans, care se refer numai la ceea ce este pozitiv, ceea ce este moral i pe care normele profesionale le inmnuncheaz in cadrul unor coduri deontologice profesionale.Un loc deosebit de important in cadrul deontologiei il ocup datoria, cu referire' in acest cadru la individ. Categorie complex i dinamic, pentru a rspunde unor cerine obiective, solicit existena normei sociale, respectul i recunoaterea acesteia. Se rezolv o problem controversat in decursul istoriei intre noiunile de trebuie" i este" sau a marginalizrii sau chiar inlturrii unor teze filozofice care au susinut inutilitatea datoriei", sau care au folosit-o excesiv cu referire in special la cele etico-religioase considerate ca porunci divine. Immanuel Kant, Hegel i ali filozofi ilutrii abordeaz i dezvolt in lucrrile lor teoria moral a datoriei. La Kant, ca i binele, datoria are valoare absolut, este universal i necondiionat. Pentru Hegel scopul absolut al contiinei morale este exprimat ca datorie pur". In lucrrile sale, I. Kant (filozof german - Critica raiunii practice" - 1788) abordeaz datoria ca o categorie social cu o importan central pentru etic; morala const in subordonarea liber consimit a individului fa de datorie. Dup I. Kant, raiunea poate da legi de conduit cu valabilitate general; respectiv, ea ar conduce la o ordine moral ideal, in care omul i umanitatea s fie fiecare, nu numai mijloc ci i scop.Latura extrem, de a aborda datoria ca fenomen moral fundamental,a fcut ca teoria lui Kant s fie criticat i chiar a fost demonstrat c este vulnerabil. Acest mod de abordare exagerat este prezentat ca punand sub semnul intrebrii posibilitatea unei separri stricte intre form i coninut i a unei conceptualizri independente.Omul nu poate tri in afara societii. Pentru a exista in societate, acesta trebuie s dispun de organizare i ordine. De aici i elementele definitorii ale unui stat: puterea, populaia i teritoriul. Nevoia omului pentru ordine a existat dintotdeauna, manifestanduse diferit in evoluia istoric a sa. In acest context, ordinea s-a realizat prin elaborarea de norme care contribuie la reglementarea relaiilor sociale atat de bogate i complexe, grupate la modul cel mai general in norme sociale juridice i norme sociale nejuridice.Nici o societate nu se poate lipsi de existena normelor sociale, al cror numr i coninut se diversific odat cu evoluia i dezvoltarea societii. Rolul acestor norme sociale, in special cele juridice, a crescut deosebit de mult in societatea contemporan in care orientarea i conducerea proceselor sociale
7

necesit reglementri corespunztoare.Obiceiul, normele morale, normele de convieuire cat i normele unor organizaii nestatale se altur astzi normelor juridice.Cu toate c normele sociale nejuridice se bazeaz pe moral, astzi din ce in ce mai muli oameni de tiin (tiine sociale)evideniaz i legtura organic care exist intre drept i moral, fiecare totui pstrandu-i identitatea. Normele morale au in apariia lor un caracter spontan, se refer in principal la propria conduit i se bazeaz pe convingerea intim i contiina personal a fiecrui individ in comportamentul su, mobilul regulii morale fiind datoria intern a persoanei in primul rand fa de sine insui. Perceptele i normele morale cluzesc conduita oamenilor care-i raporteaz comportarea la valorile morale de bine i ru, din care i definirea comportamentului ca moral sau imoral. Normele morale sunt dotate cu sanciuni de natur moral, materializate prin reacia exterioar persoanei, deci a mediului social in care exist, fa de faptele imorale, avand de-a face in acest context cu forme diferite de manifestare a oprobriului public". Mai puternice decat acestea sunt sanciunile care vin din interiorul persoanei, a contiinei subiectului, avand ca manifestri - regretul, prerea de ru, mustrarea de cuget i aa mai departe.Morala, normele morale, au jucat i continu s joace un rol deosebit de important in reglementarea relaiilor sociale i asigurarea ordinii sociale. Aa cum prezentam mai sus, un segment important al normelor de convieuire social, cu puternice accente morale este acela al normelor de deontologie profesional. Aceste norme nu sunt o creaie inedit a unei organizaii, ci se formeaz treptat; la un moment dat,acestea pot fi colectate i insuite de o manier activ printr-o instruciune anume. Denumirea cea mai acceptat este de cod de deontologie etic i profesional in cazuri profesionale; cod de deontologie medical veterinar in cazul profesiunii de medic veterinar.Codul de deontologie profesional cuprinde ansambluri de reguli, percepte,prescripii de conduit pentru aspectele vieii socio-profesionale ale medicului veterinar, organizate in cadrul unei profesii.Viaa a demonstrat c aciunile care au un rezultat apreciat se pot realiza in baza respectului fa de munc, fa de lege - chiar dac aplicarea normei este mai greoaie, cere un efort mai mare pentru a fi cunoscut i a avea deprinderile cerute, primul timp care poate fi denumit i determinant il reprezint inelegerea legilor a normei.Deontologia profesional trebuie s cuprind dou grupe de principii si anume: - o grup de principii generale care s fie subordonate regulilor i principiilor moralitii; - o alt grup de principii care se refer la situaii concrete, specifice,apreciate necondiionat in strans legtur cu dezvoltarea social i economic in momentul dat.Pentru prima grup se pot stabili obligaii, datorii i drepturi,tinandu-se cont de standardul la care a ajuns tiina i practica medical veterinar. Pentru regulile care trebuie indeplinite in practica profesional este obligatoriu s se evalueze corespunztor stadiul existent in fiecare ar in ceea ce privete gradul de dezvoltare social i economic i a experienei acumulate.

Deontologia profesional reprezint tiina indatoririlor profesionale, a comportamentului profesional, care pune la baza ei cunoaterea domeniului de specialitate i o anume atitudine a celui care practic profesia fa de profesie, fa de colegii de profesie i fa de cei cu care vine in contact. Reuita profesional este o dependen a modului in care sunt puse in valoare la nivelul societii indatoririle i obligaiile profesionale,conformarea comportamentului profesional la reguli i principii morale,fr a exagera evaluarea domeniului juridic in detrimentul eticului,principiul de baz fiind atribuit grijii pentru persoana uman i demnitatea ei. Necesitatea unor reglementri pentru activiti desfurate in diferite profesiuni a aprut pregnant ca urmare a diviziunii sociale a muncii i a degrevrii i transferului organizat in responsabilitatea unor organizaii i organisme profesionale a unor importante componente guvernamentale.

6. DEONTOLOGIA MEDICAL VETERINAR

Deontologia medical isi are originea in istoria indeprtat, cel mai vechi cod deontologic pe care noi il posedm fiind Jurmantul lui Hipocrate. Textul acestui jurmant a fost redactat in secolul VI inaintea erei noastre de celebrul medic grec Hipocrate i il cerea elevilor si la terminarea formrii lor ca medici la celebra coal de medicin".Jurmantul lui Hipocrate a devenit rapid cunoscut pe tot teritoriul Greciei, ca apoi, dup cuceririle romane s fie cunoscut in Bazinul mediteranean. Acest cod de deontologie medical, in timp, s-a imbogit imens prin adugarea unor multiple percepte moraliste de activitate medical. In Frana, incepand cu secolul XIX, cu ocazia ceremoniilor de susinere a tezelor de doctorat s-a utilizat un text introdus de profesorul Lallemont, de la Facultatea de Medicin din Montpellier, numit i Jurmantul de la Montpellier. i acest jurmant ca i cele care au urmat s fie folosite in Franta au in coninut principii de comportare moral a medicului. Autoritatea i personalitatea medicului care sunt justificate de competen i contiin au fost i rman elementele determinante ale increderii societii in medic i medicin. Deontologia medical a aprut ca o necesitate in medicina, deoarece, profesiunea medical este obligat s cunoasc si sa insueasc norme morale fr de care succesul profesiunii nu ar putea fi asigurat. Evoluia medicinei, ca tiin, conduce la nevoia structurrii unor norme precise de comportament etic profesional. Aceste norme se refer in principal la obligaiile medicului fa de societate, fata de bolnavi i fa de colegi. Hipocrate cerea personalitii medicului un numr insemnat de atribute printre care: demnitate, simplitate, pudoare, gravitate, autoritate, austeritate, pruden, dreptate i onestitate, optimism, spirit pozitiv i constructiv, dezinteres, caritate.
9

Medicina, ca tiin unic, avand drept scop pstrarea sntii i vieii omului i animalelor, a conferit din cele mai vechi timpuri celor care o practic avantaje dar i responsabiliti in raport cu scopul i misiunea pe care i-au asumat-o. Cum am mai prezentat, regulile deontologice au un caracter istoric, ele evoluand in funcie i paralel cu evoluia societii. In antichitate, cand imprirea intre vindectori ai bolilor la animale i vindectori ai bolilor la oameni nu era cunoscut, nu putea fi vorba de o deontologie veterinar, deontologia medical in general, nefiind inc definit i structurat. Asclepios a fost considerat proteguitorul unic al medicinei, iar Hipocrate trata atat oamenii cat i animalele. Chiar jurmantul lui Hipocrate este destul de larg ingrijirea bolnavilor", binele bolnavului". Medicina veterinar, ca ramur a medicinei are in ultimele decenii un rol important in pstrarea sntii i vieii oamenilor alturi de cel tradiional care trimite la sntatea animalelor. Rolul medicului este de o insemntate covaritoare prin obligaia legal de a declara bolile epidemice, de a fi expert in unele probleme judiciare, prin rolul su de organ de executare i control in legislaia cu privire la igiena public, atribute evideniate in capitolul Deontologie medical" din magistralul Tratat de Medicin Legal", aprut in anul 1932 sub semntura eminentului prof. al Facultii de Medicin i Farmacie din Bucureti, Mina Minovici. Fr a face efort, textul nu-l exclude ci il include in intregime pe medicul veterinar. Deontologia veterinar cuprinde inmnuncherea unor reguli care privesc indeplinirea corect, cu probitate, a obligaiilor pe care le are medicul veterinar in exercitarea profesiei. Aa cum am mai artat, exerciiul profesiei medicale veterinare a cunoscut o extensie considerabil, fiind indreptita s afirm c exist o economie veterinar", care, aa cum este i firesc, trebuie s fie ordonat i condus nu de persoane fizice, ci de norme care s se adreseze in egal msur medicului veterinar, dar si acelora care trebuie s le aplice i s le respecte. In acest context, al lrgirii unei puteri, sporesc in mod necondiionat i obligaiile. Cateva domenii pe lang cele prezentate anterior au devenit de importan vital pentru sntatea omului i a mediului: raportul animal-mediu-om, controlul circulaiei medicamentului veterinar cu privire la problemele legate de componenta siguran", produsele alimentare de origine animal in corelaie cu sntatea omului i altele. Diploma pe care o obine medicul veterinar in urma examenului de licen, a dreptului pe care il primete pentru libera practic a medicinei, ii confer acestuia drepturi, dar i datorii tot atat de radicale. Considerentele prezentate succint justific pe deplin necesitatea lrgirii studiului in cadrul pregtirii medicale universitare, cu cunotine legate de deontologia medical. Importana studiului deontologiei medicale este de netgduit pentru c de gradul in care medicul este ptruns de natura datoriilor i drepturilor sale depind rezultatele obinute i in final aprecierea corpului medical.O cunoatere necorespunztoare a deontologiei medicale poate avea drept urmare comiterea de
10

fapte condamnabile, destul de frecvent prezente in ultimele decenii atat in domeniul medical cat i in cel medical veterinar. Astfel, medicul svarete fa de confraii si, fa de activitatea profesional, fa de legile i interesele societii, greeli mai mari sau mai mici, care, chiar dac nu-l compromit intru totul, tirbesc prestigiul profesiunii medicale.Studiul medicinei, oricat de greu i complex a devenit in ultimile decenii, nu se poate mrginii numai la pregtirea tiinific, ci, aa cum o proclam Brouardel, ilustrul inainta al legislaiei medicale franceze, al crui discipol a fost i profesorul Mina Minovici, are datoria s iniieze pe viitorul doctor asupra datoriilor i drepturilor sale. Devine astzi mai actual ca oricand, datorit contextului politic i social, obligaia fiecrui profesor al facultii de a insista in msura in care-i permite cursul su, asupra datoriilor i drepturilor reciproce ale medicului i societii. Profesorul Mina Minovici, in tratatul su prezint opinia profesorului Theophile Roussel exprimat la deschiderea Congresului Internaional de Medicin Profesional i Deontologie Medical", inut la Paris in anul 1900, care se refer la faptul c principiile deontologiei medicale trebuie s fie bine stabilite, atat pentru asigurarea indeplinirii riguroase a datoriilor medicului cat i pentru exerciiul drepturilor acestuia.

7. DATORIILE MEDICULUI
Urmare a evoluiei i complexitii tiinei medicale, a faptului c exist din ce in ce mai multe interferene profesionale, in multe domenii de real importan pentru sntatea omului, rolul medicului veterinar este greu de separat strict de cel al medicului uman, ma vad nevoita s tratez acest domeniu global, departajand acolo unde este firesc componentele specifice profesiei. Dezvoltarea social i economic in multe ri avansate a transformat relaia om/animal dintr-o relaie de interese economice, intr-o relaie de afectivitate, dand valene noi profesiei medical veterinare, a interesului firesc pe care omul il acord astzi medicului veterinar, ca reprezentant al profesiei care-i apr sntatea i ca cel care ii ocrotete i-i supravegheaz, previne i combate bolile animalului din compania sa, indiferent de specie: caine,pisic, maimu, papagal, reptil sau altele. Activitatea desfurat de medicul veterinar are multe asemnri dar i multe particulariti, regsite chiar in glumele care circul in societatea noastr i care difereniaz profesia de medic uman de cea de veterinar, prin faptul c unul nu-i poate manca pacienii, pe cand cellalt da. Activitatea medicului uman se desfoar intr-o relaie cu trei factori: societatemedic-pacient, in schimb, in activitatea medicului veterinar aceast relaie se extinde la patru factori: societate-medicpacient-proprietar. Cei din urm factori animal i proprietar - creaz in ultimii ani, in rile cu nivel de dezvoltare ridicat, probleme dintre cele mai complexe, care in de domeniul eticii profesionale, al eticii diciziei medicale i al raportului cu conotaii etice i morale dintre medic i
11

proprietarul animalului, obligat de multe ori s fie afectat de suferina exagerat a animalului su. Legrand du S alle, citat de profesorul Mina Minovici, a definit admirabil rolul medicului, definire pe care o consider actual i necesar a fi cunoscut: Medicul cu adevrat vrednic de acest nume trebuie, in orice moment al vieii sale, s fac dovada de sagacitate, de suplee de spirit, de un sange rece imperturbabil, de o instrucie solid i mai presus de toate de un simplu bun sim". Insuirile lui de cpetenie s fie devotamentul, loialitatea i abilitatea. Aceste insuiri transformate in datorii ale medicului pot fi sistematizate in patru grupe importante: - fa de sine insui; - fa de bolnavi; - fa de confrati; - fa de societatea constituit.

8.DATORIILE MEDICULUI FA DE SINE NSUI

Aceast prim grup a datoriilor medicului, fa de sine insui, cuprinde: pregtirea profesional, calitile intelectuale, morale i fizice,probitatea profesional. Profesia medical solicit o pregtire profesional temeinic prin acumularea unui volum semnificativ de cunotine in timpul studiilor universitare, completate apoi continuu pan la sfaritul vieii i nu ca pentru alte profesii pan la sfaritul carierei.Pentru prestigiul profesiei i in interesul succesului su fa de clientel, medicul trebuie s fie la curent cu cuceririle tiinei, orice ignoran ori neglijen datorat acesteia putandu-i fi imputat ca o greeal. Datoriile medicului veterinar pentru pregtirea sa nu se limiteaz numai la cele legate de tiinele medicale. Alte domenii cum sunt tiinele sociale i filozofice au o importan deosebit in activitatea acestuia. Obligaia decurge din faptul c medicina nu este o tiin de observaie", ci una in care observaia este necondiionat asociat de raionament i imaginaie bazat pe practic. Acest domeniu al folosirii imaginaiei care nu este bazat pe experien i studiu, este comentat i apreciat ca fiind periculos in profesia medical, putand determina situaii extreme care se pot situa in categoria exagerrilor". Posibilitatea folosirii exagerate a imaginaiei in profesia medical i efectele sale nedorite au fost sesizate de Hipocrate, lansand in scrierile sale urmtoarele: aa precum timiditatea este masca neputinei, tot astfel temeritatea este a inexperienei". Calitile intelectuale i o memorie bun sunt strans legate de reuita in pregtirea profesional a medicului veterinar. Calitile fizice i morale neglijate pentru anumite perioade istorice prin reducerea exigenelor, trebuie s fie definitorii pentru profesia medical. Chemat s combat
12

boala, medicul trebuie s se bucure de o deplin sntate, caracterizat prin vedere, auz, miros i pipit fr defecte i o corespunztoare capacitate de efort fizic.Cu referire la componentele morale ale profesiei medicale ii sunt comune un numr insemnat de caliti cum sunt cele legate de comportament ins medicul uman are mult mai multe obligaii fa de cele ale medicului veterinar. Astfel, pe lang datoria de a fi demn i cinstit, bland i ingduitor in relaia cu bolnavul, medicul uman trebuie s fie ingduitor cu maniile bolnavului, silindu-se s-i sdeasc ndejdea i sigurana refacerii. Acesta trebuie s fie bine pregtit s poat s depeasc ispitele imboldului elementar al firii, depind nenumratele tentaii, fiind in stare s-i stpaneasc pornirile.Zelul medicului uman trebuie s fie acelai dac pacientul su este intr-o stare igienic i vestimentar corespunztoare sau dac din diferite motive este intr-o situaie opus acesteia. Pregtirea profesional face parte din categoria datoriilor medicului fa de sine insui grupate in termenul de probitate. Medicul trebuie s dea dovad de onestitate,cinste i integritate in societate, depind barierele limitate numai la exercitarea profesiei. Probitatea profesional il oblig pe practicantul acestei profesii s combat arlatanismul, evocat i prezent in decursul istoriei i al contemporaneitii, la noi i in toat lumea. Indiferent c ne referim la omul bolnav sau la insoitorul unui animal bolnav, medicul este obligat s respecte credulitatea public i s nu atenteze prin diferite forme la aceasta. Medicul va trebui s se abin de la a uzurpa titluri i nu va inela lumea cu referire la acelea pe care le posed; nu va recurge, in scopul de a-i face sau a mri clientela, la o publicitate extramedical; nu va recurge la a prescrie medicamente prea scumpe,cand acelai efect l-ar putea obine cu altele mai ieftine i nu va prescrie proceduri care nu sunt indispensabile unei reuite medicale; nu-i este ingduit inelegerea cu empirici in prescrierea unor leacuri secrete i altele. Multe din aceste obligaii ale medicului, care in in principal de aspectele morale, sunt sancionate de norme sociale juridice stabilite de legi sau de coduri de deontologie profesional, care de aceast dat sunt specifice fiecrui domeniu medical.

9.DATORIILE MEDICULUI FA DE BOLNAV

Obligaia de cptai a medicului este de a face bine", privilegiu care nu este imprit cu nici o alt profesie. Acest privilegiu este acompaniat de o mare responsabilitate, aceea de a rspunde fr cantrire sau codire" la chemarea sufeiinei. Generalizand aceast datorie se poate susine c oricine are dreptul s bat la ua medicului, la orice or din zi sau din noapte, iar medicul este obligat s acorde asistena solicitat fr a fi preocupat de domeniul material al rspunsului sau i nici de a fi reinut, gandind la pericolul unei posibile molipsiri.
13

Devotamentul medicului i increderea sa continu in Dumnezeu il oblig s stea la capul bolnavului chiar dac situaia acestuia este extrem. Chiar dac medicul este un om de tiin, el nu trebuie s exclud posibilitile nelimitate ale naturii i continuu trebuie s fie ptruns de maxima paradoxal tiinific nu exist boli, exist numai bolnavi". Toate resursele pregtirii tiinifice i ale devotamentului medicului trebuie s fie puse in serviciul bolnavului.In raporturile cu bolnavul (om sau animal), medicul trebuie s fie sensibil, dar in acelai timp ferm.

10.DATORIILE MEDICULUI FA DE CONFRATE

Obligaiile pe care le au medicii intre ei trebuie s fie de corect i cordial confraternitate.In codurile deontologice moderne, aceast datorie este imperativ i sancionat sever in comisiile sau consiliile de disciplin. Medicului nu-i este ingduit s lupte pentru a lua locul unui confrate, iar in relaia cu clientela, datoria medicului este de a primi in cabinetul su orice caz, dar ii este interzis s se duc personal dup caz. Greeala este cu atat mai grav i sever sancionat cand acest caz a fost sau este in ingrijirea altui confrate. Prestigiul profesiei interzice un numr insemnat de aspecte care pot fi incadrate in categoria concurenei neloiale. In legislaia actual a rii noastre, concurena neloial este reglementat prin norme juridice numai pentru domeniul comercial. Codul de deontologie profesional trebuie s rezolve cat mai curand problemele care le ridic concurena neloial in practica medical. In acest domeniu trebuie evideniate cateva principii: -practica medicinei nu este o intreprindere comercial, care s admit rabatul; -onorariul solicitat trebuie s fie direct proporional cu specializarea medicului, cu prestigiul su i cu experiena in domeniu; -evaluarea unor factori cum sunt importana localitii, a cartierului, a dotrilor existente pot ridica onorariul, dar i calitatea rezultatului; -reclama pe care are dreptul s i-o fac fiecare medic practician este limitat i ordonat cu strictee in codurile de deontologie.

11. SECRETUL MEDICAL

Pentru medicul uman, datoria de a pstra secretul medical face parte din grupul datoriilor importante. Aspectul datoriei de a pstra secretul medical a fost i este o problem mult discutat. Profesorul Mina Minovici in Tratatul de Medicin Legal" citeaz cateva exemple despre modul cum privesc acest aspect mari personaliti: Discreiunea medicului, spunea Morache, trebuie s fie absolut,
14

aproape prin nimic ingrdit. E poate cea mai important dintre formele responsabilitii profesionale. Aceasta este o lege moral a profesiei de medic." Un alt exemplu care merit s fie citat este modul in care autorul se refer la aceast datorie: Duhovnic laic, medicul are urechi de auzit i ochi de vzut, dar gura trebuie s-i rman mut in ceea ce privete tot ce i s-a incredinat sau a putut afla in exerciiul profesiunii sale, fie in propriul su cabinet, fie in casa bolnavului". Un exemplu semnificativ care a fost citat in Tratatul de Medicin Legal" scris de prof. M. Minovici merit s fie readus ateniei. Marele chirurg francez Dupuytren care, solicitat s dea informaii organelor de poliie judiciar, a dat un rspuns de o inltoare trie moral. Era in zilele de groaz ale revoluiei din iunie 1830 i profesorul cercetat asupra rsculailor rnii i adui la spitalul de sub conducerea sa, a fcut aceast lapidar declaraie: In slile spitalului eu nu am vzut revoluionari; n-am vzut decat rnii". Secretul medical, chiar dac nu in egal msur, are o importan semnificativ i pentru profesia medical veterinar.

12.DREPTURILE MEDICULUI
Dac medicul are, dup cum am vzut, datorii multiple, el nu trebuie s imping acest zel" i aceast mrinimie pan la jertfa total a propriilor sale interese. Medicina este o profesie care trebuie s hrneasc pe omul care o exercit, s-i asigure o just acumulare pentru serviciile aduse societii i s-i asigure consideraia la care ii dau dreptul nu numai pregtirea complex i incrcat, dar i rolul pe rare il indeplinete in societatea organizat. Aceste drepturi corespund in egal msur profesionistului din medicina uman cat i celui din medicina veterinar. Anii cei mai numeroi de studiu universitar la ambele faculti, de 6 ani, volumul imens de cunotine din domeniile cele mai dificile ale tiinelor medicale, biologice, sociale i filozofice, necesitatea continu de pregtire universitar, obligaia de a se prezenta decent in societate/ m indreptesc s afirm c societatea romaneasc este obligat vis-a-vis de obligaiile deosebite ale medicului, s-l repun in drepturile sale - asemntoare celor existente in rile ctre care tindem.Drepturile medicului deci sunt de natur moral i material.

13.ELEMENTELE JURIDICE ALE DEONTOLOGIEI veterinare

15

Medicul este responsabil de via i de moarte, de modalitatea diagnosticului pe care il pune pentru pacientul su, de calitatea interveniei sale, care are efecte discutabile. In plus, medicul veterinar rspunde, fr a fi vinovat, de toate accidentele a cror cauz privete animalul", neastamprul acestuia putandu-se rsfrange asupra sa, odat pus pe masa de operaie. Personalul, inclusiv asistentul medicului, localul (spaiul) sau mijlocul de transport sunt tot atatea motive de risc i de aventur" pe care medicul veterinar trebuie s le suporte singur pe tot parcursul unei zile. In rile unde societatea a evoluat corespunztor in etapele fireti ale istoriei i profesia de medic veterinar a cunoscut adevratele ei drepturi i indatoriri, in aceste ri, responsabilitile veterinarului au devenit evidente, timp in care pentru a diminua eroarea, greeala sau imprudena, pentru a infrunta calm un oarecare recurs juridic, au fost stabilite i un numr insemnat de msuri de siguran. Pentru o bun prevenie au fost fcute progrese in vederea unei informri corespunztoare. Din acest motiv, este necesar ca in cadrul studiului legislaiei practicii veterinare s se acorde un spaiu corespunztor abordrii responsabilitilor profesionale ale medicului veterinar i de informare corespunztoare a situaiei de fapt existent in lume in domeniul deontologiei i al alegerilor etice.

14.Noile provocri n medicina veterinara i necesitatea pregtirii continue

n ultima perioad citim n presa de specialitate despre aparitia unor noi afectiuni la animale si mrirea ariei de evolutie a altor boli la animale dar si la oameni. Unele dintre bolile a cror evolutie,la oameni, este n continu crestere au ca punct de plecare consumul de alimente de origine animal, al cror control l execut medicul veterinar. O alt problem cu care se confrunt medicul veterinar este reprezentat de tehnopatiile care apar n cresterea industrial a animalelor nalt specializate, datorit mririi nivelului productiilor, mai ales n conditiile n care normele de bunstare si hrnire nu sunt respectate. De aceea n societatea actual un rol din ce n ce mai mare revine medicului veterinar care trebuie s posede cunostinte si abilitti multiple n suspicionarea si identificarea unor entitti noi la animale dintre care unele cu risc mare de transmitere la om. Aceste abilitti pot fi dobndite numai printr-o continu pregtire profesional, asa numitul Long life learning, deoarece multe dintre afectiunile cu evolutie exploziv astzi, n urm cu mai multi ani prezentau alte caractere epidemiologice sau erau chiar necunoscute. Consider c orice informatie cu legtur direct cu profesia veterinar
16

este binevenit fiind posibil s ai nevoie de ea chiar atunci cnd nu te astepti. De aceea, pregtirea profesional continu trebuie s rmn o preocupare permanent a organizatiilor profesionale si a tuturor medicilor veterinari.

Bibliografie: 1.

17